”Te uită cum ninge Decembre” zice poetul. Ei bine, ninge pe dracu. Am stat ieri toată ziua și am așteptat să ningă, dar în zadar. Mi-e dor de ninsorile alea din copilărie, când omătul era așa de mare că se închideau școlile vreo săptămână, spre marele nostru ”regret”. Ce vremuri… Dar poate sunt eu prea pretențios și vreau să ningă chiar din prima zi de iarnă calendaristică, nu credeți? Eeeee… Mai bine hai să mă duc pe la cantină, că tanti Jeni mă lasă să lipsesc o zi două… dar nu știu până când, că are și răbdarea dumneaei niște limite. Aici, toate bune și frumoase: rutina zilnică, bucătăria duduie, tanti Jeni într-o parte cu bucatele, Miruna în alta cu deserturile ei minunate… Cățelul Dowgird zburdă pe afară și aleargă niște muște imaginare, apoi se ridică pe două lăbuțe și trage cu ochiul de afară pe geamul de la bucătărie să vadă ce bunătăți va primi el în castronel, astăzi. Nu știu voi cum vă simțiți, dar de fiecare dată când vin la cantină am acel sentiment de acasă, totul este plin de liniște sufletească aici, bucatele lui tanti Jeni miros minunat iar zâmbetul Mirunei… dar gata, ajunge cu sentimentalismele astea. Mai bine să-mi pun o cafea tare și să vedem ce avem azi în meniu că mi se făcu o foame de n-am unde dormi la noapte. De fapt am, dar era o figură de stil, dintr-un film. În fine. Azi tanti Jeni s-a gândit să ne delecteze cu niște pulpe de pui. Fiind frig afară, dumneaei s-a gândit să le îmbrace în ceva și anume în foietaj. Stați să vedeți cum se prepară bunătățile astea: la patru pulpe mari de pui, mari și frumoase, mai folosim o lingură de pesmet, o lingură de pateu de ficat de pui, două ouă, o ceapă, aluat de foietaj, sare, piper și un păhărel de vin alb. Tanti Jeni, ia matale păhărelul ăla de vin și lasă-mi mie sticla să am grijă de ea! Mulțumesc. Buuun. Mai departe: pulpele alea se curăță de piele și se prăjesc uuun pic, după ce se dau cu sare și piper, apoi se așează într-un platou. În aceeași tigaie, după ce s-au scos pulpele, se călește ceapa tăiată mărunt. Se ia un bol, în care se pune lingura de pateu, pesmetul, păhărelul de vin, sarea, piperul și unul din cele două ouă ( spart, evident) și se amestecă totul până la omogenizare. Se adaugă apoi și ceapa călită amestecându-se din nou, până se obține o cremă. Trecem apoi la aluatul de foietaj, care credea că scapă neobservat. Ei, bine, nu, nu scapă. Tanti Jeni taie aluatul în patru pătrățele, câte unul pentru fiecare pulpă. Se pune câte o pulpă în fiecare pătrat. Apoi pulpele se pictează cu crema obținută anterior. Tanti Jeni preferă azi stilul rococo cu influențe din Tizian, Tintoretto și Rafael, însă eu, ținând cont de formele rotunjoare ale pulpelor i-aș recomanda niște influențe rubensiene. Cred că e de la vin. Mă rog, după ce se termină crema, se împăturesc pulpele în foietaj și se închid, ungându-le pe exterior cu cel de-al doilea ou, bătut bine până recunoaște tot. Pulpele se pun într-o tavă, apoi se pun la copt pentru vreo 35-40 de minute la cuptorul încins în prealabil la vreo 180 de grade celsius. Se servesc calde cu sos de roșii. Splendid, tanti Jeni, mulțumim!
Pentru că știe cât de mult îmi place ciocolata, dulcea Miruna s-a gândit să ne răsfețe azi cu niște Mousse. De fapt numele complet din nomenclator este ”Mousse au chocolate noir”. ”Avec beaucoup de sourire de Miruna la douce” aș completa eu, într-o franceză aproximativă, pe care am învățat-o în copilărie singur din revista ”Pif”. Cum se face? Păi simplu:la 200 de grame de ciocolată amăruie, mai se combină 100 de grame de lapte, un gălbenuș de ou, 4 albușuri și două linguri de zahăr. Se pune laptele la încălzit, apoi se ia de pe foc și se adaugă ciocolata tăiată mărunt. Se amestecă totul până se topește de tot ciocolata, apoi se adaugă gălbenușul de ou și se amestecă din nou. Între timp, se bat spumă albușurile, iar când acestea încep să se întărească, se pune și zahărul. Apoi, un sfert din cantitatea de albușuri amestecate bine cu zahăr, se pune în compoziția de lapte și ciocolată și se amestecă ușor. Se adaugă treptat și restul de albuș, amestecând ușor astfel încât spuma să nu se lase. Ea trebuie să devină omogenă iar la final nu trebuie să se mai vadă nici o urmă de albuș. Așaa… Acum spuma obținută se varsă în pahare și se pune la rece vreo oră. Excelent!
Aștept în continuare să ningă… Meniul de azi e pe sufletul meu, sper că și pe al vostru. Poftă mare!
Publicat de cristiangheorghe 
Cantina Socială 