Pește cu sos de smântână

Ce naiba o fi cu ceața asta nu știu.  După ce că sunt cheaun și somnoros dimineața, mai apare și ceața asta parcă tocmai în ciudă să nu găsesc ușor drumul spre cantină. Deci așa nu se mai poate: ori îmi las de cu seară niște semne pe drum ca Hansel și Gretel, ori vorbesc cu tanti Jeni să montăm un far din ăla cum are Batman, tocmai bun pe vreme cețoasă ca cea de azi. Deci iată cum am făcut agenda următoarei ședințe, fără să mă gândesc prea mult! Știu că sunt bun la asta.

Că tot veni vorba de bun, tanti Jeni nu a pregetat nici astăzi să ne răsfețe cu bunătăți, pregătind o specialitate piscicolă: pește cu sos de smântână. Și-a pus dumneai pe pick-up un disc cu Ceaikovski ( Lacul Lebedelor, pentru inspirație) și a început să combine următoarele: 700 de grame de file de pește alb (pangasius vă spune ceva?), vreo trei linguri de smântână, niște legume uscate, o lingură de făină și o legătură de mărar. Făcând piruete prin bucătărie, tanti Jeni a pregătit un soi de supică din legumele alea uscate și când aceasta a dat în fiert a pus și fileul de pește înăuntru, lăsând totul la fiert vreo 10 minute. Între timp, lingura aceea de făină a fost dizolvată în puțină apă și a fost turnată într-o cratiță în care a pus în prealabil puțin ulei de măsline. A frecat încontinuu, adăugând puțin câte puțin din supica aceea delicioasă în care a fiert și peștele, până când compoziția a ajuns la consistența unui sos. Sosul se lasă la fiert vreo 10 minute la foc mic, iar la sfârșit se adaugă smântâna și se preasră mărarul. Totul se mai lasă la fiert vreo 5 minute iar la final, după niște piruete și mers în poante, tanti Jeni a adăugat cu grație și peștele. Se mai lasă la fiert încă vreo 5 minute și apoi e gata. Se servește alături de o mămăliguță fierbinte și aurie. Excelent!

Și cum orice masă trebuie să se încheie apoteotic cu un desert nemaipomenit, dulcea Miruna ne-a pregătit astăzi o nouă tranșă din clătitele ei minunate, o parte umplute cu dulceață de vișine și altă parte cu brânzică de vaci și stafide. Era să zic ”stafie” în loc de ”stafide”, probabil din cauză că ieri m-am uitat toată ziua la filme cu paranormale. Așa-mi trebuie!

Ca să ne simțim bine, la peștele ăla servim niște vin alb, tocmai bun.

Hai la masă, dragi prieteni, voi puteți să găsiți cantina și pe timp de ceață, nu ca mine. Poftă mare!

Anunțuri

4 Responses to Pește cu sos de smântână

  1. April spune:

    Ceata sau nu yo am gasit-o 😉 si tare bine am papat. Preferatul meu Pangasius, yamiii iar cu mamaliguta ce sa mai zic…sa-ti bati copiii nu alta (zice o vorba 🙂 )….si muzica pe masura, ce mai sa ne traiesti tanti Jeni!

    • cristiangheorghe spune:

      @april: mai bine că n-ai găsit ceața aia, e tare afurisită! Cât despre pangasius, da, e și la noi în top ;). Mă bucur că te simți bine la noi 🙂

  2. Nina spune:

    Bre, eu raman la rosiile din postul trect, ca-s in mare post si nu vreau sa ma ademeneasca nimeni cu nimic. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: