Murături

Bărbatul cel gras privea orașul de la fereastra biroului său.  Se afla la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din zonă și putea admira forfota urbană în acel sfârșit de zi. Soarele apunea și luminile orașului se aprindeau deja una câte una: clădirile, străzile și mașinile din trafic ofereau un spectacol vizual interesant. ” O nouă zi se încheie…” își spuse bărbatul, sorbind din paharul cu whisky și gheață. I se spunea Baronul și puțină lume ajungea la el să-l vadă. Toate ordinele le dădea prin telefon, fax sau e-mail și la fel primea și rapoartele. Conducea un imperiu și nu vroia să fie deranjat de oricine pentru orice fleac. Îi plăcea să admire cum cresc cifrele, cum se dezvoltă graficele pe ecranul computerului. Fabricile sale produceau continuu și vânzările mergeau mai bine ca niciodată. ” Hm, mâncare nesănătoasă… auzi la ei… atunci de ce se vinde așa de bine?” Baronul sorbi din nou whisky-ul din pahar, de data asta cu un sentiment de satisfacție. Supă hrănitoare la plic … chipsuri cu diverse arome, băuturi carbogazoase… miile de fast-fooduri din rețeaua sa… toate cu bunătăți îmbietoare, grase și pline de colesterol. ” Ei și? Sunt gustoase și preferate de toată lumea. Mai ales de copii! ” Ahh, copiii.. Erau clienții lui preferați. Îi creștea inima de bucurie când vedea câte un copil ronțăind chipsuri sau mușcând cu lăcomie dintr-un hamburger… Baronul își amintea uneori de copilăria sa nefericită în care bona sau mama lui îl obligau să mănânce supe naturale… suc de morcovi , fructe… Ce chin! Ce dezgust!  Chipsuri.. chipsuri și cola, asta era alinarea sa atunci.  Asta prefera și acum. Da, lucrurile mergeau bine, produsele sale erau răspândite peste tot în lume.  Deviza lui era simplă: Mâncarea naturală nu folosește nimănui și trebuie combătută cu orice preț! ” Totul ar fi fost atât de simplu dacă nu erau babele astea nesuferite!”.  Baronul se încruntă când se gândea la asta.” O frăție de doi bani ! Păzitoarele rețetelor tradiționale! HA! Le voi găsi și le voi anihila pe toate până la ultima! Inclusiv pe baba aia supremă a lor, cum îi zice.. Marea…” Trebuia să se uite pe un raport să-ți amintească exact titulatura: ”… Marea Sălătăreasă… Ce stupid și grotesc!”. Baronul privi din nou orașul de la fereastră. De acolo de sus, lumea părea așternută la picioarele sale.

Offf, iar e luni! Și cu cheful ăsta de muncă pe care-l am azi, trebuie să le ajut pe tanti Jeni și pe Miruna la pus murături… Curtea cantinei e plină de zarzavaturi spălate ce abia așteaptă să fie puse la borcan: morcovi, țelină, conopidă, pepenași verzi, ardei capia, castraveți, gogonele verzi, varză roșie și rădăcină de pătrunjel. În timp ce ne explica de ce sunt bune murăturile în saramură ( cică produc fermentație lactică, și acidul lactic rezultat este dezifectant), tanti Jeni aranja frumos borcanele. Nu vă închipuiți cine-știe-ce ikebana sau gen: pe fundul borcanului se așează foi de viță și frunze de vișin care cică au rolul de menține murăturile tari. Apoi a așezat inspirațional legumele sus-menționate amestecate cu cimbru uscat, hrean curățat și tăiat rondele și usturoi. Deasupra se așează foi de viță și frunze de țelină și totul se presează cu un soi de teasc făcut inginerește din două scândurele. Peste toate acestea vine saramura. Vorba lu nea Gogu cerșetorul din colț: cei șapte saramurai. Deci îmi pun halatul alb și vă explic la tablă că saramura are ca și formulă chimică apă+sare.  Specialiștii au ajuns la concluzia că la 1 litru de apă sunt suficiente 30 grame de sare grunjoasă. Amestecul de apă și sare se fierbe și atunci când clocotește se toarnă în fiecare borcan până la umplere. Apoi se acoperă fiecare borcan cu celofan sau capac foarte ermetic, aerul neavând voie să pătrundă în interior.

Borcanele se lasă la răcit și nu pot fi descfăcute decât după minim o lună. ( deci de aia scrie tanti Jeni cu creionul chimic pe ele data când le-a pus…).

În fine, cam asta e cu murăturile. A, era să uit! Pentru că ăștia mici au început școala, și cum tanti Jeni îi iubește mult, avem pregătite în fiecare zi pachețele cu gustări ca să-i ferească de – ptiu! ptiu! – chipsuri, alune și alte crănțănele. Deci pentru ei avem pachețele asortate cu sandvișuri ( făcute din chifle calde unse cu unt, cremă de brânză, o felie de roșie, cașcaval și o frunză de salată), sau fructe coapte și caramelizate ( gutui, mere) unele din ele trase în foietaj. Pentru fiecare mic musafir, tanti Jeni le-a pregătit și câte o sticluță de ceai rece natural făcut din fructe de pădure, ceai verde cu lămâie sau din fructe uscate ( piersici, caise). Sper să le placă!

Anunțuri

6 Responses to Murături

  1. maria spune:

    Saru-mana Tante,ma bucur ca ti-ai amintit de copii… cand ii trimit la scoala le spun sa treaca si p’acolo poate gasesc ceva bun si sa aduca si colegii in pauza mare.Multumesc!

  2. nina spune:

    Vrem si noi, livrate acasa, cate 4 sandvisuri in fiecare dimineata. Se poate?

  3. […] mult decât atât, Marele Rețetar se află ascuns aici, la Cantina Socială, departe de privirile Baronului cel rău și al agenților lui… Dar după cum spune motanul Stanislas, cică baronul ăsta s-a cam prins […]

  4. […] de data asta cu caracter intern: “Operațiunea Murătura”. Folosind cu strictețe rețeta pe care o știți de anul trecut, tanti Jeni împreună cu Miruna și cu mine, am îndesat zarzavaturi în borcane până seara […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: