Laptopul și cei șapte șoricei.

Să vă spun ce am pățit ieri. Știți doar că am directivă de la tanti Jeni să păstrez curat firmamentul cantinei. Și scoală-te, Gheorghe, de dimineață, hai la cantină, delectează-te cu o cafeluță aburindă și suie-te pe scară. Băi, cam frig, ce să zic! Am stat eu cocoțat acolo, am dat jos frunzele lipite de vânt și ploaie ( unele se puseseră pe fața desenată a lu tanti Jeni, arăta cucoana de parcă avea barbă de rabin. Mazel-tov! Păcat că n-am făcut o poză…) și când am gătat treaba, hai să mă încălzesc și eu în bucătărie, că tot nu e nimeni azi pe aici… Știți doar că centrala termică e defectă așa că trebuia să găsesc o altă metodă rapidă și eficientă de încălzire. Pe lângă tradiționala omletă de sâmbătă dimineața cu brânză, legume și cașcaval, mi-am propus să pregătesc un vin fiert. Tare bun! Vin roșu de anul trecut, că ăla de anul ăsta e la pitrocit… pritocit… mă rog. Și cum am băut eu o cană de vin… două… trei… și m-a învăluit încălzirea globală, deodată hait! se stinge lumina, se închid ușile și rămân în beznă. Na, că au tăiat ăștia curentul, zic. Stau cuminte aici până-și revine. Deodată aud în jurul meu tropăieli mici și dese și o voce chițăită: ” Predă-te, ești înconjurat!”. Mi-am adus aminte că am o lanternă pe un raft. O găsesc, bâjbâind pe întuneric și o aprind să văd agresorul. În momentul acela se aprinse și lumina în cantină și… surpriză: în jurul meu o armată de șapte șoricei care aveau îndreptate spre mine niște scobitori mici și ascuțite, pe care le țineau în lăbuțele lor ca pe niște sulițe. ”Nu te mișca, sau amarnic vei suferi de înțepăturile noastre!” îmi chițăi autoritar cel care părea să fie șeful grupului de rozătoare. ” Ce vreți, fraților?, zic. Cașcaval, brânză? A mai rămas o bucată în debara…” După aia m-am dumirit să pun de fapt întrebarea cea mai importantă: ”Dar  voi cum naiba știti să vorbiți? Doar sunteți șoareci…” Șeful lor făcu un pas mic înainte, își puse lăbuțele în șold și zise: ” Băi, vorbește frumos cu noi! Noi nu suntem șoareci d-ăia de rod prin cămară! Noi suntem șoareci de bibliotecă! D-aia știm să vorbim! Și să știi că că nu vrem cașcavalul sau brânza, deși dacă ne dai o bucățică nu ne supărăm!” O fi de la vin, mă gândeam eu… Șoareci vorbitori care nu vor cașcaval și brânză… o fi de bine? ”OK, zic, și care e scopul și durata vizitei?” Șoriceii lăsară jos scobitorile, semn că am făcut pace, iar rozătoarea șefă spuse: ” Noi ne-am cam săturat de cărți. Am stat în bibliotecă toată viața. Vrem să vedem și noi filme, ecranizări, chestii d-astea. Și nu oricum ci pe DVD. Așa că am dat o spargere la magazinul de IT de peste drum, am ales cel mai subțire și ușor laptop de acolo din vitrină și ne-am tirat aici să vedem și noi în liniște un film pe DVD. Vedem filmul aici, după aia punem laptopul la loc de unde l-am luat și gata, nu se supără nimeni! Ce zici, ne primești?”. M-am uitat la laptop: ASUS UL30 , un model extrem de subțire și foarte ușor, doar 1,5 Kg, tocmai bun de cărat în spinare de cei șapte șoricei. ”Măi să fie, zic, și ce film vreți să vedeți fraților? Că eu pe aici n-am dividiuri, am doar seriale TV! ” ”Eeee, zise șoricelul șef, ne-am pregătit noi pentru asta! Am supus la vot și ne-am hotărât să vedem versiunea extinsă a trilogiei ”Stăpânul Inelelor” că nouă tare mult ne-a plăcut de domnul Frodo Baggins! Am făcut noi rost de DVD-uri fii liniștit!” . Aoleu, îmi zic, asta ține vreo 10-11 ore, m-am aranjat de program azi cu ăștia mici. Aaaa, dar stai că scap: ” Păi, măi, șoricilă, îi zic șefului, nu prea se poate. Filmul ăsta ține mult și voi, ca deștepții n-ați subtilizat de la magazin și alimentatorul laptopului, așa că trebuie să vă limitați la ceva mai scurt, de vreo oră jumate, hai două.. că nu ține bateria!.” Șoricelul îmi zâmbi triumfător: ” Păi noi am citit prezentarea laptopului înainte să-l subtilizăm… bateria are autonomie de 12 ore și funcții video speciale de salvare a energiei, așa că ne-am orientat perfect, stai liniștit! Mai bine zi-ne unde ne așezăm că acu se face dimineață și va trebui să ne tirăm! ” Ce era să fac?  I-am așezat în sala de mese, șoriceii s-au pus în jurul laptopului, i-am servit cu niște cașcaval, brânză și apă minerală și ne-am uitat la film. M-au rugat pe mine să pun DVD-urile în unitatea optică, ei fiind prea mici și neavând forța necesară în lăbuțe. În fine. Din când în când le zâmbeam cu gura deschisă în semn de prietenie, iar ei îmi răspundeau cu hohote de râs. Mă gândeam că așa era obiceiul pe la ei, pe la șoareci. Iar zâmbeam, iar râdeau ăștia mici de se prăpădeau. Mă rog, ne-am uitat la film, știți doar povestea, ăștia mici au plâns la sfârșit și de bucurie că totul s-a terminat cu bine au început să ronțăie DVD-urile. Într-adevăr, bateria laptopului a ținut până la sfârșitul trilogiei! Foarte tare! Ei, zic, v-a plăcut filmul?  Șoricelul șef îmi răspunse printre ronțăituri: ”Șefu, nu știu ce să zic. Cartea era mai ușoară. Filmul ăsta e cam tare.  Nu știam că DVD-urile se ronțăie așa greu….” Șoriceii mi-au mulțumit la plecare pentru găzduire, le-am spus că mi-a părut bine c-au venit, dar îmi pare și mai bine că pleacă, ne-am luat la revedere, și după aceea m-am trântit cu capul pe masă că nu mai puteam de somn. M-am trezit de abia azi pe la prânz cu capul greu, greu… Am băut o cafea să-mi revin, și mă gândeam dacă nu cumva povestea asta cu șoriceii am visat-o sau nu. Am traversat strada și m-am oprit în fața vitrinei magazinului IT: da, laptopul cu pricina era acolo, în vitrină cu toate specificațiile tehnice de care-mi povestea șoricelul-șef. ”Foarte interesantă întâmplare…” mi-am zis și am zâmbit cu gura deschisă. Privindu-mă în vitrină, mi-am dat seama de ce râdeau ăia mici în hohote de câte ori zâmbeam așa: aveam dinții înnegriți de la vinul fiert.

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog2009

Anunțuri

7 Responses to Laptopul și cei șapte șoricei.

  1. nik26 spune:

    ;)) O frumusete participarea ta la concurs!

  2. cristiangheorghe spune:

    Mulțumesc, Nik26! Sper să fii și tu în juriu! 😉

  3. drawforjoy spune:

    Wow,ce participare! Eu uitasem de concurs. Bravo!
    Oricum, mai era ceva in vinul ala…

  4. viatanomada spune:

    Bre,Tanti Jeni,ai grija cu Ghe ca sare calu’ cand il lasi de capu’ lui,a cam luat-o pe campii cu flori cu soriceii aia (nu cu vinu’…)si parca vad ca umfla si premiu’ ala,nu-mi lasa si mie nimic.

  5. maria spune:

    Abia astept Ghe draga, sa faci cinste ,sa castigi si mai vorbim…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: