Vinete. Cataif

octombrie 30, 2009

Nuș de ce se bucură lumea că e vineri. Mare chestie. ” Băăăăi, azi e vineri! Începe weekendul!” Ei, și? Problema e că mie vineri mi se termină weekendul! Cum, nu știați? Eu am weekend de luni până vineri: stau pe aici pe la cantină, mănânc bine, mai fac mișcare, sport ( știți doar programul impus de tanti Jeni…), mai ajut la bucătărie,mai curăț o cartoafă, mai o vrăjeală cu Miruna ( fără să mă vadă tanti Jeni, evident)… Eeeei, dar sâmbătă și duminică? Apucă-te, Gheorghe, fă-ți de mâncare singur, tată, ce găsești prin frigider… Spală-ți singur vasele, strânge după tine, păi se poate? Plus că sâmbătă și duminică am program de vizionat meciuri la teveu, filme pe laptop… Vedeți ce program încărcat am eu în astea două zile de care voi vă bucurați ca fiind libere? Offf…

Plus că vinerea avem meniu de post… nu că n-ar fi bun, dar o bucățică de cărniță acolo… În fine, gata cu plângerile! Suntem băieți mari ce naiba. Ia să vedem noi ce avem azi la meniu. Tocăniță de viineteeee!!!! Din câte văd eu, la două vinete măricele, tanti Jeni mai folosește doi morcovi, două cepe, 3 roșii, o țelină, doi ardei grași, doi gogoșari, o lingură-două de ulei, pătrunjel verde-verde, sare și piper. Păi, ia tanti Jeni vinetele alea, le spală, le curăță, le taie în felii de vreun cm grosime și le presară cu sare grunjoasă. Le lasă la scurs cam vreo jumătate de oră apoi le trece printr-un jet de apă rece. Le fierbe vreo 3 minute în apă clocotită și le lasă apoi la răcit pe o farfurie întinsă. Între timp,tanti Jeni călește ceapa tocată mărunt, apoi adaugă în oală morcovii, țelina, ardeii și gogoșarii, toate tăiate, apoi se pun vinetele, le amestecă și le lasă la înăbușit vreo 5 minute. Adaugă apoi apă fierbinte cât să acopere totul și le lasă la fiert vreun sfert de oră. Apoi se adaugă roșiile decojite și tăiate cubulețe și se mai ține oala la fiert vreo 10 minute. Între timp, tanti Jeni pregătește mămăliguța! Păi, nu v-am zis de mămăliguță, nu? Vă spun acum. Păi, mămăliguța se prepară în stil clasic, numai că la sfârșit se adaugă 50 g de unt și 100 grame de parmezan ras. Apoi, se compilează totul într-o tavă: se pune în ea tocănița și apoi cu o lingură se pun porții mici de mămăliguță. Peste mămăliguță se mai pune niște unt și apoi tava se bagă la cuptor unde totul stă la copt cam vreo 20 de minute, umplând cantina de un miros foarte foarte apetisant.

Miruna pregătește azi un cataif cu frișcă, dulce ca zâmbetul ei. Prin mânuțele ei delicate vor trece 500 grame de fidea, 400 grame de zahăr, 500 grame de frișcă, esență de rom și zahăr vanilat. Miruna unge cu delicatețe și măiestrie o tavă cu unt, apoi așează în strat subțire fideaua. apoi pune cu grijă tava la cuptor pentru vreo 10 minute până când fideaua se rumenește ușor. Între timp, ea pregătește siropul: pune zahărul la fiert în 400 ml de apă șidupă ces-a îngroșat adaugă esența de rom și zahărul vanilat. Siropul se toarnă peste fidea șiapoi se mai pune la cuptor pentru vreo 20 de minute. După ce se scoate din cuptor se lasă la răcit și apoi se întinde deasupra frișca bătută cu zahăr. Super crocant! Super dulce! Super Miruna!

Ei, cam ăsta e meniul pe ziua de azi, sper să vă placă! Eu vă urez un weekend plăcut și nu uitați ce v-am învățat: altfel vede omul muncii situația cu burta plină… Poftă mare!

 


Joaca jocului

octombrie 29, 2009

Azi, pe când spălam vasele, tanti Jeni m-a întrebat ce cadou mi-aș dori de Crăciun. ”Da ce, tanti Jeni, zic, ai vreo pilă la Moșu? Îl cunoști pe renul Rudolf și nu știam eu? Păi ce să-mi doresc, zic, n-ai vrea să facem un upgrade la calculatorul ăla,  pentru jocuri? ” Pentru că, da, la cantină ne mai și jucăm pe calculator. Ce să-i faci? Însă, spre deosebire de tanti Jeni care joacă Solitaire sau de Miruna care joacă ( ce altceva?) Hearts, eu sunt mai pretențios. Mi-au plăcut întotdeauna jocurile pentru PC cu grafică realistă, simulatoarele și jocurile de strategie. Drept pentru care o să-i scriu lui Moș Crăciun să-mi aducă și mie o placă video ATI Radeon™ HD 5870 sau ATI Radeon™ HD 5850 (primele plăci video 100% compatibile DirectX11), pentru că am fost băiat cuminte. Da,mă, ce râdeți? Păi, imediat ce le-aș instala mi-aș petrece câteva zile probând pe ele jocurile mele preferate. În primul rând aș juca Half-Life 2,împreună cu cele două continuări ale sale: episode one & episode two. Apoi aș începe un nou sezon NBA în jocul NBA 2k10 de la 2K Sports, unul din cele mai bune și mai realiste simulatoare sportive pe care le-am văzut vreodată. Aș mai juca jocul meu preferat de mașini, Colin McRae – DIRT și un joc de strategie foarte pretențios din punct de vedere grafic, World of Conflict. Cam asta e. O să aduc din nou vorba mâine despre asta, amintindu-i lui tanti Jeni că producătorul se numește AMD și să nu uite să scrie asta pe lista de cadouri pentru mine. Mă duc deci să adorm și să visez frumos. Noapte bună!

amd_no_gradient

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog 2009


Ostropel

octombrie 29, 2009

Azi m-am trezit cu noaptea-n cap și am ajuns devreme la cantină. După ce-am băut cafeluța de dimineață, puternică și aromată, m-am apucat să curăț firmamentul că dacă vede tanti Jeni vreun firicel de praf pe el, am încurcat-o! Plus că mă amuză teribil să văd în ce chip se așează frunzele bătute de vânt pe fața pictată a dumneaei. Azi jurai că seamănă cu Fidel Castro. N-o să-i spun asta pentru că știu că se supără, și dacă se supără naiba știe ce uită să pună în mâncare și se duce naibii meniul de azi… Și că veni vorba de meniul de azi, ia să vedem, că și-a notat aici pe-o foaie… așa: ostropel de pui. Aoleooo.. Deja simt mirosul ăla irezistibil de usturoi… Hai să vă spun cum face tanti Jeni ostropelul, că am mai văzut-o: deci, la un piept de pui dezosat mai intră în combinație trei căței maidanezi de usturoi, un morcov, trei ardei grași de tot, trei cepe mari și frumoase, niște bulion, ulei , sare și piper. Buuun. Se taie ceapa și ardeii, nu foarte mărunt, apoi se călesc într-o oală cu ulei încins. După vreun minut se adaugă morcovul ras. Pieptul de pui se taie cubulețe și se adaugă și el. După ce se călesc, se adaugă puțină apă, atât cât să acopere compoziția din oală. Se lasă la fiert, iar când apa scade, se adaugă usturoiul pisat și bulionul. Sare și piper, după gust.  Se mai ține puțin la fiert, și gata! Ostropelul se servește cu cel mai bun companion posibil: mămăliguță aurie!

Miruna ne va delecta azi cu o specialitate de sezon: plăcintă cu dovleac și nuci. Păi, să vă explic cum se face: pentru aluat, ne trebuie niște făină ( vreo 300-400 grame), o cană de ulei, un pic de sare și o cană de apă fiartă. În grămăjoara de făină se face o gropiță și se picură ulei amestecând tot timpul până când se formează un  amestec sfărâmicios. După care, se pune sarea și apa, până când se formează aluatul legat.

Trecem acum la umplutură: ne trebuie un kilogram de dovleac răzuit, 3 linguri de margarină, vreo 200 de grame de nuci mărunțite și puțin prăjite, vreo 10 linguri de zahăr și scorțișoară. Se pune margarina într-o cratiță, se pune pe foc, și acolo se călește dovleacul împreună cu zahărul și scorțișoara. După călire, se pune la răcit. Între timp, preparăm foile din aluat. Trebuie să iasă vreo 4 sau 5 foi, dar ar fi bine să fie subțiri pentru ca plăcinta să fie mai… mmmm… savuroasă. Pe fiecare foaie unsă în prealabil cu margarină se pune compoziția de dovleac, se presară nuci și apoi se rulează cu grijă. Se ia o tavă, se unge și ea cu margarină și apoi se pun rulourile în ea, presărând apoi deasupra zahăr, așa, ca o ninsoare de sfârșit de noiembrie. Zahărul ăsta are rolul de a face plăcinta mai crocantă.  Se țin la cuptor până când rulourile capătă o nuanță aurie.

Hmmmm… hai că mâncăm bine și azi. Vă așteptăm cu drag, pentru că așa cum bine știți, altfel vede omul muncii situația cu burta plină! Bon apetit!


Azerty

octombrie 28, 2009

Ei, în seara aceasta am avut treabă, dar nu la cantină ci acasă. Deși nu sunt un mare specialist în marketing, am fost rugat de cei de la magazinul on-line Azerty Distribution să-i sfătuiesc cum să transforme acest magazin de distribuție IT într-o afacere mai productivă și mai competitivă. Vizitându-le site-ul, am observat că au o gamă de produse destul de largă și prețuri destul de apropiate față de concurenții lor. Însă pentru o mai bună penetrare pe piață, cred că ar trebui să țină cont de următoarele puncte:

– aspectul site-ului este arid și impersonal. Nu se deosebește cu nimic față de alte magazine on-line de profil. Știu că toate magazinele on-line se bazează pe aceeași platformă software, însă și toate casele sunt construite din cărămizi și grinzi de rezistență. Așa cum fațada și arhitectura ne atrag privirile la o casă,  la fel și acest site ar trebui să aibă o temă care să exprime o viziune, ceva care să atragă clienții. Nu scrie nicăieri de ce să cumpăr de la Azerty și nu de la concurență. Însuși numele de Azerty nu este customer-friendly. Se poate repara totuși acest aspect dacă numele Azerty ar fi asociat cu o mascotă cum ar fi, de exemplu, un marțian simpatic cu acest nume, iar sloganul site-ului fiind ” tehnologie din altă galaxie”.

– sunt invitat să-mi creez un cont. Nu mi se prezintă însă nicăieri care sunt avantajele mele dacă fac asta (în afară de primirea unor newsletter-e pe care nu știu câți le citesc. No offence.). Ar trebui create niște programe de fidelizare a clienților care își fac un cont de client la azerty: discounturi, puncte de fidelitate, mesaje personalizate pe site în funcție de preferințele fiecăruia, etc. Un client este atras de multe ori de un magazin care îi înțelege și satisface dorințele respective. Apropierea față de client este esențială.

– Fiindcă veni vorba de apropierea față de client: descrierea multor produse este sumară și nu exprimă nimic. De exemplu: Denumire produs: Belkin Universal Notebook Travel Surge. Descriere produs: belkin Universal Notebook Travel Surge, with C8 Style Connector, 2m cable. Ați înțeles ceva? Produsele trebuie să aibă o descriere mai detaliată și, dacă se poate în limba română. E de muncă, într-adevăr, însă nu toată lumea care vrea să-și cumpere un produs IT de pe un magazin on-line știe engleza. Și ar putea fi exact acel segment de clienți care v-ar prefera ca și furnizori.

– Vizualizarea stocului este importantă. Mesaje de gen: ”disponibilitate produs: sunați” descurajează.

– pe prima pagină ar trebui afișate promoțiile momentului. În acest moment nu știu dacă produsele afișate sunt ”hot-sellers” sau lichidări de stoc sau sunt afișate aleator.

– nu în ultimul rând: introducerea într-un program de optimizare a căutării pe web. (SEO).

În esență cam asta ar fi. Probabil un studiu de piață care ar avea ca rezultat o definire a clientului care cumpără  on-line tehnologie IT  ar putea infirma sau confirma punctele de mai sus.

Pe mâine!

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog2009


Iahnie. Baclava

octombrie 28, 2009

Aseară, pentru că tot știa că n-am treabă , tanti Jeni mi-a trimis un SMS drăgăstos: ” Golanule, tot freci duda, du-te la cantină și pune fasole la înmuiat dacă vrei să pupi iahnie mâine. Ai ajuns?” Of, of.. ce să fac? Am pus pauză la serial ( tocmai mă uitam la noul episod din ”Neveste disperate”) și m-am dus. Știți doar că dacă fasolea nu stă la înmuiat se fierbe mai greu. Așa că dis de dimineață, tanti Jeni s-a apucat de făcut iahnie de fasole cu afumătură. Păi, la un eșantion de 300 grame de fasole, dumneaei a mai combinat 3 linguri de ulei, o ceapă mare și frumoasă, trei linguri de bulion, legume uscate și niște costiță afumată. Buuuuun… a pus fasolea la fiert și după vreo jumătate de oră a pus și costița afumată. A curățat ceapa, a tăiat-o frumos, nu foarte mărunt, și a călit-o în ulei. Când fasolea era aproape fiartă, a pus ceapa, uleiul, bulionul și niște legume uscate pentru gust. A așteptat până s-a fiert fasolea și gata! Pe fiecare porție tanti Jeni presară pătrunjel și adaugă unul sau doi cârnăciori prăjiți, după pofta inimii.

Hmmm… ia să vedem ce bunătăți pregătește Miruna azi, cu mânuțele ei delicate. Baclava! Minunat!  La 500 de grame de foi de plăcintă, Miruna a  folosit cu măiestrie o cană de unt topit, două căni de alune și nuci tocate mărunt de tot, două căni de zahăr, o cană de miere, o cană de apă ( o mai fi rămas vreo cană să beau și eu ceva azi…)  o linguriță de scorțișoară, și o lingură de zeamă de lămâie. Se amestecă bine alunele, nucile, scorțișoara, zahărul și trei sferturi din cantitatea de miere, până se obține un amestec omogen. Foile de plăcintă se separă și se ung fiecare cu unt. Tava în care se va coace baclavaua se unge și ea cu unt și se așează în ea jumătate din cantitatea de foi. Amestecul omogen se pune peste ele iar deasupra se așează cu grijă cealaltă jumătate de foi de plăcintă. Peste ultima foaie, Miruna toarnă restul de miere și o întinde frumos, ca un poem. Apoi, cu delicatețe taie foile de deasupra cu un cuțit, trăgând linii paralele,  pentru ca mierea să pătrundă și în interior. Minunat! Se pune tava la cuptorul preîncălzit și așteptăm să se coacă.

Prietena noastră Roxana, aflând de baclava ( una din dulciurile ei preferate) a venit degrabă la cantină și a imortalzat momentul în care dulcea noastră Miruna pregătește minunatul desert. Inspirațional, nu-i așa?

Prieteni, iahnia e caldă, berea e rece, baclavaua dulce și siropoasă, ce mai așteptați? Veniți degrabă pentru că, știți doar, altfel vede omul muncii situația cu burta plină! Poftă bună la masă!

 

 miruna-face-baclava


Sarmale

octombrie 27, 2009

Whoaaa… ce miros îmbietor vine din bucătărie… Tanti Jeni vrea să ne răsfețe azi cu niște sărmăluțe bune și fragede de se topesc în gură… Fiți atenți: la 500 grame de carne de porc tocată  se mai folosesc patru cepe, o cană de orez, doi morcovi, o legătură de pătrunjel, două ouă, cimbru, 4 linguri de pastă de tomate, 1,5 kg de varză, 3 linguri de ulei, sare și piper.

Carnea se amestecă cu ceapa, morcovul și verdeața, toate tocate mărunt. Se adaugă sarea, piperul, pasta de tomate și ouăle bătute și se amestecă până se obține un amestec omogen. Trecem acum la varză: i se taie cotorul și pentru a si desface mai ușor foile se pune sare în locul cotorului se pune într-un vas și apoi se toarnă peste varză apă fierbinte.

Se fac apoi sărmăluțele. Tanti Jeni are dexteritate în a înveli compoziția de carne în foițele de varză. Se pun apoi sărmăluțele într-un vas în care am așezat în prealabil un soi de saltea formată din niște foi tocate de varză, o lingură de cimbru și 3 linguri de ulei. După ce se pun sărmăluțele se acoperă cu foi de varză și completăm cu apă rece. Vasul se pune la cuptor, la foc mic, vreo două ore.

Miruna prepară mămăliguța fierbinte și aurie. La servire, după cum doriți, se adaugă smântână, hrean sau ardei iute. Sau toate la un loc.

Vă plac amandinele? Sigur nu ați mai mâncat amandine așa de bune cum le face Miruna. Pentru blat a folosit: 13 ouă, 13 linguri de zahăr, 11 linguri de făină, 4 linguri de cacao și esență de vanilie. Miruna a separat ouăle, a bătut albușurile cu 8 linguri de zahăr și separat gălbenușurile cu restul de 5 linguri de zahăr și esența de vanilie. Peste compoziție se cerne făina și cacao apoi se toarnă într-o tavă potrivită, tapetată cu hârtie. Se pune la cuptor. Urmează crema: la asta, Miruna a folosit 6 ouă, 6 linguri de apă, 600 grame zahăr, 3 pachete de margarină, 100 grame de cacao și două fiole de esență de rom. Se amestecă ouăle cu zahărul și apa, se fierb, se adaugă cacao, apoi se lasă un pic la răcit. Margarina se taie cubulețe și se adaugă la compoziție, după care se bagă la bătut la mixer, la maaaaare viiiteeezăăă!!! Miruna își pune ochelarii de protecție mereu când face chestia asta, parcă taie cu flexul. Trecem la glazură. aici e mai simplu: 500 de grame de fondant de cacao se topește în bain-marie ( sigur nu e o stațiune balneară din sudul Franței?…) și se adaugă un pic de esență de rom. Siropul se face dintr-un litru de apă care se fierbe, la care se adaugă zahăr caramelizat și niște esență (hâc!) de rom.  Și acum… asamblareeaaa!!! Dacă nu uităm de blatul din cuptor, îl scoatem, îl tăiem în două, se însiropează, se adaugă un strat de cremă, se adaugă a doua foaie de blat, se însiropează din nou și se lasă la rece vreo 4 ore. Totul se taie în pătrățele și apoi peste fiecare porție se toarnă glazura fierbinte. Se lasă din nou la răcit.

Fraților, cam asta e pentru azi. Vă invit la masă pentru că, nu-i așa, altfel vede omul muncii situația cu burta plină! Hai, poftă mare!


Cadou

octombrie 26, 2009

Eeeee…. până câștigăm noi Superblogul2009, am primit un cadou de la buna noastră prietenă Drawforjoy. Mulțumim frumos, Draw! Și cum nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită, șă știi că te așteaptă la cantină un platou cu brânzeturiși cașcaval a la tanti Jeni și niște alviță a la Miruna, spre degustare. Mulțumim din nou!

Cadoul merge mai departe la: Nik26, Nina, Viața Nomadă, Edith, April, Virgil, Andrei, Neamțu și tuturor prietenilor Cantinei Sociale.

a-present-for-your-blog


Omuleți

octombrie 26, 2009

Hai, că de abia azi dimineață ne-am adunat și noi pe-acasă. Până despachetează lumea p-aici, să vă povestesc ce-am pățit sâmbătă noaptea. Știți doar că eram cu tanti Jeni, Miruna și cățelul Dowgird pe coclauri, la munte. Și fiind frigu naibii în vârful muntelui unde eram noi, am făcut un mic foc de tabără. Nu vă speriați, am găsit un loc tocmai bun pentru asta să nu facem oareșce necazuri. Am făcut cartofi copți cu unt și sare, mare delicatesă. Și dă-i un cartof… o cană de vin fiert… încă un cartof… încă o cană… că de, era frig și glumele lui tanti Jeni sau zâmbetul cald al Mirunei nu prea erau suficiente să ne încălzească. Nici nu știu când ne-a luat somnul. Chiar când visam că eram fugărit pe o plajă de fetele de la ”Baywatch” ( să nu mai spuneți la nimeni…), hait! mă trezesc. Cățelul Dowgird lătra săracu de parcă văzuse ursul. Ursul, zic? Dar ursul are halogene sau ce luminează așa? Pentru că, fraților, o mare lumină se pogora din cer peste noi. Tanti Jeni și Miruna dormeau adânc în sacii de dormit, doar eu stăteam și mă minunam de așa întâmplare. Și cum se pogora lumina aia, la un moment dat aterizează lângă noi, în poieniță, un soi de minge de rugby, un pic mai mare ca o sufragerie. Mingea aia lumina așa de puternic. ”Hopa, zic, a venit poliția pădurii să ne amendeze sau ce? ” Tocmai ce se stinsese un pic mingea de rugby de ajunsese să lumineze  așa, ca o lampă de veghe, și din ea coboară patru omuleți verzi, cam subnutriți săracii… ” Hai, Foresta!” zic, convins că sunt pădurarii. Ăia mici se apropiau de mine de parcă pluteau și atunci mi-am dat seama că mi se îndeplinea visul de-o viață: întâlnire de gradul trei! Erau extratereștrii, frate! Cum se apropiau ei de mine, unul dintre ei zumzăi inteligibil: ” Pământeanule, nu te speria, am venit în pace!” ”Pace să fie, zic, dar dacă vreți să mă răpiți veniți peste vreo două zile, să mă scot și eu de la întreținere…” ”Nuuu, nu vrem să te răpim, zumzăia verzișorul. Vreau să ne ajuți să găsim delicatesele astea, am venit tocmai de departe pentru ele. Președintele planetei noastre a primit un e-mail cu oferta asta și pozele i-au plăcut foarte mult… Ne-a trimis pe noi în misiune, aici pe Pământ să le găsim, dar nu știm unde. Ne poți ajuta?  Poți ne sfătuiești și pe noi pe care să le alegem? ” Și îmi întinse cu mânuța lui micuță un soi de palmtop de-al lor pe care era, ce credeți? o ofertă de la Real Hypermarket cu mărcile lor proprii: Real- Tip, Real- Quality, Real- Bio și Real- Selection. ”Ia uite, frate, zic, ce înseamnă lupta pentru piață! A ajuns Realu să trimită oferte-n galaxie! Oare concurența o face la fel?” Și i-am strâns pe verzii ăștia mici în jurul meu și am început să le explic: ”Măi copii, Real-Tip e ieftin și bun. O alună, o înghețată, zahăr, ulei, chestii din astea uzuale, de fiecare zi, foarte bune calitativ dar la prețuri foarte mici. Dacă vreți o gamă mai variată, tot la un raport foarte bun preț-calitate, luați bunătăți din gama real-Quality: mezeluri, cereale, cafea, sucuri, niște bunătăți de biscuiți și fursecuri, totul la un preț excelent. În gama Real-Bio găsiți produse ecologice făcute numai și numai din ingrediente naturale, fără conservanți sau modificatori de aromă, protejând atât ecosistemul cât și portofelul. Iar în gama Real-Selection găsiți specialități rafinate, pentru răsfățați și pretențioși, desigur la prețuri foarte foarte bune. Eu v-aș recomanda să luați din fiecare gamă câte ceva să-l mulțumiți pe barosanul vostru, ce ziceți?” Și cum le-am arătat eu drumul către cel mai apropiat magazin Real Hypermarket, mi-au mulțumit scurt șiau și zbughit-o cu mingea de rugby către înaltul cerului. Am adormit instantaneu, cu un singur gând: ce fraier am fost…dacă-i întrebam poate îmi ziceau și ei ce numere o să iasă la Loto extragerea viitoare! Asta e.

Tanti Jeni s-a gândit la voi și a adus cu ea în sufertașe niște mâncare de ghebe proaspătă, pregătită în mijlocul naturii cu puțin timp înainte de plecarea spre casă. Sper să vă placă! Iar ca desert, Miruna a pregătit rapid specialitatea ei favorită: clătite cu dulceață și brânză de vaci. Poftă mare!

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog2009.


Pe coclauri

octombrie 23, 2009

Pfuaaa… dacă ați știi de unde vă scriu acum… Stați să vedeți: ajung dis de dimineață la cantină, somnoros cum mă știți, și deodată mă trezesc brusc, fără cafea: lângă trotuar era parcat un ditamai Toyota Land Cruiser, negru ca tăciunele. Hait, zic, avem musafiri de dimineață… Aiurea! În cantină, personajele cunoscute dar foarte ocupate cu împachetatul. ”Tanti Jeni, zic, fugim undeva? Ne caută racheții sau ce?” Dumneai, amabilă cum o știți, îmi răspunde drăgăstos: ”Hai, lasă întrebările, ia bagajele astea și du-le la mașină că acuși plecăm! Cum unde? La munte, dragă, în mijlocul naturii, ce, nu vrei să respiri și tu niște aer curat?” Ce să mai zic? Am încărcat bagajele de-am umplut portbagajul, ne-am suit tot echipajul în mașină și hai la drum! Tanti Jeni la volan, eu pe locul mortului iar Miruna cu cățelul Dowgird ( că doar nu se putea să-l lăsăm singur acasă…) pe scaunele din spate. Nuș dacă v-am zis vreodată cum conduce tanti Jeni: chit că e la volanul unui Trabant sau a unei navete spațiale, îi sunt nelipsite mănușile de piele, fără degete, și ochelarii speciali de condus, din ăia de se prind la spate cu o curelușă. Iar în boxe, întotdeauna duduie Deep Purple. Cum am ieșit din oraș, mașina s-a transformat într-un bolid pe patru roți ce zbura pe muzică rock: ”Smoooke on the waateeer, fiiire in the sky!” cam asta era atmosfera. În fine, ajungem în zona muntoasă, trecem pe drum forestier, în stânga hău, în dreapta perete, mai ceva ca-n filmul ”Sorcerer” și ajungem undeva frumos de tot. Pădure, râu de munte, tot tacâmul. Ne dăm jos din mașină, admirăm natura, ascultăm ciripul de păsărele… Tanti Jeni zice: ” eee, și acu să vedem dacă e ceva de mașina asta, Toyota, că doar am luat-o în probe, cum ar veni!” ”Păi, cum, tanti Jeni, zic, până acum nu te-a convins? Ai alergat pe șosea, de țineam ochii-nchiși, ai trecut prin râpe, noroaie și dâmburi până aici, ce test mai vrei să faci?” ” Cum ce, zice dumneaei, păi testu final: să vedem cum se gătește-n portbagaj! Ia montează tu butelile la aragazu ăsta mic!” Deja Miruna culegea ghebe, cu Dowgird alergând și dând vesel din coadă pe lângă ea. I-am montat lui tanti Jeni aragazul portabil cu două ochiuri, iar dânsa și-a aranjat acolo masa de lucru, oalele și restul de ustensile, că vroia să facă tocăniță de ghebe. Foarte tare, zic, mai ceva ca la ”Top Gear”!  Hai s-o vedem și p-asta! Păi la un Kg de ghebe, tanti Jeni a mai folosit 2 cepe, șase roșii, 2 gogoșari, 200 grame de slăninuță, 2 linguri de ulei, 10 căței de usturoi și pătrunjel tocat. Păi s-o fi văzut pe tanti Jeni băgată-n portbagaj cum fierbea ghebele și le toca  apoi mărunt, cum călea slăninuța în uleiul încins, cum călea apoi ceapa și gogoșarii! Se mișca atât de natural acolo de parcă era la bucătărie, acasă la cantină. După ce a călit totul, a adăugat ghebele fierte, a fiert totul vreo 15 minute, apoi a pus roșiile, usturoiul tocat și piperul. A mai ținut tocănița pe foc vreo 5 minute, a presărat-o cu pătrunjel verde și gata! Și pentru că tot mai era un ochi liber pe aragaz și ceva loc în portbagaj, Miruna a încropit o mămăliguța gustoasă și aurie. Să vă spun ce gust are tocănița de ghebe mâncată-n mijlocul naturii? De nedescris… Mănânc din tocăniță, și îi zic lui tanti Jeni, cu gura plină: ” Bre, tanti Jeni, dar bună tocăniță se mai gătește-n mașina asta!” Dumneaei zâmbește și-mi zice cu aer înțelept: ” Păi, vezi măi, de ce Toyota e liderul mondial al pieței auto?”

 

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog 2009


Ruladă cu cașcaval

octombrie 22, 2009

Bine că s-a mai încălzit un pic afară! Ne-am mai dezmorțit și noi nițel și am mai dat cu bâta-n minge pe terenul de baseball din spatele cantinei, dar tot cuptorul e baza. Duduie săracu și ne încălzește, ce ne-am face fără el?

Să vă spun ce ne-a pregătit azi tanti Jeni pentru delectarea noastră gastronomică: ruladă cu carne și cașcaval. Pentru asta a folosit un Kg de carne tocată, 150 grame de cașcaval, 3 felii de pâine, 2 linguri de muștar, 3 cepe, 3 ouă, două linguri de pesmet, două linguri de boia dulce, pătrunjel, sare, piper. Fiți atenți la combinația asta: Cepele se toacă mărunt. Pâinea se înmoaie în apă rece, se stoarce și se amestecă cu carnea tocată, ceapa, muștarul, ouăle bătute, sarea piperul și boiaua. Se amestecă până obținem o pastă omogenă. Se modelează ca o ruladă și pune într-o tavă pentru cozonac, unsă în prealabil cu ulei. Cuptorul este oricum preîncăzit de azi dimineață. Punem rulada în cuptor vreo jumătate de oră, la foc mic. Bine, bine, dar cașcavalul? Păi, acum vine și rândul lui: cașcavalul se rade într-un bol, adăugăm la el un ou bătut, piper, o linguriță de boia, pătrunjelul verde tocat, pesmetul, și o jumătate de ceapă răzuită de care nu v-am spus până acum. Totul se omogenizează. După cele 30 de minute de stat la cuptor, scoatem tava și punem peste ruladă compoziția de cașcaval și mai lăsăm la cuptor cam un sfert de oră.  Rulada se scoate, se feliază și se recomandă servirea ei alături de legume sote. Gustos și crocant. Sper să vă placă!

Miruna n-a stat nici ea degeaba și ne-a pregătit o alviță. Pentru două foi de napolitane a mai folosit două căni de zahăr, două căni de miez de nucă, o jumătate de pachet de unt și două ouă. Zahărul se caramelizează, se adaugă untul și se ia oala de pe foc. Se adaugă nucile și cele două ouă și se amestecă totul. Se pune peste foaia de napolitane și gata! Cranț, cranț!

Fraților, dați buzna cât e totul cald! Avem vin sau pentru șoferi limonadă. Hai, poftă mare!


%d blogeri au apreciat: