Polonicul de aur

iulie 10, 2009

Tanti Jeni ne- trimis azi un fax la oficiul poștal din colț prin care ne sfătuia drăgăstos ca până luni dimineața când vine ea din concediu să terminăm cu amenajarea cantinei și decorarea pereților. ”Băi, să nu dea dracii să nu-mi placă cum arată cantina că vă sparg.”. Da,tanti Jeni, mi-am spus în gând mângâindu-mă din reflex pe creștet. Tocmai îmi trecuseră cucuiele.

În fine, hai să decorăm. La loc de cinste stă diploma și trofeul ”Polonicul de aur” obținute de tanti Jeni la un concurs culinar internațional, secțiunea supe, ciorbe și creme. Anul emiterii nu se vede foarte bine, cred că l-a șters tanti Jeni să nu cumva să aflăm câți ani are.  Într-o zi ne-a mărturisit ce a gătit de a luat premiul întâi: supă cremă de broccoli. Se curăță 3-4 buchete de broccoli, se rupe în buchețele mici și se opărește cu apă sărată. Într-o oală se călesc puțin două cepe tăiate mărunt, se adaugă buchețelele de broccoli, se acoperă cu apă și se lasă să fiarbă la foc mic. După ce a fiert broccoli, se pasează prin sită, apoi se adaugă în zeama în care a fiert paharul cu lapte (adică laptele, fără pahar), sare, piper și se mai lasă câteva minute ( ei, aici e toată arta…). Între timp, se bat trei gălbenușuri cu o cutie de smântână (mă rog, conținutul ei), care se adaugă în supă. Se servește caldă, cu crutoane sau saleuri.  Mie-mi place cu crutoane. 

Booonn..  Față-n față cu trofeul sus amintit am mai pus pe perete un afiș mare de tot cu Pittsburgh Penguins cu Cupa Stanley ediția 2009, proaspăt primit de tanti Jeni tocmai din Pittsburgh, PA cu autograful lui Evgeni Malkin. Dumneaei are o feblețe pentru hocheiștii ruși.

Neavând bani de aer condiționat, pe plafon am instalat un ventilator din acela tip ”Saloon”, rămas de la filmările seriei cu Ardelenii și recuperat de nea Puiu electricianul.

Sper să-i placă lui tanti Jeni. Dacă mai aveți sugestii de decorațiuni să-mi ziceți, mai am timp până luni să mai fac ceva.

Între timp, am primit un colet de la tanti Jeni. În el, o geantă frigorifică pe care scrie cu creion chimic: ”creeru lui maicăl jeckson”. Hai, bre, tanti jeni, nici acu nu știi cum se scrie? Stați că mai e un post-it alături: ” Pune-l bine că poate girăm cu el la Bancă! ”

Publicitate

Zugrăveală

iulie 10, 2009

Azi am început să  zugrăvim cantina. Până vine tanti Jeni din concediu să dea drumul la bucătărie, mâncăm supă la plic și cartofi prăjiți. Ne mai ajută și muncitorii chinezi care dorm în butoiul pentru varză pus la dispoziție de tanti Jeni. Ăștia, când dau cu trafaletul pe tavan se suie unul în cârca celuilalt, vreo 3-4. Nu le place pe scară. Au amintiri neplăcute de când au venit clandestin în România pe scara avionului. A, și ăștia nici nu mănâncă. Atunci când le e foame, meditează. Pentru noi, ceilalți, dacă aveți ceva de mâncare, să știți că nu suntem mofturoși. Așteptăm pachete.


%d blogeri au apreciat: