Aniversare

ACUM MULȚI ANI ÎN URMĂ…

Fetița privea fascinată cum mama ei tăia legumele pe tocătorul de lemn: ceapa, ardeii grași, morcovii, cartofii…  Apoi toate aceste bunătăți erau puse cu grijă în oala de pe foc, ce tocmai scotea aburi: apa începuse să clocotească. ”Uite, mami, legumele dansează în oală, în apa care fierbe! Parcă au prins viață!” se minună fetița. Femeia zîmbi și o mângâie pe creștet: ” Draga mea, legumele au viață și dau viață și ciorbei acum… Iar ciorba ne va hrăni apoi cu vitamine, ne va desfăta simțurile și ne va da și nouă viață, la rândul ei… Vezi, draga mea, nimic nu se pierde…”  Fetița se gândi câteva clipe apoi întrebă: ” Mami, dar tu de unde știi să faci atâtea bunătăți?” Femeia o luă în brațe și o așeză pe scăunelul ei preferat din bucătărie. ” Dintr-o carte mare și veche în care sunt scrise toate rețetele de mâncăruri hrănitoare care s-au inventat vreodată… O vei citi și tu când vei fi mare, dacă vei vrea asta, desigur…”  Își sărută fetița pe frunte și se duse să mai amestece în oala de ciorbă ce împrăștia deja în bucătărie arome îmbătătoare. Micuța alergă spre mama ei și îi îmbrățișă genunchii: ”Mami, când o să fiu mare o să vreau să fiu o bucătăreasă bună ca tine și să am un polonic frumos ca al tău!” Femeia râse. Avea un râs bogat și plin de viață. ” Of, draga mea, vei fi cu siguranță o bucătăreasă bună… și vei avea un polonic mai frumos ca ăsta”. Se îndreptă către unul din dulăpioarele de pe perete, scotoci un pic prin el și scoase de acolo ceva ce îi dărui micuței sale: ” Uite, draga mea, primește de la mine acest mic polonic. Sper să fiți prieteni buni și să-ți șoptească de pe acum câteva mici secrete de-ale bucătăriei.. Trebuie doar să știi să-l asculți…”  Fetița cercetă cu atenție micul cadou primit de la mama ei și spuse: ” Mulțumesc, mami, să știi că nu o să te dezamăgesc niciodată”… Femeia oftă și își strânse puiul în brațe: ” Știu asta, micuța mea Jeni, știu asta….”.

  ASTĂZI

Am avut un weekend pe cinste. Evident sâmbătă a trebuit să vin la cantină dis-de-dimineață să verific firmamentul și să-l curăț de praf. Asta, bineînțeles, după ce am sorbit cafeluța de rigoare, preparată de tanti Jeni, care trecuse pe acolo special pentru asta. Buun, am dat cu cârpa pe pictură, după care așa cum era de așteptat, fomică. Devenind o tradiție de sâmbătă dimineața, am spart patru ouă și mi-am făcut o omletă cu brânză și legume: am călit brânza și legumele (ceapă, ardei gras tocat mărunt și două roșii) și peste ele am turnat ouăle bătute spumă, în care am turnat și puțin lapte. Totul prăjit în tigaie cu fundul plat în care am încins ulei de floarea-soarelui, sau de ”răsărită” cum spun frații noștri de peste Prut. Știu de la tanti Jeni că este interzis cu desăvârșire să prăjești în ulei de măsline. Ăsta se folosește numai la salate. Seara au venit și Miruna cu tanti Jeni că ne-am uitat la hochei. Cum, nu știați? A început sezonul NHL și tanti Jeni, așa cum v-am spus mai demult, are o febelețe pentru hocheiștii ruși. dar despre asta voi scrie  pe o pagină separată, dedicată cu precădere sportului catalogat drept ” the coolest game on Earth” și nu numai.

Duminică, am avut un eveniment special: am sărbătorit un pic gemenele Ninei care au împlinit 10 ani. De fapt, fetele au împlinit această vârstă frumoasă vineri, iar sâmbătă Nina a trecut cu brio greaua încercare de a avea ca invitați 40 de copii. Bravo, Nina! Detalii aici. Așadar, duminică, fetele, pe numele lor Sonia și Iulia au fost chemate de tanti Jeni la cantină pentru niște porții de supă cu găluște, preferata lor. Și preferata noastră, mai ales că tanti Jeni stăpânește arta de a face cele mai pufoase găluște: la 6 linguri de griș, folosește o jumătate de linguriță de unt și două ouă. După ce freacă spumă untul și ouăle, adaugă puțin câte puțin grișul, amestecând continuu până când compoziția are alura unei smântâni mai groase. În supa care fierbe, găluștele trebuiesc puse cu o lingură unsă cu unt. Efect garantat. Buuuuun. Apoi tot personalul cantinei a cântat fetelor ”Mulți ani trăiască” și tanti Jeni le-a dezvăluit torturile aniversare ( da, fiecare sărbătorită a primit câte unul!), făcute după rețeta binecunoscută. Drept cadou, tanti Jeni le-a dăruit câte un polonic în miniatură, care le va ajuta să devină gospodine pricepute, la fel ca și mama lor, atunci când vor crește mari. 

Deci cam asta am făcut noi în weekend. Ce mâncăm azi? Păi, supă cu găluște ( am uitat să vă zic, e din carne de pui, foaaaarte gustoasă) și niște pilaf de orez, tot din carne de pui: pentru 100 de grame de carne de pui tocată mărunt-mărunt, mai folosim 2 cești de orez, o jumătate de ceapă, două 2 linguri de ulei, un morcov și frunze de pătrunjel. Uleiul se pune în oală, ceapa și morcovul se taie mărunt apoi se pun la călit împreună cu carnea de pui. După ce se rumenesc, se adaugă orezul. După câteva minute se adaugă 2-3 căni de apă și se lasă la fiert până cade apa. Se amestecă din când în când să nu se lipeaacă de fundul oalei.  la sfârșit se adaugă pătrunjelul. Super gustos!

Desert? Azi Miruna ne-a pregătit plăcintă cu brânză dulce și stafide. Yummy!!!! Deci vă invităm să începeți săptămâna cu bine. Poftă mare!

A, să nu uit! Roxana a imortalizat momentul vizitei sărbătoritelor în desenul de mai jos, în care apar fetele, tanti Jeni și ( nu putea lipsi) cățelul Dowgird.

fetele-si-tanti-Jeni

 

 

3 Responses to Aniversare

  1. Nina spune:

    Moama, doua torturi si doua polonice. Excelent!

  2. cristiangheorghe spune:

    Păi, normal! Două fete are mama! Să-ți trăiască 🙂

  3. Pataphyl spune:

    Faină corabia! (btw:) Cine-i cîrmaciul?

    Raportez supus că am citit tot ce s-a băgat la cantină, încă de cînd s-a deschis, mai mult, am și implementat masiv, cel puțin pîrjoalele de la Tanti Jeni (săru’mîna!) s-au sincronizat aproape perfect (deși independent) cu ale mele din New Jersey, tot moldovenești dar ceva mai autentice, căci eu bag mai multe legume pe răzătoare (da, da, bine, chopper…), ba pun chiar și un cartof-doi (se umflă frumos, plus că nu-i nevoie de așa mult pesmet insipid cînd compoziția-i prea blegoasă), dacă am – și am – ceapă verde bag cu mult curaj oricît de multă, iar în ce privește usturoiul, ei bine, pun MULT MAI MULT, să crape dușmanii sîrmilor moldoviniești, totuși nu trec de o căpățînă și jumătate, hai maximum doo la jumatea aia de kilă de carne de rîmător, numa’ să fie mari căpățînile, și iuți. De bună samă, la așa deviație se recomandă tăvălirea pîrjoalei prin pesmet, urmată de potrivirea/aplatizarea ce-i dă forma. Piureul e clasic, cu mult unt plus lapte la urmă pentru albire, salatele/murăturile obligatorii, acuma tocmai am pe țeavă niște rețete de pe Internet cu roșii coapte murate și harbuz murat felii.

    Da, Tanti Jeni, am nenumărate talente culinare, acum recunoscute (de mine cel puțin) și pe plan mondial, voi reveni cu informații cam pînă-n Postul Halloweenului, cînd mi s-or desăvîrși murăturile 🙂

Lasă un comentariu