Tort

 

ACUM VREO 30 DE ANI…

Cele două Surori Bucătărese ale Ordinului ajunseseră prea târziu: locul fusese deja distrus, nu mai rămăsese nici urmă din  cantina aceea. Agenții Baronului lucrau eficient și curat,  totul era transformat în cenușă răscolită de  pale de vânt. În limbajul lor, genul acesta de operațiune purta numele de ”cauterizare”.  Surorile plângeau și răscoleau prin rămășițele a ceea ce fusese înainte un loc vesel, plin de viață, unde lumea se bucura până nu demult de acele bucate simple și hrănitoare. ”Of, dacă ajungeam măcar cu o oră mai devreme…. De ce oare au transmis semnalul de alarmă așa de târziu?” Le era ciudă și erau îndurerate de pierderea colegelor lor… Mai mult ca sigur fuseseră luate prizoniere de agenții Baronului: trebuiau să divulge unde stă ascuns Rețetarul cel prețios.  Locul acela pustiit era cuprins de o liniște completă.  Se putea auzi cum fulgii de cenușă se așterneau peste pământul proaspăt pârjolit. Trecuseră minute bune… Deodată în liniștea aceea mormântală se auzi un scâncet de copil. Era ascuns sub un maldăr de cutii goale, ceva mai departe de locul dezastrului, într-o zonă necercetată de agenți. Surorile au găsit repede copilul: nu avea mai mult de un an și era înfășat într-o păturică roz. ” E fetiță!” spuse Sora care luă în brațe copilul, ” Ce frumoasă e…”. Fetița se liniști din plâns și zâmbi. Avea părul blond și un zâmbet dulce care semăna cu o mică gondolă. ” Trebuie să o luăm cu noi… bine măcar că fetița a scăpat din dezastrul ăsta… trebuie să raportăm Marii Sălătărese de urgență!” Surorile se îndepărtau cu pași repezi de la locul dezastrului, una dintre ele ținând strâns fetița la piept. ”Nu știam că una din Surorile noastre dispărute are o fetiță.. a cui o fi? ” se întrebau ele alergând. După ce se îndepărtaseră destul au oprit să se odihnească. ”Nici măcar nu știm cum o cheamă, ai idee?”  Cealaltă Soră admira fetița, fermecată de drăgălășenia și dulceața ei. ” Nu știu.. dar uite are o monogramă pe păturica asta… litera M… de la ce nume o fi?” Se gândiră amândouă câteva secunde și  una dintre ele hotărâ: ” Să-i spunem Miruna.. E un nume frumos, ce zici?”  Zâmbiră: ” Da, e un nume frumos… frumos ca ea. Vom adopta copila, nu cred că Marea Sălătăreasă va avea ceva împotrivă. Sper doar să devină o Soră Bucătăreasă bună… ca mama ei…” Au pornit mai departe, trebuiau să ajungă la Bază înainte de căderea întunericului… În seara aceea micuța Miruna era deja în îngrijirea Surorilor Bucătărese și se hrănea cu lapte cald și hrănitor. Iar Rețetarul își schimba de urgență locația secretă.

ASTĂZI…

Băi, deci trebuia să-mi scriu în calendar, tanti Jeni mi-a spus mai demult dar am uitat! Azi e ziua Mirunei! Și eu, ca nesimțitul, am venit azi la cantină fără nici un cadou, nici măcar cu o floare!  ”Ia d-aici pachețelul ăsta să i-l dai cadou, m-am gândit eu că o să uiți… trebuie să mă gândesc eu la toate” zise tanti Jeni, ” și ca să te să te speli de păcate pune mâna și freacă la crema asta că-i facem un tort fetei. Și mai repede că acuși apare și ne prinde în flagrant cu mâna pe delict!”

Daaaa… tortul va fi mi-nu-nat! Ia să vedem: 200 g de făină, 250 g zahăr, 150 ml rom ( d-ăla de beau pirații din caraibe?), 8 albușuri de ou, 3 ouă, 50g cacao, 1 baton de vanilie, 300 ml lapte,
zeama de lamaie, 4 linguri cu zahăr pudră, 4 linguri cu făină. Cam asta era pe masă la prima ochire. Pentru blat se procedează astfel: se bat albușurile spumă împreună  cu zahărul, apoi se adaugă gălbenușurile, făina si cacao, se freacă totul bine și se pune in forma ( știți voi, aia rotundă) unsă și tapetată cu făină. Se coace la foc potrivit. Între timp cât stă blatul la copt, se prepară siropul: se fierb cele 250 grame de zahăr cam 10 minute cu o jumătate de pahar cu apă ( băi, apa fără pahar!), apoi se ia de pe foc și se adaugă jumătate din  batonul acela de vanilie, jumătate din  lingura cu zeamă de lămâie și cei 150 ml de rom ( dacă mai rămân, că miroase tentant romul ăsta…). Între timp blatul s-a copt. Parcă-l văd maroniu și pufos… ce bun! Îl admirăm până se răcește și îl tăiem în trei straturi orizontale. Fiecare strat se însiropează bine de tot cu siropul ( hâc!) cu rom. Acum, specialistul, adică eu, prepară crema: bat ouăle întregi ( alea trei, evident după ce le-am spart, da?)) cu zahărul pudră, adaug făina, vreo 6 linguri de cacao și ciocolată, apoi se picură laptele fierbinte. Se freacă bine de tot până devine omogen  și se fierbe crema până se îngroașă. După ce se răcește, crema se amestecă cu untul frecat. Se unge fiecare foaie cu cremă și se așează una peste alta, apoi se unge tot tortul cu cremă și se ornează cu ciocolată rasă ( nu epilată?). Apoi vine tanti Jeni și va scrie ”La Mulți Ani Miruna” pe tort cu scrisul ei frumos și caligrafic. Nu cu creionul chimic ci cu frișcă. Naturală evident.

O să fie super! Miruna trebuie să apară din clipă în clipă, cred că nici nu bănuiește surpriza! Off, nu pot rezista și am luat puțină cremă pe degete…. ce gustos!

Anunțuri

7 Responses to Tort

  1. Edith spune:

    Mvaaaai si eu care venisem sa salivez pe la niste poze cu tort… 😦
    Oricum m-a amuzat povestioara 🙂
    Am o nelamurire totusi… Tanti Jeni=Cristian Gheorghe? 🙂

    • cristiangheorghe spune:

      Bună, Edith! Bine ai venit la cantină! Noi am vrut să punem poze, dar nu ne-a aprobat de la buget să achiziționăm o cameră digitală, cică e criză. Are tanti Jeni un Smena-8 d-ăla rusesc, vechi, cu film dar nu mai găsim revelator și fixator și oricum să faci un laborator foto în bucătărie nu prea e cușer. Așa că încercăm să descriem cât mai bine în cuvinte și așa aveam note mici la compunere la școală…În fine. Legat de dubla personalitate: crezi că e grav? Să mă duc la un orelist sau gen?

  2. Nina spune:

    Tortul asta e fix ca cel pe care-l facea mama in casa cand eram noi mici. Deci retetarul are duplicat. 😀

  3. cristiangheorghe spune:

    Nina, cu siguranță! Fiecare gospodină bună are un duplicat din Rețetar. Evident, și tu 🙂 Vezi pe unde-l ții să nu-l fure băieții răi.

  4. […] torturile aniversare ( da, fiecare sărbătorită a primit câte unul!), făcute după rețeta binecunoscută. Drept cadou, tanti Jeni le-a dăruit câte un polonic în miniatură, care le va ajuta să […]

  5. […] Rețetar se află ascuns aici, la Cantina Socială, departe de privirile Baronului cel rău și al agenților lui… Dar după cum spune motanul Stanislas, cică baronul ăsta s-a cam prins că rețetarul e […]

  6. […] tu. Hai, mai întârzii mult? TJ” Aiiii, evident că am uitat, cum altfel? Și mi-am zis încă de anul trecut că notez undeva… Uffff… ce mă fac acum? Iau un buchet asortat de trandafiri de la coana […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: