Escalop

August 31, 2009

Off, ziua de luni… Am dormit cam mult azi. M-am uitat pe geam la vremea de afară și nici măcar nu vroiam să mă dau jos din pat. Dar foamea învinge totul și vrând nevrând pașii m-au purtat somnoroși către cantină cu gândul la cafeaua aromată făcută de tanti Jeni. Sau de Miruna. Hmmm, Miruna…

Am fost întâmpinat de cățelul Dowgird cu lătrături vesele și chef de joacă. ” Gata, Dowgird, gata… nu vezi că mi-e încă somn?…” am încercat eu să-l expediez. M-a lăsat în pace la ușa bucătăriei: știa că nu are voie înăuntru. Tanti Jeni și Miruna se gândeau la meniul pentru astăzi. Nici ele nu prea aveau chef de ceva complicat. Tanti Jeni fusese aseară la meci pe Ghencea și venise târziu și cam supărată că Steaua mâncase bătaie.

S-au hotărât: escalop cu ciuperci. Tocmai bun. Au pregătit amândouă ingredientele și s-au pus pe treabă. Pentru 1 Kg de carne de porc ca pentru fripturi au mai folosit: 350 g ciuperci, 150 g şuncă, 100 g unt, 400 g sos tomat, 100 g făină, 100 ml vin roşu , 100 ml ulei, sare, piper, după gust.
Carnea se spală, se porţionează cîte două bucăţi la porţie, se bate cu ciocanul de şniţele ( eu le bat cu sticla de 0,5 L, v-am mai spus), se sărează, se trece prin făină şi se înăbuşă în ulei cu puţină apă. Uleiul rămas se strecoară şi se adaugă la sosul tomat împreună cu vinul, se introduc şi bucăţile de carne (care se cheamă de acum escalopuri) şi se lasă la fiert cam 20 de minute. Ciupercile se taie în formă de lamele şi se prăjesc uşor ( dar ușor de tot) în unt împreună cu şunca tăiată felioare subțiri în lungime. Se adaugă în vasul cu friptură, se amestecă, şi se mai fierb cam 30 minute. Când sunt gata se aşează în farfurie escalopul cu sosul respectiv deasupra şi cu garnitura de cartofi prăjiți sau natur. Cartofii i-am curățat și prăjit eu în loc să stau în hamac și să mă desfăt cu mirosul…

Porțiile sunt deja gata și vă așteaptă. Poftă bună!

Anunțuri

Plachie

August 28, 2009

Bătrâna se legăna încet în balansoarul așezat pe pridvorul casei aflate în mijlocul pădurii. Croșeta o șosetă din lână și privea din când în când ecranul televizorului rusesc vechi, marca Rubin, de care era atașată un soi de antenă în formă de varză de Bruxelles. Pe ecranul luminos nu era nimic, doar niște purici, atât de mulți purici încât puteau provoca mâncărime celui care privea.  Lângă televizor era o cutie neagră cu mai multe becuri și butoane  montate pe ea, sub fiecare bec fiind scris de mână, frumos caligrafiat, câte un nume. Butoanele erau toate albe în afară de unul roșu, mai mare ca toate celelalte. Uneori bătrâna mai ațipea, ignorând ciripitul vesel al vrăbiilor care culegeau firimiturile de pâine presărate prin curte. Deodată televizorul fâșâi scurt și pe ecran apăru chipul unui bărbat necunoscut. Bătrâna se trezi brusc din picoteală și privi cutia neagră: becul aprins era atașat numelui ”Jeni”. Se apropie de televizor și strigă în difuzor: ” Jeni? Jeni, tu ești? Totul e în regulă? Rețetarul e în siguranță?” Nu primi nici un răspuns iar după câteva secunde imaginea cu chipul dispăru de pe ecran . Bătrâna se gândi câteva clipe apoi concluzionă sec: ” trebuie să o anunț pe Marea Sălătăreasă”.

Apăsă pe butonul roșu, iar pe ecranul televizorului apăru, mai întâi neclar, apoi ca niște contururi și umbre, chipul unei babe cu multe-multe bigudiuri pe cap. ” Înălțimea Voastră… Mă iertați că dau buzna așa… ” Ce e? , întrebă aspru baba cu bigudiuri, sper să fie ceva important dacă m-ai deranjat de la ora de coafor!” Bătrâna noastră își drese glasul: ” Știți.. cred că avem intruși la Jeni, la cantina socială… mi-e teamă pentru ea mai ales după evenimentele din ultima vreme… doar știți că a trebuit să folosească Polonicul de Aur și…” ”Știu, o întrerupse aspru Marea Sălătăreasă, nu e nevoie să-mi amintești… încă încerc să șterg urmele…” Urmă o perioadă de liniște, apoi întrebă ” Știi, noua ucenică… fetica aceea, o cheamă cumva cu M… crezi că e pregătită?”  Bătrâna căută repede într-un registru mare cu coperți negre, roase de timp. ” Da, Înălțimea Voastră, are note maxime la toate probele și cele culinare și cele…hmhm, speciale…, și are cele mai bune recomandări! ”  Marea Sălătăreasă ordonă: ” Trimite-i o lui Jeni. Va fi escorta ei și paznic al Rețetarului până trece pericolul. Oricum, ucenica asta trebuie să-și facă stagiul undeva. Cred că de la Jeni are multe secrete de învățat. Trimite-o acolo de îndată! Urgent! Am zis!”  Chipul dispăru și ecranul luminos al televizorul se umplu din nou de purici… Deși cerul era senin, undeva departe se auzeau tunete, ca niște bubuituri surde…

Am ajuns la cantină dimineața devreme. Mă durea capul și simțeam nevoia să beau o cafea la ibric făcută din boabe proaspăt râșnite, așa cum numai tanti Jeni știe să facă. Am ajuns la țanc: boabele fuseseră deja râșnite și aroma lor îmbietoare se răspândise deja în bucătăria cantinei.

Intru căscând în bucătărie când… surpriză. Lângă tanti Jeni stătea o fată blondă cu părul ciufulit,tuns scurt. Deși eram adormit nu puteam să nu observ zâmbetul ei în formă de gondolă și naturalețea cu care mi-a întins mâna: ” Salut, mă cheamă Miruna! Tanti Jeni mi-a povestit multe despre dumneata.” ”Miruna.. un nume frumos… încântat.., cu ce ocazie pe la noi?” am murmurat. ” E noul meu ajutor la bucătărie, am angajat-o azi dimineață înainte să vii tu. Asta nu înseamnă că scapi de curățat cartofi sau, de exemplu,  peștii ăștia de solzi..”, zise tanti Jeni arătând spre grămada de pești care se decongela într-un vas mare. ” Interesant,zic, nu știam că faci angajări la cantină, n-am văzut nici un anunț p-aici”. Miruna zâmbea punându-și tacticos șorțul de bucătăreasă. Arăta ca o mică elfă a culinăritului.” Hm, ce poet am devenit, mi-a venit brusc în gând, trebuie să-mi revin”. Da, recunosc că eram fermecat cumva de ochii ei căprui ce străluceau sub sprăncenele frumos conturate.  Tanti Jeni mă trase ușor deoparte și-mi spuse: ” Măi, golanule, să nu te dai la fata asta că nu e pentru tine. E sensibilă și cuminte, să nu cumva…”. ” Nu, tanti Jeni, se poate, așa mă cunoști dumneata?” ” Păi, tocmai, că te cunosc! Hai, treci la curățat peștii de solzi, azi Miruna dă proba practică și ne face o plachie”.

Am curățat peștii în tăcere, sorbind din când în când din cana cu cafea fierbinte. În timpul ăsta, tanti Jeni îi arăta Mirunei ce mai e prin cantină,  acompaniate bineînțeles de cățelul Dowgird care s-a împrietenit repede cu noua noastră colegă.

După ce am curățat și eviscerat peștele, am lăsat-o pe Miruna să se desfășoare, sub atenta supraveghere a lui tanti Jeni.

Pentru fiecare kilogram de pește, Miruna a pregătit: 1,5 kg ceapă, 150 ml ulei, 100 g pastă de tomate, 50 ml vin ( alb), 50 g usturoi, 300 g roșii, 100 g ardei gras, 1 legătură de verdeață, sare, piper, cimbru, boia car ele-a pus după gust.

A porționat peștele eviscerat , l-a sărat și l-a condimentat cu piper. A curățat ceapa şi ardeiul gras apoi le-a spălat, le-a tăiat felii și le-a înăbușit în ulei cu puțină apă. A adăugat apoi pasta de tomate dizolvată în apă, boiaua de ardei, cimbrul praf, usturoiul curățat și tăiat marunt, sare și apă ( normal că și apă, doar e pește, nu?). A amestecat cu grijă ingredientele și le-a lăsat la  fiert cam 20 minute. Miruna a trecut apoi la roșii pe care le-a opărit, le-a curățat de pieliță și le-a tăiat apoi pe jumătate, după care le-a stors. Sosul obținut prin stoarcere l-a pus în tavă și a așezat apoi porțiile de pește pregătite anterior, punând câte o felie de roșie deasupra. A introdus tava la cuptor pentru aproximativ 20 minute, timp în care a verificat atent gustul sosului. Când a fost gata, a pregătit porțiile de pește cu sos si verdeață taiată mărunt, presărată deasupra. Am spus undeva că peștele e crap? Nu, n-am spus, ați aflat acum.

Hmmm, totul miroase bine și are un gust minunat! Vă invit și pe voi la o porție, să vă dați cu părerea. Poftă bună!


Găluște cu prune

August 27, 2009

Am fost răcit toată săptămâna. Apoi m-au curprins deznădejdile și bolile capului. În fine. După ce mi-a trecut boala am revenit la cantină. Tanti Jeni nu era. Am stat până târziu s-o aștept pe terasa cantinei, urmărind pe laptopul cel vechi ultimul sezon din ”Monty Python Flying Circus”, mâncând floricele și sorbind o bere la halbă. Tocmai se termina episodul cu ”Mr. Neutron” ( genial) când a apărut tanti Jeni cărând după ea niște sacoșe mari pline cu pachete. După ea se ținea un cățel negru care hămăia vesel și dădea din coadă. ” Ce faci, tanti Jeni, fuseși să donezi hăinuțe pentru copii și ai venit tot cu mâna plină? Și cu cățelul ăsta ce mai e?”. ”Taci și ajută-mă să le car în depozit”, mă apostrofă scurt și îmi întinse câteva pungi.  Le-am cărat și le-am aranjat frumos într-un colț: erau brânzeturi, zarzavaturi proaspete și prune. Multe prune mari și coapte.

Deși prunele după bere nu prea merg ( am un stomac destul de sensibil) nu m-am putut abține și am gustat vreo două. Dulci și cărnoase. O întreb apoi pe tanti Jeni: ”Ia zi, bre, ce e aia rețetar?” Se uită la mine puțin surprinsă: ” Păi uită-te și du în DEX, vezi pe gugăl…”. ”Noooo, zic, e vorba de rețetarul ăla de care m-a întrebat baba aia de la televizor dacă e în siguranță…”. Tanti Jeni se înroși la față și mă întrebă furioasă: ” Ce ai căutat la consola mea, nenorocitule? De când îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala?” Se calmă brusc ( tanti Jeni e o fire colerică) și se așeză pe un scăunel. ” Deja ai aflat prea multe… Vrei să facem niște găluște cu prune?” Cățelul hămăia voios, având chef de joacă. ”Dowgird, stai cuminte! Șezi!” Dowgird?!?! Cine l-a botezat pe bietul animal cu numele ăsta imposibil? ”Așa l-am primit, cu numele ăsta. L-am luat de la un adăpost.” zise tanti Jeni mângâindu-l pe creștet. Câinele scâncea fericit.

După ce tanti Jeni a terminat de spălat prunele a început să-mi explice unele lucruri: ”Știi, cu televizorul ăla, consolă cum îi zicem noi, țin legătura cu alte colege de ale mele… Suntem un fel de grup mai exclusivist așa… niște babe care avem grijă de rețetarul ăsta în care sunt scrise rețete vechi de mâncare, cu ingrediente naturale, nu cum se gătește azi… ținem rețetarul ăsta la secret pentru că multă lume vrea să-l distrugă și e păcat.” ” Păi de ce să-l distrugă, tanti Jeni? De ce e așa periculos?” ” Nu vrei să știi acum…hai să facem găluștele alea că deja mi-e poftă…”

Am folosit pentru un eșantion de 8 prune următoarele ingrediente:

100 g făină, 5 linguri de zahăr, 50 ml ulei, un pahar de 200 ml cu pesmet, scorțișoară (optional) și 400g de cartofi.

Am fiert cartofii curățați de coajă și tăiați în cubulețe. Dupa ce s-au fiert i-am pisat cu furculița dar se pot da și prin mașina de tocat. Când s-au răcit, i-am amestecat cu făină și o lingură de zahăr. Coca rezultată a fost un pic moale și puțin lipicioasă. Am împărțit-o în 8 părti, câte una pentru fiecare prună.
Am curățat prunele de sâmburi și în locul lor am pus puțin zahăr. După ce am udat mâinile cu apă, am luat câte o bucată de cocă în mână și am întins-o în formă de pătrat cât să încapă în ea o prună. Am rotunjit în mână astfel încât pruna să fie uniform acoperită. Uffff…..
Am pus la fiert o cratiță cu suficientă apă cât să acopere găluștele. Când a început să clocotească am dat focul mic și am pus găluștele. Am lăsat cam 10-15 minute să fiarbă, până s-au ridicat la suprafață.
Într-o tigaie am pus uleiul si pesmetul, la foc mic și am amestecat din când în când. Când s-a rumenit am dat tigaia la o parte de pe foc. Dupa ce s-a răcit am pus 3-4 linguri de zahăr și  scorțișoara opțională.
Găluștele fierbinți le-am tăvălit bine prin pesmet.  Se servesc calde sau reci, dupa preferință.  Everyone is invited.


Grătar

August 17, 2009

Sâmbătă dimineață, tanti Jeni nu era la cantină. A lăsat un bilet în ușă prin care ne anunța că se duce să sărbătorească Sfânta Maria undeva la munte și să participe la o acțiune caritabilă promovată de Oamenii Darnici. Bravo, tanti Jeni! Dar cu noi și foamea noastră cum rămâne? Ah, uite că s-a gândit și la noi: a lăsat pe masa din bucătărie cheile de la depozit și de la congelator, drept pentru care ne-am gândit ca weekendul acesta să încingem un grătar pe cinste.

Am tăiat carnea de porc felii și am bătut-o cu sticla. Prefer sticla în loc de ciocane de lemn sau alte ustensile dedicate. O sticlă goală de 0,5l este perfectă: carnea se bate cu gura sticlei care lasă urme în formă de cerculețe simpatice. La un moment dat am vrut să văd de câte ori încape pe suprafața cărnii modelul cercurilor olimpice. Mai mult de trei sau patru n-am reușit. În fine. Pentru cei ce nu agrează carnea de porc am pregătit pentru grătar și niște piept și copane de pui.

Evident, am pregătit și un mujdei corespunzător: apă călduță cu ulei în care am pus usturoi pisat și sare. Am auzit zvonuri cum că în loc de apă ar merge iaurt, smântână, maioneză sau chiar pastă de tomate ( nu ketchup). Voi încerca și eu data viitoare.

Deci am avut un weekend liniștit și îndestulat: carnea la grătar și berea la halbă au mers excelent împreună. Aseară am curățat totul și am pus la loc în depozit să nu ne ia tanti Jeni la goană prin cantină că am lăsat mizerie. La un moment dat, aranjând lucrurile în depozit, am observat o cutie pe care nu o mai văzusem până atunci. Era o cutie de lemn destul de mare pe care nu era scris nimic. Fiind curios din fire, am deschis-o: înăuntru era un televizor vechi rusesc, marca ”Rubin”, foarte haios, care avea o antenă foarte sofisticată în formă de varză de Bruxelles. ”Hait, zic, tanti Jeni colecționează vechituri din astea… o fi pasiunea ei secretă.. oare o funcționa fierul ăsta? ” Fără speranțe prea mari alimentez vechitura de televizor la o priză din apropiere și, surpriză! Televizorul pornește încet și sigur. Tubul catodic se încălzește greu și apare o imagine cu purici, atât de mulți purici încât mă apucă mâncărimea. La un moment dat, imaginea s-a limpezit un pic, au apărut niște dungi orizontale și chipul unei băbuțe respectabile care întrebă: ” Jeni? Jeni, tu ești? Totul e în regulă? Rețetarul e în siguranță?” M-am dat repede la o parte din fața  ecranului și am închis repede televizorul. De data asta va trebui să primesc niște răspunsuri de la tanti Jeni, când o apărea.


Musaca

August 13, 2009

Mi-e atât de rușine… N-am mai trecut pe la tanti Jeni de o grămadă de timp… Sunt curios dacă mă mai primește și ce s-o mai fi întâmplat cu Bibanu transformat în broscoi. Ia să vedem.

În cantină e liniște și pace, shaormarii de peste drum văd că au închis coșmelia și în locul ei încă nu s-a deschis nimic nou. Tanti Jeni fluieră un cântecel în bucătărie trebăluind. Oare ce s-o fi întâmplat în tot timpul ăsta cât am lipsit?

Tanti Jeni mă privește cu dojană: ” Unde ai fost până acum, derbedeule?  Vii numa când ți-e foame, ai? Știi ce am pătimit zilele astea?”. I-am promis că nu mai fac… ”Hai, uite, ca să te iert pune mâna și curăță cartofii ăștia pentru musaca. Și mai repede că mă grăbesc!”

Mă conformez repede. Abia aștept să termine musacaua, rețeta este excelentă:

Pentru 1Kg de cartofi, folosim 500 gr carne tocată , 4-5 ardei kapia, 2-3 cepe, 1 cutie ciuperci, gulyas, sare, piper, maghiran, pătrunjel verde, cașcaval, smântână, cârnați afumați.

Cum se face: prindem curaj, luăm cu încredere ceapa, o tăiem mărunt și o călim în tigaie cu vreo 50 ml ulei de gătit, apoi adăugăm carnea măcinată și o călim cu încredere mai departe adăugând după gust sare și piper. Se adaugă apoi ciupercile feliate și circa aproximativ în jur de 1 lingură mare de pastă de gulyas dulce. Buuunn! După ce totul pare călit, adăugăm apă atât cât să treacă peste amestecul din tigaie cu 1 deget (lățime nu lungime) și fierbem sub capac totul până observăm cu interes că amestecul din tigaie se înmoaie. Ne desfătăm puțin cu mirosul foarte frumos și apetisant, apoi se adaugă ardeii kapia tăiați felii, pătrunjelul verde tocat și maghiranul. Se mai lasă până dă în clocote și se ia apoi de pe foc.  Între timp, într-o oală cu apă și sare se fierb cartofii în coajă. Cașcavalul îl tăiem bucățele sau îl răzuim după plac sau bună dispoziție. Cârnatul se taie felii. Prefer felii subțiri. Buuuuunn. Acum le punem pe toate la un loc pentru a întregi capodopera. Deja nu mai pot de foame…. Într-un vas termorezistent uns cu ulei de gătit  așezăm un strat din cartofii ăia fierți și apoi decojiți și feliați, un rând de carne cu sos, cârnați, cașcaval și iar cartofi. Și tot așa mai departe. În timpul acesta puteți fredona un cântecel vesel. Prinde bine.  Ultimul strat va fi de cartofi peste care vom pune smântâna și cașcavalul care așteptau cuminți pentru a întregi capodopera. Punem totul la cuptor  și așteptăm cuminți vreo 20 de minute.  Gataaa!!! Serviți fierbinte și puteți să mai adăugați smântână peste porția din farfurie.

”Tanti Jeni, zic, dar… ce s-a întâmplat cu Bibanu și gașca de peste drum?”

”Las că-ți zic mâine, încă nu m-am liniștit. Vrei și tu să le afli pe toate într-o singură zi… Hai, pune mâna și curăță cartofii ăia că așteaptă lumea să mănânce!”

Ce să fac? Mă conformez din nou.. Privesc în sala de mese și observ Polonicul de Aur. Are o strălucire ciudată… Ca și cum s-ar odihni după o bătălie grea…

Probabil după ce servim musacaua și o bere rece la halbă ( Pilsner Urquell, astăzi) voi afla mai multe.


Păstrăv

August 6, 2009

Priveam neliniștit la broscoiul de pe podea care orăcăia cuminte. Tanti Jeni își făcea de treabă prin bucătărie ca și cum nu ar fi fost afectată de cele întâmplate cu câteva minute în urmă. ”Tanti Jeni, zic, când îl faceți la loc pe Bibanu că o să-l caute lumea în curând. Deja i-a sunat telefonul de vreo două ori.” Se făcea că nu mă aude. După câteva clipe a răbufnit: ”Asta e, nu mai știu să-l fac la loc! Nu am mai folosit de mult Polonicul de aur în scopuri extra-culinare. M-am enervat…”

Au trecut deja două zile. Bibanul – broscoi e cuminte, i-am cumpărat un acvariu și niște praf de insecte de la pet-shopul din apropiere. Încă nu s-a îngrijorat nimeni de lipsa lui.

Între timp, tanti Jeni s-a gândit să ne pregătească niște păstrăv la cuptor, cu cartofi.

Ce a folosit: păstrăvi, cartofi, usturoi, rozmarin, boia ardei, ceapă, ulei de măsline, unt, sare, piper

Cum le-a combinat: A curățat peștii de solzi, i-a despicat, i-a condimentat cu sare, piper, usturoi, boia dulce si rozmarin, interior și  exterior, ca la spălătorie. A pus ulei de măsline în tavă și puțină apă .A așezat frumos și cu grijă  peștii în tavă  si i-a lăsat acolo vreo 30 minute, întorcându-i din când în când pe o parte si pe alta.
A pus la fiert cartofii curățați de coajă, tăiați pe jumătate, împreună cu o ceapă mică, sare, o crenguță de rozmarin și ceva ulei de masline. Pentru cartofii fierți a topit unt și l-a amestecat cu un mix de verdețuri: pătrunjel, mărar, rosmarin, sare,piper alb și usturoi pisat (pastă). A pus acest minunat amestec peste cartofii fierți.

Poftă bună, tuturor. Mă duc în depozit să caut niște vin alb pentru păstrăv.  Aproape că nici nu am băgat de seamă polițistul care se tot învârte pe lângă Audi Q7 parcat vis-a-vis: cineva a reclamat dispariția lui Bibanu. Tanti Jenii! Îl transformăm și pe polițist în broscoi?


Bibanu

August 3, 2009

După o scurtă pauză începe sezonul 2 din ” Cantina Socială”.

Previously in ” Cantina Socială”: Vis-a-vis de cantină s-a deschis în mod ostentativ shaormăria ” Fast food la Bibanu” care tulbură atmosfera de liniște a cantinei . Cei 5 shaormari au fost obraznici cu tanti Jeni când aceasta a vrut să stea de vorbă cu șeful lor., Bibanu.  Acesta nu a apărut încă. Se apropie furtuna. Ghiveciul gratinat la cuptor a fost bun. 

Ieri am pus la fiert niște porumb. Foaaarte gustos. Stăteam pe scaune în fața cantinei și rodeam la boabele de pe știuleți, urmărind pe un laptop vechi niște episoade din ”Monty Python Flying Circus”. Din când în când priveam la activitatea frenetică de peste drum: shaormarii aveau deja primii clienți. Tanti Jeni tot mesteca nervos cu polonicul în oala mare în care fierbea porumbul bombănind cuvinte neștiute precum o vrajă străveche. De partea cealaltă a străzii se auzea sfârâitul hamburgherilor pe plită și a cărnii de pui.

La un moment dat, în sunet de manele a apărut un Audi Q7 alb care a oprit într-un mare stil în fața shaormăriei. Din el a coborât un bărbat brunet, cu o burtă imensă neacoperită de tricoul alb, prea scurt pentru gabaritul său. A privit în jur prin ochelarii imenși de soare ce-i acoperea juma de față. Lipăind din șlapi s-a apropiat cu pași leneși spre cantină. ”Bă, unde e doamna patroană, mâncaț-aș?” întrebă el scuipând cu dexteritate o coajă de sămânță de floare. Tanti Jeni l-a poftit înăuntru, în sala de mese. ”Doamna patroană, doamna Jeni, eu sunt Bibanu, patronu la ristorantu de vizavi. Frumos loc aveți aci…” spuse el rotindu-și ochii împrejur pe deasupra ochelarilor de soare. ”Domnule Bibanu, băieții Dvs. au fost farte obraznici cu mine, ca să numai spun că tot fumul și mirosul de la… ristorantul dumitale îmi strică armonia cantinei. Ce aveți de spus?” întrebă tanti Jeni, făcând eforturi vizibile de a rămâne amabilă. ”Păi, doamna Jeni, zise Bibanu scoțând din buzunar un teanc gros de bani, io vă ofer un avans acu și restu când evacuați incinta. Vreau să dășchid aci, în locația dumneavoastră un cazinou cu bar dă striptiz. Activități culturale.”

Afară tuna și fulgera puternic. Tanti Jeni se înroși la față de furie: ”Ascultă, Bibane! Crezi că poți cumpăra orice cu banii tăi? Cantina asta e neprețuită nu o poți avea niciodată!” Bibanu începu să râdă.” Ha, ha, haaaa… Doamna Jeni… Știu eu niște băieți care o să vă facă să vă răzgândiți…. Stați să dau eu acu niște telefoane și…” … în momentul acela, tanti Jeni înșfăcă de pe perete Polonicul de Aur ( știți voi, ăla de l-a primit ca premiu  la un concurs internațional…) și îl pocni pe Bibanu cu el direct în moalele capului. Urmă o pocnitură puternică, un fulger alb și orbitor însoțit de un scurt sunet de fanfară și dintr-odată Bibanu se transformă într-un broscoi gras și verde.

Urmă o liniște absolută pentru câteva clipe. Apoi afară se dezlănțui furtuna, iar broscoiul verde orăcăia liniștit pe podea, nemișcat. ”Scuze, m-am enervat”, îmi spuse tanti Jeni așezând cu grijă Polonicul de Aur la locul lui. ”N-am știut că mai pot face asta și doar mi-am jurat… Mă duc să gătesc ceva să mă calmez și apoi voi vedea ce fac cu… dânsul” zise tanti Jeni privind cu dispreț la broscoiul de pe podea.

Pentru început tanti Jeni a pregătit o supă cu găluște.

Pentru supă a folosit: o bucată carne sau os ( preferabil carne de vită), 3 morcovi, 1 ceapă (pătrunjel n-am avut azi că m-am uitat la MontyPython toată ziua și n-am fost la piață ), 3 cartofi și puțină vegeta pentru gust.

Pentru găluște: 6 linguri rase griș (sau după ochi, până se obține o pastă semiconsistentă), 1/2 linguriță vegeta, 2 ouă întregi, 1 lingură cu ulei

Cum le combinăm:
Se curăță toate cele de mai sus pregătite pentru supă, se spală și se pun în oală la fiert. Toutul fierbe cam 1 h 30 minute sub capac, până se înmoaie carnea (dacă este este carne de vitel va fierbe mai puțin, dacă este carne de vita necesita fierbere multa). Se strecoară, se pune o lingura mare de vegeta.

Apoi, începem să facem găluștele. E simplu: amestecăm ouăle, 1 lingură ulei, punem vegeta ( cam multă vegeta, nu credeți?), și adăugăm grișul. pasta rezultată nu trebuie sa fie tare, ea trebuie să curgă, dar nu subțire. Vă prindeți voi cum.

Ca să nu iasă tari, nu punem mult griș în compoziție și nu trebuie să lăsăm compoziția mult în repaus. ca să vedem dacă sunt în proporția care trebuie, incercăm în oală inmoind intai lingura  plină cu compoziție de găluște și vedem dacă se desface gălușca sau nu in supa fierbinte. Dacă da, mai punem griș.  Dacă totul e în regulă, punem câte o linguriță de compoziție în supă cu încredere, răbdare și voie bună.
Se lasă să fiarbă totul sub capac la foc mic 10-15 minute. Găluștele se umflă și după ce au fiert lăsăm să steie sub capac vreo 10 minute.

La felul doi tanti Jeni a pregătit rapid o budincă cu macaroane:

200 gr. macaroane, 200 gr. cașcaval sau brânză, 200 gr. smântână, 3-5 ouă, 200 gr. unt, 200 gr. șuncă, sare.

Se fierb macaroanele în apă clocotită cu sare și ulei. Se scurg de apă și se lasă să se răcească. Separat se freacă untul, se adaugă gălbenușurile, smântâna, macaroanele, cașcavalul și șunca tăiate bucățele și se amestecă toate la un loc. La urmă, se adaugă albușurile bătute spumă și se amestecă bine. Dar bine de tot. Se toarnă compoziția într-o tava bine unsă cu unt și presărată cu pesmet și se bagă la cuptor, timp de jumatate de ora.

Am schimbat berea astăzi: Avem Perroni la halbă, rece și bună. Pentru șoferi, limonadă îndulcită cu miere de albine.

Desert: În-Ghe-Ța-Tă…  Cu toate aromele dorite de voi.

Poftă bună dragilor.


%d blogeri au apreciat asta: