Mușchi marinat. Gogoși cu ciocolată

Știți, mereu am vrut să am o abilitate din asta mai specială, ca cei din serialul ” Heroes”. Odată mă gândeam că aș vrea să pot zbura: aș fi economisit astfel timp când vroiam să mă deplasez dintr-un loc în altul, într-un mod plăcut, văzând lumea de sus, din înaltul cerului. ( de aia nu-mi place de exemplu teleportarea pentru că pierzi tot farmecul călătoriei). După un timp, însă, m-am răzgândit: sensibilitatea mea la aerul rece și la curent mi-ar face probleme, așa că mai ușor cu zburatul. Ce-ar fi însă dacă aș putea citi gândurile altora?, mi-am zis altă dată. Ei, da, asta abilitate! Dar după ce am mai cugetat un pic mi-am dat seama că nici asta nu e mare sfârâială: aș fi deprimat tot timpul  știind problemele tuturor ( da, sunt empatic), sau aș fi dezamăgit să aflu că în spatele unui zâmbet sau cuvânt frumos, se află niște gânduri nu tocmai bune. OK, îmi veți spune, dar călătoria asta în timp cu care mă tot laud, nu e abilitate? Fraților, credeți-mă, nu e mare scofală! Eu călătoresc mai mult în trecut și rămân agățat acolo, deși fac eforturi disperate să pot merge și în viitor, măcar pentru numerele de la Loto! Mă străduiesc și vă voi ține la curent cu rezultatele. Ei, dar astăzi, când m-am trezit de dimineață și am privit pe fereastră cum ninge din nou ( parcă mai abundent decât acum două zile), mi-am dorit să am o abilitate prin care să fi putut controla vremea. Nu, nu aș fi oprit ninsoarea, dar aș fi vrut să pot face în așa fel încât să pot construi cu mintea un soi de tunel de la mine de acasă și până la cantină, prin care să pot circula pe trotuarul uscat și aer călduț, iar ninsoarea să cadă frumos pe lângă mine, să pot ajunge mai repede la cafeluța lui tanti Jeni și la Miruna cea dulce. Eh, vise taică! Tot prin nămeți am luat-o, înceet, înceeet, un pas pe minut, că aerul rece și zăpada mare  nu prea reușesc să mă anime prea tare, dimpotrivă. Ufff… Am ajuns într-un final  la cantină. Acolo micii chinezi, harnici ca întotdeauna, nu numai că au dat zăpada din nou la o parte din curtea cantinei ca acum două zile, dar, probabil din cauza dorului de casă, au reușit să modeleze din mormanul de zăpadă o copie destul de fidelă a unui fragment din Marele Zid Chinezesc. Sper să țină până după Anul Nou.  Dar, gata cu bătutul câmpilor! ( asta e abilitatea mea cea mai specială) Hai să vedem ce ne propune azi tanti Jeni spre delectarea noastră ”g-astronomică” ( remarcați cât de subtilă este asemănarea dintre numele artei culinare și cel al științei stelelor… ). Dumneaei ne pregătește astăzi niște extraordinare porții de mușchi marinat.

Pentru a avea mai mult spor azi la gătit, tanti Jeni și-a pus spre ascultare ”Iarna” din ”Anotimpurile” de Vivaldi și apoi a pus pe masa de lucru următoarele: 700 de grame de mușchi de porc, 100 de grame de cașcaval, 250 de militri de vin alb, 70 de grame de unt, 60 de grame de ulei, 250 de grame de ciupercuțe, trei cepe, o lămâie și sare. Pe partea de început a concertului ( allegro non molto), tanti Jeni taie carnea în feliuțe subțiri apoi o bate puțin cu ciocanul de șnițele. Pe partea a doua, (Largo) tanti Jeni prepară un sos format din ulei, ceapa tocată mărunt și zeama de lămâie. Pe partea a treia (alegro) feliuțele de carne sunt puse la marinat în sosul pregătit, și se lasă așa vreo două ore. Carnea marinată se rumenește în unt, apoi se așează într-o cratiță astfel: jumătate din cantitatea de carne, apoi cașcavalul ras, apoi cealată jumătate de cantitate de carne iar la sfârșit ciupercile călite în unt, vinul și un vârf de cuțit de sare. Se fierb un pic la foc potrivit, și gataaa! Se servesc calde având ca bun prieten un pahar de vin alb.

Miruna ne pregătește un desert foarte simplu dar gustos și pufos: gogoși cu ciocolată. Pentru asta folosește 450 de grame de făină , 125 mililitri de lapte, 1 cubuleț de drojdie, 50 de grame de  zahăr, 50 de grame de  unt, 1 pachețel de zahăr vanilat, 2 ouă, 2 linguri de smântână și 200 de grame de cremă de ciocolata ( Miruna ia mai multă și dă-mi mie borcanul cu restul de cremă de ciocolată,că am eu grijă de el…așa..). Miruna cerne făina cu grație, apoi înmoaie drojdia cu o lingură de lapte călduț și o jumătate de linguriță de zahăr și o lasă să crească la cald. În restul de lapte călduț se dizolvă zahărul și zahărul vanilat. Se adaugă în lapte făina, amestecând încontinuu, apoi se pune drojdia crescută, ouăle bătute, smântâna, untul înmuiat și puțină sare. Aluatul obținut se frământă, apoi se lasă la cald pentru o jumătate de oră la dospit. După ce se mai frământă un pic, aluatul se întinde ca o foaie și se fac rondele. Crema de cioco se pune între două rondele care se lipesc bine între ele, apoi după încă vreun sfert de oră de dospeală, gogoșile se pun la prăjit în uleiu încins, la foc potrivit. Se servesc pudrate cu zahăr pudră ( cum altfel?).

