Sushi. Dorayaki.

Uffff… iar ninge! Vă dați seama că dimineața am stat în pat până mai târziu, băgat tot sub plapumă, făcându-mi curaj să ies afară… Până la urmă am reușit: cafeluța aceea fierbinte și aromată de la cantină e o motivație bună, excelentă chiar. Drumul prin ninsoare a fost mai ușor decât mă așteptam, totuși e destul de friiiiiggg…. iPhone-ul meu arată -3 grade celsius, sărăcuțul… să-l pun înapoi în buzunar să nu înghețe mititelul! Probabil din cauza ninsorii nici cățeii aceia nu mai stau pe gurile de canal. Chiar, i-ați observat? În zilele friguroase, cățeii stau în formă de covrig pe gurile de canal de pe trotuar, probabil să se încălzească. Eu am altă teorie: gurile acelea de canal sunt niște puncte de comunicare prin care cățeii, aflați în transă, iau legătura cu alte civilizații canine din spațiul extraterestru. I-ați văzut ce concentrați stau? Nu-i așa că am dreptate? Probabil că ninsoarea le perturbă comunicarea așa că de aceea astăzi nu văd astăzi nici un cățel ”în contact”. Hmmm…

Hai, că azi tanti Jeni face o superchestie. Dumneaei a stat ieri toată ziua și s-a uitat pe DVD la serialul ”Shogun”, că, de, e mare fană a domnului Richard Chamberlain. ” Arată atât de sexy cu barbă, plete și în kimono-ul ăla…” zice tanti Jeni vrăjită. Mă, rog, posibil, la bărbați nu mă pricep… Fiind, deci,  încă sub influența serialului cu pricina, tanti Jeni ne delectează azi cu o specialitate din Japonia îndepărtată ( dar atât de aproape, cum ar zice prietena noastră, Misaki-chan), și anume ”sushi”. Tanti Jeni și-a pregătit și un fundal sonor de excepție: a scos din rastelul cu discuri vinil albumul lui Isao Tomita cu prelucrări după Debussy. Nu-l știți? Piesele favorite ale lui tanti Jeni de pe albumul ăsta sunt : ”Arabesque No.1 ( click AICI), ”Gardens in the Rain” ( click AICI) și minunata ”Claire de Lune (click AICI) care este atât de… cosmică! Vă rog din suflet să le ascultați și voi! 

Așaaa… Dar să trecem la treabă. Din mulțimile de variante existente, Tanti Jeni face acel tip de sushi care seamănă cu un butoiaș de orez învelit într-o frunză, cu caviar deasupra. Frunza cu pricina este dintr-o algă japoneză, care se numește ”nori”. Dar să vedem cum prepară tanti Jeni sushi. Mai întâi, dânsa pregătește orezul, vreo patru pahare. Orezul se spală, se lasă la înmuiat pentru vreo jumătate de oră, apoi se scurge se pune din nou în apă  și se fierbe. Condimentele pentru orez se fac din șapte linguri cu oțet fin, 5 linguri de zahăr, 4 lingurițe de sare și 4 linguri de mirin ( un condiment lichid japonez făcut orez, drojdie de orez și lichior specific. E limpede și auriu). Condimentele astea se amestecă, apoi, după ce orezul este fiert, se înglobează în acesta, amestecând bine. Se lasă la răcit, la temperatura camerei, acoperit cu un șervet. Buuunnn… Acum orezul este pregătit să devină sushi. Din el se fac niște gogoloaie cilindrice care se ung cu wasabi ( ăsta este un sos făcut din hrean japonez care se cheamă wasabi), apoi se învelesc cu câte o foaie de algă ”nori” și deasupra se pune câte o linguriță de caviar roșu și negru. Din cantitatea aceea de orez ar trebui să iasă cam 10-12 bucăți de sushi. Mmmm… ce gustos!

Miruna ne va delecta și ea cu un desert japonez, care se cheamă ”Dorayaki”. Acestea sunt un fel de clătite mai groase, pufoase sub formă de gong japonez. De fapt de aici le vine și numele, pentru că ”dora” , în japoneză, înseamnă gong . Miruna ne explică legenda acestui desert: se spune că acum niște sute de ani un samurai, pe nume Benkei, și-a uitat gongul (dora) în casa unui fermier, după ce s-a ascuns o perioadă acolo și după plecarea lui, fermierul a folosit gongul la coacerea acestor ”dorayaki”. La 200 de grame de făină, se mai folosesc: două linguri de miere, 100 de grame de zahăr, o linguriță de praf de copt și patru ouă. Ouăle se bat bine împreună cu zahărul, apoi se adaugă reptat făina, amestecând și având grijă să nu se formeze cocoloașe. După ce făina este perfect înglobată, se adaugă mieeeeereeeaaa…. Praful de copt se diluează în patru lingurițe de apă apoi se adaugă și el în compoziție. Se amestecă totul bine, obținându-se un aluat care se va ține la frigider pentru o jumătate de oră. Apoi Miruna pregătește tigaia pe foc: Focul trebuie să fie mediu și tigaia neunsă. Dorayaki se fac una câte una, punând câte un polonic de compoziție în mijlocul tigăii. Atenție, nu întindeți compoziția în tigaie. Ea se va coace pe o parte și apoi o întoarcem cu o spatulă pe partea cealaltă. Atunci când este gata, suprafața este maro și marginile sunt galbene. Și miros exceleeeeeent… Miruna le așează pe un platou și le ornează cu topping din dulceață de vișine și frișcă. Mmmmm… Delicios!!!

Dragii mei,  nu-mi rămâne decât să vă invit la masă și să vă urez Poftă bună! Tanti Jeni mi-a spus că înainte de masă, japonezii spun ”Itadakimasu”. Acest cuvânt nu înseamnă neapărat ”Poftă bună” ci este un omagiu adus plantelor și animalelor sacrificate pentru pregătirea bunătăților servite. Cred că ar trebui să învățăm mai multe de la japonezi din acest punct de vedere. Sper să vă placă atât meniul de azi cât și muzica propusă spre delectare. Enjoy!

Anunțuri

17 Responses to Sushi. Dorayaki.

  1. Tanti jeni, din alea 10-12 bucati de sushi, doua sunt ale mele, da?? sunt pe drum!

  2. …si daca mai ai codite de cirese….poate’mi faci si mie un ceai? am cam racit…:(

  3. am incercat sa ma tratez de dimineata cu cafea si tigari, dar n-a prea functionat….

  4. Nina spune:

    orez am mai mancat dar ma bag la prajitura din aia in forma de clatita. 🙂

  5. M-as inscrie si eu la o partie, dar cred ca sunt prea departe. Pana ajung eu …

  6. Miju spune:

    si un sake incalzit, din cescute de alea mici de portelan nu bem? sau trebuiesc gheise care, inclinate corespunzator, sa-l ofere din varful degetelor…

  7. viatanomada spune:

    @Miju-cred ca ne da TJ la polonice de nu mai stim nici cum ne cheama daca cerem si gheishe,frate e cantina sociala nu alte alea(sunt invidioasa shi io)si am shi copii minori,ce dreaq,ii fac educatia lu’ fiu-meu cu gheishe?(ar vrea el,atata cultura pe cmp nu gasesti oriunde).

  8. Tanti Jeni promit sa nu mai fac.
    ma scot cu o ceremonie a ceaiului? 🙂

  9. melami spune:

    Bine, fără gheişe, că e minori p-acilea. Da’ un samurai de-ăla ca ăl de-şi uită coifu-n casa gospodarului, se poate? Hai că era băieţi fini, cu codu’ Aikido la bază! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: