Petrecere

Hai că ni s-a pus pata  de o petrecere, aici la Cantina Socială. Tanti Jeni a pregătit repede câteva gustări: rulouri de șuncă cu salată de crudități, chifle la cuptor umplute cu ciuperci și cașcaval, cârnăciori prăjiți, icre, pastă de pește, slăninuță afumată. Miruna a pregătit repede niște covrigei și sărățele, iar pe seară va face niște clătite cu gem. Avem vin, bere, limonadă și ceai bun, bun e tot.

Muzica din seara asta e  din anii 70. Propuneri de playlist:

Vă așteptăm pe la noi. Dacă aveți și voi propuneți muzicale, sunteți bineveniți! Să se încingă petrecerea!

Publicitate

Adi Hădean. Cremă. Sashimi. Bomboane

Păi, ne ia ieri tanti Jeni deoparte, pe Miruna și pe mine, și ne pune să ne aranjăm frumos că seara va trebui să mergem în ospeție la domnu Adi Hădean la ”Seara andaluză” de la Casa Latină. ”Tanti Jeni, zic, dar nu ar trebui să mergi matale? Așa.. ca între specialiști?” Dumneaei se învârtea prin bucătărie, inspectând rastelurile de vase și tacâmuri: ” Lasă, zice, mergeți voi că sunteți mai tineri… Să-i transmiteți salutări și respectele mele domnului Hădean din partea mea…” Adevărul e că nu știți cum e cu tanti Jeni când e invitată la ocazii d-astea. Dumneaei trebuie anunțată cam cu șase luni înainte de un eveniment la care trebuie să participe. Păi, o lună îi ia să se gândească dacă se duce sau nu… a două lună se hotărăște cu ce să se îmbrace… a treia lună se gândește cum se coafează… a patra lună se răzgândește în legătură cu garderoba și o ia de la capăt… A cincea lună e cea mai grea: cu ce se încalță? Apoi a șasea lună ia totul de la zero și este gata cu exact o oră înainte de eveniment. Cam asta e cu tanti Jeni și evenimentele. Așa că, aseară, ca ambasadori ai Cantinei Sociale, m-am prezentat la braț cu strălucitoarea Miruna la Seara Andaluză de la Casa Latină, acolo unde domnul Adi Hădean a pregătit niște specialități foarte gustoase, fiecare îmbucătură fiind un real deliciu. Am avut parte de un antreu, fel principal și desert, extraordinare! Una peste alta, dragii mei, a fost o seară pe cinste, iar detaliile le găsiți AICI, în postarea de pe blogul lui Adi Hădean. Foarte bun a fost și ceaiul fierbinte de mere cu scorțișoară, care ne-a făcut să uităm de frigul de afară. Miruna a zis că neapărat o să bage și la noi în meniu așa ceva. 

Buuunn.. să revenim acum la meniul de astăzi, cel pregătit de tanti Jeni. Dânsa s-a gândit că e vineri și să facă ceva mai ușurel, așa. Pentru început o cremă de legume, bună și onctuoasă, că tot nu a mai făcut de multișor. Mmmmm…. Pentru asta a folosit: 5 morcovi, trei cepe, trei cartofi, o țelină mare, 50 de grame de ciuperci, 100 de grame de ulei, o legătură de pătrunjel, două linguri de făină și sare. Tanti Jeni spală, curăță și taie felii morcovii și țelina și le pune la fiert cam o jumătate de oră în trei litri de apă. Între timp, ceapa e tăiată solzișori și pusă la călit în ulei la foc mic, până se topește, apoi adaugă făina. După ce făina se rumenește puțin, se stinge cu zeama de la legumele fierte. În supă se adaugă și cartofii, tăiați cubulețe, și se mai lasă totul la fiert vreo jumătate de oră. Legumele se scot apoi într-un vas și se pasează bine. Tanti Jeni a ales pentru asta varianta mixer, yyyyhaaaa! , că tot și-a pus dânsa un Deep Purple la pick-up: ”Smoooke on the waaaater….” Hai că o știți, ia ascultați AICI, o variantă live cu Ian Gillan, pe care tanti Jeni îl iubește mult de tot. Așaaaa… Se pun înapoi în supă legumele pasate, ceapa călită cu făina, amestecăm bine  și adăugăm ciupercile. Yummmyyy!!!! Se servește caldă cu crutoane micuțe, așa cum îi place lui tanti Jeni să le facă la cuptor.

La felul doi avem o specialitate japoneză, mai exact un aranjament legumistic-piscicol, care arată foaaarte ikebana în farfurie. Chestia asta se numește ”sashimi” și se face din: 500 de grame de file de somon, două linguri de ulei de arahide, două linguri de ulei de susan, o linguriță de sos de soia, zeama de la o lămâie, două linguri de arpagic tocat bine, doi căței de usturoi zdrobiți de tot, un morcov, un ardei chili, un castravete și o ridiche albă. Tanti Jeni taie fileul în felii subțiri, perpendicular față de fibre, și îl pune pe platou. Apoi, taie legumele subțiri de tot, având grijă ca mai înainte să curețe de coajă ridichea, morcovul și castravetele. Legumele se pun peste feliile de somon, și apoi totul așteaptă să fie binecuvântat de sosul care se prepară astfel: uleiul de arahide și cel de susan se pun la încălzit într-un vas, apoi se toarnă se toarnă acolo arpagicul, usturoul și ardeiul chili, turnându-se deasupra zeama de lămâie. Totul se dă într-un clocot și se toarnă apoi cu gesturi maiestuoase peste ansamblul de pe platou.  Aranjamentul ăsta splendid a ieșit, așa cum îi place lui tanti Jeni să zică, foarte … ”rococo”. Miroase și are un gust extraordinar!

La desert, Miruna ne pregătește niște bomboane așa de bune încât aș mânca singur o tonă, fără să împart cu nimeni. În nomenclatorul cantinei se numesc ”bomboane cu arahide și nucă de cocos”. Pentru asta, Miruna a folosit 150 de grame de lapte praf, 300 de grame de zahăr pudră, un pachet de unt, 100 de grame de nucă de cocos, două foi de napolitane și 150 de grame de arahide prăjite. Untul și zahărul se freacă până se fac spumă,apoi se adaugă puțin câte puțin laptele praf nedizolvat și trei sferturi din cantitatea de nucă de cocos. Cele două foi de napolitane se sfărâmă bine și se adaugă și ele în compoziție. Se freacă totul până la omogenizare, apoi din pasta care rezultă, Miruna face cu mânuțele ei delicate și pricepute, niște biluțe, formând astfel bomboanele. În mijlocul fiecărei biluțe se pune o arahidă prăjită, apoi se dau toate bomboanele astea prin nucă de cocos, transformându-se în niște bulgărași pufoși și foarte apetisanți. Bomboanele se pun pe un platou și se pun la rece, în frigider, cam vreo două ore. Apoi sunt gata de servit: sunt dulci, se topesc în gură, iar miezul de arahidă este crocant. Extraordinar! Serviți cu grijă că provoacă dependență!

Dragii mei, pentru cei care nu țin post astăzi, antreurile cu slăninuță, ceapă roșie, brânzică, castraveți și măsline sunt la dispoziție, doar să cereți. Avem și vinișor, și ceiuț de fructe de pădure și de mere cu scorțișoară, la fel de bun ca cel pe care l-am servit aseară. Vă așteptăm cu drag, și vă dorim un weekend plăcut! Poftă bună!

Supică. Jeleu.

Când m-am trezit azi dimineață și am privit pe fereastră, m-a cuprins o stare de  melancolie. Geamurile erau acoperite aproape în întregime de flori de gheață, atât de frumoase, înfiorător de frumoase,  încât le-aș fi contemplat toată ziua, uitând să respir. Aș fi vrut să le ating, să le simt catifelarea rece, să mi se lipească pielea degetelor de formele lor atât de perfecte… Dar a trebuit să apară într-un târziu soarele și florile de gheață au dispărut în liniște, ca niște lacrimi nestinse de dor… De abia atunci am simțit frigul… brrr… cu riscul de a mă repeta, m-am săturat de frigul ăstaaaa…. Melancolic și înfrigurat, i-am trimis un SMS lui tanti Jeni: ”Vreau supică cu găluște”. Dumneaei știe că atunci când vreau eu ceva de mâncare, simt nevoia de afecțiune și nu mă poate refuza. Așa că, m-am îmbrăcat, mi-am pus căștile de la iPhone în urechi și fuga la cantină. Pe drum am ascultat piesa asta ( click AICI) și mă gândeam la viața uneori prea scurtă a lucrurilor frumoase, precum florile acelea de gheață… Dar am ajuns repede la cantină și cafeluța cea aromată m-a scos rapid din starea de melancolie, Uff, ce bine! M-am așezat cuminte pe un scăunel în bucătărie și am privit-o pe tanti Jeni cum prepară ea sublima, extaordinara, incomparabil de gustoasa ei supă cu găluște. Azi a folosit niște carne de vițel, vreo 500 de grame la care a adăugat 3 morcovi, două rădăcini de pătrunjel,  o bucată mică de țelină,  trei cartofi, niște praf de legume uscate, și puțin piper. A spălat, curățat și tăiat legumele, apoi le-a pus la fiert împreună cu carnea de vițel, vreo oră jumate, sub capac. Între timp, tanti Jeni a preparat miraculoasele ei găluște pentru supă. Sunt atât de moi și pufoase încât simți că se topesc în gură atât de sublim… Of, iar mi-am amintit de florile acelea de gheață. Gata! Ajunge! Hai să vedem mai bine cum procedează tani Jeni: pentru găluște avem nevoie de 6-7 linguri de griș, două ouă întregi și o lingură de ulei. Tanti jeni bate întâi ouăle bine, apoi pune lingura aceea de ulei și adaugă cu grijă grișulețul, amestecând până se obține o pastă nu foarte groasă. După ce supa s-a fiert, ea se strecoară. Tanti Jeni s-a gândit să facă din carnea aceea și legumele fierte rămase o mică salată de Boeuf.  Așa că, dacă tot stăteam de pomană, m-a pus să frec maioneza. Mulțumesc , tanti Jeni. În supica aceea limpede, se pun găluștele  cu lingura, se acoperă cu capacul și se lasă la fiert vreo zece minute. La final, găluștele sunt fierte, umflate și pufoase. Mmmmm…. Ce frumos miroase! Abia aștept să se răcească puțin și să servesc un castron! În fiecare farfurie, tanti Jeni pune ca ornament două frunze de pătrunjel pentru a mai potența un pic aroma. Foaaarte gustos!

Să trecem acum la capitolul deserturi. În timp ce frecam de zor la maioneza aceea, o priveam pe Miruna cum pregătea ea cu meticulozitate  o ”specialitate specială”: jeleuri italienești. Hai să vedem cum procedează prințesa dulciurilor: la 500 de grame de brânză de vaci, se mai folosesc 500 de grame de brânză Ricotta, un plic de zahăr vanilinat, 75 de grame de zahăr, 100 de militri de frișcă, coaja rasă de la o lămâie, 5o de militri de lichior Maraschino, vreo 10 grame de gelatină, și 200 de grame de biscuiți cu migdale ( Amaretti). Brânza de vaci e stoarce bine de zer și se amestecă cu cea Ricotta, cu coaja rasă de lămâie, frișca, zahărul, zahărul vaniliat și se bat apoi cu mixerul. Se înmoaie gelatina în apă și se dizolvă apoi în ”baine marie”.  Miruna zice că așa scrie pe etichetă.  Apoi pune în gelatina dizolvată trei linguri de compoziție și le amestecă până se înglobează. Adaugă apoi restul de compoziție și amestecă totul până la omogenizare.  Într-o formă de chec tapetată cu folie transparentă, Miruna pune compoziția astfel: pune un strat de brânză (2-3 cm), apoi unul de biscuiți Amaretti, iar unul cu brânză, iar unul cu Amaretti și tot așa, până când,la final ajunge la cel cu brânză. Se pune la frigider cam șase ore. Super gustos… Când este gata se răstoarnă pe un platou și se taie felii. Grazie, Miruna!

Frațlior, supa este gata, eu mai am puțin de frecat la maioneza asta și în curând va fi gata și salata de Boeuf ornată cu gogoșari și felii de castraveți murați , iar jeleul mai are puțin de stat la frigider și va fi servit de Miruna cea dulce cu șorțuleț roz. Pentru cei nerăbdători avem și niște antreuri cu slăninuță afumată, brânzică telemea, castraveți murați, măsline și ceapă roșie, acompaniate de câte un păhărel de pălincă de pere tocmai din Maramureș. Vă așteptăm pe la noi! Poftă mare!

Ficăței în sos. Papanași!

Brrrr… Deși ne-am distrat foarte bine cu patinele în weekend, m-am cam săturat de frigul ăsta… Azi dimineață am stat sub plapumă până târziu, noroc că s-a înseninat cerul și a apărut soarele, altfel nu m-aș fi dat jos din pat. Ieri, am petrecut toată ziua la cantină: tanti Jeni și Miruna au mai făcut  o porție mare de castane coapte, ne-am uitat la Gala Laureaților de la Campionatul de Patinaj Artistic și apoi ne-am dat iar pe patine și am jucat hochei. Spre seară, inspirată de spectacolul văzut la televizor, Miruna ne-a pregătit un foarte frumos număr de patinaj artistic: și -a îmbrăcat rochița aceea albastră, a scos pick-up ul afară și a pregătit un număr special, doar pentru noi, având ca temă muzicală un fragment foarte cunoscut. Dacă vreți să-l ascultați, click AICI. (Chiar mi s-a făcut dor de serialul ăsta… Oare s-o găsi pe net?) . Offf… în timpul dansului, Miruna semăna cu o prințesă a gheții.. precum Sonja Henie sau Katarina Witt. Piruetele Mirunei pe gheață lăsau în urmă dâre de steluțe aurii iar patinele ei păreau a fi de foc… La sfârșit, tanti Jeni și cu mine am aplaudat-o și am aruncat flori pe gheață, iar cățelul Dowgird i-a sărit în brațe și a lins-o pe toată fața. Tare afectuos, flocosul ăsta mic!

Eiii, dar uite că s-a făcut luni și intrăm iar în producție. Tanti Jeni ne delectează astăzi cu o porție minunată de ficăței în sos de roșii și unt. E o adevărată minunăție, fiți atenți: la un kilogram de ficăței de pasăre, se mai folosesc două cepe, o lingură de făină, doi castraveți murați, o lingură de bulion, o lingură de oțet, 25 de grame de unt, două roșii, o lingură de capere, și nelipsiții prieteni, sarea și piperul. Ceapa se curăță și se spală, se taie solzișori și se călește în ulei. Separat, ficatul se pudrează cu făină și se prăjește și el, doar un pic. Se amestecă apoi ceapa și ficățeii și se stinge totul cu lingura de oțet. Castraveții se curăță de coajă și se taie rondele, apoi se adaugă și ei împreună cu lingura de capere Se adaugă sare și piper, apoi se lasă la fiert înăbușit pentru o jumătate de oră. Tanti Jeni prepară între timp sosul: pune untul la încins într-o crăticioară, apoi adaugă roșiile curățate de pieliță și de semințe și lingura aceea de bulion și se fierbe totul până se obține un sos consistent și aromat. În sunet de fanfară, tanti Jeni adaugă maiestuos sosul peste ficăței și mai lasă cratița pe foc să mai dea un clocot. Magnific! Gustos! Extraordinar! Se servește fierbinte.

La capitolul desert, avem papanași. Miruna a pregătit această specialitate atât de dragă nouă, folosind: 400 de grame de brânză de vaci, o linguriță de griș, o lingură de făină, două ouă, sare, smântână și dulceață de vișine. Miruna zdrobește cu delicatețe brânza de vaci apoi o amestecă cu făina, grișul și ouăle întregi și se amestecă bine de tot. Din această compoziție se formează papanașii, rotunzi cu gaură în mijloc, și se pun la prăjit în mult ulei încins. Când sunt rumeniți pe ambele părți, se scot pe un platou și se pudrează, apoi Miruna îi ornează cu smântână și dulceață de vișine. Mmmmm… ce bun… se topesc în gură…

Cam asta e pentru azi. Ficățeii sunt calzi, papanașii la fel, iar atmosfera la cantină e de asemenea caldă și primitoare. Vă așteptăm! Poftă mare!

Film. Castane coapte. Leapșa de la Melami

Hai că am avut o sâmbătă plină. Am curățat curtea cantinei de zăpadă, am avut program sportiv cu patinele iar acum pe seară, la o cană de vin fiert, tanti Jeni a scos din filmoteca dumneaei un clasic rusesc: ecranizarea romanului ”Război și pace” de Lev Tolstoi, în regia domnului Serghei Botnarciuc. Știți doar cât de romantică e tanti Jeni și cât de mult îi plac clasicii ruși.  Film lung, dar foarte interesant, mai ales că tanti Jeni știa cât de mult îmi place de actrița Liudmila Savelieva, interpreta Natașei Rostova. Dacă vreți să știți cât de frumoasă este actrița cu pricina puteți viziona AICI , într-o scurtă scenă din film. Dacă nu vă place limba rusă, dați sonorul pe ”mute”. Pentru ronțăit, Miruna ne-a pregătit niște porții generoase de castane coapte. Foarte simplu: cu mânuțele ei gingașe a șters castanele cu un șervet apoi le-a crestat pe o parte. A tapetat apoi o tavă cu hârtie de copt și a așezat castanele în ea cu crestăturile în sus, fără să se atingă una de cealaltă. Le-a ținut la cuptor vreo 25 de minute și gataaa! Erau tocmai bune de servit! Evident că mie nu mi-au ajuns și a trebuit să mai ciugulesc niște castane coapte de la Miruna, dar asta așa ca pretext să stau lângă ea în timpul filmului… În fine.

Zilele trecute am primit o leapșă de la prietena noastră Melami, care sună cam așa:

Există niște reguli clare, pe care le iau cu copy-paste de la Melami, ca nu cumva să greșim:

Iată cele cinci îndatoriri ale premianţilor:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List  (nu știu cine e mr. linky list, poate află Melami, apoi aflu și eu și apoi aflați și voi. Simplu, nu?)  astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Buuuunnn… Acu trebuie să o dăm mai departe… Pentru că ne-am hotărât foarte greu, am apelat la metoda bilețelelor scoase dintr-un castron și câștigătorii sunt (”tadaaaaaaaaa!”): Georgiana, Virgil, Viața Nomadă și Fapte buneee..!  Așaaaa… Poate află ei cine este Mr. Linky List, ce vrea el, ce face și dacă părinții lui știe.

Hai că până am scris eu postarea asta s-a făcut deja duminică. Rest de weekend plăcut! Mă întorc la film că începe tanti Jeni fără mine….

Borș. Fasole bătută. Cremă de zahăr ars.

Offff, hai că de abia am reușit să mă ridic din pat… Mă dor toate oasele și de abia pot să mă țin pe picioare… Pfiuuuu… Păi ce, credeați că am scăpat de programul sportiv impus de tanti Jeni la cantină? Noooo way… Păi, ținând cont că totul era înghețat ieri, tanti Jeni ne-a făcut rost de patine și, așa cum avea de mult în plan, ne-a pus la dispoziție piscina înghețată pe post de patinoar. Vai, ce ne-am distrat! Am patinat cu toții până seara târziu, tanti Jeni, Miruna și cu mine. Deși nu avea patine, micuțul cățel Dowgird s-a alăturat și el găștii și s-a dovedit a fi un maestru al patinajului: dădea din lăbuțe repede repede iar din cauza vitezei prea mari mai cădea uneori în botic, scâncind scurt, apoi se scutura și pornea ambițios mai departe. Bravo, Dowgird! Ești un patruped viteaz! După ce ne-am mai revigorat cu câte o cană de vin fiert, am improvizat o poartă de hochei, am scos din debara crosele de lemn și pucul, și am jucat hochei după regulile miuței din curtea școlii. În poartă a stat cățelul Dowgird, care mic dar vioi, prindea pucul din aer cu lăbuțele mai ceva ca Martin Bordeur. Nu contează câte goluri a marcat fiecare, important e că ne-am distrat, până când s-a făcut seara și nu mai știa nimeni scorul. Vă dați seama că am ajuns acasă frânt de oboseală și am adormit imediat. Cum vă spuneam, abia de dimineața am simțit oboseala, dar am reușit să-mi adun forțele să ajung la cantină, să sorb cafeluța revigorantă și să văd ce bunătăți pregătește tanti Jeni.

Booonn… Deci, hai să vedem ce mâncăm azi. Păi tanti Jeni ne-a pregătit astăzi două specialități cu fasole. Numărul unu:borș de fasole cu mânătărci și numărul doi, o irezistibilă fasole bătută, așa de bună încât îți vine să te lingi pe degete. Să le luăm pe rând.

Pentru ciorbică, tanti Jeni a folosit 250 de grame de fasole boabe, 200 de grame de mânătărci, 3 cepe, un morcov, un pătrunjel, un păstârnac, sare și un litru de borș. Tanti Jeni a spălat și pus la înmuiat ciupercile și fasolea de aseară. Azi a pus la fiert fasolea de două ori: prima dată a lăsat-o să dea în clocot, apoi a scurs-o și a pus-o la fiert din nou, în apă fierbinte. Ceapa și zarzavatul se taie mărunt și se adaugă în oală după ce fasolea s-a fiert pe jumătate. Ciupercile se scot din apa în care au stat la înmuiat de aseară, se taie felii subțiri și se pun și ele la fiert, separat. Când și fasolea cu legumele și ciupercile sunt fierte, se pun în aceeași oală și se adaugă borșul, lăsându-se apoi să mai clocotească un pic.  Ahhhh… Miroase minunat și gustul este absolut devastator…

Pentru fasolica bătută, tanti Jeni a folosit 300 de grame de fasole boabe,  2 cepe, 4 linguri de ulei, un vârf de cuțit boia de ardei, 2 căței de usturoi pisat și sare. Fasolea a fost fiartă mai bine decât cea pentru borș, pentru a putea fi strivită ușor. Ceapa se taie solzișori și se prăjește în ulei, apoi se adaugă boiaua și se amestecă. Fasolea se pisează trecând-o prin sită și se freacă cu uleiul de la ceapa prăjită până se obține o pastă spumoasă. Apoi se adaugă usturoiul, pisat și el, și sare. Se pune apoi în boluri și deasupra se adaugă ceapa prăjită. Delicios! Minunat! Tanti Jeni servește fasolea asta bătută împreună cu murături sau salată de varză. Irezistibil…

Mirunica ne delectează astăzi cu delicioasă cremă de zahăr ars. Pentru asta a folosit 6 ouă, 200 de grame de zahăr, un litru de lapte și un plic de zahăr vaniliat. Miruna a topit zahărul într-o cratiță, având grijă ca apoi să tapeteze cratița cu acest zahăr: el trebuie să acopere fundul cratiței cât și pereții laterali, cel puțin până la jumătate, lăsându-se apoi la răcit. Laptele se pune la încălzit la foc mic și între timp ouăle se bat spumă și se amestecă cu zahărul vaniliat. Când laptele a fiert, se amestecă cu ouăle bătute și se pune în cratița tapetată cu zahăr topit. Buuun.. Cuptorul se pune la încălzit și cratița noastră se pune într-un vas mai mare, umplut cu apă, tot acest ansamblu băgându-se la cuptor. Crema de zahăr ars se fierbe astfel la cuptor după procedeul ”baine-marie”.  Ea va sta la cuptor cam 50 de minute. Trebuie să fim atenți din când în când, dacă apa din ”baine-marie” fierbe să adăugăm puțină apă rece, altfel crema noastră se va brânzi și va deveni ”cremă brânză de zahăr ars”. În momentul în care ea este gata, crema se desprinde de cratiță până la fund și nu vom vedea lichid lăptos și neînchegat. Crema se va pune apoi la răcit în frigider și se va servi rece. Eu un deliciu! E atât de dulce și gustoasă… și se topește în gură…

Vinul fiert și ceaiul fierbinte sunt și astăzi la dispoziție pe post de agent termic. Tanti Jeni vă așteaptă cu drag să serviți din bunătățile pregătite azi, iar dacă aveți și voi chef de patinat, sunteți invitații noștri. Intrarea e liberă.  Weekend plăcut!

Tocană. Tarte cu nuci și rahat

Dimineața m-am trezit cu chef de dat cu sania pe zăpada proaspăt căzută în toiul nopții. Chiar! ce o mai fi cu săniuța mea dragă din copilărie? Era micuță, fâșneață și ușoară. O trăgeam de coardă până în deal la Demostene, la Academie, și acolo mă puneam pe burtă pe sanie și mă lăsam dus la vale de accelerația gravitațională. Când prindeam viteză, îmi plăcea să închid ochii și să ascult cum îmi vâjâie vântul prin urechi. Ce aventură! Cred că de aceea cel mai mult din fizică mi-a plăcut lecția despre ”planul înclinat”. Când plecam de acasă, bunica mă înfofolea cu căciulă și fular pe care eu le dădeam jos când ajungeam acolo, la derdeluș. Păi, cum mai simțeam eu experiența aceea minunată cu atâtea textile pe mine? După lungi sesiuni de săniuș cu colegii de joacă, ne împărțeam în două tabere, făceam cazemate din zăpadă și ne băteam cu bulgări, până când aproape se întuneca. Uite așa ajungeam eu acasă roșu ca un rac și transpirat, de o făceam pe bunica și pe mama să se jure că nu mă mai lasă a doua zi afară cu sania. Evident, că nu puteau rezista privirilor mele rugătoare și promisiunilor făcute că ”nu mai fac”, etc… promisiuni deja încălcate în gândul meu jucăuș de copil. Offf…la toate astea m-am gândit azi tot drumul până la cantina lui tanti Jeni. Oare dacă am devenit așa nostalgic înseamnă că am îmbătrânit? Hm? În fine…

Tanti Jeni ne îmbie azi la cantină cu o specialitate regională și anume cu ”tocană secuiască”. Probabil că se mai face și prin alte părți ale țării sau ale lumii, dar în nomenclatorul cantinei așa apare și nu poate fi decât excelentă după ingredientele pe care le-a pregătit tanti Jeni: la 500 de grame de porc, nu prea grasă, mai folosim un kilogram de varză murată, 3 linguri de untdelemn și următoarele condimente: boia dulce, mărar, cimbru, o foaie de dafin, piper și ienibahar.  Carnea se taie în bucăți potrivite, nici prea mari nici prea mici și se pune la călit împreună cu ceapa tăiată mărunt pentru vreo 5 minute, la foc mic, în cratița cu untdelemn. Între timp, varza se spală, se stoarce și taie taie fideluță, țac-țac-țac. După ce carnea se călește, se adaugă o lingură de boia dulce și varza-fideluță. Se amestecă totul și se mai adaugă 200 de militri de apă, lăsând totul să fiarbă molcom, la foc mic. Din când în când se mai  amestecă pentru a nu se arde varza și adăugăm foaia de dafin, o jumătate de linguriță de piper, un vârf de linguriță de ienibahar, mărar verde și o ramură de cimbru.  Când tocana este gata, sosul trebuie să fie scăzut și bucătăria plină de arome îmbietoare… Mmmmm…. Se servește cu smântânică și mămăliguță. Companion bun poate fi astăzi vinul roșu.

Miruna, prințesa dulciurilor, ne prepară azi ceva delicios: tarte cu nucă și rahat. Pentru aluatul tartelor, dulcica noastră amestecă 250 de grame de făină cu două gălbenușuri de ou, 100 de grame de unt, 50 de grame de zahăr, 50 de militri de lapte, un vârf de cuțit de sare și niște vanilie. Pentru umplutură se folosesc două albușuri de ou, 100 de grame de zahăr, 100 de grame de nuci măcinate, 15 militri de esență de rom, și un plic de zahăr vaniliat. Mai folosim vreo 250 de grame de rahat tăiat bucățele. Din aceste cantități, aluatul rezultat se pune în 12 forme de tarte, deasupra cărora se pun vreo cinci sau șase bucățele de rahat. Umplutura se face astfel: albușurile se bat spumă, se adaugă zahărul și esența de rom și se bate spuma în continuare până se întărește din nou. Se pun apoi nucile măcinate și se amestecă până când acestea se înglobează în spumă. Umplutura, fiind gata, se porționează cu lingura și se pune pe fiecare tartă. Formele se pun într-o tavă și apoi la cuptor unde se lasă cam o jumătate de oră la foc mijlociu. Când sunt gata, se răstoarnă din forme pe un platou și se pudrează cu zahăr. Super delicioase!

Vă invităm așadar la bunătăți și astăzi. Puteți servi și o cană de vin fiert cu scorțișoară ca să vă mai încălziți. Poate mai povestiți și voi cum mergeați la săniuș când erați copii.. Hm, ce ziceți? Poftă bună, vă doresc!

Sushi. Dorayaki.

Uffff… iar ninge! Vă dați seama că dimineața am stat în pat până mai târziu, băgat tot sub plapumă, făcându-mi curaj să ies afară… Până la urmă am reușit: cafeluța aceea fierbinte și aromată de la cantină e o motivație bună, excelentă chiar. Drumul prin ninsoare a fost mai ușor decât mă așteptam, totuși e destul de friiiiiggg…. iPhone-ul meu arată -3 grade celsius, sărăcuțul… să-l pun înapoi în buzunar să nu înghețe mititelul! Probabil din cauza ninsorii nici cățeii aceia nu mai stau pe gurile de canal. Chiar, i-ați observat? În zilele friguroase, cățeii stau în formă de covrig pe gurile de canal de pe trotuar, probabil să se încălzească. Eu am altă teorie: gurile acelea de canal sunt niște puncte de comunicare prin care cățeii, aflați în transă, iau legătura cu alte civilizații canine din spațiul extraterestru. I-ați văzut ce concentrați stau? Nu-i așa că am dreptate? Probabil că ninsoarea le perturbă comunicarea așa că de aceea astăzi nu văd astăzi nici un cățel ”în contact”. Hmmm…

Hai, că azi tanti Jeni face o superchestie. Dumneaei a stat ieri toată ziua și s-a uitat pe DVD la serialul ”Shogun”, că, de, e mare fană a domnului Richard Chamberlain. ” Arată atât de sexy cu barbă, plete și în kimono-ul ăla…” zice tanti Jeni vrăjită. Mă, rog, posibil, la bărbați nu mă pricep… Fiind, deci,  încă sub influența serialului cu pricina, tanti Jeni ne delectează azi cu o specialitate din Japonia îndepărtată ( dar atât de aproape, cum ar zice prietena noastră, Misaki-chan), și anume ”sushi”. Tanti Jeni și-a pregătit și un fundal sonor de excepție: a scos din rastelul cu discuri vinil albumul lui Isao Tomita cu prelucrări după Debussy. Nu-l știți? Piesele favorite ale lui tanti Jeni de pe albumul ăsta sunt : ”Arabesque No.1 ( click AICI), ”Gardens in the Rain” ( click AICI) și minunata ”Claire de Lune (click AICI) care este atât de… cosmică! Vă rog din suflet să le ascultați și voi! 

Așaaa… Dar să trecem la treabă. Din mulțimile de variante existente, Tanti Jeni face acel tip de sushi care seamănă cu un butoiaș de orez învelit într-o frunză, cu caviar deasupra. Frunza cu pricina este dintr-o algă japoneză, care se numește ”nori”. Dar să vedem cum prepară tanti Jeni sushi. Mai întâi, dânsa pregătește orezul, vreo patru pahare. Orezul se spală, se lasă la înmuiat pentru vreo jumătate de oră, apoi se scurge se pune din nou în apă  și se fierbe. Condimentele pentru orez se fac din șapte linguri cu oțet fin, 5 linguri de zahăr, 4 lingurițe de sare și 4 linguri de mirin ( un condiment lichid japonez făcut orez, drojdie de orez și lichior specific. E limpede și auriu). Condimentele astea se amestecă, apoi, după ce orezul este fiert, se înglobează în acesta, amestecând bine. Se lasă la răcit, la temperatura camerei, acoperit cu un șervet. Buuunnn… Acum orezul este pregătit să devină sushi. Din el se fac niște gogoloaie cilindrice care se ung cu wasabi ( ăsta este un sos făcut din hrean japonez care se cheamă wasabi), apoi se învelesc cu câte o foaie de algă ”nori” și deasupra se pune câte o linguriță de caviar roșu și negru. Din cantitatea aceea de orez ar trebui să iasă cam 10-12 bucăți de sushi. Mmmm… ce gustos!

Miruna ne va delecta și ea cu un desert japonez, care se cheamă ”Dorayaki”. Acestea sunt un fel de clătite mai groase, pufoase sub formă de gong japonez. De fapt de aici le vine și numele, pentru că ”dora” , în japoneză, înseamnă gong . Miruna ne explică legenda acestui desert: se spune că acum niște sute de ani un samurai, pe nume Benkei, și-a uitat gongul (dora) în casa unui fermier, după ce s-a ascuns o perioadă acolo și după plecarea lui, fermierul a folosit gongul la coacerea acestor ”dorayaki”. La 200 de grame de făină, se mai folosesc: două linguri de miere, 100 de grame de zahăr, o linguriță de praf de copt și patru ouă. Ouăle se bat bine împreună cu zahărul, apoi se adaugă reptat făina, amestecând și având grijă să nu se formeze cocoloașe. După ce făina este perfect înglobată, se adaugă mieeeeereeeaaa…. Praful de copt se diluează în patru lingurițe de apă apoi se adaugă și el în compoziție. Se amestecă totul bine, obținându-se un aluat care se va ține la frigider pentru o jumătate de oră. Apoi Miruna pregătește tigaia pe foc: Focul trebuie să fie mediu și tigaia neunsă. Dorayaki se fac una câte una, punând câte un polonic de compoziție în mijlocul tigăii. Atenție, nu întindeți compoziția în tigaie. Ea se va coace pe o parte și apoi o întoarcem cu o spatulă pe partea cealaltă. Atunci când este gata, suprafața este maro și marginile sunt galbene. Și miros exceleeeeeent… Miruna le așează pe un platou și le ornează cu topping din dulceață de vișine și frișcă. Mmmmm… Delicios!!!

Dragii mei,  nu-mi rămâne decât să vă invit la masă și să vă urez Poftă bună! Tanti Jeni mi-a spus că înainte de masă, japonezii spun ”Itadakimasu”. Acest cuvânt nu înseamnă neapărat ”Poftă bună” ci este un omagiu adus plantelor și animalelor sacrificate pentru pregătirea bunătăților servite. Cred că ar trebui să învățăm mai multe de la japonezi din acest punct de vedere. Sper să vă placă atât meniul de azi cât și muzica propusă spre delectare. Enjoy!

Ciorbă de găină. Prăjitură cu mac

Nuș cum naiba dar vinerea mă ia o foameeeee… parcă n-aș fi mâncat toată săptămâna, deși știți cu toții că am tot avut parte de bunătăți culinare, în fiecare zi. Mă rog, în fiecare zi în care am trecut pe la cantină… Azi dimineață, în clipa în care m-am trezit, pac! primesc un SMS drăgăstos de la tanti Jeni: ”Pe unde umbli, măi, rapandulă? Nici la ciorbă de găină nu te vedem azi? Hai, mișcă-te, cafeaua e gata!” Off, cum știe dumneaei să impulsioneze omul… O ciorbică de găină de curte… din aia cu zeama ”galbină-galbină”, cu tăiței proaspeți făcuți din ouă de casă… ce poate fi mai gustos pentru azi? Vă dați seama că am zburat instantaneu spre cantină, acolo unde carnea de găină,  porționată de dis-de-dimineață fierbea la foc molcom în oala pusă pe foc. Pentru că , da! Găina de țară trebuie fiartă la foc mic și timp îndelungat.. Tanti Jeni mai spumează din când în când ciorbica și pregătește celelalte ingrediente, toate câte trei: morcovi, ceapă, cartofi. Se mai folosesc de asemenea o țelină, un păstârnac și unul sau doi ardei roșii. Alături se află niște verdeață  ( pătrunjel, leuștean) și tăițeii de casă, sub formă de aluat întins bine, care sunt aproape uscați acum. Tanti Jeni a pregătit tăițeii de dimineață. Dânsa folosește pentru asta două ouă de țară, din acelea cu gălbenuș aproape roșu, o lingură de ulei de măsline, un pic de sare și făină cât cuprinde, pentru a forma un aluat potrivit de tare. Buuun… După ce fierbe carnea, se scoate din zeamă și se adaugă legumele, în prealabil spălate și tăiate în bucăți ,așa, mai măricele. Tanti Jeni mai adaugă și o roșie tăiată bucăți. Tăițeii se fierb separat, în apă cu sare, apoi se adaugă și ei în ciorbă. Mai lipsește ceva? Bineînțeles.. Păi borșul? Unde e borșul, tanti Jeni? Eee,da.. iată și borșul, cam 500 de mililitri, tocmai bun și acrișor. Știți cum face tanti Jeni borșul? Hai să vă zic: drojdia proaspătă se înmoaie în puțină apă călduță, apoi se pun pe rând: o linguriță de zahăr și două de făină și se lasă la căldură pentru vreo 5 ore. Se formează astfel ”maiaua”. Între timp se pun la opărit tărâțe cu mălai, în cantități egale. După ce se răcește și au trecut ”cele 5 ore ale maielei” se adaugă maiaua în vasul cu mălai și tărâțe. Se mai pune niște mărar și niște leuștean, eventual o crenguță de vișin, pentru aromă. Borșul se lasă la acrit într-un vas acoperit, la un loc cald, eventual acoperit cu o pătură. Se va acri cam în 24 de ore, după care se strecoară și se pune în sticle. Buunnn.. deci borșul ăsta, înainte de a fi pus în ciorbă, se încălzește separat și se adaugă atunci când ciorbița e aproape gata. Mirosul este absolut devastator… Mulțumim tanti Jeni pentru acestă operă de artă culinară!

Desertul propus astăzi de Miruna este excelent: prăjitură cu mac. Prințesa dulciurilor a pregătit această prăjitură din: patru ouă, un pachet de unt, 200 de grame de zahăr, două lingurițe de esență de migdale, 3 pliculețe de zahăr vaniliat, 200 de grame de mac, o cană și jumătate de lapte, un plic de praf de copt și două căni de făină. Zahărul se freacă cu untul moale, apoi se adaugă gălbenușurile de la ouă, esența de migdale, se pune laptele, praful de copt stins în prealabil cu niște zeamă de lămâie, macul măcinat și se amestecă totul bine, până la omogenizare. Albușurile se bat spumă și se adaugă și ele în compoziție, amestecând încontinuu până se înglobează și ele. Iată cum a ajuns globalizarea în bucătărie. Interesant. Compoziția rezultată se pune într-o tavă și apoi la cuptor, la foc potrivit. Când este gata, se pune la răcit și apoi i se adaugă o glazură formată din opt linguri de lapte, opt linguri de cacao, opt linguri de zahăr și un cubuleț de unt. Miruna deja a porționat prăjitura și a pus-o pe un platou. Minunat!

Eeeee, dragii mei, ne mai pregătim de un weekend. Să vedem ce aventuri ne mai așteaptă… Până atunci, poftă bună!

Piept de pui gratinat

Fraților, e ceva în neregulă cu mine. Azi dimineață m-am trezit plin de energie și chef de viață,  la naiba! CE s-o fi întâmplat? Doar n-am schimbat pernele… nici poziția patului… ascult aceeași muzică melancolică…. ar trebui să mă îngrijorez, nu credeți? Păi, cum o să mă duc eu azi la cantină așa, plin de frenezie, fără motiv? O să creadă tanti Jeni că iau prafuri sau antidepresive, și atâta-mi trebuie! ufff… trebuie să fac ceva să-mi revin… Să mă gândesc… hmmm..să mă gândesc la ce?  la datoriile de la întreținere? nu mă mai impresionează…. la dispariția urșilor panda? uffff.. nici asta nu are efect…simt că mă panichez!!! Buna dispoziție mă cuprinde într-un mod incontrolabil! Caut pe web.. pe google… of ! Gata! Am scăpat! Am găsit cover-ul de la Money Express cu Hanna Montana și mi-am revenit. M-am deprimat la loc. Păi cum naiba să nu mă deprim, când văd cum sunt folosiți copiii ca mijloace agresive de marketing, având ca target tot copii? offff… vorba cuiva: ”Hanna Montana lipsește doar de pe hârtia igienică, în rest e peste tot!”. E drăguța, finuță, dar parcă totuși s-a exagerat un pic cu imaginea ei, nu credeți? De ce nu o fi rămas ea un simplu personaj de film, ca HEIDI, de exemplu? O mai țineți minte pe Heidi, fetița munților, cum alerga ea prin poieni desculță și roșioară în obrăjori? Și pe băiețelul ăla fâstâcit care păstorea capre? Parcă Peter îl chema…Hai gata, că după aia mă deprim prea tare și mă ia tanti Jeni pe partea ailaltă…. Că veni vorba de tanti Jeni, ia să vedem noi ce pregătește dumneaei astăăăăzi…

Păi azi avem ”Piept de pui gratinat”. Interesant. La pieptul ăla generos de pui, mai intră la combinație patru ouă, o jumătate de pachet de unt, doi cartofi măricei, 200 de grame de cașcaval, niște curry, sare și un sos alb preparat din: supică de pui ( vreo 150 de mililitri), o linguriță de unt și două lingurițe de făină. Sosul ăsta se prepară relativ simplu: se topește untul, se adaugă treptat făina, amestecând continuu, iar la final adăugăm supica, un pic călduță.  Să revenim însă la pieptul de pui: îl tăiem în bucăți, îl condimentăm și apoi în tragem puțin într-o tigaie de teflon, fără ulei. Nu se prăjește de tot, doar așa un pic, să-și schimbe culoarea. Din cei doi cartofi facem un mic ”puree” după metoda binecunoscută. Piure-ul ăsta se amestecă cu două din cele patru ouă și cașcavalul ras și punem puțină sare. Tanti Jeni ia apoi un vas de Jena, îl unge cu unt și apoi toarnă în el piureul, iar deasupra pune tacticos bucățile de piept de pui. Celelalte două ouă se amestecă cu sosul acela alb și se toarnă deasupra. Mai radem puțin cașcaval până acoperim totul și se pune vasul la cuptor cam pentru o jumătate de oră. Ce miroooos!!! Irezistibil! Abia aștept să fie gata, că mor de foame!

Pentru că îmi era poftă tare-tare de tot de clătite, am rugat-o pe Miruna să facă azi o tonă. De clătite, evident! Oare i-am cerut prea mult? Hm? Știți doar că nu mă poate refuza… Miruna e o dulceață de fată și le-a făcut repede-repede, să fi vazut cum întorcea clătitele prin aer, o tigaie în mânuța stângă, una în mânuța dreaptă, flic-flacuri, triplu axel-uri, mamă, mamă! După ce le-a terminat, o parte le-a umplut cu dulceață de vișine , o parte cu brânză dulce și stafide, și unele le-a umplut cu ciocolată și le-a stropit cu sos caramel, că doar știți că Mirunei îi place foarte mult caramelul…. iar dintr-o tonă de clătite cred că rămân și pentru musafiri vreo două-trei… Bucăți, evident!

Masa este gata, tanti Jeni vă așteaptă să vă pună bunătăți în farfurie… Hai, curaj, îndrăzniți! Eu vă urez poftă bună!

Poate totuși găsim azi cui să dăruim colecția aceea de discuri cu povești de la ”Fântâna Dorințelor”. Ce ziceți? Hai să vedem…