Pe coclauri

octombrie 23, 2009

Pfuaaa… dacă ați știi de unde vă scriu acum… Stați să vedeți: ajung dis de dimineață la cantină, somnoros cum mă știți, și deodată mă trezesc brusc, fără cafea: lângă trotuar era parcat un ditamai Toyota Land Cruiser, negru ca tăciunele. Hait, zic, avem musafiri de dimineață… Aiurea! În cantină, personajele cunoscute dar foarte ocupate cu împachetatul. ”Tanti Jeni, zic, fugim undeva? Ne caută racheții sau ce?” Dumneai, amabilă cum o știți, îmi răspunde drăgăstos: ”Hai, lasă întrebările, ia bagajele astea și du-le la mașină că acuși plecăm! Cum unde? La munte, dragă, în mijlocul naturii, ce, nu vrei să respiri și tu niște aer curat?” Ce să mai zic? Am încărcat bagajele de-am umplut portbagajul, ne-am suit tot echipajul în mașină și hai la drum! Tanti Jeni la volan, eu pe locul mortului iar Miruna cu cățelul Dowgird ( că doar nu se putea să-l lăsăm singur acasă…) pe scaunele din spate. Nuș dacă v-am zis vreodată cum conduce tanti Jeni: chit că e la volanul unui Trabant sau a unei navete spațiale, îi sunt nelipsite mănușile de piele, fără degete, și ochelarii speciali de condus, din ăia de se prind la spate cu o curelușă. Iar în boxe, întotdeauna duduie Deep Purple. Cum am ieșit din oraș, mașina s-a transformat într-un bolid pe patru roți ce zbura pe muzică rock: ”Smoooke on the waateeer, fiiire in the sky!” cam asta era atmosfera. În fine, ajungem în zona muntoasă, trecem pe drum forestier, în stânga hău, în dreapta perete, mai ceva ca-n filmul ”Sorcerer” și ajungem undeva frumos de tot. Pădure, râu de munte, tot tacâmul. Ne dăm jos din mașină, admirăm natura, ascultăm ciripul de păsărele… Tanti Jeni zice: ” eee, și acu să vedem dacă e ceva de mașina asta, Toyota, că doar am luat-o în probe, cum ar veni!” ”Păi, cum, tanti Jeni, zic, până acum nu te-a convins? Ai alergat pe șosea, de țineam ochii-nchiși, ai trecut prin râpe, noroaie și dâmburi până aici, ce test mai vrei să faci?” ” Cum ce, zice dumneaei, păi testu final: să vedem cum se gătește-n portbagaj! Ia montează tu butelile la aragazu ăsta mic!” Deja Miruna culegea ghebe, cu Dowgird alergând și dând vesel din coadă pe lângă ea. I-am montat lui tanti Jeni aragazul portabil cu două ochiuri, iar dânsa și-a aranjat acolo masa de lucru, oalele și restul de ustensile, că vroia să facă tocăniță de ghebe. Foarte tare, zic, mai ceva ca la ”Top Gear”!  Hai s-o vedem și p-asta! Păi la un Kg de ghebe, tanti Jeni a mai folosit 2 cepe, șase roșii, 2 gogoșari, 200 grame de slăninuță, 2 linguri de ulei, 10 căței de usturoi și pătrunjel tocat. Păi s-o fi văzut pe tanti Jeni băgată-n portbagaj cum fierbea ghebele și le toca  apoi mărunt, cum călea slăninuța în uleiul încins, cum călea apoi ceapa și gogoșarii! Se mișca atât de natural acolo de parcă era la bucătărie, acasă la cantină. După ce a călit totul, a adăugat ghebele fierte, a fiert totul vreo 15 minute, apoi a pus roșiile, usturoiul tocat și piperul. A mai ținut tocănița pe foc vreo 5 minute, a presărat-o cu pătrunjel verde și gata! Și pentru că tot mai era un ochi liber pe aragaz și ceva loc în portbagaj, Miruna a încropit o mămăliguța gustoasă și aurie. Să vă spun ce gust are tocănița de ghebe mâncată-n mijlocul naturii? De nedescris… Mănânc din tocăniță, și îi zic lui tanti Jeni, cu gura plină: ” Bre, tanti Jeni, dar bună tocăniță se mai gătește-n mașina asta!” Dumneaei zâmbește și-mi zice cu aer înțelept: ” Păi, vezi măi, de ce Toyota e liderul mondial al pieței auto?”

 

Acest articol a fost scris pentru concursul Superblog 2009


%d blogeri au apreciat: