Pateuri. Doboș

Eu când v-am zis joi că ne vedem mâine, nu v-am păcălit. Doar știți că eu mai călătoresc în timp și pentru mine, noțiunea de ”mâine” e aproximativ relativă, sper că v-ați prins.  Azi m-am apucat să ascult Depeche Mode, nu am mai făcut-o de ceva vreme. Au ei o melodie care zice: ” Tonight/ Im in the hands of faith/ I hand myself/ Over on a plate…” Că veni vorba de platouri, castroane și alte chestii asemănătoare, să vedem ce ne pune azi în farfurie tanti Jeni, că se trezi dis de dimineață cu chef de treabă. Dumneaei fluieră și fredonează de zor prin bucătărie, un refren celebru, și anume ”Marșul triumfal” din ”Aida” de Verdi, și ne pregătește cu drag o porție de pateuri cu carne, prima-ntâi. Aluatul e făcut chiar de tanti Jeni, și anume din 250 de grame de făină, 200 de grame de unt și 200 de grame de smântână.  Făina se cerne și se pune pe masa de lucru.  În mijlocul grămăjoarei se face o gropiță în care se toarnă smântâna, se pune untul înmuiat și se presară puțină sare. Se amestecă totul până la omogenizare, se acoperă și pune la frigider pentru câteva ore. Între timp se prepară umplutura din jumătate de kilogram de carne tocată ( de două ori, așa îi place lui tanti Jeni), două ouă, o lingură de unt, două cepe și sare și piper după gust. Carnea se călește împreună cu cepele și apoi se adaugă sarea și piperul. La cerere se poate adăuga orice condiment, inclusiv puțină verdeață. Revenim acum la aluat. Îl scoatem din frigider se întinde cu făcălețul, se împăurește în trei într-un sens, apoi tot în trei în celălalt sens ( cred că așa a descoperit Moebius panglica aia de-i poartă numele), se întinde și se împăturește din nou, apoi îl lăsăm să-și tragă sufletul vreo jumătate de oră. În sfârșit, îl întindem din nou cu făcălețul, obținând o foaie de jumătate de centimetru grosime Un șubler, vă rog! Foaia asta se taie în pătrățele, și în mijlocul fiecărui pătrățel obținut se pune umplutura. Deaupra, se pune alt pătrățel. Seamănă cu un sandwich, dar nu, nu e timpul să mușcați din el. Colțurile pateurilor se pot apăsa cu furculița, pentru aspect. Se pun într-o tavă la cuptor și se scot când sunt, evident, coapte, pufoase și bune. Se servesc calde.

Miruna s-a gândit azi să ne trateze cu un desert foarte bun: doboș. Domnișoarei îi place să explice cum stă treaba cu acest dulce. Deci,  doboșul se compune din două părți: foile și umplutura. Pentru foi se folosesc 500 de grame de făină, 100 de grame de margarină, 100 de grame de zahăr, două linguri de miere, un ou, 200 de grame de lapte, o linguriță de amoniac, și puțină sare. Umplutura, sau crema, cum este denumit de anumiți specialiști, se compune din 400 de grame de unt, 300 de grame de zahăr, 250 de grame de apă, 100 de grame de făină, două ouă, o lingură de cacao și un plic de zahăr vanilat. Trecem acum de la tablă la masa de lucru și vedem cum mânuțele delicate ale Mirunei prepară doboșul. Mai întâi, aluatul: Toate componentele enumerate mai sus se amestecă și se frământă până se obține un aluat. Acel aluat se împarte în șase și fiecare bucată se întinde, obținându-se 6 foi, care se coc la cuptor, dar nu prea tare, foile trebuind să rămână albe. Umplutura se obține amestecând zahărul cu făina, cacao și zahărul vanilat, la care se adaugă apa. Toată compoziția se pune într-un vas la foc mic, unde se lasă la fiert până se îngroașă. Se ia de pe foc, se amestecă cu untul și se lasă la răcit. Cu această cremă se ung foile care se așează una peste alta, apoi cu restul de cremă se unge deasupra ultima foaie, ca o glazură. Se lasă câteva ore până se înmoaie foile.

Pentru un meniu de luni, arată bine: ușurel, gustos, să nu ne ghiftuim așa din prima zi a săptămânii. Bon appetit!

Publicitate

Cannelloni

Nuș de ce, dar când mă trezesc joi dimineața, am impresia că e vineri. Voi pățiți la fel? Cred că la mine e un efect al faptului că în ultima vreme călătoresc în timp destul de des cu mintea, ba în trecut, ba în viitor… În viitor mă duc mai ales în speranța că voi vedea ce numere ies la Loto extragerea viitoare, dar nu știu cum se face că atunci când mă apropii de agenția Loto să văd pe panou numerele câștigătoare, brusc mă trezesc în prezent și nu aflu nimic. Probabil îmi mai trebuie niște antrenament. La naiba! Mai bine hai să vedem ce bunătăți ne pregătește azi tanti Jeni. Ahhh, când văd că se gătește ceva cu paste la cantină îmi crește subit moralul! Căci, da, tanti Jeni ne prepară azi cannelloni cu brânză și șuncă de Praga. Fiți atenți: placa turnantă a acestei bunătăți o constituie foile de lasagna ( vreo 25o de grame) la care se mai adaugă 200 de grame de brânză dulce, 2 gălbenușuri de ou, 300 de grame de mozzarella, 60 de grame de parmezan, o ceapă, 800 de grame de roșii în bulion și 120 de grame de șuncă de Praga. Sunt nelipsite condimentele: sarea, piperul și niște nucșoară, cam un vârf de cuțit, așa. Măi, că veni vorba de șunca aia, am căutat în Praga ”șuncă de Praga” și toți mi-au spus că nu știu ce e aia. Sunt curios dacă în vreun colț de lume există vreo specialitate ”de București”. Dacă știe cineva să-mi spună și mie. În fine. Tanti Jeni a amestecat într-un castron șunca tăiată mărunt, brânza, gălbenușurile, condimentele, cubulețele de mozzarella și jumătate din parmezanul ras. După ce a amestecat toate astea bine și le-a pus în frigider, unde trebuie să stea cam o jumătate de oră, a pus foile de lasagna la fiert pentru 5-6 minute ( să fie ”al dente” cum îmi place mie) și apoi le-a scos în apă rece. Le-a scurs și le-a pus într-o tavă cu ulei, cu grijă să nu se lipească între ele. Între timp se prepară marele sos: ceapă mărunțită, călită în ulei de măsline, la care se adaugă roșiile în bulion tăiate în patru și niște frunze de busuioc pentru aromă, totul stând în tigaie vreo 10 minute. sosul se adaugă la amestecul preparat anterior, care se scoate din frigider, dacă nu uităm de el ( cum am uitat eu azi o sticlă de suc în congelator, de exemplu.) Buuuuunn… acum foile de lasgna se separă și se taie în jumătate, se umplu cu crema de mai sus și se rulează, formându-se astfel cannelloni. Într-o tavă se pun straturi după cum urmează. Notați: un strat de cannelloni, unul de suc de roșii, unul de parmezan, apoi din nou cannelloni și tot așa până se termină rulourile, având grijă ca ultimul strat să fie de suc de roșii și parmezan. Tanti Jeni acoperă tava cu o foiță de aluminiu se introduc la cuptorul încins pentruvreo 20 de minute. Se scoate folia de aluminiu și mai se țin la cuptor vreo 10 minute. Gata! Se mai presară parmezan deasupra pentru cine dorește și se servește cald. Ar merge un pahar de vin roșu, nu? Eu cred că da.

La desert, Miruna ne va delecta astăzi cu celebrele ei clătite cu dulceață ( o parte) și brânză dulce cu stafide ( altă parte), pentru că nu a mai făcut de mult și știe că vă place.

Poftă bună, prieteni. Hai că mai avem un hop și vine weekend-ul! Pe mâine!

Perișoare de cartofi

Off… ce maldăr mare de cartofi am curățat azi! Deși tanti Jeni m-a asigurat că nu s-a supărat pe mine pentru faptul că ieri am lipsit toată ziua de la cantină, mereu când curăț munți de cartofi mă simt pedepsit cumva. Ori pentru relele făcute în viața asta, ori pentru cele din viața anterioară ( de care nu-mi amintesc) ori pentru cele viitoare. Din dilema asta metafizică nu pot ieși. Cert este că în momentele astea mi-aș dori să-mi iasă niște lame de cuțite din mâîni ca ale lui Wolverine. Mamă, ce randament aș avea! țac-țac-țac! În fine. Hai să vedem ce face tanti Jeni cu cartofii ăștia. Păi ce să facă altceva decât o mâncărică simplă și gustoasă, pe numele ei perișoare de cartofi cu ciuperci? La un kil de cartofi, tanti Jeni mai pune două ouă, 500 de grame de ciuperci, 120 de grame de făină, 150 de grame de bulion, o legătură de verdeață, 100 de grame de unt. Nelipsiți sunt de asemenea prietenii casei, sarea și piperul. După ce se fierb cartofii, se trec prin răzătoare și din ei se face un aluat împreună cu făina, ouăle verdeața, adăugându-se sare și piper după gust. Din acest aluat se formează perișoarele care se pun într-o tavă și apoi la cuptor, la copt, la foc mic. Ciupercile se călesc un pic cu unt și se pun și ele în tavă în momentul în care perișoarele sunt aproape coapte. Se mai adaugă bulionul subțiat cu apă. Se mai țin un pic la cuptor și gata! Se servesc calde, presărând deasupra cașcaval ras și verdeață. Minunat, nu-i așa?

Azi la desert, Miruna ne va răsfăța cu pricomigdale. La 200 de grame de nuci, mai folosește 6 ouă, 300 de grame de zahăr, vreo 40 de grame de făină, două plicuri de zahăr vanilat și un piiic de esență de migdale, adică un mililitru. Miruna macină nucile apoi le amestecă cu albușurile de ou și cu zahărul, punându-le într-un vas, la foc potrivit, și amestecând continuu până se înfierbântă. Apoi așteaptă să se răcească compoziția și adaugă esența de migdale, zahărul vanilat și făina. Se amestecă încontinuu până la omogenizare. Între timp, Miruna pregătește o tavă căptușită cu hârtie, pe care va pune apoi, cu un cornet, pricomigdalele, în forme rotunde. Tava se pune la copt, la foc potrivit. Când sunt gata, pricomigdalele se desprind ușor de pe hârtia pe care s-au copt. Dacă se întâmpină dificultăți în această etapă, nu vă panicați: hârtia se poate uda pe spate cu o pensulă înmuiată în apă. Pricomigdalele se așează pe un platou și sunt gata de servit! Cranț, cranț, ce gustos!

Hai că m-au obosit cartofii ăia… mă duc să mă odihnesc un pic. Tanti Jeni și Miruna vă așteaptă la masă, sper să vă placă meniul de azi. Poftă mare!

Ciorbă de pește

Nu știu pe unde a umblat tanti Jeni weekendul ăsta, cert e că a venit de dimineață la cantină cu o grămadă de pește pe care are de gând astăzi să ni-l ofere spre degustare sub formă de ciorbă. Ciorbă de pește, evident. Pești mari, pești mici.. Ia fiți atenți ce bogată e ciorba asta: la un kil jumate de crap și șalău mai intră jumătate de kilogram de pești mici: babușcă, roșioară, cărășei…, precum și următoarele ingrediente : o rădăcină de pătrunjel, o țelină mică, un morcov mare, două cepe mari, un gogoșar roșu, juma de kil de cartofi, o jumătate de cană de orez, trei ouă, o lingură de bulion, 250 grame de smântână, o legătură de lobodă, una de leuștean, una de pătrunjel, trei ouă, jumătate de kil de borș, un vârf de linguriță de busuioc, sare , piper, ulei și ardei iute. Hai că deja am obosit numai cu enumerarea asta, darămite să m-apuc să curăț cartofii… uff… Tanti Jeni s-a ocupat întâi de partea piscicolă: crapul și șalăul se porționează și se lasă fără cap și aripioare, iar peștele cel mic rămâne întreg dar tot fără aripioare și cap, cam ca Venus din Milo, așa. Îi punem pe toți la zvântat și îi sărăm. Cu sare, evident. Apoi, în afară de cartofi și roșii, suita de legume se toacă mărunt și se pune la călit pentru 5 minute într-o cratiță. După care, într-o oală oală mare se toarnă vreo 10 litri de apă , se pune niște ulei și apoi se adaugă spre fierbere legumele deja călite. Când apa începe să fiarbă se adaugă cartofii curățați, spălați și tăiați cubulețe. Conform legilor termodinamicii, apa începe să clocotească, moment în care se adaugă jumătate de litru de borș, bulionul, orezul și roșiile tăiate cubulețe. Cronometrăm 10 minute și adăugăm peștele. Totul se lasă la fiert pentru încă un sfert de oră. Între timp se bat cele trei ouă, se amestecă cu smântâna, se mai adaugă puțină sare, o linguriță de oțet și subțiem amestecul cu o lingură-două de ciorbă. Se omogenizează, apoi acest amestec se adaugă în ciorba care fierbe molcom. La final se adaugă verdeața și busuiocul și se amestecă puțin. Pentru ca ciorba să fie mai aromată, tanti Jeni acoperă oala cu un capac și o lasă așa câteva minute. Ciorba se servește fierbinte, iar pentru peștele din ea tanti Jeni a pregătit un delicios mujdei de usturoi, servit separat, numa-numa bun și delicios. Să nu uit de ardeii iuți! Delicios! Pentru amatori, recomandăm o țuiculiță înainte de ciorbă pentru creșterea apetitului.

Așaaaaa…. Ce-ați zice la desert de niște cartofi? Nuuuu… nu sunt cartofii ăia de mi-i dă tanti Jeni la curățat! E vorba de cartofi de biscuiți pregătiți de Miruna. Un desert simplu și foarte gustos! Păi la un kilogram de biscuiți, Miruna mai fosolește o jumătate de pachet de unt, jumătate de litru de lapte proaspăt, cacao și zahăr.  Păi biscuiții se pisează bine de tot. Se pune laptele pe foc și se adaugă cacao  după gust. După ce se omogenizează bine, se adaugă tot untul și zahărul, tot după gust. Omogenizăm din nou și adăugăm biscuiții pisați. Se obține astfel un soi de pastă mai groasă care se porționează cu lingura și se pun pe un platou, porțiile respective având forma de cartof. Se presară deasupra un amestec de zahăr și cacao și se țin cam jumătate de oră la frigider. Excelent!

Vă așteptăm așadar cu bunătăți și azi. Ca să fim în ton cu preparatul de azi, poate depănăm povești pescărești, ali voastre sau auzite de la alții. Poftă mare!

Lasagna cu brânză. Cremă de struguri

Hai că am frecat-o azi. De abia acu am ajuns la cantină. Mă uit la un serial nou despre care o să vă povestesc mai încolo, se numește ” FlashForward” și nu m-am lăsat până nu am ras vreo 8 episoade, așa de mișto e. Am și uitat că mi-e foame! Noroc că tanti Jeni nu gătește totul dintr-o dată ci așa, pe ture, să fie proaspăt și cald tot timpul. Hmmm miroase bine, ia să vedem noi ce avem aiiiici… Wow! Lasagna cu brânză,hai că asta e tare! Ia să vedem cum a procedat tanti Jeni la manufacturarea acestei bunătăți: păi la 50 de grame de foi de lasagna se mai folosesc 500 de grame de mozzarela, 250 grame de cașcaval ras, 100 de grame de gorgonzola, 3-4 roșii decojite, o ceapă, o foaie de dafin, vreo 100 de ml de ulei de măsline și niște busuioc, oregano și sare. Păi, clar, foile de lasagna se pun la fiert, cred că vreo 6-8 minute. Între timp se călește ceapa și apoi se adaugă roșile acelea decojite și tocate mărunt și foaia de dafin, pentru gust. Astfel se formează un fel de sos care bolborosește în tigaie și miroase excelent. Ca să fie și mai excelent, adăugăm busuiocul și oregano, lăsând totul la foc potrivit până mai scade sosul acesta mirific. Așaaa… Acum se ia un vas de Jena ( nu de Jeni, să nu încurcați…) se unge cu puțin ulei și apoi așezăm straturile cu atenție: sos /foaie de lasagna/sos /cașcaval ras/foaie de lasagna/sos /mozzarella/foaie de lasagna/sos. Amatorii de matematică distractivă pot încerca să rezolve această fracție supraetajată. Parcă așa se chema în manualul de mate. Sincer, îmi plăcea mai mult manualul de istorie că era cu poze și puteam să le desenez mustăți și ochelari la domnitori. În fine. Punem tava cu fracția supraetajată sus menționată la cuptoooor. Cuptorul încins, evident. După vreo 20 de minute scoatem tava și punem pe lasagna bucățele de gorgonzola și mai lăsăm totul la copt vreo 5 minute. Se servește cald.

Așaaa… Ce avem la desert azi? Miruna noastră af ăcut o delicioasă cremă caramel cu struguri. Știți doar, caramelul e preferatul Mirunei. La doi ciorchini mari și frumoși de struguri, se mai folosesc 500 ml de lapte, 6 linguri de zahăr, 4-5 linguri de coniac, o lingură de rom ( hmmm.. ce bine sună), 50 de grame de unt, 50 de grame de făină, vreo 30 de grame de amidon alimentar și niște zahăr vanilat. Albușurile și gălbenușurile se separă, fiecare având roluri separate în preparare. Albușurile se bat spumă și se adaugă romul și 4 linguri de zahăr. Miruna, dacă mai rămâne rom vezi că sunt p-aici… Așaaaa… Totul se bate în continuare și când se întărește albușul, se pune la frigider. Între timp, amestecăm făina, amidonul gălbenușurile și 250 de ml de lapte rece. Miruna are păhărele din alea gradate prin bucătărie, cred că i-a plăcut chimia când era mică. Separat se prepară caramelul, adică se caramelizează pentru început două linguri de zahăr și, după ce se răcește, se stinge cu restul rămas de lapte ( fierbinte de data asta) și se pune din nou la foc până devine totul omogen. Apoi adăugăm Le Cognac, Le Unt și compoziția cu gălbenușuri, amestecând încontinuu. Se mai ține pe foc până când această cremă minunată devine consistentă și amestecăm totul cu spuma de albușuri, dacă nu am uitat-o cumva în frigider, și cu zahărul vanilat. Acu intră pe rol strugurii. Se ia un ciorchine, se curăță boabele de sâmburi și se pun în cremă bob cu bob. Se amestecă. Miruna a pregătit niște boluri frumoase în care pune crema asta minunată, și a ornat fiecare bol cu restul de struguri. Minunat… Delicios….

Cam asta ar fi pentru azi. Sper să vă placă și să aveți un weekend excelent. Să nu uitați să votați duminică! E important! Hai, poftă bună la masă!

Snitzel. Apfelstrudel

Când mă gândesc la Viena, îmi amintesc cu plăcere de palatele imperiale cu grădinile lor minunate, de prințesa Sissi și de piesa lui Ultravox (” The warmth of your hand and a cold grey sky,It fades to the distance… Ooooh, Vienaaaa!” Trebuie să o ascultați, o găsiți AICI.) Tanti Jeni, în schimb, se gândește la valsurile ”domnului Strauss”, la menuetele micului Mozart ( ăla al lor nu ăla al nostru…), la lungile plimbări cu caleașca și la minunatele șnițele vieneze. O romantică incurabilă, tanti Jeni. Drept pentru care azi, dânsa s-a gândit să ne delecteze cu aceste șnițele preparate după o rețetă de la mama lor din Viena, zice dumneaei. Așa că și-a pus la pick-up un disc cu o arie din ”Sânge vienez” ( wiener bluuuut, wiener bluuut…) și s-a pus pe treabă. Păi, șnițelul vienez se face din carne de vițel. La un kilogram de carne din asta, se mai folosesc două ouă, făină, pesmet și sare. Carnea se taie felii de-a lungul fibrelor și se bate cu ciocanul de lemn dar nu de tot pentru a nu se distruge cmplet fibrele de carne. Ouăle se bat bine. Feliile de carne se sărează apoi se trec succesiv prin făină, prin ou, se trec apoi prin pesmet amestecat cu făină și după ce se scutură puțin, se trec din nou prin ou. Între timp, se pregătește o tigaie cu ulei foarte încins. Se pun bucățile de șnițel în tigaie și se prăjesc la foc mare. După 2-3 minute focul se micșorează pentru ca bucățile de șnițel să se prăjească domol. Când se întorc șnițelele de pe o parte pe alta, focul se mărește din nou pentru 2-3 minute și se micșorează apoi la loc. La final, șnițelele trebuie să aibă o culoare frumoasă, aurie și să aibă crusta crocantă. Tanti Jeni propune două feluri de garnituri: pireu de cartofi cu unt și pătrunjel sau legume sote. Peste șnițele se pune o felie de lămâie. Excelent!

Pentru a fi în trend, dulcea noastră prințesă a deserturilor, Miruna ne va pregăti și ea o specialitate vieneză, și anume ștrudel cu mere, mai pe românește ”apfelstrudel”. Aflăm de la Miruna că acest desert este rudă îndepărtată cu baclavaua turcească care a pătruns în universul habsburgic prin secolul 18 și că ”ștrudel” în dialectul german muntenesc înseamnă ”vârtej”. Interesant. Să vedem însă cum prepară Miruna această specialitate. La o foaie de foitaj, se folosesc 5 mere, 150 de grame de zahăr, scorțișoară, zahăr vanilat și 3 linguri de pesmet. Merele se curăță, se dau pe răzătoare și apoi se pun la călit împreună cu zahărul până când scade zeama lăsată de mere. Se adaugă scorțișoara și pesmetul, se amestecă bine și se maițin un pic la călit. Se pune apoi aceasă compoziție pe foaia de foitaj, care apoi se rulează și se pune într-o tavă. Ruloul se unge cu gălbenuș de ou. Se pune tava în cuptorul încins și se lasă la foc mare până când ștrudelul crește, după care focul se micșorează. Ștrudelul se ține la cuptor până când, evident, se coace. Aromat, dulce, gustos și crocant. Danke schon, kleine prinzess!

Vă invităm așadar la  șnițele calde, un pahar de vin și ștrudele crocante, pe care le puteți servi în acorduri de vals, depănând împreună amintiri vieneze, dacă aveți. Poftă mare!

Pește cu sos de smântână

Ce naiba o fi cu ceața asta nu știu.  După ce că sunt cheaun și somnoros dimineața, mai apare și ceața asta parcă tocmai în ciudă să nu găsesc ușor drumul spre cantină. Deci așa nu se mai poate: ori îmi las de cu seară niște semne pe drum ca Hansel și Gretel, ori vorbesc cu tanti Jeni să montăm un far din ăla cum are Batman, tocmai bun pe vreme cețoasă ca cea de azi. Deci iată cum am făcut agenda următoarei ședințe, fără să mă gândesc prea mult! Știu că sunt bun la asta.

Că tot veni vorba de bun, tanti Jeni nu a pregetat nici astăzi să ne răsfețe cu bunătăți, pregătind o specialitate piscicolă: pește cu sos de smântână. Și-a pus dumneai pe pick-up un disc cu Ceaikovski ( Lacul Lebedelor, pentru inspirație) și a început să combine următoarele: 700 de grame de file de pește alb (pangasius vă spune ceva?), vreo trei linguri de smântână, niște legume uscate, o lingură de făină și o legătură de mărar. Făcând piruete prin bucătărie, tanti Jeni a pregătit un soi de supică din legumele alea uscate și când aceasta a dat în fiert a pus și fileul de pește înăuntru, lăsând totul la fiert vreo 10 minute. Între timp, lingura aceea de făină a fost dizolvată în puțină apă și a fost turnată într-o cratiță în care a pus în prealabil puțin ulei de măsline. A frecat încontinuu, adăugând puțin câte puțin din supica aceea delicioasă în care a fiert și peștele, până când compoziția a ajuns la consistența unui sos. Sosul se lasă la fiert vreo 10 minute la foc mic, iar la sfârșit se adaugă smântâna și se preasră mărarul. Totul se mai lasă la fiert vreo 5 minute iar la final, după niște piruete și mers în poante, tanti Jeni a adăugat cu grație și peștele. Se mai lasă la fiert încă vreo 5 minute și apoi e gata. Se servește alături de o mămăliguță fierbinte și aurie. Excelent!

Și cum orice masă trebuie să se încheie apoteotic cu un desert nemaipomenit, dulcea Miruna ne-a pregătit astăzi o nouă tranșă din clătitele ei minunate, o parte umplute cu dulceață de vișine și altă parte cu brânzică de vaci și stafide. Era să zic ”stafie” în loc de ”stafide”, probabil din cauză că ieri m-am uitat toată ziua la filme cu paranormale. Așa-mi trebuie!

Ca să ne simțim bine, la peștele ăla servim niște vin alb, tocmai bun.

Hai la masă, dragi prieteni, voi puteți să găsiți cantina și pe timp de ceață, nu ca mine. Poftă mare!

Roșii umplute de post

Deci știți că azi e vineri, da? Și știți că vinerea păpăm de post,da? Evident bunătăți, că nu ne lasă tanti Jeni așa, oricum… Pentru azi a pregătit o delicatesă foarte foarte gustoasă pe numele ei din nomenclator, ”roșii umplute cu ciuperci și orez”. Sună bine și vă garantez că și arată foarte bine. Așaaa… Nu cred că v-am spus dar tanti Jeni are un pick-up din ăla vechi în bucătărie, știți voi, din ăla cu discuri mari și negre de pe vremuri. Melomană din fire, dumneaei își mai pune muzică pentru inspirație. Azi a pus ”Dunărea albastră” de ”domnu Strauss”, cum îi zice ea. Păi valsând prin bucătărie, tanti Jeni a ciopârțit și combinat următoarele: vreo 12 roșii mari și frumoase, o ceapă la fel de mare și frumoasă, o cană de orez și ea frumoasă ( cana), un morcov (frumos și el, fir-ar să fie…) o cutie de ciuperci de 400 de grame, niște parmezan, 4 linguri de ulei de măsline, niște pătrunjel tocat și nelipsiți prieteni sarea și piperul. Buuun… Păi roșiile se taie pe partea superioară, ca un capac, apoi se scobesc ușor de miez și semințe. Apoi se sărează și se lasă cu gura în jos la scurs. Cât stau ele acolo, tanti Jeni taie mărunt ceapa și o călește în ulei împreună cu morcovul ras și orezul. Când se rumenesc, se pune pentru stins niște supică de zarzavat, că a făcut și din asta tanti Jeni azi. După ce clocotește totul de vreo 2 ori, se adaugă miezul de roșii și ciupercile scurse de ulei ( dacă e cazul). Se mai ține totul la fiert vreo 5 minute, apoi se mai adaugă sare și pătrunjel. Între timp se face un sos format din: jumătate de cană de apă, 3 roșii curățate de pieliță, două linguri de ulei și niște usturoi pisat bine. Se amestecă totul până la omogenizare și se țin la foc vreo 10 minute. Așaa.. acum se umplu roșiile acelea tăiate, așezate în prealabil într-o cratiță, cu compoziția aceea de ciuperci. Deasupra roșiilor, în sunet de viori, se toarnă sosul, iar deasupra se pune parmezanul ras, tuns și frezat. Am uita că parmezanul nu e de post, așa că se poate pune doar la cerere. Cratița cu roșii se pune la cuptorul încins vreo un sfert de oră și gataaaa! Se servesc calde.

Ce avem azi la desert? Păi niște cornulețe cu rahat foarte bune, tot de post. Miruna, cu mânuțele ei delicate și pricepute a făcut un aluat din 150 de militri de apă minerală, 125 grame de margarină, 350 grame de făină, un piiic de oțet și tot un piiic de sare. După ce se face aluatul, se lasă în frigider câteva ore, după care se întinde pe masă ca o foaie ( se presară făină pe masă să nuse lipească aluatul) și se taie foaia în triunghiulețe, dacă se poate echilaterale. Vedeți în cartea de Geome. Trie. În centrul triunghiulețelor ( locul ăla geometric în care se întâlnesc…mă rog, am uitat cine cu cine…) se pune câte o bucățică de rahat, care apoi se învelește să nu-i fie frig săracu. Miruna unge cornulețele cu niște miere dizolvată în apă și le pune la cuptor până se rumenesc.

Minunat, nu-i așa? Vă așteptăm la masă și vă urăm de pe acum, weekend plăcut!

Madlene

Așa. Prietena noastră Drawforjoy ne-a trimis o leapșă cu următorul conținut:

1. Care e madlena domniei voastre?

2. Dar bau-baul din farfurie?

Am făcut un sondaj pe aici pe la cantină și răspundem cu următoarele:

Cristian:

1. Care e madlena domniei voastre? Raspuns:  Clătite crocante cu ciuperci .

2. Dar bau-baul din farfurie? Raspuns: Piftia. Sorry, nu o suport!

Tanti Jeni:

1. Care e madlena domniei voastre? Raspuns:  Mie-mi plac foarte mult pastele cu brânză și ou, gratinate.

2. Dar bau-baul din farfurie? Raspuns: da, firele de păr din mâncare, sunt foarte atentă la asta.

Miruna:

1. Care e madlena domniei voastre? Raspuns:  Mie-mi place foarte mult desertul acela care se cheamă ”caise”. O să vă fac într-o zi.

2. Dar bau-baul din farfurie? Raspuns: O dată, demult, am găsit o bucată de sfoară într-un cozonac. Yuck!

După o ședință fulger a personalului cantinei, ne-am decis să dăm mai departe leapșa prietenelor noastre April, Nik26, Viață Nomadă și Edith.

Tot înainte!

Chifteluțe de pește

Așaaaa… Tanti Jeni s-a gândit să ne răsfețe astăzi cu niște chifteluțe de pește, taaaare  gustoase. Miam-miammm… Ce bun! Păi cum să nu fie bun? Ia uitați ce ingrediente a folosit: pentru doi păstrăvi mari și frumoși se mai combină 3 cartofiori, doi morcovi, puțin vin alb, dafin, frunze de țelină, două ouă, pesmet și boabe de piper. Într-o oală cu apă se toarnă un paharul de vin și se pun acolo la fiert morcovii, cartofii (curățați de coajă, evident), țelina, dafinul, puțină sare și boabele de piper. În această poțiuni magică se adaugă și peștele după câteva minute. După aceea, se lasă totul la fiert vreo 10 minute și se scurge apa din oală. Peștele se curăță de oase și se macină împreună cu cartofii și morcovul, după care acest amestec se sărează din nou. Excelent. Se fac chifteluțe, se tăvălesc prin ouăle bătute, apoi prin pesmet și se pun la cuptorul încins, pentru câteva minute. Se servesc cu felii de lămâie și ulei de măsline picurat peste chifteluțe. ce-ar mai fi de adăugat? A, da companionul chifteluțelor care astăzi este vinul alb. Minunat!

Miruna ne răsfață și ea astăzi cu niște delicatese cu nume cam lung: coșulețe de arahide umplute cu cremă de ciocolată și cremă de brânză. Ați auzit de ceva mai delicios? Coșulețele alea se fac în felul următor: pentru 100 de grame de arahide se mai adaugă 2 lingurițe de zahăr pudră, 2 lingurițe de cacao, 3 linguri de făină și 150 de grame de unt de arahide. Arahidele, zahărul, făina și cacao se pun în blender. După ce se mărunțesc arahidele se mai adaugă și untul și se amestecă totul din nou până la omogenizare. Se pune totul la rece vreo jumătate de oră, după care aluatul format se împarte în biluțe care s epun în forme de brioșe, întinzându-se pe pereții acestora, ca niște coșulețe. Se pun la copt la cuptor vreo 10 minute. Între timp se prepară cremele. Crema de cioco se face din 50 de mililitri de lapte cald în care se pune ciocolată menaj, vreo 100 de grame și se amestecă apoi până se topește ciocolata și se formează o cremă consistentă. Crema de brânză se formează amestecând 125 de grame de cremă de brânză cu două linguri de unt, două linguri de zahăr pudră, un plic de praf de frișcă și 150 de mililitri de lapte. Se amestecă totul până la omogenizare.  Așaaaa. Acum se iau coșulețele și se umplu pe rând cu cremă de ciocolată, apoi cu cremă de brânză. Deasupra, Miruna a desenat pe fiecare coșuleț un ”smiley”, din cremă de ciocolată. Nu e minunat?  Sper să zâmbiți și voi cu fiecare îmbucătură din acest desert.

Vă invităm la masă, poftă bună!