Ostropel

Azi m-am trezit cu noaptea-n cap și am ajuns devreme la cantină. După ce-am băut cafeluța de dimineață, puternică și aromată, m-am apucat să curăț firmamentul că dacă vede tanti Jeni vreun firicel de praf pe el, am încurcat-o! Plus că mă amuză teribil să văd în ce chip se așează frunzele bătute de vânt pe fața pictată a dumneaei. Azi jurai că seamănă cu Fidel Castro. N-o să-i spun asta pentru că știu că se supără, și dacă se supără naiba știe ce uită să pună în mâncare și se duce naibii meniul de azi… Și că veni vorba de meniul de azi, ia să vedem, că și-a notat aici pe-o foaie… așa: ostropel de pui. Aoleooo.. Deja simt mirosul ăla irezistibil de usturoi… Hai să vă spun cum face tanti Jeni ostropelul, că am mai văzut-o: deci, la un piept de pui dezosat mai intră în combinație trei căței maidanezi de usturoi, un morcov, trei ardei grași de tot, trei cepe mari și frumoase, niște bulion, ulei , sare și piper. Buuun. Se taie ceapa și ardeii, nu foarte mărunt, apoi se călesc într-o oală cu ulei încins. După vreun minut se adaugă morcovul ras. Pieptul de pui se taie cubulețe și se adaugă și el. După ce se călesc, se adaugă puțină apă, atât cât să acopere compoziția din oală. Se lasă la fiert, iar când apa scade, se adaugă usturoiul pisat și bulionul. Sare și piper, după gust.  Se mai ține puțin la fiert, și gata! Ostropelul se servește cu cel mai bun companion posibil: mămăliguță aurie!

Miruna ne va delecta azi cu o specialitate de sezon: plăcintă cu dovleac și nuci. Păi, să vă explic cum se face: pentru aluat, ne trebuie niște făină ( vreo 300-400 grame), o cană de ulei, un pic de sare și o cană de apă fiartă. În grămăjoara de făină se face o gropiță și se picură ulei amestecând tot timpul până când se formează un  amestec sfărâmicios. După care, se pune sarea și apa, până când se formează aluatul legat.

Trecem acum la umplutură: ne trebuie un kilogram de dovleac răzuit, 3 linguri de margarină, vreo 200 de grame de nuci mărunțite și puțin prăjite, vreo 10 linguri de zahăr și scorțișoară. Se pune margarina într-o cratiță, se pune pe foc, și acolo se călește dovleacul împreună cu zahărul și scorțișoara. După călire, se pune la răcit. Între timp, preparăm foile din aluat. Trebuie să iasă vreo 4 sau 5 foi, dar ar fi bine să fie subțiri pentru ca plăcinta să fie mai… mmmm… savuroasă. Pe fiecare foaie unsă în prealabil cu margarină se pune compoziția de dovleac, se presară nuci și apoi se rulează cu grijă. Se ia o tavă, se unge și ea cu margarină și apoi se pun rulourile în ea, presărând apoi deasupra zahăr, așa, ca o ninsoare de sfârșit de noiembrie. Zahărul ăsta are rolul de a face plăcinta mai crocantă.  Se țin la cuptor până când rulourile capătă o nuanță aurie.

Hmmmm… hai că mâncăm bine și azi. Vă așteptăm cu drag, pentru că așa cum bine știți, altfel vede omul muncii situația cu burta plină! Bon apetit!

Anunțuri

4 Responses to Ostropel

  1. viatanomada spune:

    La ce raceala am,ostropelul asta cu usturoi e numa’ bun,iar placinta o feliuta mica,saru’mana Tanti Jeni!

  2. Nik26 spune:

    Chiar irezistibil mirosul de ostropel! 😉
    Si placinta cu dovleac si nuci… Ce rasfat! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: