Găluște cu prune

august 27, 2009

Am fost răcit toată săptămâna. Apoi m-au curprins deznădejdile și bolile capului. În fine. După ce mi-a trecut boala am revenit la cantină. Tanti Jeni nu era. Am stat până târziu s-o aștept pe terasa cantinei, urmărind pe laptopul cel vechi ultimul sezon din ”Monty Python Flying Circus”, mâncând floricele și sorbind o bere la halbă. Tocmai se termina episodul cu ”Mr. Neutron” ( genial) când a apărut tanti Jeni cărând după ea niște sacoșe mari pline cu pachete. După ea se ținea un cățel negru care hămăia vesel și dădea din coadă. ” Ce faci, tanti Jeni, fuseși să donezi hăinuțe pentru copii și ai venit tot cu mâna plină? Și cu cățelul ăsta ce mai e?”. ”Taci și ajută-mă să le car în depozit”, mă apostrofă scurt și îmi întinse câteva pungi.  Le-am cărat și le-am aranjat frumos într-un colț: erau brânzeturi, zarzavaturi proaspete și prune. Multe prune mari și coapte.

Deși prunele după bere nu prea merg ( am un stomac destul de sensibil) nu m-am putut abține și am gustat vreo două. Dulci și cărnoase. O întreb apoi pe tanti Jeni: ”Ia zi, bre, ce e aia rețetar?” Se uită la mine puțin surprinsă: ” Păi uită-te și du în DEX, vezi pe gugăl…”. ”Noooo, zic, e vorba de rețetarul ăla de care m-a întrebat baba aia de la televizor dacă e în siguranță…”. Tanti Jeni se înroși la față și mă întrebă furioasă: ” Ce ai căutat la consola mea, nenorocitule? De când îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala?” Se calmă brusc ( tanti Jeni e o fire colerică) și se așeză pe un scăunel. ” Deja ai aflat prea multe… Vrei să facem niște găluște cu prune?” Cățelul hămăia voios, având chef de joacă. ”Dowgird, stai cuminte! Șezi!” Dowgird?!?! Cine l-a botezat pe bietul animal cu numele ăsta imposibil? ”Așa l-am primit, cu numele ăsta. L-am luat de la un adăpost.” zise tanti Jeni mângâindu-l pe creștet. Câinele scâncea fericit.

După ce tanti Jeni a terminat de spălat prunele a început să-mi explice unele lucruri: ”Știi, cu televizorul ăla, consolă cum îi zicem noi, țin legătura cu alte colege de ale mele… Suntem un fel de grup mai exclusivist așa… niște babe care avem grijă de rețetarul ăsta în care sunt scrise rețete vechi de mâncare, cu ingrediente naturale, nu cum se gătește azi… ținem rețetarul ăsta la secret pentru că multă lume vrea să-l distrugă și e păcat.” ” Păi de ce să-l distrugă, tanti Jeni? De ce e așa periculos?” ” Nu vrei să știi acum…hai să facem găluștele alea că deja mi-e poftă…”

Am folosit pentru un eșantion de 8 prune următoarele ingrediente:

100 g făină, 5 linguri de zahăr, 50 ml ulei, un pahar de 200 ml cu pesmet, scorțișoară (optional) și 400g de cartofi.

Am fiert cartofii curățați de coajă și tăiați în cubulețe. Dupa ce s-au fiert i-am pisat cu furculița dar se pot da și prin mașina de tocat. Când s-au răcit, i-am amestecat cu făină și o lingură de zahăr. Coca rezultată a fost un pic moale și puțin lipicioasă. Am împărțit-o în 8 părti, câte una pentru fiecare prună.
Am curățat prunele de sâmburi și în locul lor am pus puțin zahăr. După ce am udat mâinile cu apă, am luat câte o bucată de cocă în mână și am întins-o în formă de pătrat cât să încapă în ea o prună. Am rotunjit în mână astfel încât pruna să fie uniform acoperită. Uffff…..
Am pus la fiert o cratiță cu suficientă apă cât să acopere găluștele. Când a început să clocotească am dat focul mic și am pus găluștele. Am lăsat cam 10-15 minute să fiarbă, până s-au ridicat la suprafață.
Într-o tigaie am pus uleiul si pesmetul, la foc mic și am amestecat din când în când. Când s-a rumenit am dat tigaia la o parte de pe foc. Dupa ce s-a răcit am pus 3-4 linguri de zahăr și  scorțișoara opțională.
Găluștele fierbinți le-am tăvălit bine prin pesmet.  Se servesc calde sau reci, dupa preferință.  Everyone is invited.


%d blogeri au apreciat: