Of, ninsoarea asta… îmi induce o puternică stare de melancolie și îmi paralizează toate simțurile, și…. Am stat toată dimineața în pat privind cum ninge liniștit și ascultând muzică de Bach. Efectul este senzațional… Fulgii de zăpadă căzând ușor în acordurile orgii, ca într-o procesiune divină, cerească, nepământeană…. Să încercați și voi. Evident, foamea m-a împins afară din casă din nou și a trebuit să-mi croiesc drum prin zapada de pe trotuar să ajung la cantină. Am ajuns sleit de puteri și aproape înghețat de frig ( de, dracu m-a pus să nu-mi iau puloverul ăla mai gros de lână ?) dar am fost resuscitat repede de cafeluța pregătită de tanti Jeni. Off, cafeluța asta a dumneaei provoacă dependență. Micii chinezi, chiriașii lui tanti Jeni din butoiul cel vechi pentru varză, s-au apucat cu hărnicie încă de dimineață să curețe curtea și împrejurimile cantinei de zăpada căzută de aseară, drept pentru care tanti Jeni le-a oferit câte o cană cu ceai verde, că vin fiert ei nu prea servesc așa de devreme, mai ales că mergeau pe șantier. Am învățat și eu de la ei că la mulțumesc în chineză se zice ” Xie xie”. Cățelul Dowgird stătea mititelul în cușcă și dormita pe păturica aceea pufoasă pe care i-a pus-o Miruna drept culcuș de iarnă, să nu înghețe ” pufulețul ăsta urechiat” cum îl alintă ea. E atât de bună Miruna… un suflet cald, blând și liniștit. În fine, iar cad în visare și melancolie. Să ne trezim așadar și să vedem ce avem azi în meniu.
Păi, tocmai mă uit la tanti Jeni cum pregătește un pui cu smântână. Delicios! Voi ce ziceți? Dumneaei și-a pus azi la pick-up un disc cu Debussy, tocmai ascultă ” Dansul fulgilor de nea” că e de sezon. La 200 de grame de piept de pui mai intră două linguri de ulei, trei linguri de smântână, niște făină, mărar, sare și piper, precum și vreo 50 de mililitri de supică de pui, că tanti Jeni a făcut și din asta mai devreme, știți voi, agentul termic hrănitor…
Așșaaaa… În acordurile de pian ( acum se cântă ”Claire de Lune”…), tanti Jeni taie fâșii pieptul de pui în bucățele de un centimetru lățime și vreo 5 centimetri lungime ( i-am măsurat eu.. știți ce precizie are TJ?). Bucățile acelea se dau puțin prin făină și apoi se pun în uleiul încins până se rumenesc un pic. Se scurge din vas uleiul rămas ( e important, altfel riscăm să se taie smântâna) și apoi se adaugă supica, se lasă la fiert vreo 3 minute și apoi se adaugă smântâna. Se amestecă încontinuu vreo 2 minute, se pune mărar, sare, piper și se ia apoi de pe foc. Să vă spun că miroase bestial? Nu vă spun. Eu îmi fac de treabă cu mămăliguța (da, chiar mă pricep, nu vă speriați), pentru că acest pui cu smântână se servește cu o porție fierbinte și aurie de mămăliguță.
Booonn. Mirunica e un pic roșie în obrăjori acum pentru că nu a rezistat și s-a jucat cu flocosul ăla mic de cățel: s-au alergat prin toată curtea. Nice! Acum și-a pus șorțulețul cel roz și se apucă să ne facă desertul: cremă de ciocolată albă. La 300 de grame de ciocolată albă, Miruna mai folosește o lămâie, patru albușuri de ou și 150 de militri de smântânică. Ciocolata se topește în bain-marie, apoi se dă de pe foc și se amestecă pentru a se răci un pic. După aceea se adaugă smântâna. Separat, albușurile se bat spumă și se adaugă în crema de ciocolată, amestecând bine până se omogenizează. La final se adaugă puțin câte puțin coaja rasă și zeama de lămâie, amestecând încontinuu. Crema se pune în cupe și se lasă în frigider. Mmmmmmmmmm… ce arooomăăă….
Petru cei care vin înghețați la cantină avem vin fiert cu scorțișoară, ceai de fructe de pădure, sau pentru cei doritori de senzații tari, țuică fiartă cu piper. Hai că mai e puțin și vine Crăciunul. Poftă mare!
Publicat de cristiangheorghe 
Cantina Socială 