De Revelion

decembrie 31, 2009

Hai că mai e puțin din anul ăsta și tanti Jeni se pregătește asiduu pentru masa de Revelion: salata de Boeuf, ouă umplute, salată de crudități, răcituri, cârnați afumați și multe bunătăți… nici nu-și vede capul de treabă!

Însă vedeta serii va fi cu siguranță mușchiul de porc cu legume coapte în miere. E ceva senzațional! Fiți atenți: la patru bucăți de mușchi de porc, tanti Jeni mai folosește un sfert de cană de ulei de măsline, doi căței pisați de usturoi, patru pere dulci fără cotor ( necurățate), două bucăți de păstârnac, un cartof mare, două ramuri de rozmarin din care folosim doar frunzele, sare șidouă linguri de miere. Rozmarinul se amestecă cu două linguri de ulei, usturoi, sare și piper. Carnea de porc se așează într-un vas și peste ea se toarnă uleiul cu mirodenii. Tanti Jeni freacă puțin carnea,  să se pătrundă mai bine cu uleiul aromat și apoi o pune la frigider pentru vreo oră. Între timp, se încălzește cuptorul la 220 de volti. Ba nu. De grade Celsius, hai că m-am zăpăcit. Tanti Jeni alege o cratiță pe care o tapetează cu hârtie pentru gătit ( o fi comestibilă, hm?) și pune în ea perele, păstârnacul curățat și tăiat în sferturi, și cartofii curățați și tăiați bucăți mari. Hai că arată frumos ansamblul ăsta! Acum pune peste ele restul de ulei amestecat cu mierea. Ah, ce frumos se prelinge! Acum se pune cratița la cuptor, pe partea de mijloc,  pentru vreo 40 de minute, având grijă ca pe la jumătatea timpulșui să întoarcem legumele o singură dată. După expirarea timpului regulamentar, se așează peste legume carnea și uleiul acela cu mirodenii în care a stat până acum, și se mai coace totul până se pătrunde carnea : cam un sfert de oră sau maximum jumătate de oră.  Mulțumim, tanti Jeni, pentru această delicatesă!

Sperăm că veți avea parte de o petrecere frumoasă de Revelion. Cei care nu aveți nimic pregătit,  sunteți invitați la noi la petrecerea de la Cantină. Ceilalți, puteți trece oricând pe aici, ne găsiți până dimineața. Micii chinezi ne-au pregătit un foarte frumos show de artificii pentru ora zero a noului an, iar șampania, vinul și berea vor fi un companion bun pentru bunătățile pregătite de tanti Jeni și pentru deliciile făcute de Miruna ( care pe lângă dulciurile cu care ne-a obișnuit, a pregătit și tăvi cu covrigei și sărățele cu chimen și susan… yummy!)

Și pentru că este ultima postare pe anul acesta, noi, personalul ”Cantinei Sociale” vă urăm un An Nou fericit, plin de realizări, împliniri și fericire! LA MULȚI ANI tuturor!


Varză cu ciolan afumat. Chec

decembrie 29, 2009

Hai că a fost frumos de Crăciun. Nu numai că am avut  bunătăți pe săturate, dar atmosfera de la cantină a fost mai caldă și mai liniștită ca niciodată. Evident, am avut parte de colindători și mai mari și mai mici pe care tanti Jeni i-a servit cu ceea ce pregătise în Ajun ( v-am povestit zilele trecute) și aceștia au plecat sătui și cu buzunarele pline de dulciuri, mere și nuci.  Într-un cuvânt a fost frumos.

Deși mai avem sarmale, cârnați afumați, caltaboși, piftie și alte răcituri, tanti Jeni s-a gândit să mai anime atmosfera astăzi pe la cantină și să ne pregătească o delicioasă varză cu ciolan afumat. Am spus delicioasă? Noooo… Foarte delicioasă! De fapt mirosul ăsta nemaipomenit care vine din bucătărie te face să urli de poftă precum coiotul la Luna plină. Stați să vedeți minunăție:  tanti Jeni a luat o varză, o bucată de ciolan afumat, doi morcovi, un ardei gras, două cepe mici, vreo patru roșii mari, sare, boia, piper, mărar și cimbru, și le-a pus pe masa de lucru. Pentru a-și crea o atmosferă relaxată, tanti Jeni și-a pus la pick-up un disc cu ”Eine kleine nachtmusik” de micul Mozart, probabil în așteptarea Concertului de Anul Nou al Filarmonicii din Vienna, pe care tanti Jeni nu l-a ratat niciodată, la teveu evident. Așaaaa… se ia varza și se taie în patru. Fiecare bucată se toacă de la vârf spre cotor, tzac-tzac-tzac, apoi se pune varza tocată într-un vas mare, se presară cu sare și se frământă cu mâinile, pentru a se amesteca mai bine sarea cu varza. Pentru că tot și-a intrat în mână, tanti Jeni se apucă să curețe ceapa, ardeiul, mocovii, le toacă mărunt,șipentru că rămăsese singur și probabil se plictisea, a venit și rândul ciolanului la tăiat în bucăți potrivite. Cred că la faza asta nu Mozart îi trebuia lui tanti Jeni, ci ”Careful with that axe, Eugene” de Pink Floyd… În fine. Se călesc într-un vas ceapa, ardeii morcovii, apoi se pune varza și bucățile de ciolan. Se amestecă bine și se condimentează totul presărând sare, boia, piper și cimbru. Se adaugă apoi și o cană de apă și se lasă totul la fiert vreo 20 de minute, amestecând din când în când să nu se prindă varza de vas. Se ia vasul de pe foc și se pune în cuptorul încins pentru încă vreo 20 de minute. Trebuie verificat din când în când să nu rămână varza fără lichid, caz în care se mai adaugă puțină apă. Aoleuuu… miroase exceleeent! Între timp se dau roșiile pe răzătoare iar sucul obținut se adaugă la varză. Se mai lasă puțin la cuptor până mai scade lichidul și apoi, când este gata, se presară mărarul proaspăt tocat. Super!

Miruna ne răsfață azi cu un desert pufos, gustos și aromat: chec cu nuci și caise. Pentru treaba asta, Mirunica folosește două ouă, șase linguri de ulei, opt linguri de lapte, o linguriță de praf de copt, 10 linguri de zahăr, 250 de grame de făină, o ceașcă de nucă măcinată și o ceașcă și jumătate de caise tăiate mărunt. Miruna bate ouăle cu grație, apoi le amestecă cu uleiul, laptele și zahărul, după care adaugă praful de copt și făina presărată ”în ploaie”. Se amestecă totul, obținându-se un aluat fin, fără cocoloașe. Miruna ia apoi o formă de chec, o unge cu ulei și o tapetează cu făină. Se toarnă aluatul în tavă, se pun bucățelele de caise deasupra și se pune la cuptorul încins în prealabil, unde va sta timp de 20 de minute. Când este gata, se lasă la răcit, se scoate din forma de chec și se pudrează cu zahăr. Excelent!
 
Vă invităm la masă, dragii noștri. Avem vin și bere pentru varza cu ciolan, la alegere. Poftă mare!

Brad

decembrie 24, 2009

Off, am terminat de ornat bradul!  Evident am avut discuții și dezbateri legate de stil și aranjamente, dar în final ne-am descurcat. Pe lângă globurile tradiționale (ale mele) am mai pus în brad niște bastonașe de zahăr (Miruna) și niște copănele de pui (tanti Jeni), așa că bradul nostru arată atât de… ”cantina socială”! El a fost imortalizat pentru eternitate de Aliee (Alina).

Dragii noștri, vă urăm pe această cale un Crăciun Fericit alături de cei dragi și fie ca Moșul să vă aducă multe, multe cadouri frumoase pentru că știm că toți ați fost cuminți! LA MULȚI ANI!


Pentru Crăciun

decembrie 24, 2009

Deci pe lângă bunătățile care stau acum la afumătoare, tanti Jeni și Miruna au făcut o grămadă de bunătăți pentru masa de Crăciun.

Vedetele serii vor fi sarmalele cu varză acră și carne de porc și ceafă afumată. Cam la un kil și jumătate de varză acră, tanti Jeni mai pune în combinație o jumătate de kil de carne de porc, 200 de grame de ceafă afumată, 100 degrame d eorez, 100 de grame de ceapă, ienibahar, 100 de grame de suc de roșii, o foaie de dafin, cimbru și mărar. Ceapa se toacă mărunt și se călește vreo două minute apoi se amestecă cu carnea și ceafa de porc, tocate. Se mai adaugă orezul spălat și scurs, piper și ienibahar (câte un vârf de cuțit). Se adaugă apoi apă, 150 ml. Se amestecă până la omogenizare și se umplu foile de varză cu această compoziție. Frunzele rămase se taie pe lângă nervura din mijloc, se suprapun mai multe și se rulează, apoi se taie subțiri, ca fideaua. Sarmalele astfel obținute se pun într-o oală de 4-5 litri. Mai întâi se pune jumătate din cantitatea de varză tocată, apoi sarmalele. Printre ele, tanti Jeni așează niște bucăți de costiță de porc afumată, dând un bun gust întregului ansamblu. Se mai pune sucul de roșii și deasupra cealaltă jumătate de cantitate de varză tocată. Pentru aromă se mai pun două foi de dafin, boabe de piper ( vreo douăzeci), o ramură de cimbru și mărar tocat mărunt. Se pune în oală apă clocotită cât să cuprindă sarmalele, se acoperă și se lasă la fiert la foc mijlociu până dau în clocot, apoi focul se micșorează și se țin așa până se fierb. Se servesc calde, cu mămăliguță, smântânică și ardei iute, pentru doritori. Super bun! Sarmalele astea se topesc în gură pur și simplu!

Miruna a pregătit special pentru seara de Crăciun un extraordinar cozonac cu nucă.  Aluatul se face din 500 de grame de făină, 100 de grame de unt, 250 militri de smântână, un plic de zahăr vaniliat, coajă rasă de la o lămâie și de la o portocală, opt gălbenușuri de ou, 100 de grame de zahăr, 40 de grame de drojdie.  Umplutura de cozonac se face din opt albușuri de ou, 300 de grame de nuci, 300 de grame de zahăr și 20 de mililitri de rom. Miruna se apucă de făcut mai întâi aluatul: freacă într-un castron drojdia cu zahărul până la lichefiere după care adaugă untul moale, smântâna, gălbenușurile, sarea, cojile rase și apoi făina. Se amestecă totul cu lingura,apoi Miruna, cu mânuțele ei delicate frământă aluatul vreo 10 minute, apoi îl lasă să crească vreo jumătate de oră la cald, până își dublează volumul. Între timp, Mirunica prepară umplutura: bate albușurile spumă, adaugă zahărul tos și romul și bate spuma până se întărește din nou. Se adaugă nuca măcinată și se amestecă cu telul de jos în sus până se încorporează particulele de nucă în albuș. Trecem acum la fuziunea dintre aluat și umplutură. Jumîtate din aluat se pune pe o foaie de nylon presărată cu puțină făină, i se dă o formă dreptunghică cu mâna, apoi se întinde în foaie subțire de vreo doi milimetri grosime. Specialiștii recomandă ca dreptunghiul de aluat întins astfel să aibă o latură de 60 cm și una de 35 cm, astfel încât să încapă în forma de copt. A naibii standardizarea asta globală, domnule! Acum, se ia jumătate din cantitatea de umplutură și se pune peste aluatul dreptunghic întins, nivelându-se cu un cuțit, pe toată suprafața. Foaia se taie pe jumătate, pe latura acea lungă, apoi se rulează fiecare jumătate de la tăietură spre margine, obținându-se astfel doi cozonaci și se pune fiecare în câte o formă din oțel inoxidabil ( 35cm/6cm) unse în prealabil cu margarină sau, cui nu-i place margarina,  altceva asemănător. Se lasă să crească în forme vreo zece minute apoi se ung cu ou și se bagă la cuptor. Miruna, fiind mai artistă ea de felul ei, mai pune niște miez de nucă deasupra cozonacilor, din loc în loc, așa ca niște nasturi la un palton. Cuptorul trebuie să fie bine încălzit, la foc mijlociu, cam cu 30 de minute înainte. Se pun formele în cuptor și se coc vreo oră, la foc mijlociu. Se repetă operațiunea cu celelalte jumătăți de cantitate de aluat și umplutură rămase. Cozonacul este foarte aromat, bun și pufos… Miroase excelent! Offf… abia aștept să vină seara de Crăciun să ne înfruptăm cu toții din bucatele astea!

Mai avem tobă și piftie, dar despre astea o să vă povestesc zilele următoare, până la Revelion. Vă dorim o seară de Crăciun tihnită și liniștită alături de cei dragi! Mă duc să pregătesc bradul…


D-ale porcului

decembrie 22, 2009

Dragii mei, sunt frânt de oboseală, de abia m-am trezit. Da, sunt obosit, dar cu satisfacția muncii împlinite. Păi să vă spun ce am pățit, începând de ieri dimineață. Nici nu se luminase bine afară, că primesc un SMS de la tanti Jeni: ” Nu știu cum de descurci, dar afumătoare te faci. E gata?” Eram încă în pat, buimac. M-am uitat la calendarul de pe iPhone și m-am trezit de-a binelea: Ignatul! Pregătim cârnați, slăninuță și alte ”porcării” și ne trebuie afumătoarea… Și cine altcineva să facă afumătoarea dacă nu eu? Pfuaiiii. ce-am uitaaaaat… Vă dați seama că nu știu cum de m-am îmbrăcat corect și am plecat să caut panouri și accesorii, că o afumătoare nu se face așa oricum, pentru că este un element important pentru ceea ce urmează.  Mă rog, am făcut rost de materiale relativ repede le-am cărat la cantină, unde am ajuns cu limba de-un cot afară trăgând de căruț,că panourile alea erau cam mari. Boonnn, acum urmează secțiunea pentru micii ingineri. Ce ne trebuie să facem o afumătoare: În primul rând dorința lăuntrică. În al doilea rând, niște scule de prin bătătură: un fierăstrău, un ciocan, niște cuie, o ruletă, niște sfoară, un echer. În al treilea rând, materialele: niște panouri dreptunghiulare, mai exact 5: trei pentru laturile afumătoarei, unul pentru ușă și unul pentru acoperiș. Mai trebuie două balamale pentru ușă și niște tablă pentru manufacturat focarul. Trecem la partea practică: trebuie să avem în minte că afumătoarea trebuie să semene cu o cabină care are acoperișul înclinat. Drept pentru care panourile ce vor forma pereții laterali se vor tăia în formă de trapez dreptunghic ( vezi manualul de geometrie plană). După ce se pun pereții și acoperișul, se pune ușa, decupată corespunzător și prinsă în cele două balamale. În interior se pun niște bare de lemn orizontale pe care se vor atârna bucatele ce se vor afuma.Pe unul din pereții laterali se face un orificiu undeva sus, cam de 10 cm diametru pe aici va intra fumul generat de focar. Că tot am ajuns la focar, să vă spun cum se face și ăsta: un cub cu doar trei laturi și un acoperiș făcute din tablă de un milimetri grosime, așezat cam la un metru de afumătoare. Latura laterală din mijloc a focarului are un orificiu de care se fixează un capăt de burlan de vreo 15-20 cm pe unde va ieși fumul din focar către afumătoare. Burlanul focarului și orificiul de pe panoul lateral al afumătoarei se leagă între ele printr-un tub flexibil prin care va circula fumul din focar către afumătoare, la o temperatură scăzută. Cam asta e. Mă scuzați că am intrat în atâtea detalii tehnice, dragele mele gospodine, dar sunt mândru că știu să fac o asemenea coșmelie.

Trecem acum la partea culinară de care se ocupă tanti Jeni împreună cu Miruna, încă de duminică dimineața. Ele au preparat cârnați în felul următor: carnea de porc se trece prin mașina de tocat de două ori. Pentru fiecare kilogram se mai adaugă 20g de sare și 1,5g de silitră dizolvată în apă și adăugată apoi în carne. Compoziția se amestecă bine și se lasă la frigider vreo 24 de ore ca să se matureze. Apoi se adaugă mirodeniile: la fiecare kilogram de carne se pune usturoi (3-4 cătei pisați și amestecați în 100 mililtri de apă ce se toarnă în compoziție), niște piper măcinat ( o jumătate de linguriță), boia dulce ( o linguriță) și cimbru pisat, după gust. Compoziția se amestecă bine până la omogenizare, apoi se introduce în intestinele pregătite special pentru asta cu ajutorul tubului montat la mașina de tocat, formându-se cârnații. Acești cârnați au stat la uscat vreo 2 zile și se vor ține la afumătoare 2-3 zile până capătă o frumoasă culoare aurie.

Tanti Jeni și Miruna au pregătit și sângerete, după o metodă sângeroasă din Ardeal: 1 litru de sânge de porc, un kilogram de carne grasă de la gât, câte o jumătate de kilogram de slănină, șorici, orez, și niște mirodenii: sare, piper, cimbru și enibahar. Nu trebuie să lipsească niște intestine mai groase, cele de vită fiind foarte bune după ce se spală în apă cu oțet și se lasă în apă rece. Se fierbe carnea împreună cu șoriciul, slănina și orezul, în apă cu puțină sare, până când acestea se umflă dar rămân tari. Sângele se fierbe și el, separat, în câteva clocote. Carnea și șoriciul se toacă la mașină, iar slănina se toacă cu cuțitul pentru un aspect mai interesant al produsului final. Ingredientele se pun într-un vas și se amestecă, împreună cu mirodeniileși cu vreo 200 de mililitri din zeama în care a fiert carnea. Mațele se umplu cu această compoziție bine închegată, apoi se fierb vreo 10-15 minute de la primul clocot. Astfel, sângeretele este bine pregătit pentru a fi adăugat și el la afumătoare.

Cel mai bun fum se obține prin arderea lujerilor de porumb sau rumegușului, dar în unele zone se folosesc șu ramuri de viță de vie.

Nelipsite de la afumătoare vor fi șunculița (pulpa din spate a porcului) și slăninuța, care sunt acum băgate la saramură. Saramura se face astfel: la 1 litru de apă se urmatoarele ingrediente :  150 gr sare, 3 foaie de dafin, 1 lingurita piper macinat, 5-10 buc piper boabe, 1 linguriță de cimbru (sau o crenguță mai mică), o jumătate de căpățână de usturoi. Apa se fierbe într-un singur clocot după care se adaugă sarea, piperul măcinat, dafin, piper boabe cimbrul și usturoiul zdrobit. După ce se răcește apa, se toarnă în două vase în care am pus în prealabil, separat șunca într-un vas și slănina în alt vas, nivelul apei trebuind să le acopere. Deasupra lor se pune un fund de lemn și o greutate pentru presare și se țin acolo vreo 30 de zile ( șunca) și vreo 21 de zile (slănina). Apoi se scot, se scurg bine de apă, se șterg cu un prosop, se țin la zvântat vreo 10-12 ore  și se pun la afumat pentru 3-4 zile.

Offf… câtă treabă! Azi vă așteptăm cu niște cârnați proaspeți, prăjiți bine, șunculiță cu sare și boia, șorici,  totul servit cu muștar sau hrean, ceapă, usturoi și evident, o țuică fiartă, palincă și vin fiert cu scorțișoară. Am uitat ceva? Dacă, da, cu siguranță veți regăsi zilele următoare, până de Craciun și Anul Nou, pentru că în fiecare zi tanti Jeni și Miruna vor face preparate specifice Sărbătorilor de Iarnă. Eu mă duc acum să mă odihnesc un pic iar vouă vă urez, poftă buna!


Mușchi marinat. Gogoși cu ciocolată

decembrie 18, 2009

Știți, mereu am vrut să am o abilitate din asta mai specială, ca cei din serialul ” Heroes”. Odată mă gândeam că aș vrea să pot zbura: aș fi economisit astfel timp când vroiam să mă deplasez dintr-un loc în altul, într-un mod plăcut, văzând lumea de sus, din înaltul cerului. ( de aia nu-mi place de exemplu teleportarea pentru că pierzi tot farmecul călătoriei). După un timp, însă, m-am răzgândit: sensibilitatea mea la aerul rece și la curent mi-ar face probleme, așa că mai ușor cu zburatul. Ce-ar fi însă dacă aș putea citi gândurile altora?, mi-am zis altă dată. Ei, da, asta abilitate! Dar după ce am mai cugetat un pic mi-am dat seama că nici asta nu e mare sfârâială: aș fi deprimat tot timpul  știind problemele tuturor ( da, sunt empatic), sau aș fi dezamăgit să aflu că în spatele unui zâmbet sau cuvânt frumos, se află niște gânduri nu tocmai bune. OK, îmi veți spune, dar călătoria asta în timp cu care mă tot laud, nu e abilitate? Fraților, credeți-mă, nu e mare scofală! Eu călătoresc mai mult în trecut și rămân agățat acolo, deși fac eforturi disperate să pot merge și în viitor, măcar pentru numerele de la Loto! Mă străduiesc și vă voi ține la curent cu rezultatele. Ei, dar astăzi, când m-am trezit de dimineață și am privit pe fereastră cum ninge din nou ( parcă mai abundent decât acum două zile), mi-am dorit să am o abilitate prin care să fi putut controla vremea. Nu, nu aș fi oprit ninsoarea, dar aș fi vrut să pot face în așa fel încât să pot construi cu mintea un soi de tunel de la mine de acasă și până la cantină, prin care să pot circula pe trotuarul uscat și aer călduț, iar ninsoarea să cadă frumos pe lângă mine, să pot ajunge mai repede la cafeluța lui tanti Jeni și la Miruna cea dulce. Eh, vise taică! Tot prin nămeți am luat-o, înceet, înceeet, un pas pe minut, că aerul rece și zăpada mare  nu prea reușesc să mă anime prea tare, dimpotrivă. Ufff… Am ajuns într-un final  la cantină. Acolo micii chinezi, harnici ca întotdeauna, nu numai că au dat zăpada din nou la o parte din curtea cantinei ca acum două zile, dar, probabil din cauza dorului de casă, au reușit să modeleze din mormanul de zăpadă o copie destul de fidelă a unui fragment din Marele Zid Chinezesc. Sper să țină până după Anul Nou.  Dar, gata cu bătutul câmpilor! ( asta e abilitatea mea cea mai specială) Hai să vedem ce ne propune azi tanti Jeni spre delectarea noastră ”g-astronomică” ( remarcați cât de subtilă este asemănarea dintre numele artei culinare și cel al științei stelelor… ). Dumneaei ne pregătește astăzi niște extraordinare porții de mușchi marinat.

Pentru a avea mai mult spor azi la gătit, tanti Jeni și-a pus spre ascultare ”Iarna” din ”Anotimpurile” de Vivaldi și apoi a pus pe masa de lucru următoarele: 700 de grame de mușchi de porc, 100 de grame de cașcaval, 250 de militri de vin alb, 70 de grame de unt, 60 de grame de ulei, 250 de grame de ciupercuțe, trei cepe, o lămâie și sare. Pe partea de început a concertului ( allegro non molto), tanti Jeni taie carnea în feliuțe subțiri apoi o bate puțin cu ciocanul de șnițele. Pe partea a doua, (Largo) tanti Jeni prepară un sos format din ulei, ceapa tocată mărunt și zeama de lămâie. Pe partea a treia (alegro) feliuțele de carne sunt puse la marinat în sosul pregătit, și se lasă așa vreo două ore. Carnea marinată se rumenește în unt, apoi se așează într-o cratiță astfel: jumătate din cantitatea de carne, apoi cașcavalul ras, apoi cealată jumătate de cantitate de carne iar la sfârșit ciupercile călite în unt, vinul și un vârf de cuțit de sare. Se fierb un pic la foc potrivit, și gataaa! Se servesc calde având ca bun prieten un pahar de vin alb.

Miruna ne pregătește un desert foarte simplu dar gustos și pufos: gogoși cu ciocolată. Pentru asta folosește 450 de grame de făină , 125 mililitri de lapte, 1 cubuleț de drojdie, 50 de grame de  zahăr, 50 de grame de  unt, 1 pachețel de zahăr vanilat, 2 ouă, 2 linguri de smântână și 200 de grame de cremă de ciocolata ( Miruna ia mai multă și dă-mi mie borcanul cu restul de cremă de ciocolată,că am eu grijă de el…așa..). Miruna cerne făina cu grație, apoi înmoaie drojdia cu o lingură de lapte călduț și o jumătate de linguriță de zahăr și o lasă să crească la cald. În restul de lapte călduț se dizolvă zahărul și zahărul vanilat. Se adaugă în lapte făina, amestecând încontinuu, apoi se pune drojdia crescută, ouăle bătute, smântâna, untul înmuiat și puțină sare. Aluatul obținut se frământă, apoi se lasă la cald pentru o jumătate de oră la dospit. După ce se mai frământă un pic, aluatul se întinde ca o foaie și se fac rondele. Crema de cioco se pune între două rondele care se lipesc bine între ele, apoi după încă vreun sfert de oră de dospeală, gogoșile se pun la prăjit în uleiu încins, la foc potrivit. Se servesc pudrate cu zahăr pudră ( cum altfel?).

Totul este ținut la cald. Tani Jeni vă așteaptă cu masa pusă și vinul alb pregătit. Mai avem și vin fiert pentru cei doritori, și țuică fiartă cu piper, bineînțeles. Weekend-ul ăsta vom fi ocupați cu ale porcului. Până atunci… poftă mare!


Pui cu smântână. Cremă

decembrie 16, 2009

Of, ninsoarea asta… îmi induce o puternică stare de melancolie și îmi paralizează toate simțurile, și…. Am stat toată dimineața în pat privind cum ninge liniștit și ascultând muzică de Bach. Efectul este senzațional… Fulgii de zăpadă căzând ușor în acordurile orgii, ca într-o procesiune divină, cerească, nepământeană…. Să încercați și voi. Evident, foamea m-a împins afară din casă din nou și a trebuit să-mi croiesc drum prin zapada de pe trotuar să ajung la cantină. Am ajuns sleit de puteri și aproape înghețat de frig ( de, dracu m-a pus să nu-mi iau puloverul ăla mai gros de lână ?) dar am fost resuscitat repede de cafeluța pregătită de tanti Jeni. Off, cafeluța asta a dumneaei provoacă dependență. Micii chinezi, chiriașii lui tanti Jeni din butoiul cel vechi pentru varză, s-au apucat cu hărnicie încă de dimineață să curețe curtea și împrejurimile cantinei de zăpada căzută de aseară, drept pentru care tanti Jeni le-a oferit câte o cană cu ceai verde, că vin fiert ei nu prea servesc așa de devreme, mai ales că mergeau pe șantier. Am învățat și eu de la ei că la mulțumesc în chineză se zice ” Xie xie”. Cățelul Dowgird stătea mititelul în cușcă și dormita pe păturica aceea pufoasă pe care i-a pus-o Miruna drept culcuș de iarnă, să nu înghețe ” pufulețul ăsta urechiat” cum îl alintă ea. E atât de bună Miruna… un suflet cald, blând și liniștit. În fine, iar cad în visare și melancolie. Să ne trezim așadar și să vedem ce avem azi în meniu.

Păi, tocmai mă uit la tanti Jeni cum pregătește un pui cu smântână. Delicios! Voi ce ziceți? Dumneaei și-a pus azi la pick-up un disc cu Debussy, tocmai ascultă ” Dansul fulgilor de nea” că e de sezon. La 200 de grame de piept de pui mai intră două linguri de ulei, trei linguri de smântână, niște făină, mărar, sare și piper, precum și vreo 50 de mililitri de supică de pui, că tanti Jeni a făcut și din asta mai devreme, știți voi, agentul termic hrănitor…

Așșaaaa… În acordurile de pian ( acum se cântă ”Claire de Lune”…), tanti Jeni taie fâșii pieptul de pui în bucățele de un centimetru lățime și vreo 5 centimetri lungime ( i-am măsurat eu.. știți ce precizie are TJ?). Bucățile acelea se dau puțin prin făină și apoi se pun în uleiul încins până se rumenesc un pic. Se scurge din vas uleiul rămas ( e important, altfel riscăm să se taie smântâna) și apoi se adaugă supica, se lasă la fiert vreo 3 minute și apoi se adaugă smântâna. Se amestecă încontinuu vreo 2 minute, se pune mărar, sare, piper și se ia apoi de pe foc. Să vă spun că miroase bestial? Nu vă spun. Eu îmi fac de treabă cu mămăliguța (da, chiar mă pricep, nu vă speriați), pentru că acest pui cu smântână se servește cu o porție fierbinte și aurie de mămăliguță.

Booonn. Mirunica e un pic roșie în obrăjori acum pentru că nu a rezistat și s-a jucat cu flocosul ăla mic de cățel: s-au alergat prin toată curtea. Nice! Acum și-a pus șorțulețul cel roz și se apucă să ne facă desertul: cremă de ciocolată albă. La 300 de grame de ciocolată albă, Miruna mai folosește o lămâie, patru albușuri de ou și 150 de militri de smântânică. Ciocolata se topește în bain-marie, apoi se dă de pe foc și se amestecă pentru a se răci un pic. După aceea se adaugă smântâna. Separat, albușurile  se bat spumă și se adaugă în crema de ciocolată, amestecând bine până se omogenizează. La final se adaugă puțin câte puțin coaja rasă și zeama de lămâie, amestecând încontinuu. Crema se pune în cupe și se lasă în frigider. Mmmmmmmmmm… ce arooomăăă….

Petru cei care vin înghețați la cantină avem vin fiert cu scorțișoară, ceai de fructe de pădure, sau pentru cei doritori de senzații tari, țuică fiartă cu piper. Hai că mai e puțin și vine Crăciunul. Poftă mare!


Spaghete cu ton. Ruladă de cacao

decembrie 15, 2009

Păi să vă spun ce-am făcut aseară. Nu terminarăm noi bine treaba la cantină că tanti Jeni mi-a pus în brațe niște pachete și m-a trimis cu ele direct la Universitate, în spatele statuii lui Mihai Viteazu, unde m-am întâlnit cu Lia și alți oameni darnici care  au contribuit fiecare cu cadouri și bani, pentru a face mai fericite Sărbătorile de Iarnă pentru unii copii. Detalii despre această acțiune veți găsi AICI și AICI, eu nu voi menționa decât faptul că am fost destul de emoționat să întâlnesc acești oameni cu suflet mare și care știu să dăruiască. Lia, îți mulțumesc încă o dată în numele personalului ”Cantinei Sociale” că ne-ai dat ocazia să vă cunoaștem și să fim mai buni.  Dragilor, dacă vreți să participați și voi la această campanie, o găsiți pe Lia la Universitate și azi și mâine între orele 18:00 – 19:00. Gânduri bune, vă doresc!

 Așaaa… darnici am fost, cuminți am fost….. dar de mâncat ce mâncăm? Ia să vedem ce bunătăți născocește azi tanti Jeni prin oalele ei magice… Eee, da! Foarte bun! Spaghetti cu ton. Rețeta e simplă, dragii mei: se combină 200g de roșii în bulion,  200g de suc de roșii, 1 lingură de ulei de măsline, 2 căței maidanezi de usturoi, 1 cutie de ton în ulei (mai mare, așa…), niște zahăr, sare, piper, busuioc și, să nu uit, vreo 400 de grame de spaghetti.  Se pune uleiul la încins și punem la călit roșiile în bulion, sucul de roșii, usturoiul tocat mărunt, sarea, piperul, zahărul. Adăugăm și niște apă. Lăsăm totul la fiert până când sosul acesta scade la jumătate, deci cam o oră,o oră și un pic, la foc mic, pitic. Buuun… Tonul se scoate din cutie și se scurge de ulei. Sosul se ia de pe foc atunci când e gata și adăugăm în el bucățile de ton. Mai punem din nou pe foc să mai dea un clocot și gata. Pastele se fierb așa cum îmi plac mie, adică ”al-dente”, în apă cu puțină sare și ulei de măsline. După ce se fierb se strecoară și se țin un pic sub un jet de apă rece. Tanti Jeni nu amestecă pastele cu sosul. Dânsei îi place să pună spaghetele pe farfurie și apoi să adauge sosul peste ele. Deasupra presară niște parmezan ras și decorează cu o frunză de busuioc, să fie așa mai… rococo. Mmmmmmmm….. splendid! Un companion bun la spaghetele astea este vinul roșu, dar ar merge și unul rosee parfumeee. Alegerea este a voastră.

Așaaaa…. Miruna astăzi ne delectează la desert cu o SuperRuladăDeBiscuițiCuCacaoȘiNucăDeCocos. Na, că am zis asta dintr-o suflare. Mânuțele delicate și pricepute ale Mirunei prepară pe rând cele două componente ate acestei rulade: Blatul ( the dark side) și umplutura (the white side). Blatul se face din 500 de grame de biscuiți cu cacao, 300 de mililtri cu lapte, 150 de grame de margarină, 100 de grame de miez de nucă și esență de rom. Biscuiții se dau prin mașina de tocat, iar apoi în praful obținut se adaugă laptele încălzit și margarina topită, apoi esența de rom și nuca măcinată. Totul se amestecă până devine un amestec omogen. Umplutura se face din 100 de grame de nucă de cocos, 10 linguri de zahăr pudră, 200 de grame de unt și esență de vanilie. Se freacă untul cu zahărul pudră și esența de vanilie până de vine ca o spumă, apoi se adaugă nuca de cocos și se amestecă din nou până la omogenizare. Acum folosim folia alimentară: pe o bucată de folie se pune amestecul de biscuiți și se întinde, apoi se acoperă cu altă folie și se întinde cu făcălețul. Se scoate folia de deasupra și se pune uniform peste blatul de biscuiți, crema cea albă și aromată. Apoi se rulează. Se pune în frigider pentru câteva ore și gata!

Dragii mei, vă doresc poftă mare! Între timp a început să ningă, ceea ce mă face să fiu mai melancolic și visător… Dar voi visa după ce mănânc, evident. Haideți la masă! Poftă mare!


Ghiveci de post. Negrese

decembrie 14, 2009

Am vrut să stau sub plapumă tot weekendul, mai ales când am văzut că fulguiește afară. Brrrrr…. Păi sunt friguros, nu știați? Dar oricât aș fi de friguros, nu pot rezista să stau departe de cantină, ce să fac? Așa că sâmbătă și duminică am avut parte de un mix de program cultural, artistic și administrativ, adică am îmbinat utilul cu plăcutul. Mai pe românește, mi-am creat un task-list pe care am inclus curățenie la cantină și în împrejurimi, vizionarea de seriale pe laptop ( mai ales din ”Dexter” că acuși se termină, mai e un episod, abia aștept) și de meciuri de hochei la TV, că a jucat Washington cu Toronto și spre bucuria lui tanti Jeni, unul din preferații dumneaei, Alex Ovechkin de la Washington a făcut un meci mare. Evident nu am uitat de magnifica omletă pufoasă de dimineața de weekend, cu brânză și ceapă, asortată cu salată de roșii și ulei de măsline și pâinică prăjită. Magistral!  Deși, cum vă spuneam,  sunt friguros, abia aștept să vină înghețul și să jucăm hochei out-door pe piscina transformată în patinoar. O să fie foarte distractiv! În fine. În weekend am mai avut o surpriză plăcută și anume premiul ” Yummylicious” primit din partea dragei noastre Nik26, căreia îi mulțumim pentru gândurile și cuvintele frumoase. Iată premiul:

 

 

Ne-am gândit să dăm și noi mai departe acest premiu dragelor noastre surori Edith, Lia și Mămica de Sebastian, ale căror postări cu rețete sunt un real deliciu. Felicitări, dragele noastre! Keep up the good work!

Așaaaa…. hai că s-a făcut luni și intrăm iar în pâine. Mă rog, vorba vine că mai degrabă intră pâinea în noi decât noi în pâine, dar așa e expresia. Pentru că suntem în ultima săptămână de post, tanti Jeni s-a gândit să ne facă un ghiveci, de post, evident. Multe legume, ceea ce înseamnă multă savoare și vitamine. Las că ne scoatem noi pârleala cu de-ale porcului, mintenaș… 😉 Păi la un kilogram de cartofi, tanti Jeni mai pune o jumătate de kilogram de dovlecei, o jumătate de kilogram de roșii, o jumătate de kilogram de morcovi, o jumătate de varză albă (bre, tanti Jeni, numa jumătăți? dar ceva întreg nu intră la ghiveciul ăsta? Hai că m-a auzit…) un kilogram de cartofi, un ardei gras mare și verde o legătură de mărar, una de pătrunjel, cinci cepe mari, o foaie de dafin și un sfert de kil de fasole verde. Mai intră și niște usturoi, piper și sare, dar astea după gust. Așaaa… tanti Jeni și-a pus la pick-up un disc cu muzică de cameră semnată Franz Schubert și s-a apucat să taie ceapa și ardeiul apoi le-a pus la călit. A adăugat apoi în ordine, așa cum intră în scenă și instrumentele muzicale în timpul concertului, morcovii, cartofii și dovleceii tăiați rondele, fasolea verde tăiată bucăți, și varza feliată.  După câteva minute, se pune apă în compoziție ( nu aia muzicală, aia din oală), dar atât cât să acopere legumele și se lasă la fiert la foc mic și vasul acoperit. După fierbere se adaugă usturoiul pisat, roșiile decojite și tocate, sarea, piperul și foaia de dafin, apoi se mai lasă la fiert vreo 10 minute. La final, când concertul de cameră este gata, în aplauzele mulțimii se presară verdeața tocată fin, și ghiveciul este pregătiiiit! Mie-mi place cu pâinică prăjită. E delicios!!!!

Miruna s-a trezit azi cu noaptea-n cap că s-a gândit să ne delecteze cu negrese cu muuuuuultă ciocolată. Știu că nu e de post, dar am rugat-o să facă negrese azi că-mi era o poftăăăă… și cum Miruna nu mă poate refuza ( am o privire irezistibilă când rog ceva pe cineva, știu…. ), a pregătit pe masa ei de lucru următoarele: un pachet de unt, 2 linguri de cacao, 150 mililitri de lapte, 250 de grame de zahăr, 8 linguri de nucă măcinată, 200 de grame de făină, patru ouă și niște praf de copt. Untul, zahărul laptele și cacao se amestecă într-un vas,apoi se pun la  încălzit amestecând încontinuu până dă în clocot. Se lasă la fiert câteva minute apoi se pune la răcit. Din jumătate de cremă obținută astfel, se prepară blatul, adăugând făina, nuca, praful de copt și ouăle ( gălbenușurile separat și albușurile bătute spumă separat). Compoziția obținută se toarnă într-o tavă unsă și tapetată șis epune la cuptor la foc mediu. După ce s-a copt blatul, se lasă la răcit și apoi se scoate cugrijă din tavă și se taie cuburi. Fiecare cub se trece prin crema rămasă și apoi prin nucă pisată. Delicios! Evident că n-am rezistat și am luat puțină cremă pe degete înainte să fie gata și fără să mă vadă Miruna… ba m-a văzut… Negresele obținute se pun câteva ore la frigider și apoi sunt gata de servit. Mulțumesc, Miruna! Ești cea mai dulce fată de pe planetă!

Așaaaa… hai că pentru o zi de luni cred că e bine. Tanti Jeni vă așteaptă pentru a vă servi cu drag. Poftă mare, dragelor și dragilor!


Sarmale de post în dovleac. Tort de mere

decembrie 11, 2009

Hai că m-a speriat tanti Jeni cu dovleacul ăla. ” Ce faci, bre, cu el? Gata,  halloween-ul s-a dus! ”, zic. Tanti Jeni, drăgăstoasă cum o știți îmi zise: ” Decât să freci duda și te zgâiești la mine, mai bine adă niște varză murată din butoi! Și mai repede că ne-apucă noaptea până te miști!” Drăgăstoasă foc, tanti Jeni, de aia o iubesc. Azi, dumneaei face o chestie tare bună și anume sărmăluțe de post în dovleac. Interesant. Fiți atenți: pentru sarmale, tanti Jeni folosește vreo 15 foi de varză murată, o jumătate de morcov, o bucată de țelină, o cană de orez, o jumătate de ardei gras, 6 ciuperci, miez de nucă ( vreo trei), mărar, pătrunjel, trei căni de apă, niște roșii și ulei. Tanti Jeni taie ciupercile, ardeiul, toacă ceapa, pisează miezul de nucă și dă pe răzătoare morcovul și țelina. Se pune la călit în uleiul încins ceapa și orezul ( spălat în prealabil) până când orezul devine mai transparent.Se adaugă în oală țelina, morcovul, ardeiul șiciupercile, după care se toarnă cele trei căni de apă fierbinte. Totul fierbe vreo un sfert de oră, după care se adaugă roșiile tăiate, nuca pisată și verdeața. Se mai lasă la fiert vreo 3 minute. Umplutura aceasta se pune în foile de varză, care se împachetează cu dexteritate. Booonn.. acum tanti Jeni trece la dovleac. Îi taie capacul și îl scobește cu grijă, să nu cumva să se crape sau să pleznească. Apoi, pe fundul dovleacului se pune mărarul, o foaie de dafin ( acu i-a venit ideea lu tanti Jeni) și un rînd de varză murată. Ca un pătuț, așa. Pe el, culcăm un rând de sarmale, ușurel de tot. Punem apoi deasupra niște sos făcut din pastă de tomate diluată cu zeamă de varză și cimbru. Apoi iar varză, iar sarmale, iar sos și ultimul strat trebuie să fie de foi de varză. Șiuite așa dovleacul nostru s-a umpluuuut. Cuptorul se pune la încins la 180 de grade Celsius și băgăm cu grijă dovleacul în el. Tanti Jeni pune dovleacul pe o tavă și apoi în cuptor, pentru eventualele scurgeri de zeamă din dovleac. Și acum trebuie să avem răbdare că statul la cuptor durează vreo 4-5 ore. E ceva, dar merită efortul! Dovleacul acela se comportă ca un burete și absoarbe sosul așa că, pentru a nu ieși foarte uscate sarmalele, din când în când se mai adaugă apă. Mămăliguța e un companion excelent și de asemenea, pentru cine dorește, un pahar de vin roșu. Super!

Mirunica noastră, cu șorțulețul roz, a pregătit pentru desert un tort de mere cu scorțișoară. Blatul acestui tort se face din o cană de zahăr, o cană de făină albă și o cană de griș, care se amestecă toate până la omogenizare. Umplutura se face din două kilograme de mere, zeama unei lămâi, două pliculețe de zahăr vanilat și scorțișoară după gust. Merele se rad cu tot cu coajă, apoi se stropesc zeama de lămâie și se adaugă zahărul vanilat și scorțișoara. Se amestecă totul, păstrându-se zeama merelor în compoziție. Tava se pregătește ungând fundul și marginile cu puțin ulei. Apoi se pujne un strat de praf de blat de vreun deget grosime, un strat de mere gros de două degete, și tot așa până se obțin trei straturi de blat și trei de mere, ultimul strat fiind de mere. Se ține la cuptorul încins ( 200 de grade Celsius) vreo 30 de minute. După ce se scoate din cuptor se lasă puțin la răcit. Gata!

Fraților, ăsta e meniul de vineri. Vă așteptăm la masă și vă dorim unweekend plăcut. Poftă bună!


%d blogeri au apreciat: