Cremă de cașcaval! Roșii umplute cu ficăței. Fursecuri

Uaaaaiiii… stați să mă întind un pic…Iar mă simt dezarticulat. Am dat zăpada toată seara din curtea cantinei și împrejurimi, pe trotuarul din față și pe cel de vis-à-vis, ca să puteți ajunge mai ușor la noi. Aseară nu simțeam oboseala: m-am bătut cu Miruna cu bulgări de zăpadă și ne-am lăsat alergați de cățelul Dowgird care avea un chef nebun de joacă. Am simțit lipsa micilor noștri prieteni chinezi care erau tare productivi la dat zăpada, dar ei sunt acum plecați la casele lor să sărbătorească Anul Nou Chinezesc (de pe 14 februarie, vom intra în anul Tigrului). Totuși, cred că nu de la dat zăpada am obosit, ci de la schiat, că nu am renunțat la ideea mea de a schia de la cantină până acasă și înapoi. Seara am coborât în pivniță, am găsit un butoi vechi, vechi de tot, din acela de lemn, am scos două doage din el și mi-am făcut niște schiuri colosale! Așa de mult mi-a plăcut să schiez pe ele, că am făcut un ocol în drumul spre casă și m-am dat la vale cu schiurile pe un deal din apropiere. Uaaaii, a fost excelent! Acum vă dați seama de ce dimineața mă simțeam dezarticulat. În fine. M-am îmbrăcat, mi-am pus doagele din nou în picioare, pardon, schiurile, și am pornit agale spre cantină ca ăia de la schi fond. Dacă vă povestește cineva despre unul care schia azi pe doage și avea căști de iPhone în urechi, să știți că despre mine e vorba.

E plin de mirosuri aromate azi în bucătărie, la Cantina Socială. Tanti Jeni se gândește să ne răsfețe azi cu două specialități speciale. Numero uno: cremă de cașcaval! ( da, semnul exclamării face parte din denumire, pentru că așa trebuie rostit) Este ceva extraordinar, fiți atenți cum se prepară: la 400 de grame de cașcaval, mai folosim 250 de militri de vin alb, două linguri de unt, o baghetă (proaspătă și crocantă), un cățel de usturoi, sare și piper. Cașcavalul se dă prin răzătoare, să fie fin de tot. Se curăță usturoiul, se zdrobește și se unge cu el vasul în care se va prepara crema. În acest vas, punem vinul și îl încălzim. Când vinul este fierbinte, turnăm cașcavalul treptat, amestecând încontinuu. Apoi se pune untul. Minunat! Când este gata se pune fierbinte în boluri și se servește ca atare. Bagheta se taie cuburi care se ung cu unt și se fac crutoane la cuptor. Pentru a savura crema de cașcaval, crutoanele se trec prin bolul fierbinte și se mănâncă. Absolut delicios, dragii mei! Companionul cremei este un excelent pahar de vin alb.

La felul doi, tanti Jeni ne pregătește “Roșii umplute cu ficăței”. La patru roșii frumoase se mai folosesc doi ficăței de pui prăjiți, o lingură de unt, o lingură de smântână, o lingură de muștar, trei linguri de maioneză, o ceapă, sare și piper. Roșiile se spală și se șterg cu o hârtie absorbantă, apoi se taie căpăcelele și se scobesc ușor de miez, cu grijă, să nu se rupă și se pun cu tăietura în jos, să se scurgă. Ceapa se toacă mărunt de tot, la fel și ficățeii, în bucăți mici mici de tot. Apoi, se presară sarea, se adaugă untul și se amestecă bine. Se adaugă smântâna, maioneza și muștarul și se amestecă totul până la omogenizare. Cu această compoziție se umplu roșiile. Roșiile se pun apoi pe un platou, la dispoziția voastră. Deliciooooos….

Miruna vrea să ne amintească un pic de spiritul Sărbătorilor de Iarnă, și ne oferă azi niște extraordinare fursecuri cu scorțișoară. Pentru asta, mica noastră zână a dulciurilor a folosit: 100 de grame de miere, două ouă, trei linguri de ulei, 30 de grame de zahăr pudră, o lingură de praf de scorțișoară, un vârf de cuțit de sare, jumătate de linguriță de bicarbonat, zeama de la o lămâie, zahăr vanilat și făină cât e necesar. Mierea cu zahărul și ouăle se freacă spumă, apoi se adaugă uleiul, scorțișoara, sarea și bicarbonatul dizolvat în zeama de lămâie. Se adaugă treptat făina și se amestecă bine până se obține un aluat de consistență potrivit de moale. Se acoperă aluatul cu un șervet și se lasă la odihnit cam douăzeci de minute. Se întinde apoi o foaie groasă de jumătate de centimetru și se decupează din ea forme diferite. Miruna a folosit forme de steluțe și brăduți. Se așează apoi fursecurile în tava de copt unsă în prealabil cu ulei și se coc la cuptor vreo douăzeci de minute. Cât sunt fierbinți., se pudrează cu zahăr vanilat. Mmmmm… miros atât de bine….

Dragii mei, mă duc să mă întind un pic… Mă gândesc că voi schia iar diseară până acasă și trebuie să-mi păstrez forțele. Tanti Jeni și Miruna vă așteaptă cu bunătățile din meniul de azi, calde și proaspete. Poftă bună!

Coq au vin. Sufleu de castane

Eiiii, hai că a nins frumos din nou:viscol, nămeți, tot tacâmul. Iarnă adevărată, fraților! Degeaba am dat zăpada prin curtea cantinei sâmbătă, că ieri s-a pus la loc. Deci, uite cum astăzi iar o să pun mâna pe lopată, ca să îmi mențin condiția fizică. Dimineața, mi-aș fi dorit niște schiuri, dar din păcate, căutând prin debara nu am găsit decât rachetele de badminton pe care mi le-am atașat la bocanci în chip de tălpici, cum am văzut în filmele alea cu expediții la Polul Nord sau Sud, după caz. Mica mea expediție polară, cu destinația Cantina Socială, s-a încheiat cu succes, nu am întâlnit nici un urs polar pe drum, nici foci vesele și nici morse grase și frumoase. Nici măcar un pinguin rătăcit. Păcat! La capătul călătoriei însă, m-a așteptat cafeluța lui tanti Jeni, bună și aromată, dătătoare de viață și energie. Amintindu-și de zăpezile de altădată, ca și domnul poet Francois Villon, tanti Jeni a devenit un pic melancolică și și-a pus de dimineață la pick-up un single vechi, și anume ACESTA .

“…
Ce soyeux cortege
Tout en larmes blanches
L’oiseau sur la branche
Pleure le sortilege

Tu ne viendras pas ce soir
Me crie mon désespoir
Mais tombe la neige
Impassible manege”

“Tanti Jeniii, zic, bagă ceva mai vesel, că-mi aduc aminte de datoriiii…” Dumneaei își suflecă mânecile și-mi dădu indicații: ” Mai bine du-te-n pivniță și adu vinul ăla de Burgundia, că melodia asta m-a inspirat și sunt pusă pe fapte mari.” Hait, zic, vinul ăla de Burgundia e numai bun pe vremea asta. Oare ce-o vrea tanti Jeni să gătească cu el? Până am răscolit eu pivnița și am adus naveta cu sticlele de vin, deja dumneaei avea pe masa de lucru următoarele: un cocoș cam de două kilograme, curățat, sare, piper proaspăt măcinat, 60 de grame de unt, 100 de grame de slănină, un fir de praz, o legătură de ceapă verde, doi morcovi, trei căței de usturoi tăiați mărunt, o legătură de pătrunjel verde, o crenguță de cimbru, o foiță de dafin, 150 de grame de ciuperci, 100 de ficat de pasăre, o lingură de făină, 50 de militri de coniac, și trei linguri de pătrunjel tocat mărunt. Știu! Tanti Jeni va face “Coq au vin”, iar pentru asta, din vinul de Burgundia, are nevoie doar de 700 de militri. Pentru a fi mai dinamică, a schimbat și registrul muzical, acum ascultând piesa ASTA. Eeeeee… așa mai merge! Cu dexteritatea-i binecunoscută, tanti Jeni împarte cocoșul în opt bucăți, carnea tăindu-se în bucăți mari cu oase cu tot, apoi o condimentează cu sare și piper. Topește apoi untul într-o tigaie și prăjește carnea până devine aurie. Slănina se taie în bucăți mici și se adaugă la carnea de pasăre pentru a se prăji împreună. Arpagicul, ceapa verde și morcovii se taie în bucăți lunguiețe și se adaugă și ele în tigaie. Se toarnă peste ele vinul roșu și se lasă la călit la foc potrivit cam 40 de minute. Tanti Jeni scoate carnea și legumele și le păstrează la cald, apoi se adaugă în zeama rămasă, ciupercile. Ficatul se taie mărunt, se amestecă cu făină și coniac și cu acest amestec se îngroașă sosul din tigaie. Sosul se pasează printr-o sită, apoi se pune la fiert împreună cu carnea și legumele. Mmmmmm… nu pot să vă explic ce arome îmbietoare sunt acum în bucătărie… Le coq au vin este servit de tanti Jeni pe un platou presărat cu pătrunjelul tocat mărunt, iar ca și companion aveți la dispoziție câte o carafă cu vin roșu de Burgundia. Splendid!

Miruna este și ea inspirată azi de “la cuisine francaise” și ne prepară un delicios sufleu de castane. Pentru asta ea folosește: 250 de grame de castane uscate, 300 de militri de lapte, 60 de grame de unt, 100 de grame de zahăr vanilat, 20 de militri de lichior de cireșe, patru ouă, in vârf de cuțit de sare, zahăr și zahăr pudră. Castanele au fost puse de aseară la înmuiat în apă într-un vas acoperit și azi dimineață le-a scurs bine. Apoi, castanele se fierb în lapte, la foc mic, cam o jumătate de oră, amestecându-se des. După ce se fierb se freacă și se fac puree. Cuptorul se încălzește la 180 de grade. Puree-ul de castane se amestecă cu zahărul, untul, lichiorul de cireșe și zahărul vanilat, Ouăle se separă și adăugăm gălbenușurile, unul câte unul, în puree. Albușurile se adaugă și ele, după ce se bat spumă. Buuun. Se ia o formă de sufleu termorezistentă, se unge cu unt și se tapetează cu zahăr. Se pune puree-ul în această formă și se pune la copt cam 40 de minute. După ce se scoate din cuptor, se presară cu puțin zahăr pudră și se servește imediat. Magnifique! Iresistible! Merci beaucoup, Miruna la douce!

Hai că am început cu bine săptămâna. O specialitate de excepție, vinișor excelent, desert magnific… Vă așteptăm cu masa pusă. Eu mă duc să fac cărare prin nămeți, să ne găsiți mai ușor. Da, mi-am luat și o botelcuță cu vin cu mine, să nu îngheț! Poftă bună!

Premiu. Moși. Poale-n brâu

Așaaa… Prietena noastră Virgil i-a oferit ieri lui tanti Jeni premiul ”Superior Scribbler Award” pentru faptul că dumneaei face mâncare după rețete scrise corect. Mulțumim Virgil! Pentru că acest premiu pentru corectitudine trebuie dat mai departe, am făcut o ședință fulger aici la cantină și ne-am hotărât să-l oferim și noi tuturor celor din blogroll-ul nostru, pentru că toți, fără excepție, sunt corecți în ceea ce fac și spun, că doar de aia îi iubim! Felicitări dragele și dragii noștri! Iată deci premiul:

Pentru că mai sunt doar șase zile  până la deschiderea Olimpiadei de iarnă  de la Vancouver, azi dimineață, la cafea și la tradiționala omletă, am vizionat pe DVD împreună cu tanti Jeni și Miruna filmul ”Miracol pe Gheață” ( ”Miracle” ) în care este prezentată colosala și istorica performanță a echipei de hochei a USA, formată din niște cvasinecunoscuți, care a reușit să câștige medalia de aur după ce a trecut în semifinale de invincibila echipă a URSS. Vă recomand cu căldură acest film, chiar dacă nu vă pricepeți sau nu vă place hocheiul, pentru că este o lecție extraordinară de viață, dăruire de sine, voință și angajament. Eu l-aș propune ca vizionare obligatorie pentru toți antrenorii și sportivii de la noi, poate le mai schimbă mentalitatea. În fine.

Fraților, azi sunt ”moșii”! Nu știați? Ei, bine tanti Jeni știe. Drept pentru care, împreună cu Miruna s-a apucat să facă tradiționalele poale-n brâu, care în Moldova sunt preparate tradiționale în această zi specială.

Poalele astea-n brâu se compun din aluat și umplutură. Pentru umplutură folosim: 500 g brânză de vaci frământată, 3 ouă, 2 linguri zahăr cu vanilie, coaja rasă de la o lămâie, 50 g stafide, 1 pahar lapte și puțină sare.  Pentru aluat se folosesc: 500 g făină, 2 linguri ulei,  4 gălbenușuri , 100 g smântână, 20 g drojdie, 300 ml lapte, jumătate de linguriță de sare și 100 g zahăr. Pentru prepararea aluatului se dizolvă drojdia în laptele călduț, se adaugă câteva linguri de făină, se amestecă și se lasă compoziția să crească într-un loc cald. Se freacă gălbenușurile cu zahărul și sarea până se fac spumă și apoi se adaugă drojdia și făina și se amestecă. Se frământă acest aluat aproximativ 20 de minute și apoi se adaugă uleiul. Aluatul trebuie lăsat apoi o oră să crească, după care se întinde o foaia de plăcintă, nu foarte subțire, care se porționează apoi în pătrate mici. Acum se prepară umplutura: brânza de vaci se amestecă cu zahărul vaniliat, ouăle, stafidele, coaja de lămâie și laptele se porționează și se pun cu lingura în mijlocul fiecărui pătrățel de aluat, care se împachetează prin unirea celor patru colțuri. Aici la împachetat, Miruna e specialistă, poalele astea arată ca niște adevărate ”origami”. Buuuun.. Se pun apoi poalele-n brâu într-o tavă unsă și se bagă la cuptorul încins pentru vreo trei sferturi de oră. Mmmm… miroase excelent! Tanti Jeni le pune apoi pe un platou și le servește calde împreună cu iaurt rece de casă, făcut și oferit în ulcele de lut. Irezistibil!

Vă așteptăm așadar la poale-n brâu și iaurt rece și gustos! Eu sunt prin curte, mai sparg gheața pe potecă și dau jos țurțurii, pricaz de la tanti Jeni. Poftă bună!

Macrou. Sacher Torte.

Azi am simțit cumva că primăvara este aproape: cred că, prin cerul albastru și însorit de dimineață, primăvara ne-a lansat un soi de ”sneak-preview”, trailer, ”coming soon”, ceva în genul ăsta, prin care vrea să ne asigure că mai e puțin și ajunge pe la noi și anul ăsta. Ah, abia aștept să dea ghiocelul și să se trezească copacii din fața ferestrei mele, să-i întreb ce au visat toată iarna! Până atunci însă am coborât cu picioarele pe pământ și am plecat de dimineața devreme, pe frigul acela,  să ajung repede-repede la cantină că trebuia să curăț trotuarele și poteca de gheață și să dau jos țurțurii. Off, noroc cu cafeluța lui tanti Jeni care mă reconfortează și-mi dă chef de viață că altfel nu știu cum m-aș descurca. În fine.

Tanti Jeni este cuprinsă astăzi de o puternică dorință de a găsi noi forme de exprimare artistică. Drept pentru care dumneaei a luat o din raft o tavă termorezistentă și s-a gândit să conceapă azi o operă de artă inspirată de tendințele post-modernismului culinar cu puternice accente piscicol-vegetale: ”Macrou odihnindu-se”. După cîteva clipe de concentrare, dumneaei și a pregătit masa de lucru: opt macrouri mici, patru cepe mari tăiate rondele subțiri, două linguri de pesmet, opt cartofi măricei tăiați ți ei tot rondele subțiri, două linguri de unt, , o lingură de ulei, sare, piper, nucșoară rasă, jumătate de pahar de vin alb. Încerc să dibuiesc mesajul subliminal al rondelelor subțiri de ceapă și de cartofi… hmmm… dar să vedem ce mai urmează. Nelipsitul pick-up din bucătărie asigură fundalul sonor inspirațional și anume ASTA, că dumneaei e mai romantică, așa,  atunci când creează opere de artă culinară.  Cuptorul a fost pus să se încălzească la 200 de grade Celsius. Apoi tanti Jeni, cu grație, a uns tava termorezistentă cu ulei și a așezat pe fundul ei, rondelele de ceapă. Pe mijloc, a pus peștii pe care -a presărat cu pesmet. Foarte frumos… macroul acela așezat peste stratul de rondele de ceapă arată așa de bine… De jur împrejurul peștilor se pun rondelele subțiri de cartofi. Se adaugă sare, piper și puțină nucșoară rasă. Untul, făcut bucățele mici, se repartizează uniform pe toată suprafața capodoperei. Se adaugă un pahar cu apă. și se pune la cuptor cam 30 de minute. Pe la jumătatea timpului de coacere se adaugă vinul alb. Capodopera este gata când rondelele de cartofi sunt fragede.  Foaaaarte frumos… Curat post-modernism culinar.  Pentru înțelegerea completă a mesajului sugerat de această operă de artă, tanti Jeni vă propune un mujdei de usturoi de-al nostru: pășunisto-semănătorist.

Miruna ne pregătește și ea astăzi ceva sublim… nu știu sigur în ce curent artistic-culinar se încadrează capodopera ei, dar după nume ar fi ceva de genul impresionismului glazurat: ” Sacher Torte.” Hm? Cum vi se pare? Pentru asta, artista noastră dulce cu sorțuleț roz a folosit: șase ouă, 160 de grame de zahăr pudră, un păhărel jumate de rom, 160 de grame de ciocolată de menaj topită, 60 de grame de nuci măcinate, 160 de grame de unt topit, 2 lingurițe de pesmet. Procedeul este simplu dar atât de plin de mesaj artistic: se freacă gălbenușurile cu zahărul, până se obține o spumă. Se adaugă romul, ciocolata de menaj, migdalele și untul. Se amestecă bine și la sfârșit se adaugă albușurile bătute spumă și pesmetul. Totul se pune într-o tavă  și se coace la foc potrivit. După ce este gata, se răstoarnă pe un platou și se ornează cu atât de iubita glazură de  caramel… Fiecare îmbucătură din acest desert încântă toate simțurile…

Cam ăsta e meniul nostru de vineri… Vă așteptăm ca de obicei, cu bucatele calde și aburinde, gata să vă potolească foamea. Chiar dacă sunt opere de artă, contemplați-le mai puțin în farfurie și gustați-le. Companioanele lichide la masă sunt cele obișnuite: vinișor, berică, ceiuț… știți voi! Vă doresc poftă bună și weekend plăcut!

Paste cu pui și sos de lămâie. Tarte, tot cu lămâie.

Pentru că tanti Jeni dorește să ne menținem forma fizică și să profităm de zilele astea geroase la maxim ( maxim, a spus!), am jucat și aseară hochei până târziu. După ce am terminat, ne-am încălzit cu un ceai fierbinte și aromat, apoi am vrut să plec acasă și mi-am dat seama că nu are rost să-mi dau patinele jos din picioare: tot drumul era acoperit de gheață și era atât de lucios încât era păcat să nu patinez până acasă… Problema e că am ajuns atât de obosit încât am adormit încălțat cu patinele. ”Las că mai stau 5 minute și le dau jos acu…” îmi ziceam, stând inert în pat… ”Încă 5 minute…” și tot așa până s-a făcut noapte și am zis că n-are rost să le mai dau jos că tot pe patine mă voi duce  și dimineața la cantină. Uite așa am adormit și am visat eu că echipa de hochei a Cantinei Sociale participa la Olimpiadă și lua medalia de aur învingând în finală Canada, tocmai la ea acasă, la Vancouver, performanță extraordinară, mai ales că jucam și în inferioritate numerică: Cățelul Dowgird în poartă, Tanti Jeni în apărare și Miruna și cu mine în atac. Plângeau canadienii, de topeau gheața cu lacrimile lor fierbinți! Ahhh! M-am trezit exact când urcam pe podium cu medaliile de aur agățate de gât! Ce vis frumos… Abia am așteptat dimineața să patinez într-un suflet înapoi la cantină și să le povestesc Mirunei și lui tanti Jeni ce născocește mintea mea când doarme! Plăcut impresionate de visul meu profetic ( tanti Jeni e convinsă că peste patru ani, la Olimpiada viitoare, chiar vom fi acolo, în finală…) dragele mele colege s-au gândit să ne răsfețe azi cu niște specialități foaaaarte speciale, cu multă vitamina C.

Tanti Jeni a pregătit cu măiestrie niște excelente paste de pui cu sos de lămâie, punându-și la pickup o foarte frumoasă piesă pentru inspirație, și anume ASTA. Ca și ingrediente, dumneaei a folosit: trei jumătăți de pui de pui dezosate și fără piele, o lămâie, două lingurițe de praf de usturoi, o linguriță de piper negru măcinat, un litru de supică de pui, 3 linguri de suc de lămâie, 250 de grame de farfalle (ar fi mers și penne dar tanti Jeni s-a gândit că farfalle nu am mai mâncat demult), 250 de militri de smântână grasă și coaja rasă de la o lămâie. Am stat cuminte pe scăunelul din bucătărie și am urmărit-o pe tanti Jeni cum face ea bunătatea asta delicioasă. Pentru început, se încălzește cuptorul la 180 de grade celsius. Se unge apoi o tavă și punem în el pieptul de pui. Se stoarce peste el zeama de la lămâia căreia i-am ras coaja, o linguriță și jumătate de praf de usturoi și trei sferturi de linguriță de piper. SE întoarce carna astfel încât ambele părți să fie condimentate. Se frige la cuptor  cam 40 de minute. Între timp, într-o cratiță, se pune supica de pui împreună cu restul de usturoi și de piper. Se dă în clocot și se adaugă sucul de lămîie și pastele. Se fierb la foc potrivit, amestecând din când în când, până se absoarbe tot lichidul, cam 25 de minute. Carnea de pui se taie cubulețe și se amestecă cu pastele fierte, apoi se adaugă smântâna și coaja rasă de lămâie. Se țin pe foc cam 5 minute și se amestecă bine înainte să fie servite. Magnifique!

Ca să fie în trend, Miruna a pregătit o minunată tartă cu lămâie, folosind patru ouă, trei lămâi, 350 de grame de zahăr brun, 150 ml de smântână groasă. Pentru blat a avut nevoie de  150 de grame de unt topit 150 de grame de zahăr brun, 250 de grame de făină trei ouă bătute ușor. Întâi Miruna prepară blatul:  amestecă untul, zahărul și făina, apoi adaugă ouăle și  amestecă bine până se obține un aluat. Acesta se acoperă cu o folie și se pune la frigider pentru o oră. După care se scoate, se pune într-o tavă rotundă sau formă specială de tartă și se mai pune la frigider pentru încă o jumătate de oră. Se încălzește cuptorul și se pune blatul la copt pentru 15-20 de minute până capătă consistența unui biscuite și se închide la culoare. După ce scoatem blatul, cuptorul se potrivește la 140 de grade.  Între timp, Miruna pregătește crema: lămâile se spală și se storc și apoi separat mixează ouăle cu 30 de grame de zahăr. Se adaugă apoi smântâna și se amestecă ușor cu lingura. Se toarnă sucul de lămâie.  După ce este gata, se așează crema peste tarta coaptă și se bagă din nou la cuptor pentru încă 40 de minute. După ce se scoate tarta din cuptor se presară peste ea restul de zahăr și este gata de servit. Dulce și aromat! Mulțumim Miruna.

Cred că la pastele astea merge vin alb, demisec. Am fost deja în pivniță și am scos câteva carafe. Vă așteptăm cu masa pusă! Poftă bună!

Tocană de vită în sos roșu. Șarlotă de portocale

Seara trecută, stăteam afară în curtea cantinei și ascultam cum ninge. Fulgii mari cădeau prin mine și peste mine și se așezau oftând, unul peste altul, pe patul mătăsos de zăpadă, cufundându-se într-un somn lung și fără vise. Ascultam ninsoarea și priveam cum cad fulgii aceia mari și scămoși din cer, ca un milion de stele bătrâne care s-au plictisit de viața și strălucirea eternă și s-au hotărât să și curme existența lăsându-se pradă gravitației terestre. Vroiam să fiu o auroră boreală, să cânt prin lumină și culoare frumusețea ninsorii, să acompaniez cumva în acest fel  baletul perfect sincronizat al fulgilor de nea, în liniștea aceea absolută. Probabil aș fi stat mult și bine acolo, contemplând spectacolul ninsorii,  dacă nu mă trezea Miruna din visare. ” Hai înăuntru acum, până nu te transformi în om de zăpadă. Ți-am pregătit un ceai aromat și fierbinte”, îmi zise cu vocea ei joasă și caldă. M-a luat de mână și m-a tras alergând spre bucătărie, unde tanti Jeni mă aștepta la ușă cu mătura, nu pentru a-mi aplica o corecție ci pentru a mă curăța de zăpadă. ”Ușor, tanti Jeni, ușor, îi spuneam, să nu-i trezești…” ”Pe cine să trezesc, măi băiete, ce vorbești tu acolo? Hai înăuntru mai repede să nu răcești!” zise tanti Jeni, periindu-mă în grabă. Câteva minute mai târziu sorbeam din ceaiul magic preparat de Miruna și contemplam pe fereastră ninsoarea, având în minte melodia ASTA .

Dimineața m-am trezit privind pe fereastră ramurile copacilor acoperite cu zăpadă și gândul mi-a zburat la ceva bun cu frișcă. Exact în momentul acela am primit SMS-ul de la Miruna: ”Azi fac șarlotă ornată cu frișcă. ce zici?” Ah, dulceața mea… Cum îmi citești tu mie gândurile… Nici nu știu cum am zburat până la cantină cu gândul la bunătățile de azi, pentru că știam de aseară că și tanti Jeni face ceva deosebit de gustos. Mmmmm… în bucătărie miroase excelent… ceapă, usturoi, mirodenii… păi nu poate fi decât excelent felul ăsta de mâncare: tocană de vită în sos roșu.  Pentru a prepara această operă de artă culinară, tanti Jeni a folosit următoarele: 600 de grame de pulpă de vită, 100 de grame de costiță afumată, 6 cepe, 15 grame de unt, un cățel de usturoi, zdrobit, două linguri de pastă de tomate, 200 de militri de bulion de vită, 100 de militri de vin roșu.  Pentru inspirație, dumneaei a apelat din nou la marii clasici și și-a pus la pick-up un fragment din ”Spărgătorul de nuci”. ACESTA. Apoi s-a apucat de treabă: carnea se degresează și se taie cuburi. Într-o tigaie mare se topește untul și se rumenește carnea la foc iute. Apoi se scoate din tigaie și se pune într-o tavă care va fi pusă ulterior la cuptor. În tigaie se pun costița, cepele tăiate solzișori, usturoiul pisat, se rumenesc și apoi se scot și se pun deoparte.În aceeași tigaie se pune apoi amestecul de pastă de tomate, bulion și vin, care se fierbe amestecând continuu până se îngroașă. Amestecul se toarnă peste carne, apoi se pune în cuptor la fiert încet pentru o oră. Se adaugă apoi costița și ceapa și se continuă fierberea pentru încă 30 de minute până se frăgezește carnea. Foaarte gustos și aromat.

O să mă întrebați acum ce este cu bulionul acela de vită. Tanti Jeni a pregătit mai demult chestia asta folosind 1 kg carne de vacă, un os cu măduva, doi morcovi, un păstârnac, o ceapă, o jumătate de țelină, trei litri de apă, un ou și o linguriță de sare. Pentru prepararea bulionului se spală carnea și osul, apoi se așează la foc cu apa respectivă. Se adaugă o parte din sare și se lasă să fiarbă la foc potrivit. Pe măsură ce se formează spuma, se curăță până când supa rămâne limpede. Se adaugă apoi zarzavatul curatat și spălat și se lasă astfel să fiarbă 4-5 ore la foc mic, până când lichidul a scăzut la jumatate. Se trage oala la o parte de pe foc, se scoate carnea, apoi se strecoară supa obținută. Se lasă să se limpezeasca până se răceste în momentul în car se ridică toată grăsimea la suprafață. Se scoate cu o lingură această grăsime și se așează din oala cu supă la foc. Bulionul se limpezește cu un albuș de ou, procedând în felul urmator: Se bate albușul spumă iar cojile oului se spală, se usucă și se pisează mărunt, apoi se introduc împreună cu albușul în supa clocotită. Se bate supa cu un tel, oala fiind trasă pe marginea aragazului, până când se încheagă albușul. Se strecoară bulionul obținut printr-un tifon așezat pe strecurătoare. El se poate servi și ca atare, fierbinte, cu pătrunjel verde tocat marunt pe deasupra și cu saleuri cu chimen sau cu cascaval.

Trecem acum la desertul mult așteptat, pregătit de Miruna: șarlotă de portocale ornată cu frișcă.  Zâna noastră dulce a folosit următoarele: un litru de lapte, patru ouă, 8 linguri de zahăr, un plic de zahăr vanilat, două linguri de făină, două plicuri de gelatină, 50 de grame de unt, două portocale. Mișcându-se cu grație prin bucătărie, Miruna pregătește acest deliciu astfel: fierbe laptele împreună cu zahărul și zahărul vanilat. Când dă în clocote adaugă făina și se mai lasă la fiert până se îngroașă puțin și se ia de pe foc. Se pun, amestecând cu telul, gălbenușurile, apoi albușurile bătute spumă și la sfârșit gelatina. Pe fundul unei forme de 3 litri se pun felii de portocală. Marginile se îmbracă în pișcoturi. Se toarnă compoziția în formă și se ține apoi la frigider vreo 2-3 ore. Se răstoarnă și se ornează cu frișcă. Ce buuuun! Cum știe Miruna să-mi ghicească gândurile…. Este exact de-mi doream!

Cam asta e pentru azi, dragii mei. Nu vă mai spun că vă așteaptă aperitivul format din slăninuța afumată, brânză telemea, murături, ceapă roșie și măsline că știți deja., împreună cu licorile obișnuite: vinișor, pălincuță, ceai fierbinte și aromat puse la dispoziție din partea casei. Tanti Jeni vă așteaptă cu masa pregătită și porțile deschise. Poftă bună, dragii mei!

Aripioare. Prăjitură însiropată cu mere

Pfuaaa.. deci nu am stat deloc weekend-ul ăsta! Petrecere, nominalizări, comentarii literare ( da, ne-am ocupat și de asta pe blogul Corinei), ce să mai,activități nu glumă! La petrecere am avut un playlist de excepție, cred că nici ăia de la VH1 Classic nu au așa ceva. Păi normal, ați văzut vreun clip cu Ioana Radu pe VH1, vreodată?

Hai să vedem cu ce se ocupă azi tanti Jeni, că am o foame de lup! După miros e ceva buuuun de tot. Și crocant. Și auriu. Aaaa, tanti Jeni a făcut aripioare în fulgi de porumb! Ce bine, chiar aveam chef de ronțăială! Voi, nu? Fiți atenți cum face tanti Jeni aripioarele astea bune de te lingi pe degete: vreo doi morcovi, o rădăcină de pătrunjel, o jumătate de țelină, sare, piper, făină, ulei și evident aripioare  (vreo 12 bucăți) și fulgi de porumb. Pentru început, tanti Jeni pune apă la fiert, cu puțină sare. Aripioarele se taie în două și se pun în oala cu apă. După ce dau în clocot, se spumează, se adaugă zarzavaturile și se lasă la fiert totul la foc mic. Între timp, tanti Jeni prepară crusta: se bat două ouă în farfurie și se sărează un pic, apoi, separat în alte două farfurii punem făina și fulgii de porumb pisați bine. Trecem din nou cu dezinvoltură la aripioare, care după ce s-au fiert, se scot și ele pe o farfurie și se lasă la răcit. Apoi se condimentează cu sare și piper. Așaaaa… Și acum, atenție: aripioarele se trec pe rând prin făină, apoi prin ou bătut și la sfârșit prin fulgii pisați de porumb, după care se pun la prăjit până se fac aurii. Irezisitibil! Mai ales că tanti Jeni prezintă chestia asta alături de cartofi prăjiți ( din aceia subțiri și crocanți) și, opțional, cu sos de usturoi, făcut din pastă de usturoi și smântână. Guma de mestecat e gratis. Alături de acest ansamblu mai puteți servi o delicioasă salată de varză murată. Yummy!

Miruna ne încântă și azi cu un desert absolut irezistibil: Prăjitură însiropată cu mere. Nu, nu, prăjitura nu e însiropată cu merele ci conține mere și un sirop. Pentru această specialitate, Miruna a folosit 150 de grame de zahăr, 100 grame de pesmet, șase ouă, praf de copt ( un plic), două mere, un vîrf de cuțit de sare și un cub de unt, pentru uns forma în care se va coace prăjitura. Ouăle se separă, se bate albușul spumă și se amestecă cu zahărul, sarea, apoi se încorporează cu gălbenușurile zdrobite. După ce se amestecă totul bine, se adaugă pesmetul amestecat cu praf de copt și puțină esență de rom. Unul din cele două mere se curăță, se dă pe răzătoare și apoi se adaugă și el în combinație. Aluatul format se pune în forma unsă cu unt și înainte de a băga la cuptor minunăția, punem în compoziție și al doilea măr, curățat și tăiat felii, așezate din loc în loc. Se pune tava la copt, la foc potrivit, cam 20 de minute. Între timp, Miruna prepară siropul din 250 de militri de apă, 150 de grame de zahăr și puțină esență de rom, care se adaugă la sfârșit, după ce apa cu zahărul au dat deja în clocot. Siropul se pune la răcit și se toarnă peste prăjitura caldă, abia scoasă din cuptor, când este gata. Punem prăjitura pe un platou și preparăm între timp glazura formată din 250 de grame de zahăr pudră,  200 de grame de frișcă și sucul de la o jumătate de lămâie, mestecând totul până la omogenizare. Totul se amestecă apoi cu cremă de ciocolată și se toarnă peste prăjitură, după ce aceasta a stat cam o oră în frigider. Excelent, Miruna!

Să știți că ne-a mai rămas niște bere de sâmbătă, tocmai bună pentru aripioarele alea picante. Mai avem vinișor și ceai de fructe de pădure. Cam ăsta e meniul de azi. Playlistul de la petrecerea de sâmbătă rulează și azi. Mă grăbesc că a început să ningă și trebuie să curăț firmamentul cantinei, știți doar că am pricaz de la tanti Jeni. Vă puuup! Poftă maaare!

Blog de blog. Nominalizări

Doamna Lucia Verona a inițiat un frumos concurs: Blog-de-blog, cel mai bun blog din 2009. Așa că în seara aceasta, la un castron de castane coapte pregătit de tanti Jeni și un ceai cald de mere cu scorțișoară preparat de Miruna ( da, deci am prins tare drag de ceaiul ăsta…), ne-am adunat să facem nominalizări pe categorii, pentru acest concurs. Din păcate nu avem ”material” pentru toate categoriile, pentru că de exemplu, nu știm cine este cel mai bun blogger dintre politicieni, sau cel mai prost blog, sau cel mai bizar blog și nici nu cred că vom afla prea curând. Nouă ne plac blogurile inimoase pe care le citim cu drag de câte ori avem ocazia, de aceea ne-am gândit să le nominalizăm pe acestea. Ne-a fost destul de greu să alegem dintre ele și mai ales să le încadrăm într-o categorie, dar până la urmă, ne-am descurcat noi cumva. Dar hai să vedem cine sunt candidații noștri…

…and the nominees are:

Cel mai bun scriitor dintre bloggeri: Ioana, Virgil, Nada,

Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: Neamțu Țiganu, Melami, Viață Nomadă, Georgiana, Coana Zoițica

Cel mai gustos blog: Edith, nik26

Cel mai artistic blog: April, Keltoighost, Draw for Joy

Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică: Andrei USA

Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina): Misaki-chan

Cel mai bun blog de sport: Ovidiu Ioanițoaia

Cel mai luptător dintre bloguri: Betty

Cel mai activ blogger: Nina Costea, Viorica, Lia

Cel mai bun blogroll: Gospodina ratată, Mămica de Sebastian

Cel mai cunoscut dintre bloggeri: Simona Tache

Uff, am terminat.  Aș vrea să menționăm cu mândrie că avem și noi două nominalizări la categoria ”Cel mai gustos blog” ( păi cum altfel? ) făcute de Lia și Keltoighost. Mulțumim frumos și suntem onorați pentru asta!

Lista cu toate categoriile și nominalizările le găsiți pe blogul doamnei Lucia Verona. Data limită pentru nominalizări este astăzi, 1 februarie. Succes tuturor!

Petrecere

Hai că ni s-a pus pata  de o petrecere, aici la Cantina Socială. Tanti Jeni a pregătit repede câteva gustări: rulouri de șuncă cu salată de crudități, chifle la cuptor umplute cu ciuperci și cașcaval, cârnăciori prăjiți, icre, pastă de pește, slăninuță afumată. Miruna a pregătit repede niște covrigei și sărățele, iar pe seară va face niște clătite cu gem. Avem vin, bere, limonadă și ceai bun, bun e tot.

Muzica din seara asta e  din anii 70. Propuneri de playlist:

Vă așteptăm pe la noi. Dacă aveți și voi propuneți muzicale, sunteți bineveniți! Să se încingă petrecerea!

Adi Hădean. Cremă. Sashimi. Bomboane

Păi, ne ia ieri tanti Jeni deoparte, pe Miruna și pe mine, și ne pune să ne aranjăm frumos că seara va trebui să mergem în ospeție la domnu Adi Hădean la ”Seara andaluză” de la Casa Latină. ”Tanti Jeni, zic, dar nu ar trebui să mergi matale? Așa.. ca între specialiști?” Dumneaei se învârtea prin bucătărie, inspectând rastelurile de vase și tacâmuri: ” Lasă, zice, mergeți voi că sunteți mai tineri… Să-i transmiteți salutări și respectele mele domnului Hădean din partea mea…” Adevărul e că nu știți cum e cu tanti Jeni când e invitată la ocazii d-astea. Dumneaei trebuie anunțată cam cu șase luni înainte de un eveniment la care trebuie să participe. Păi, o lună îi ia să se gândească dacă se duce sau nu… a două lună se hotărăște cu ce să se îmbrace… a treia lună se gândește cum se coafează… a patra lună se răzgândește în legătură cu garderoba și o ia de la capăt… A cincea lună e cea mai grea: cu ce se încalță? Apoi a șasea lună ia totul de la zero și este gata cu exact o oră înainte de eveniment. Cam asta e cu tanti Jeni și evenimentele. Așa că, aseară, ca ambasadori ai Cantinei Sociale, m-am prezentat la braț cu strălucitoarea Miruna la Seara Andaluză de la Casa Latină, acolo unde domnul Adi Hădean a pregătit niște specialități foarte gustoase, fiecare îmbucătură fiind un real deliciu. Am avut parte de un antreu, fel principal și desert, extraordinare! Una peste alta, dragii mei, a fost o seară pe cinste, iar detaliile le găsiți AICI, în postarea de pe blogul lui Adi Hădean. Foarte bun a fost și ceaiul fierbinte de mere cu scorțișoară, care ne-a făcut să uităm de frigul de afară. Miruna a zis că neapărat o să bage și la noi în meniu așa ceva. 

Buuunn.. să revenim acum la meniul de astăzi, cel pregătit de tanti Jeni. Dânsa s-a gândit că e vineri și să facă ceva mai ușurel, așa. Pentru început o cremă de legume, bună și onctuoasă, că tot nu a mai făcut de multișor. Mmmmm…. Pentru asta a folosit: 5 morcovi, trei cepe, trei cartofi, o țelină mare, 50 de grame de ciuperci, 100 de grame de ulei, o legătură de pătrunjel, două linguri de făină și sare. Tanti Jeni spală, curăță și taie felii morcovii și țelina și le pune la fiert cam o jumătate de oră în trei litri de apă. Între timp, ceapa e tăiată solzișori și pusă la călit în ulei la foc mic, până se topește, apoi adaugă făina. După ce făina se rumenește puțin, se stinge cu zeama de la legumele fierte. În supă se adaugă și cartofii, tăiați cubulețe, și se mai lasă totul la fiert vreo jumătate de oră. Legumele se scot apoi într-un vas și se pasează bine. Tanti Jeni a ales pentru asta varianta mixer, yyyyhaaaa! , că tot și-a pus dânsa un Deep Purple la pick-up: ”Smoooke on the waaaater….” Hai că o știți, ia ascultați AICI, o variantă live cu Ian Gillan, pe care tanti Jeni îl iubește mult de tot. Așaaaa… Se pun înapoi în supă legumele pasate, ceapa călită cu făina, amestecăm bine  și adăugăm ciupercile. Yummmyyy!!!! Se servește caldă cu crutoane micuțe, așa cum îi place lui tanti Jeni să le facă la cuptor.

La felul doi avem o specialitate japoneză, mai exact un aranjament legumistic-piscicol, care arată foaaarte ikebana în farfurie. Chestia asta se numește ”sashimi” și se face din: 500 de grame de file de somon, două linguri de ulei de arahide, două linguri de ulei de susan, o linguriță de sos de soia, zeama de la o lămâie, două linguri de arpagic tocat bine, doi căței de usturoi zdrobiți de tot, un morcov, un ardei chili, un castravete și o ridiche albă. Tanti Jeni taie fileul în felii subțiri, perpendicular față de fibre, și îl pune pe platou. Apoi, taie legumele subțiri de tot, având grijă ca mai înainte să curețe de coajă ridichea, morcovul și castravetele. Legumele se pun peste feliile de somon, și apoi totul așteaptă să fie binecuvântat de sosul care se prepară astfel: uleiul de arahide și cel de susan se pun la încălzit într-un vas, apoi se toarnă se toarnă acolo arpagicul, usturoul și ardeiul chili, turnându-se deasupra zeama de lămâie. Totul se dă într-un clocot și se toarnă apoi cu gesturi maiestuoase peste ansamblul de pe platou.  Aranjamentul ăsta splendid a ieșit, așa cum îi place lui tanti Jeni să zică, foarte … ”rococo”. Miroase și are un gust extraordinar!

La desert, Miruna ne pregătește niște bomboane așa de bune încât aș mânca singur o tonă, fără să împart cu nimeni. În nomenclatorul cantinei se numesc ”bomboane cu arahide și nucă de cocos”. Pentru asta, Miruna a folosit 150 de grame de lapte praf, 300 de grame de zahăr pudră, un pachet de unt, 100 de grame de nucă de cocos, două foi de napolitane și 150 de grame de arahide prăjite. Untul și zahărul se freacă până se fac spumă,apoi se adaugă puțin câte puțin laptele praf nedizolvat și trei sferturi din cantitatea de nucă de cocos. Cele două foi de napolitane se sfărâmă bine și se adaugă și ele în compoziție. Se freacă totul până la omogenizare, apoi din pasta care rezultă, Miruna face cu mânuțele ei delicate și pricepute, niște biluțe, formând astfel bomboanele. În mijlocul fiecărei biluțe se pune o arahidă prăjită, apoi se dau toate bomboanele astea prin nucă de cocos, transformându-se în niște bulgărași pufoși și foarte apetisanți. Bomboanele se pun pe un platou și se pun la rece, în frigider, cam vreo două ore. Apoi sunt gata de servit: sunt dulci, se topesc în gură, iar miezul de arahidă este crocant. Extraordinar! Serviți cu grijă că provoacă dependență!

Dragii mei, pentru cei care nu țin post astăzi, antreurile cu slăninuță, ceapă roșie, brânzică, castraveți și măsline sunt la dispoziție, doar să cereți. Avem și vinișor, și ceiuț de fructe de pădure și de mere cu scorțișoară, la fel de bun ca cel pe care l-am servit aseară. Vă așteptăm cu drag, și vă dorim un weekend plăcut! Poftă bună!