Lasagna

”Tanti Jeni, zic, matale nu mai faci specialități?” Cafeaua de astăzi îmi stârnise o poftă de ceva italian, nuș de ce. Drept pentru care s-a gândit ea să ne prepare astăzi o lasagna. Acum știu că sunt o mulțime de felurite feluri prin care se face această specialitate, ca și sora ei de cocă, pizza.

Hai să vă spun cum prepară tanti Jeni lasagna: păi, la un pachet de foi de lasagna mai folosește jumate de litru de lapte, jumate de litru de sos de roșii, jumate de kil de mozzarela, jumate de kil de carne tocată de vită ( bre, numa jumătăți?), 250 ml de supă de pui, un cubuleț ( rubik?) de unt, vreo cinci linguri de făină, doi căței de usturoi, niște vin alb ( asta da, cu două pahare în plus), niște rozmarin, nucșoară, sare și piper, evident după gust.

Buuuunnn.. Și acum: călim carnea tocată vreo 7-8 minute, împreună cu sarea, piperul și vreo 2 linguri de ulei. Adăugăm apoi usturoiul pisat și ceva din supa aceea de pui, timp de vreun sfert de oră. După ce a scăzut compozițiunea, adăugăm sucul de roșii, vinul și mai lăsăm pe foc vreo două minute, așa.

Până aici e bine. Acum, colega noastră Miruna prepară sosul: cubul de lapte ( de unt, băăi, vroiam să vă verific atenția…), făina, laptele, rozmarinul și nucșoara se amestecă împreună. Mai îtâi făina cu puțin lapte, se amestecă, se mai adaugă restul de lapte și apoi restul. Hai că știți voi. Sosul ăsta se pune la foc potrivit, iar după ce începe să clocotească se lasă la îngroșat vreo 5 minute.

Între timp am făcut și eu ceva: am dat mozarella pe răzătoare. Sosul și mozarella rasă se împart în trei cantități egale. Acum, trebuie să fim atenți să nu ne încurcăm: într-o tavă tapetată cu ulei se pune o foaie de lasagna, apoi sosul cu carne și apoi sosul alb. Repetăm secvența de încă două ori. La sfârșit, mai punem supică de pui în tavă până la nivelul ultimei foi de lasagna. Punem tava în cuptor vreo 45 de minute. Gata! Asta e partea care îmi place cel mai mult: scoatem tava din cuptor și tăiem porțiile.

Așaaa.. mai avem niște must, și ca desert, orez cu lapte făcut de Miruna  ( fiind o fată dulce, e specialistă la deserturi): jumate de kil de lapte pus la fiert cu două batoane de scorțișoară, se lasă până dă în clocot se stinge focul și se acoperă cu un capac vreo 15 minute să se infuzeze. Se scot apoi batoanele de scorțișoară și se adaugă orez cu bob rotund, vreo 100 de grame, și se fierbe vreo juma de oră până se umflă orezul. Apoi adăugăm 2 linguri de esență de portocale ( sau de rom, după preferință), și se toarnă în boluri mici. La sfârșit, se caramelizează 100 grame de zahăr care se pune pe fiecare bol, împreună cu niște scorțișoară pisată.

Oameni buni, eu nu mai pot de foame… veniți?

Anunțuri

10 Responses to Lasagna

  1. April spune:

    Desi lasagna nu e una din mancarurile mele preferate, faptul cum ai prezentat m-a terminat de-a binele, adica imi ploua iar in gura….iar desertul e nemaipomenit.
    Sar’na tanti Jeni.

  2. cristiangheorghe spune:

    @April: servește cât e cald! Poftă mare! 🙂

  3. drawforjoy spune:

    Eu o sa servesc 5 portii de orez cu lapte facute de Miruna si o sticla intreaga de must. Si o farfurie cu miez de nuca daca a mai ramas de ieri, va rog 🙂

  4. cristiangheorghe spune:

    @drawforjoy: mulțumim pentru opera de artă, poftă mare! A rămas și nucă pentru must.

  5. ioana spune:

    roxana, asa iti inchipui tu mei ca arata tanti jeni? aida de, ca meriti doua polonice… de supa.

  6. Andrei spune:

    In tara vitezei si a tuturo posibilitatilor, lasagna nu se prepara asa. Se cumpara de la supermarket un pachet pe care scrie Lasagna peste o poza cu produsul apetisant, se intoarce pe dos si se citesc instructiunile. Apoi se perforeaza folia de plastic fara a se scoate si se baga la high power in microwave pentru 7-8 minute. Apoi se toarna pliculetul cu chestia aia rosie si se mai baga o data, dar numai 3-4 minute dupa gust. Se scoate cu grija, ca e fierbinte si se imprastie peste ea pliculetul alb, care presupun ca are in el ceva branza rasa. Daca se raceste putin, se poate utiliza si in timp ce sunteti la volan. Pofta buna.

  7. Andrei spune:

    O intrebare pentru tanti Jeni: cum face ea pulpele de miel australian, cu sos dulce de caco si rozmarin din abundenta? Vreau sa spun cum elimina chestiile astea pentru ca sa poti minca pulpa aia, care dupa ce o incalzesti, la microwave, fireste, presupun ca e buna la gust? Pentru mine e un mister.

    • cristiangheorghe spune:

      @Andrei: întrebarea ta este interesantă. Tanti Jeni s-a uitat prin Rețetar și a găsit următoarea formulă culinaro-chimică: la o pulpă de miel folosim ierburi aromate(rozmarin, cimbru, oregano, magheran), vreo trei căței de usturoi, aprox. doi ardei iuți, ulei, sare, piper, cartofi noi, morcovi, păstârnac, 30 g unt ,30 g făină ,1 lămâie, vin roșu. Andrei, întâi se face mujdeiul din doi căței de usturoi, olingură de ulei și sare, l acare se adaugă ierburile aromate, pisate, piper pisat și ardeiul iute tocat mărunt. Se crestează pulpa de miel în mai multe locuri și se introduce amestecul de mai sus. ceea ce mai rămâne din amestec se unge pe pulpă. Evident, pe pulpa de miel. Înfășurăm pulpa de miel în folie de aluminiu și o punem la copt în cuptor pentru maximum 2 ore. Cartofii, morcovii și păstârnacul se curăță și se pun în altă folie de aluminiu, la cuptor, împreuna cu cățelul rămas de usturoi curățat, evident, mai punem niște felii de lamaie și ierburi aromate și sare. Astea stau la cuptor cam o oră. Din zeama lăsată de pulpa de miel, se face un sos amestecându-l cu făină, unt și vin roșu, la care putem adăuga puțin piper. Pulpa de miel se stropește cu sosul acesta și se servește caldă cu vin roșu. De struguri, evident. Sper că ți-a plăcut rețeta asta, o să o mai publicăm înainte de Paști.

  8. drawforjoy spune:

    Ioana, pai daca face mancaruri bune mi-o inchipui frumoasa si voinica.
    Merit doua polonice de supa si doua castroane cu orez, si placinte, si must si nuca…miam, deja mi s-a facut foame.

  9. Pataphyl spune:

    Săr’m’na Tanti Jeni, bune bucate, bună bucățică vreau să zic 🙂 Eu pe-aici îmi gătesc cam cum știam de acasă, dacă uit mai dau cu emailul sau cu telefonul pe la neamuri, mă descurc. Andrei, mielul fie și australian iese bun, cu condiția să respecți cu sfințenie regula de bază: după gust! Chestii de împănat se găsesc, cu excepția usturoiului verde la australianul de Paști. A, să nu uit, nu pune cooking wine (oricum, NU din ăla chinezesc din orez), e mult mai bun vin adevărat, că se găsește. După gust!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: