Scrumbie

octombrie 13, 2009

Nu știu dacă v-am povestit despre tăblița din fața cantinei pe care o completăm în fiecare zi cu meniul. E o tăbliță neagră, ca cea de la școală pe care scriem cu creta. Înainte o completam eu, dar findcă Miruna are scrisul mai frumos, o las pe ea să deseneze caligrafic literele care descriu bucatele zilei. Așa că dis de dimineață, după tradiționala cafea, Miruna a scris pe tăbliță ” Scrumbie la grătar”. Super! Tanti Jeni e maestră la curățat solzi și la despicat pești. Ia să vedem cum procedează azi: în afară de scrumbii ne mai trebuie sare, piper, rozmarin și lămâie. Unele curente culinare postmoderniste recomandă folosirea oțetului în loc de lămâie. În fine. Scrumbia se curăță bine de solzi, se taie burta longitudinal și se scot măruntaiele. De o parte și de alta, scrumbia se crestează transversal la intervale de aproximativ jumătate de centimetru. Apoi spălăm scrumbia și o lăsăm la scurs vreo 10 minute. Presărăm apoi pe exterior, cu moderație,  sare și piper, iar în interior ascundem niște rozmarin uscat măcinat cu puțină sare. Între timp, grătarul se pune la încins, iar când este foarte-foarte încins ( nu probați asta cu degetul. Doare.) se pune frumos scrumbia pe grătar. Mamă, ce frumos sfârâie și ce frumos miroaaaseeee!!! Ne trezim la realitate și întoarcem de pe o parte pe alta scrumbia având grijă ca nu cumva să rămână lipită de grătar. Ar fi păcat. Se pun frumos pe un platou și se stropesc pe ambele părți cu zeamă de lămâie proaspăt stoarsă. Irezistibil, dragii mei!

E momentul însă să vedem cum prepară Miruna desertul de astăzi: savarine! Le prepară atât de delicios încât nu pot fi scrise ”savarine”,pur și simplu, ci ”savarine!” Ia să vedem ce are Miruna pe masa de lucru: 5 ouă, 5 linguri de pesmet fin, o lingură rasă de făină, 5 linguri de zahăr. Pentru sirop va folosi două pahare de apă, 200 grame de zahăr și 3 linguri de rom ( și 3 pahare de rom pentru mine, savvy?) Pentru umplutură va folosi 300 mililitri de smântână pentru frișcă și trei linguri de zahăr pudră. Cu măiestrie, Miruna separă gălbenușurile din ouă. Le freacă bine cu zahărul până obține o cremă spumă. Albușurile nu stau nici ele degeaba ci sunt bătute până se transformă într-o spumă tare. Buuun. Acum gălbenușurile se amestecă omogen cu făina și pesmetul și se toarnă peste albușuri. Se amestecă și se toarnă în formele speciale de savarină, în prealabil unse cu unt și tapetate cu pesmet. Cuptorul trebuie încins bine. O temperatură recomandată ar fi cea de 160 de grade Celsius. Savarinele se bagă la cuptor și se coc până devin aurii. O metodă empirică de a verifica dacă s-au copt bine, este aceea de a înfige o scobitoare în aluatul respectiv. Dacă atunci când o scoatem scobitoarea este curată, atunci totul e bine, se poate scoate aluatul de la cuptor. Dacă scobitoare are urme de aluat necopt, atunci mai trebuie să stea. A naibii știința asta! Miruna prepară siropul: fierbe apa, zahărul, le ia de pe foc și adaugă romul. După ce savarinele s-au copt, se pun într-un vas, se toarnă peste ele siropul și se lasă la rece până siropul le pătrunde de tot. Se pregătește frișca din smântână și zahăr pudră. Se taie un căpăcel în savarine și se pune frișca în ele. Niște savarine excelente!

Revenim un pic la scrumbiile pe grătar, menționând că avem astăzi bere din belșug pentru a stinge setea. Fiind una din mâncărurile preferate ale Roxanei – Drawforjoy, aceasta nu a rezistat tentației de a o imortaliza pe tanti Jeni cum curăță cu măistrie scrumbiile de solzi.

Poftă mare și astăzi!

scrumbie-la-gratar


%d blogeri au apreciat: