Off… ce maldăr mare de cartofi am curățat azi! Deși tanti Jeni m-a asigurat că nu s-a supărat pe mine pentru faptul că ieri am lipsit toată ziua de la cantină, mereu când curăț munți de cartofi mă simt pedepsit cumva. Ori pentru relele făcute în viața asta, ori pentru cele din viața anterioară ( de care nu-mi amintesc) ori pentru cele viitoare. Din dilema asta metafizică nu pot ieși. Cert este că în momentele astea mi-aș dori să-mi iasă niște lame de cuțite din mâîni ca ale lui Wolverine. Mamă, ce randament aș avea! țac-țac-țac! În fine. Hai să vedem ce face tanti Jeni cu cartofii ăștia. Păi ce să facă altceva decât o mâncărică simplă și gustoasă, pe numele ei perișoare de cartofi cu ciuperci? La un kil de cartofi, tanti Jeni mai pune două ouă, 500 de grame de ciuperci, 120 de grame de făină, 150 de grame de bulion, o legătură de verdeață, 100 de grame de unt. Nelipsiți sunt de asemenea prietenii casei, sarea și piperul. După ce se fierb cartofii, se trec prin răzătoare și din ei se face un aluat împreună cu făina, ouăle verdeața, adăugându-se sare și piper după gust. Din acest aluat se formează perișoarele care se pun într-o tavă și apoi la cuptor, la copt, la foc mic. Ciupercile se călesc un pic cu unt și se pun și ele în tavă în momentul în care perișoarele sunt aproape coapte. Se mai adaugă bulionul subțiat cu apă. Se mai țin un pic la cuptor și gata! Se servesc calde, presărând deasupra cașcaval ras și verdeață. Minunat, nu-i așa?
Azi la desert, Miruna ne va răsfăța cu pricomigdale. La 200 de grame de nuci, mai folosește 6 ouă, 300 de grame de zahăr, vreo 40 de grame de făină, două plicuri de zahăr vanilat și un piiic de esență de migdale, adică un mililitru. Miruna macină nucile apoi le amestecă cu albușurile de ou și cu zahărul, punându-le într-un vas, la foc potrivit, și amestecând continuu până se înfierbântă. Apoi așteaptă să se răcească compoziția și adaugă esența de migdale, zahărul vanilat și făina. Se amestecă încontinuu până la omogenizare. Între timp, Miruna pregătește o tavă căptușită cu hârtie, pe care va pune apoi, cu un cornet, pricomigdalele, în forme rotunde. Tava se pune la copt, la foc potrivit. Când sunt gata, pricomigdalele se desprind ușor de pe hârtia pe care s-au copt. Dacă se întâmpină dificultăți în această etapă, nu vă panicați: hârtia se poate uda pe spate cu o pensulă înmuiată în apă. Pricomigdalele se așează pe un platou și sunt gata de servit! Cranț, cranț, ce gustos!
Hai că m-au obosit cartofii ăia… mă duc să mă odihnesc un pic. Tanti Jeni și Miruna vă așteaptă la masă, sper să vă placă meniul de azi. Poftă mare!
hehe, n-ai facut armata?
@miju: ba da, dar acu muuulți ani 🙂
Perisoarele nu ma tenteaza, dar pricomigdalele DA! 😀
@nik26: da, pricomigdalele sunt excelente 😉 Cranț-cranț…
Cristi
Mie probabil ca imi place meniul de astazi, dar de mancare ce e? Ca nu poti sa-mi spui ca niste munti de un kilogram de cartofi si 100 de grame de ciuperci, tin de foame. Ce ai facut cu carnea, care este de baza, cel putin pentru mine? Iar desertul e bun doar ca sa-ti strice cheful de bere. De maine sa vad aplicata, la loc vizibil, lozinca, nici o masa fara carne sau peste. In locul deserturilor ai putea sa recomanzi ceva asortat de baut. Suntem in mileniul trei, nu stiu daca ai aflat.
@andrei: nu gătim mereu cu carne că ni se apleacă naibii după aia, ne plictisim de ea. Hai că între timp ne-am mai revenit, uită-te la meniul de azi, ăla cu pulpele 🙂