Lasagna

octombrie 1, 2009

”Tanti Jeni, zic, matale nu mai faci specialități?” Cafeaua de astăzi îmi stârnise o poftă de ceva italian, nuș de ce. Drept pentru care s-a gândit ea să ne prepare astăzi o lasagna. Acum știu că sunt o mulțime de felurite feluri prin care se face această specialitate, ca și sora ei de cocă, pizza.

Hai să vă spun cum prepară tanti Jeni lasagna: păi, la un pachet de foi de lasagna mai folosește jumate de litru de lapte, jumate de litru de sos de roșii, jumate de kil de mozzarela, jumate de kil de carne tocată de vită ( bre, numa jumătăți?), 250 ml de supă de pui, un cubuleț ( rubik?) de unt, vreo cinci linguri de făină, doi căței de usturoi, niște vin alb ( asta da, cu două pahare în plus), niște rozmarin, nucșoară, sare și piper, evident după gust.

Buuuunnn.. Și acum: călim carnea tocată vreo 7-8 minute, împreună cu sarea, piperul și vreo 2 linguri de ulei. Adăugăm apoi usturoiul pisat și ceva din supa aceea de pui, timp de vreun sfert de oră. După ce a scăzut compozițiunea, adăugăm sucul de roșii, vinul și mai lăsăm pe foc vreo două minute, așa.

Până aici e bine. Acum, colega noastră Miruna prepară sosul: cubul de lapte ( de unt, băăi, vroiam să vă verific atenția…), făina, laptele, rozmarinul și nucșoara se amestecă împreună. Mai îtâi făina cu puțin lapte, se amestecă, se mai adaugă restul de lapte și apoi restul. Hai că știți voi. Sosul ăsta se pune la foc potrivit, iar după ce începe să clocotească se lasă la îngroșat vreo 5 minute.

Între timp am făcut și eu ceva: am dat mozarella pe răzătoare. Sosul și mozarella rasă se împart în trei cantități egale. Acum, trebuie să fim atenți să nu ne încurcăm: într-o tavă tapetată cu ulei se pune o foaie de lasagna, apoi sosul cu carne și apoi sosul alb. Repetăm secvența de încă două ori. La sfârșit, mai punem supică de pui în tavă până la nivelul ultimei foi de lasagna. Punem tava în cuptor vreo 45 de minute. Gata! Asta e partea care îmi place cel mai mult: scoatem tava din cuptor și tăiem porțiile.

Așaaa.. mai avem niște must, și ca desert, orez cu lapte făcut de Miruna  ( fiind o fată dulce, e specialistă la deserturi): jumate de kil de lapte pus la fiert cu două batoane de scorțișoară, se lasă până dă în clocot se stinge focul și se acoperă cu un capac vreo 15 minute să se infuzeze. Se scot apoi batoanele de scorțișoară și se adaugă orez cu bob rotund, vreo 100 de grame, și se fierbe vreo juma de oră până se umflă orezul. Apoi adăugăm 2 linguri de esență de portocale ( sau de rom, după preferință), și se toarnă în boluri mici. La sfârșit, se caramelizează 100 grame de zahăr care se pune pe fiecare bol, împreună cu niște scorțișoară pisată.

Oameni buni, eu nu mai pot de foame… veniți?


%d blogeri au apreciat asta: