Spre deosebire de mine, care știți ce am făcut weekend-ul ăsta ( povestea aceea cu laptopul…), tanti Jeni și Miruna au fost la cules de hribe, pentru că azi s-au gândit să ne delecteze cu o super-specialitate: ciorbă de hribe. Fiți atenți: la un kilogram de hribe proaspete mai folosim două cepe, o lingură de făină, un litru de borș, 4 linguri de orez, o ceșcuță de orez, verdeață și sare. Hribele se taie în felii, apoi se pun la fiert în apă rece la care se adaugă puțină sare. Ceapa se curăță, se taie mărunt și se călește în ulei. Orezul se fierbe și el, separat. La ceapa tocată și călită se adaugă făina, se amestecă și se adaugă apoi zeama de la ciupercile fierte, până se face un sos. Se adaugă apoi ciupercile fierte, orezul fiert și borșul și se mai lasă la fiert cam zece minute. Se adaugă apoi verdeața și gataaaa!
Ce-ați zice de un sote de ficăței cu ciuperci la felul doi, ca să păstrăm trendul? Păi la 500 grame de ficat de pui, adăugăm 500 grame de ciuperci, vreo 150 grame de ceapă, 50 de grame de bulion, 150 grame de ulei, 100 mililitri de vin ( aoleu… nu vreau să mai aud de vin câteva zile, parol…) și prietenii casei sarea și piperul. Ficatul se prăjește la foc iute. Atenție, nu se sărează! Când e aproape gata, se scoate și în același ulei călim ceapa, punem apoi ciupercile tăiate cuburi și adăugăm apoi ficatul. Totul se sotează. Dăm legătura lui tanti Jeni care ne explică ce este aia sotare: ” Etimologia cuvântului sotare, dragii mei, are rădăcini din limba franceză, unde -sauter- înseamnă -a sări-. Adică alimentele care se sotează nu stau locului în tigaie ci sunt agitate permanent cu o paletă până sunt gata. Diferența dintre prăjire și sotare constă în faptul că la prăjire folosim mai mult ulei decât la sotare și alimentele se întorc de două-trei ori de pe o parte pe alta până se prăjesc. Cum spuneam, la sotare alimentele nu stau locului nici un pic și sunt agitate mereu în tigaie. ” Mulțumim, tanti Jeni pentru această scurtă lecție culinară. Să revenim. După sotare, punem vinul, bulionul și se dă mâncarea în câteva clocote. Se piperează și sărează după gust. ca și garnitură putem asorta niște cartofi fierți cu verdeașă și unt. Mmmmmm……
Miruna s-a gândit azi la ceva de ronțăit, cu cașcaval și anume la sărățele. Păi la 300 grame de cașcaval, fata noastră dulce a mai folosit 200 grame de margarină, 100 grame de smântână 3 ouă și sare. Se prepară un aluat din cașcaval, margarină, smântână, două din cele trei ouă și sare. Îl lăsăm să se odihnească la rece vreo oră și jumătate. Se întinde apoi din aluat o foaie groasă de 5mm ( buei, unde am pus șublerul ăla?), se unge cu ou bătut ( Cel de-al treilea. Ha, credea că a scăpat?) și se taie în fâșii lungi de 10-12 cm. Se așează în tavă și se pune la copt în cuptor.
Avem un meniu bogat și azi. Chiar dacă eu nu pun gura pe vin vreo 2 zile ( știți voi de ce…) voi să nu vă rețineți. La sote-ul ăla merge. Poftă mare!
Publicat de cristiangheorghe 
Cantina Socială 