Totul este ținut la cald. Tani Jeni vă așteaptă cu masa pusă și vinul alb pregătit. Mai avem și vin fiert pentru cei doritori, și țuică fiartă cu piper, bineînțeles. Weekend-ul ăsta vom fi ocupați cu ale porcului. Până atunci… poftă mare!

Pui cu smântână. Cremă

Of, ninsoarea asta… îmi induce o puternică stare de melancolie și îmi paralizează toate simțurile, și…. Am stat toată dimineața în pat privind cum ninge liniștit și ascultând muzică de Bach. Efectul este senzațional… Fulgii de zăpadă căzând ușor în acordurile orgii, ca într-o procesiune divină, cerească, nepământeană…. Să încercați și voi. Evident, foamea m-a împins afară din casă din nou și a trebuit să-mi croiesc drum prin zapada de pe trotuar să ajung la cantină. Am ajuns sleit de puteri și aproape înghețat de frig ( de, dracu m-a pus să nu-mi iau puloverul ăla mai gros de lână ?) dar am fost resuscitat repede de cafeluța pregătită de tanti Jeni. Off, cafeluța asta a dumneaei provoacă dependență. Micii chinezi, chiriașii lui tanti Jeni din butoiul cel vechi pentru varză, s-au apucat cu hărnicie încă de dimineață să curețe curtea și împrejurimile cantinei de zăpada căzută de aseară, drept pentru care tanti Jeni le-a oferit câte o cană cu ceai verde, că vin fiert ei nu prea servesc așa de devreme, mai ales că mergeau pe șantier. Am învățat și eu de la ei că la mulțumesc în chineză se zice ” Xie xie”. Cățelul Dowgird stătea mititelul în cușcă și dormita pe păturica aceea pufoasă pe care i-a pus-o Miruna drept culcuș de iarnă, să nu înghețe ” pufulețul ăsta urechiat” cum îl alintă ea. E atât de bună Miruna… un suflet cald, blând și liniștit. În fine, iar cad în visare și melancolie. Să ne trezim așadar și să vedem ce avem azi în meniu.

Păi, tocmai mă uit la tanti Jeni cum pregătește un pui cu smântână. Delicios! Voi ce ziceți? Dumneaei și-a pus azi la pick-up un disc cu Debussy, tocmai ascultă ” Dansul fulgilor de nea” că e de sezon. La 200 de grame de piept de pui mai intră două linguri de ulei, trei linguri de smântână, niște făină, mărar, sare și piper, precum și vreo 50 de mililitri de supică de pui, că tanti Jeni a făcut și din asta mai devreme, știți voi, agentul termic hrănitor…

Așșaaaa… În acordurile de pian ( acum se cântă ”Claire de Lune”…), tanti Jeni taie fâșii pieptul de pui în bucățele de un centimetru lățime și vreo 5 centimetri lungime ( i-am măsurat eu.. știți ce precizie are TJ?). Bucățile acelea se dau puțin prin făină și apoi se pun în uleiul încins până se rumenesc un pic. Se scurge din vas uleiul rămas ( e important, altfel riscăm să se taie smântâna) și apoi se adaugă supica, se lasă la fiert vreo 3 minute și apoi se adaugă smântâna. Se amestecă încontinuu vreo 2 minute, se pune mărar, sare, piper și se ia apoi de pe foc. Să vă spun că miroase bestial? Nu vă spun. Eu îmi fac de treabă cu mămăliguța (da, chiar mă pricep, nu vă speriați), pentru că acest pui cu smântână se servește cu o porție fierbinte și aurie de mămăliguță.

Booonn. Mirunica e un pic roșie în obrăjori acum pentru că nu a rezistat și s-a jucat cu flocosul ăla mic de cățel: s-au alergat prin toată curtea. Nice! Acum și-a pus șorțulețul cel roz și se apucă să ne facă desertul: cremă de ciocolată albă. La 300 de grame de ciocolată albă, Miruna mai folosește o lămâie, patru albușuri de ou și 150 de militri de smântânică. Ciocolata se topește în bain-marie, apoi se dă de pe foc și se amestecă pentru a se răci un pic. După aceea se adaugă smântâna. Separat, albușurile  se bat spumă și se adaugă în crema de ciocolată, amestecând bine până se omogenizează. La final se adaugă puțin câte puțin coaja rasă și zeama de lămâie, amestecând încontinuu. Crema se pune în cupe și se lasă în frigider. Mmmmmmmmmm… ce arooomăăă….

Petru cei care vin înghețați la cantină avem vin fiert cu scorțișoară, ceai de fructe de pădure, sau pentru cei doritori de senzații tari, țuică fiartă cu piper. Hai că mai e puțin și vine Crăciunul. Poftă mare!

Spaghete cu ton. Ruladă de cacao

Păi să vă spun ce-am făcut aseară. Nu terminarăm noi bine treaba la cantină că tanti Jeni mi-a pus în brațe niște pachete și m-a trimis cu ele direct la Universitate, în spatele statuii lui Mihai Viteazu, unde m-am întâlnit cu Lia și alți oameni darnici care  au contribuit fiecare cu cadouri și bani, pentru a face mai fericite Sărbătorile de Iarnă pentru unii copii. Detalii despre această acțiune veți găsi AICI și AICI, eu nu voi menționa decât faptul că am fost destul de emoționat să întâlnesc acești oameni cu suflet mare și care știu să dăruiască. Lia, îți mulțumesc încă o dată în numele personalului ”Cantinei Sociale” că ne-ai dat ocazia să vă cunoaștem și să fim mai buni.  Dragilor, dacă vreți să participați și voi la această campanie, o găsiți pe Lia la Universitate și azi și mâine între orele 18:00 – 19:00. Gânduri bune, vă doresc!

 Așaaa… darnici am fost, cuminți am fost….. dar de mâncat ce mâncăm? Ia să vedem ce bunătăți născocește azi tanti Jeni prin oalele ei magice… Eee, da! Foarte bun! Spaghetti cu ton. Rețeta e simplă, dragii mei: se combină 200g de roșii în bulion,  200g de suc de roșii, 1 lingură de ulei de măsline, 2 căței maidanezi de usturoi, 1 cutie de ton în ulei (mai mare, așa…), niște zahăr, sare, piper, busuioc și, să nu uit, vreo 400 de grame de spaghetti.  Se pune uleiul la încins și punem la călit roșiile în bulion, sucul de roșii, usturoiul tocat mărunt, sarea, piperul, zahărul. Adăugăm și niște apă. Lăsăm totul la fiert până când sosul acesta scade la jumătate, deci cam o oră,o oră și un pic, la foc mic, pitic. Buuun… Tonul se scoate din cutie și se scurge de ulei. Sosul se ia de pe foc atunci când e gata și adăugăm în el bucățile de ton. Mai punem din nou pe foc să mai dea un clocot și gata. Pastele se fierb așa cum îmi plac mie, adică ”al-dente”, în apă cu puțină sare și ulei de măsline. După ce se fierb se strecoară și se țin un pic sub un jet de apă rece. Tanti Jeni nu amestecă pastele cu sosul. Dânsei îi place să pună spaghetele pe farfurie și apoi să adauge sosul peste ele. Deasupra presară niște parmezan ras și decorează cu o frunză de busuioc, să fie așa mai… rococo. Mmmmmmmm….. splendid! Un companion bun la spaghetele astea este vinul roșu, dar ar merge și unul rosee parfumeee. Alegerea este a voastră.

Așaaaa…. Miruna astăzi ne delectează la desert cu o SuperRuladăDeBiscuițiCuCacaoȘiNucăDeCocos. Na, că am zis asta dintr-o suflare. Mânuțele delicate și pricepute ale Mirunei prepară pe rând cele două componente ate acestei rulade: Blatul ( the dark side) și umplutura (the white side). Blatul se face din 500 de grame de biscuiți cu cacao, 300 de mililtri cu lapte, 150 de grame de margarină, 100 de grame de miez de nucă și esență de rom. Biscuiții se dau prin mașina de tocat, iar apoi în praful obținut se adaugă laptele încălzit și margarina topită, apoi esența de rom și nuca măcinată. Totul se amestecă până devine un amestec omogen. Umplutura se face din 100 de grame de nucă de cocos, 10 linguri de zahăr pudră, 200 de grame de unt și esență de vanilie. Se freacă untul cu zahărul pudră și esența de vanilie până de vine ca o spumă, apoi se adaugă nuca de cocos și se amestecă din nou până la omogenizare. Acum folosim folia alimentară: pe o bucată de folie se pune amestecul de biscuiți și se întinde, apoi se acoperă cu altă folie și se întinde cu făcălețul. Se scoate folia de deasupra și se pune uniform peste blatul de biscuiți, crema cea albă și aromată. Apoi se rulează. Se pune în frigider pentru câteva ore și gata!

Dragii mei, vă doresc poftă mare! Între timp a început să ningă, ceea ce mă face să fiu mai melancolic și visător… Dar voi visa după ce mănânc, evident. Haideți la masă! Poftă mare!

Ghiveci de post. Negrese

Am vrut să stau sub plapumă tot weekendul, mai ales când am văzut că fulguiește afară. Brrrrr…. Păi sunt friguros, nu știați? Dar oricât aș fi de friguros, nu pot rezista să stau departe de cantină, ce să fac? Așa că sâmbătă și duminică am avut parte de un mix de program cultural, artistic și administrativ, adică am îmbinat utilul cu plăcutul. Mai pe românește, mi-am creat un task-list pe care am inclus curățenie la cantină și în împrejurimi, vizionarea de seriale pe laptop ( mai ales din ”Dexter” că acuși se termină, mai e un episod, abia aștept) și de meciuri de hochei la TV, că a jucat Washington cu Toronto și spre bucuria lui tanti Jeni, unul din preferații dumneaei, Alex Ovechkin de la Washington a făcut un meci mare. Evident nu am uitat de magnifica omletă pufoasă de dimineața de weekend, cu brânză și ceapă, asortată cu salată de roșii și ulei de măsline și pâinică prăjită. Magistral!  Deși, cum vă spuneam,  sunt friguros, abia aștept să vină înghețul și să jucăm hochei out-door pe piscina transformată în patinoar. O să fie foarte distractiv! În fine. În weekend am mai avut o surpriză plăcută și anume premiul ” Yummylicious” primit din partea dragei noastre Nik26, căreia îi mulțumim pentru gândurile și cuvintele frumoase. Iată premiul:

 

 

Ne-am gândit să dăm și noi mai departe acest premiu dragelor noastre surori Edith, Lia și Mămica de Sebastian, ale căror postări cu rețete sunt un real deliciu. Felicitări, dragele noastre! Keep up the good work!

Așaaaa…. hai că s-a făcut luni și intrăm iar în pâine. Mă rog, vorba vine că mai degrabă intră pâinea în noi decât noi în pâine, dar așa e expresia. Pentru că suntem în ultima săptămână de post, tanti Jeni s-a gândit să ne facă un ghiveci, de post, evident. Multe legume, ceea ce înseamnă multă savoare și vitamine. Las că ne scoatem noi pârleala cu de-ale porcului, mintenaș… Păi la un kilogram de cartofi, tanti Jeni mai pune o jumătate de kilogram de dovlecei, o jumătate de kilogram de roșii, o jumătate de kilogram de morcovi, o jumătate de varză albă (bre, tanti Jeni, numa jumătăți? dar ceva întreg nu intră la ghiveciul ăsta? Hai că m-a auzit…) un kilogram de cartofi, un ardei gras mare și verde o legătură de mărar, una de pătrunjel, cinci cepe mari, o foaie de dafin și un sfert de kil de fasole verde. Mai intră și niște usturoi, piper și sare, dar astea după gust. Așaaa… tanti Jeni și-a pus la pick-up un disc cu muzică de cameră semnată Franz Schubert și s-a apucat să taie ceapa și ardeiul apoi le-a pus la călit. A adăugat apoi în ordine, așa cum intră în scenă și instrumentele muzicale în timpul concertului, morcovii, cartofii și dovleceii tăiați rondele, fasolea verde tăiată bucăți, și varza feliată.  După câteva minute, se pune apă în compoziție ( nu aia muzicală, aia din oală), dar atât cât să acopere legumele și se lasă la fiert la foc mic și vasul acoperit. După fierbere se adaugă usturoiul pisat, roșiile decojite și tocate, sarea, piperul și foaia de dafin, apoi se mai lasă la fiert vreo 10 minute. La final, când concertul de cameră este gata, în aplauzele mulțimii se presară verdeața tocată fin, și ghiveciul este pregătiiiit! Mie-mi place cu pâinică prăjită. E delicios!!!!

Miruna s-a trezit azi cu noaptea-n cap că s-a gândit să ne delecteze cu negrese cu muuuuuultă ciocolată. Știu că nu e de post, dar am rugat-o să facă negrese azi că-mi era o poftăăăă… și cum Miruna nu mă poate refuza ( am o privire irezistibilă când rog ceva pe cineva, știu…. ), a pregătit pe masa ei de lucru următoarele: un pachet de unt, 2 linguri de cacao, 150 mililitri de lapte, 250 de grame de zahăr, 8 linguri de nucă măcinată, 200 de grame de făină, patru ouă și niște praf de copt. Untul, zahărul laptele și cacao se amestecă într-un vas,apoi se pun la  încălzit amestecând încontinuu până dă în clocot. Se lasă la fiert câteva minute apoi se pune la răcit. Din jumătate de cremă obținută astfel, se prepară blatul, adăugând făina, nuca, praful de copt și ouăle ( gălbenușurile separat și albușurile bătute spumă separat). Compoziția obținută se toarnă într-o tavă unsă și tapetată șis epune la cuptor la foc mediu. După ce s-a copt blatul, se lasă la răcit și apoi se scoate cugrijă din tavă și se taie cuburi. Fiecare cub se trece prin crema rămasă și apoi prin nucă pisată. Delicios! Evident că n-am rezistat și am luat puțină cremă pe degete înainte să fie gata și fără să mă vadă Miruna… ba m-a văzut… Negresele obținute se pun câteva ore la frigider și apoi sunt gata de servit. Mulțumesc, Miruna! Ești cea mai dulce fată de pe planetă!

Așaaaa… hai că pentru o zi de luni cred că e bine. Tanti Jeni vă așteaptă pentru a vă servi cu drag. Poftă mare, dragelor și dragilor!

Sarmale de post în dovleac. Tort de mere

Hai că m-a speriat tanti Jeni cu dovleacul ăla. ” Ce faci, bre, cu el? Gata,  halloween-ul s-a dus! ”, zic. Tanti Jeni, drăgăstoasă cum o știți îmi zise: ” Decât să freci duda și te zgâiești la mine, mai bine adă niște varză murată din butoi! Și mai repede că ne-apucă noaptea până te miști!” Drăgăstoasă foc, tanti Jeni, de aia o iubesc. Azi, dumneaei face o chestie tare bună și anume sărmăluțe de post în dovleac. Interesant. Fiți atenți: pentru sarmale, tanti Jeni folosește vreo 15 foi de varză murată, o jumătate de morcov, o bucată de țelină, o cană de orez, o jumătate de ardei gras, 6 ciuperci, miez de nucă ( vreo trei), mărar, pătrunjel, trei căni de apă, niște roșii și ulei. Tanti Jeni taie ciupercile, ardeiul, toacă ceapa, pisează miezul de nucă și dă pe răzătoare morcovul și țelina. Se pune la călit în uleiul încins ceapa și orezul ( spălat în prealabil) până când orezul devine mai transparent.Se adaugă în oală țelina, morcovul, ardeiul șiciupercile, după care se toarnă cele trei căni de apă fierbinte. Totul fierbe vreo un sfert de oră, după care se adaugă roșiile tăiate, nuca pisată și verdeața. Se mai lasă la fiert vreo 3 minute. Umplutura aceasta se pune în foile de varză, care se împachetează cu dexteritate. Booonn.. acum tanti Jeni trece la dovleac. Îi taie capacul și îl scobește cu grijă, să nu cumva să se crape sau să pleznească. Apoi, pe fundul dovleacului se pune mărarul, o foaie de dafin ( acu i-a venit ideea lu tanti Jeni) și un rînd de varză murată. Ca un pătuț, așa. Pe el, culcăm un rând de sarmale, ușurel de tot. Punem apoi deasupra niște sos făcut din pastă de tomate diluată cu zeamă de varză și cimbru. Apoi iar varză, iar sarmale, iar sos și ultimul strat trebuie să fie de foi de varză. Șiuite așa dovleacul nostru s-a umpluuuut. Cuptorul se pune la încins la 180 de grade Celsius și băgăm cu grijă dovleacul în el. Tanti Jeni pune dovleacul pe o tavă și apoi în cuptor, pentru eventualele scurgeri de zeamă din dovleac. Și acum trebuie să avem răbdare că statul la cuptor durează vreo 4-5 ore. E ceva, dar merită efortul! Dovleacul acela se comportă ca un burete și absoarbe sosul așa că, pentru a nu ieși foarte uscate sarmalele, din când în când se mai adaugă apă. Mămăliguța e un companion excelent și de asemenea, pentru cine dorește, un pahar de vin roșu. Super!

Mirunica noastră, cu șorțulețul roz, a pregătit pentru desert un tort de mere cu scorțișoară. Blatul acestui tort se face din o cană de zahăr, o cană de făină albă și o cană de griș, care se amestecă toate până la omogenizare. Umplutura se face din două kilograme de mere, zeama unei lămâi, două pliculețe de zahăr vanilat și scorțișoară după gust. Merele se rad cu tot cu coajă, apoi se stropesc zeama de lămâie și se adaugă zahărul vanilat și scorțișoara. Se amestecă totul, păstrându-se zeama merelor în compoziție. Tava se pregătește ungând fundul și marginile cu puțin ulei. Apoi se pujne un strat de praf de blat de vreun deget grosime, un strat de mere gros de două degete, și tot așa până se obțin trei straturi de blat și trei de mere, ultimul strat fiind de mere. Se ține la cuptorul încins ( 200 de grade Celsius) vreo 30 de minute. După ce se scoate din cuptor se lasă puțin la răcit. Gata!

Fraților, ăsta e meniul de vineri. Vă așteptăm la masă și vă dorim unweekend plăcut. Poftă bună!

Ciorbă rădăuțeană

Cred că din cauza frigului de afară, tanti Jeni s-a calat pe făcut ciorbe și supe. Adevărul e că nu știu alt agent termic mai bun decât ciorbica. Ar mai fi vinul, ca atare sau fiert, însă licoarea asta nu ține de foame. Dimpotrivă. Așa că ciorbica e cea mai bună soluție: încălzește, hrănește și ne desfată simțurile cu arome și mirosuri de neprețuit. Un fel de trei în unu. În fine.

De dimineață, în cantină miroase excelent. Atât de frumos că mi s-a făcut o foameeee…. Că tanti Jeni s-a apucat să facă o bijuterie gastronomică: ciorbă rădăuțeană. Aflăm de prin ”almanahe” că Rădăuți e un oraș din județul Suceava cu 27.759 locuitori. Între timp or mai fi plecat din ei prin lume, mai știi? Numele orașului pare a data de pe vremea sosirii primilor investitori pe aceste meleaguri, romanii, și cică ar fi derivat din ”Rottacenum”, nume dat așezării de soldații romani ce-și făceau veacul prin garnizoana Siret. Romanii au plecat fără să înțeleagă nimic din ceea ce li s-a întâmplat p-aici și au venit, în locul lor,  slavii și apoi o comunitate de evrei veseli și întreprinzători care au înființat în Rădăuțiul medieval ceea ce știu ei mai bine: un târg. Mazel tov! Șvabii au venit pe timpul ocupației habsburgice. Deci cam aglomerat Rădăuțiul ăsta, de-a lungul istoriei. În fine, gata cu istoria că asta nu ține de foame. Să revenim la cestiune. Deci ciorba rădăuțeană se compune din: un piept și spatele unui pui de găină 3 ardei grași de două culori ( 2 roșii, unul verde), o albitură ( care vreți voi, dar albitură să fie), o ceapă, 2 căței de usturoi, doi morcovi, 200 de grame de smântână ( mai grasă,așa), niște legume uscate, trei gălbenușuri de ou, sare și piper. Tanti Jeni face așa: fierbe carnea de pui împreună cu ceapa. În timpul ăsta se spală și se taie în cubulețe mici celealte legume și se are grijă să se ia tot timpul spuma accea care se formează în timpul fierberii puiului. După ce s-a fiert carnea, se scoate din supă și se adaugă în ea legumele. Cât timp ele fierb, tanti Jeni curăță carnea de pui de pe oase și le taie fâșii-fâșii. Oh, ce se mai pricepe tanti Jeni la asta! Carnea de pui tăiată se adaugă la ciorbiță, apoi se pun legumele uscate, sarea și piperul. Între timp, se pun într-un bol smântâna, usturoiul pisat și gălbenușurile de ou ( alea trei) șise amestecă până la omogenizare. Se ia ciorba de pe foc în momentul în care legumele se fierb și  ee adaugă și un polonic din ea în amestecul de smântână,  să se dilueze, apoi se adaugă smântânica asta diluată în ciorbă. Se mai fierbe puțin și ciorbica e gataaaa! Uraaaa! La masăăăă! Se servește adăugând în ea smântână și, după gust, niște oțet. Excelent!

”Dacă ciorba nu e de post, măcar clătitele să fie”, s-a gândit azi Miruna. Așa că s-a apucat să creeze compoziția de clătite din 100g de făină, 100ml de sifon, 50ml de ulei, 25g de zahăr și sare.  Făina se pune într-un vas și se toarnă treptat sifonul amestecând, astfel încât să nu se formeze cocoloașe. Se toarnă apoi, amestecând continuu, uleiul, zahărul și puțină sare. Tigaia în care se prăjesc clătitele trebuie să fie bine încinsă și se pune compoziție mai multă decât de obicei deoarece lipsa oului face ca blatul de clătită să fie mai fragil și se rupe mai ușor, clătita trebuind să fie mai groasă. Se umplu cu dulceață. Azi avem de vișine și de caise. Yummy!

Hai că azi mâncăm și bine, am învățat și puțină istorie…. Vă așteptăm cu porțile deschise și masa pusă, ca de obicei. Poftă mare!

Minestrone. Mere coapte

Azi dimineață m-am trezit privind pe fereastră crengile desfrunzite ale copacilor. Încă nu se luminase bine și crepusculul acela învăluia totul într-un aer magic, ca într-o poveste nordică cu zâne de gheață cu inimă fierbinte. Încercam să ascult șoapta copacilor, ca astă vară, dar ei dormeau… dormeau… cine știe ce visează ei până la primăvară când se vor trezi din nou la viață… Vai, cât mai e până la primăvară, acum îmi dau seama! Ar fi bine să mă gândesc la altceva până atunci, să-mi umplu timpul și mintea cu altceva… În fine. Am ajuns destul de repede la cantină astăzi: mi-am pus niște ”Nightwish” la căști și am zburat.:” We’re walking in the air / We’re floating in the moonlit sky / The people far below are sleeping as we fly…I’m holding very tight / I’m riding in the midnight blue / I’m finding I can fly so high above with you” Cel mai fierbinte cântec ”Nightwish”… Miruna tocmai fusese la plimbare cu micuțul  Dowgird, care lătra și alerga pe lângă ea cu limbuța scoasă, dând din coadă cu o viteză amețitoare. Tanti Jeni sorbea tacticos din cafea și ne aștepta și pe noi, în bucătărie,  cu ceștile aburinde și aromă îmbătătoare de cafea proaspăt râșnită. Da, diminețile la cantină sunt calde și liniștite, ca o cană cu lapte fierbinte îndulcită cu miere de albine …

 Acum Miruna scrie pe tăblița de la intrare, cu scrisul ei caligrafic de școlăriță premiantă, meniul zilei: ”Minestrone”. Hait, zic, tanti Jeni iar ne lovește cu specialități italienești! Știe dânsa cum să mă vindece de stările mele de melancolie Ia să vedem cum face tanti Jeni supa asta minunată. Se folosesc o grămadă de legume: un morcov, o ceapă, trei cartofi, o jumătate de varză, un dovlecel, patru căței de usturoi, niște brocolli, 100 de grame de fasole uscată, o cană cu fasole verde, 200 grame de brânză telemea, o jumătate de linguriță de maghiran, o rădăcină de pătrunjel, două linguri de bulion, două linguri de ulei, 100 de grame de paste ( din acelea mărunte, cuș-cuș) și sare. Prima care se fierbe este fasolea uscată, care se dă în câteva clocote, apoi se scurge. Apa în care s-a fiert fasolea se aruncă, iar fasolica fiartă se pune într-o oală cu 4 litri de apă fierbinte. Se mai adaugă morcovul tăiat felii, rădăcina de pătrunjel, și ceapa tocată mărunt. După ce totul fierbe se mai adaugă pe rând, în aplauze furtunoase, restul de legume: Conopidaaa!  varzaaaaa! fasolea verdeeee!! cartofii!!!! (tăiați cubulețe, evident), dovleceluuul!!! și ultimul pe listăăă… buuliionuull!!!! Așa, după ce am obosit de aplaudat după prezentarea fiecărei legumițe, așteptăm puțin până fierbe totul apoi adăugăm pastele făinoase. Nu vă uitați la cuș-cuș-ul ăla că e mărunțel, se umflă el în supă, nu vă faceți griji. Credeți că s-a terminat? Noooo… Păi ați uitat de brânzică și usturoi? Stați să vedeți: telemeaua se rade fin și se amestecă cu uleiul care se picură în timp ce se freacă telemeaua, cam ca la maioneză. Se adaugă apoi usturoiul pisat și maghiranul tocat foarte fin. Crema asta obținută, ireztibilă de felul ei, se subțiază cu niște zeamă din supica aceea care fierbe. După ce se subțiază, se toarnă toată în oala cu supă și privim cum se dizolvă… Se mai dă într-un clocot și gataaa!!!! Minestrone e gata de servit, fierbinte, aromată și extraordinar de gustoasă! Grazie, tanti Jeni! Dacă mai punem la socoteală și bruschetele alea crocante cu roșii, vinete și usturoi care tocmai sunt pregătite de mânuțele Mirunei, e clar: meniul de azi e irezistibil.

Și cum la noi la cantină nu poate trece o zi fără desert, să vedem cu ce ne răsfață astăzi dulcea noastră colegă, Miruna. V-am spus că are un șorț de bucătărie roz? E irezistibilă, seamănă cu o bombonică fondantă, tres tres jolie! Să vedem cu prepară ea azi mere coapte: la două kilograme de mere, Miruna mai folosește 50 de grame de alune, 100 de grame de orez, 50 de grame de stafide, 100 de grame de zahăr, 250 de mililitri de lapte, două ouă, 100 de grame de unt, 100 de grame de dulceață și niște sare.  Miruna spală merele, mângâindu-le ușor sub jetul de apă,  apoi le scobește delicat. Orezul fierbe molcom în lapte, împreună cu zahărul și puțină sare. Alunele prăjite și zdrobite cu finețe de Miruna se pun în orezul care fierbe, împreună cu ouăle bătute, stafidele și untul (jumătate din cantitate). Se lasă totul încă puțin la fiert, apoi cu această compozițe se umplu merele scobite. Miruna ia cu delicatețele merele, unul câte unul și le pune într-o tavă, unsă în prealabil cu restul de unt. Tava se pune la cuptorul încins, pentru vreo 20 de minute. merele coapte se scot pe un platou și pe fiecare se pune câte o linguriță cu dulceață. Poezia lucrurilor simple, dragii mei.

Cam asta e pentru azi. Simplu, hrănitor și foarte gustos. Încă mă mai gândesc la copacii aceia adormiți. Poate într-o dimineață îmi vor șopti ce visează. Poftă bună, dragilor!

Somon marinat

Fiind prea frig afară, în weekend-ul ăsta ne-am dedat la activități culturale, mai pe scurt privitul la filme și la sport la televizor. Moș Nicolae a fost darnic cu noi și ne-a adus dulciuri și crănțănele, așa că am avut ce să consumăm la vizionări. Eu m-am uitat la hochei și la ultimele episoade din serialele preferate, cam pierdusem șirul, iar apoi am negociat la ce să ne uităm pe DVD. Tanti Jeni vroia ”Pink Floyd la Pompeii”, eu vroiam ”Solyaris” de Tarkovski, că am făcut o obsesie pentru Natalya Bodnarciuk când i-am văzut poza pe cutia discului. ”Băi, Gheorghe, zice tanti Jeni, numai femei din astea inaccesibile ai în cap, trezește-te naibii. Hai să-i vedem mai bine pe clasicii ăștia în viață ( mă rog unii dintre ei), uite ce frumos era Gilmour acu patruj de ani, cum îi bătea vântul prin plete acolo la Pompeii…” Miruna a vrut și ea PF așa că am dat drumul la show. Frumos, 5.1, Director s Cut, trăznet. Stăteam lângă Miruna și îi șopteam la ureche versurile din ”Echoes”: ”Strangers passing in the street / By chance two separate glances meet / And I am you and what I see is me / And do I take you by the hand / And lead you through the land / And help me understand the best I can…” Miruna s-a înroșit și a zâmbit, apoi s-a dat mai departe de mine, nu cumva să vadă tanti Jeni ce facem noi acolo că nu ne lasă. Dar a venit înapoi la mine-n brațe la ”Careful with that axe, Eugene!” că i se făcuse cam frică.

Așaaaaa… Și a fost seară și a fost dimineață și se făcu luni. Adică azi. Azi pe bune nu azi-ul din capul meu care nu știu în ce dată e… Dar ce m-a trezit la realitate și m-a adus în prezent nu a fost frigul de afară sau scrutinul prezidențial ci mirosul absolut irezistibil de somon marinat la grătar.  Mmmmmmmmm….. Tanti Jeni s-a trezit de dimineață devreme, când încă se mai bucura domnul Geoană, și a pus la preparat următoarele părți componente: la 1 kg de file de somon intră vreo 5-6 căței de usturoi, ghimbir proaspăt (vreo 4 centimetri, așa), zeama de la o lămâie, sare, piper și ulei de măsline. Yummy! Usturoilă și ghimbirul se curăță și se zdrobesc (trebuie să fie fin spre foarte fin) și se pun într-un castron în care se mai adaugă sare, piper, zeama de lămâie și ulei de măsline. Bucățile de file de somon se pun întregi în acest castron care se acoperă și se pun la frigider pentru câteva ore, să se marineze somonelul, drăguțul de el. Între timp se încinge grătarul și apoi se pune fileul la prăjit, vreo 15 minute, așa. Grătarul se poate unge cu zeama din castron, pentru efecte culinare devastatoare. În sensul bun. Ca și garnituri, tanti Jeni ne propune două variante și anume: pireuț de cartofiori și  orez. Ar merge și o salată, dar asta o cereți voi în funcție de preferințe.

De la departamentul desert vine un puteeeeeernic miros de portocale. Ah, dulce Miruna ce faci tu bun acolo? Păi ce să facă, niște brioșe cu portocale, pufoase și aurii. Simt că prind aripi. Ia fiți atenți: Mirunica amestecă într-un bol 220 de grame de făină, 200 de grame suc de portocale, 120 de grame de unt topit, 100 de grame de zăhărel, două ouă, un pliculeț de praf de copt, niște scorțișoară, 2 linguri de coajă de portocale și o lingură de coajă de lămâie (ambele coji rase, tunse și frezate). Splendid! Se amestecă totul până la omogenizare, obținându-se compoziția de brioșe. Se toarnă această compoziție în forme de brioșe, umplându-le până la jumătate, că oricum vor crește la cuptor. Pe fiecare brioșă se mai pune o bucățică de felie de portocală, deasupra. Cuptorul se preîncălzește la temperatura standard de 180 de grade Celsius și apoi brioșele se pun la copt cam pentru vreun sfert de oră. Cu riscul de mă repeta: sunt pufoase și aurii… simt că prind ariiipi!

Hai că am luat-o de lunea cu bunătăți! Vinul alb e un ”must have” la somonel. Poftă bună!

Frigărui de legume

Nu vă recomand să mergeți la piață cu tanti Jeni. Eu mă dau lovit, îmi găsesc de treabă pe la cantină când e vorba de așa ceva. Azi dimineață, de exemplu, când dumneaei mi-a lansat invitația de ”vegetables shopping” ( nu, cu siguranță nu e un termen folosit de pițipoancele de Dorobanți) i-am prezentat lui tanti Jeni câtă treabă aș avea de făcut la cantină, în lipsa dânsei: vase de spălat, tacâmuri de curățat, de verificat instalațiile, chiar și de primenit cușca patrupedului nostru, cățelul Dowgird și, munca mea de bază, curățatul firmamentului cantinei. Ei, da, am convins-o și s-a dus singură la piață. Pfiuuu… am scăpat! Acu probabil vă întrebați de ce nu vreau să mă duc cu tanti Jeni la piață. Păi, fraților, își face o listă de vreun metru lungime, la care mai adaugă vreo 5-6 repere pe drum, mai taie 3-4 că-și aduce aminte că mai avem în cămară, iar când ajunge în piață începe prăpădul: umblă pe la toate tarabele să vadă unde sunt mai frumoși cartofii, ardeii, unde e pătrunjelul mai verde, și tot așa. Pe mine mă apucă nervii și umblu cu sacoșele după dânsa, din ce în ce mai pline, iar cu mâinile ocupate nici nu pot să mă joc pe iPhone. Offf… mai bine la căldurică, ocupat cu munci casnice, mai o vrăjeală cu Miruna… În fine.

Azi fiind vineri (deci zi de post) și găsind legume proaspete la piață, tanti Jeni ne propune la meniu niște frigărui de legume. E al naibii de simplu: la 150 de grame de ciuperci proaspete, se mai folosesc două roșii, doi ardei grași ( unul roșu și unul verde), un dovlecel, o legătură de ceapă verde, o ceapă uscată, o lingură de suc de lămâie, 4 linguri de ulei de măsline și nelipsiții prieteni, sarea și piperul. Tanti Jeni a scos afară grătarul, l-a încins și l-a uns cu margarină vegetală, apoi s-a apucat să prepare frigăruile: a curățat ciupercile și le-a tăiat în jumătate, apoi a spălat roșiile și le-a tăiat rondele. La fel și dovlecelul cu ardeii, tăiați felii. Se prepară apoi un sos format din ulei, sucul de lămâie, ceapa verde tocată mărunt și pătrunjelul mărunțit. Legumele se ung cu acest sos și se înfig în frigărui, apoi se pun frigăruile pe grătarul încins. Mmmmm… miroase chiar bine, să știți!

Acu, că tot a luat tanti Jeni și morcovi frumoși din piață, dulcea noastră specialistă în deserturi, domnișoara Miruna, s-a gândit să ne delecteze cu o plăcintă cu morcovi. Fți atenți ce minunăție de desert: la o cană plină de morcov ras, mai intră o jumătate de cană de zahăr, o jumătate de cană de ulei, două căni și jumătate de făină ( Miruna, gata cu cănile că deja s-a umplut masa) o linguriță de bicarbonat, una de scorțișoară și 250 de grame de gem de fructe. Morcovul se amestecă cu zahărul și se lasă într-un vas vreo jumătate de oră. Apoi, se adaugă cu grație bicarbonatul dizolvat în vreo două linguri de apă, uleiul scorțișoara și făina. Totul se amestecă bine, obținându-se în final un aluat drăguț. Se unge o tavă cu ulei, se tapetează cu făină și se pune un strat format din jumătate din cantitatea de aluat, ca o foaie. Deasupra se pune gemul și apoi a doua foaie formată din restul de aluat. Se pune la cuptor pentru o jumătate de oră. Fraților, miroase beton!

Nu știu ce se bea în zi de post și sincer nu îmi dau seama ce se poate bea la frigăruile de legume. O să cereți voi ceva de băut că se descurcă tanti Jeni, știți doar Poftă mare și weekend plăcut!

A, și să nu uit. Să aveți ghetele curate de Moș Niculae și mintea limpede la votare. Paaa!

Ciorbă de perișoare. Budincă de clătite

De când n-a mai făcut o ciorbică, tanti Jeni! Una bună, limpede și aurie, cu miros de legume și borș, așa cum îmi place mie! Da, astăzi avem ciorbică de perișoare și nu mai pot de bucurie,  abia aștept să fie gata! Nici nu e greu de făcut: 1 morcov, un pătrunjel, o țelină mică, o ceapă mare, pastă de tomate, o legătură de pătrunjel, sare, piper, iar pentru perișoare 500g de carne de porc și 40 de grame de orez. Așaaa: se ia o oală mare și se pun în ea 2 litri de apă la fiert. Când apa fierbe se adaugă legumele curățate și tăiate cubulețe. Din ceapă folosim la fiert doar două treimi. Se pune și puțin ulei. În acest timp, pregătim perișoarele: carnea tocată se amestecă cu orezul, treimea rămasă de ceapă șipătrunjelul tocat mărunt, până la omogenizare. Tanti Jeni, cu mâinile ude, face biluțe din acest amestec, cam de 3 cm diametru, apoi le pune în oala de ciorbă când legumele sunt aproape fierte. Se mai ține totul la fiert vreo 20 de minute, apoi se adaugă și pasta de tomate. După câteva minute se ia de pe foc și se adaugă o nouă porție de pătrunjel tocat mărunt.  Se servește caldă cu smântânică și ardei iute. Abia aștept!

Miruna cea dulce ne-a pregătit azi o super delicatesă: budincă de clătite cu sos caramel. Deci la două clătite mai folosește 150 de grame de brânză dulce, 50 de mililitri de frișcă, o lingură de zahăr, iar pentru sosul caramel 100 de grame de zahăr și 200 de mililitri de smântână dulce. Clătitele se taie în patru fiecare și se umple fiecare sfert de clătită cu o cremă obținută din amestecul brânzei dulci cu frișca și cu zahărul. Sosul caramel se face topind zahărul într-o tigaie, iar după caramelizare punându-se smântâna cea dulce. Bucățile de clătite se pun pe o farfurie, iar peste ele se pune sosul caramel. Deasupra se ornează cu frișcă și bucăți de coajă de portocală. Wow! Irezistibil!

Am uitat să vă spun că dacă tot a tocat carne, tanti Jeni a mai pregătit și niște chifteluțe pufoase tocmai bune de servit cu garnitură de piure de cartofi, pufos și auriu. Hai la masă! Poftă mare!