Măsline cu praz. Salată de portocale

februarie 26, 2010

”Vine vine primăăăvaraaaa…. Se așterne-n toată țaaaraaaaa…” Păi, să vină fraților, că eu o aștept! Toată ziua am frecat ieri la grătarul ăla, să-i scot fața. Știți cum a ieșit? Pfuaaa.. lucește de zici că e făcut din ”zvaroschi” d-alea. Nici nu-mi vine să-i pun cărbuni și să-l încing, așa de frumos e! Dar ce să fac… o să mă sacrific zilele astea când s-o face mai frumos afară.. Am pregătit și cărbunii, tot. Am fost taaare vrednic. Hai să vedem ce avem azi la meniu că se face acu vremea mesei și eu nu mai pot de foame…

Tanti Jeni ne pregătește azi măsline cu praz. Sau praz cu măsline. Nu se știe denumirea exactă pentru că ambele ingrediente sunt așa de gustoase în mâncarea asta, încât specialiștii nu au reușit după nici un congres internațional ( și au fost destule, credeți-mă) să stabilească exact care are mai mare importanță: măslinele sau prazul? Vă las și pe voi să vă dați cu părerea după ce vă delectați cu această minune culinară. Buuuunnn… ia să vedem cum procedează tanti Jeni, că tocmai și-a pus șorțul și un ambient muzical de excepție: ACESTA. La 200 de grame de măsline, dumneaei mai folosește două bucăți de praz, o ceapă, două roșii proaspete, 25 de grame de făină, pătrunjel verde, 80 de grame de ulei și sare. Ceapa se taie în solzișori și se pune la călit în ulei. În acordurile minunate de pian, tanti Jeni adaugă apoi prazul tăiat rondele, roșiile tăiate cubulețe și mai le lasă cinci minute la călit. Acum se adaugă măslinele, negre, mari, frumoase și lucioase și puțină apă caldă cât să acopere întreaga compoziție. După ce legumele au fiert, se adaugă făina dizolvată în puțină apă și se mai lasă totul la fiert încă vreo cinci minute. Când este gata, se adaugă sare după gust și se presară deasupra pătrunjelul. Gataaaa! Miroase excelent și are un gust absolut indescriptibil de minunat!

Mirunica ne pregătește o delicioasă salată de portocale. Are în ea numai bunătăți: portocale, banane, mere și lichior de portocale. Ia fiți atenți: portocalele se curăță de coajă și se desprind cu grijă feliuțele. Merele se taie felii subțiri și bananele se curăță de coajă și se taie rondele. Toate aceste bunătăți se pun într-un bol, se stropesc cu lichior, se amestecă ușor și apoi se pun la rece. Se servește după preferință cu frișcă. Veeeery juicyyy!

Cam asta e pentru azi, dragii mei. Mă duc să mă odihnesc un pic că la noapte avem semifinalele la hochei la Olimpiadă, și sunt meciuri care trebuiesc neapărat văzute! Vă doresc poftă bună și un weeeeeeeekend plăcuuuuut!


Ghiveci călugăresc. Desert cu mandarine

februarie 24, 2010

La zicala ”cu o floare nu se face primăvară” aș veni cu o completare: ” nici cu două”. Păi după ultimele două zile așa de frumoase, atât de pline de soare și voie bună, ziua de astăzi seamănă cu un chec necrescut. Și tocmai azi, de Dragobete! Atent cu dragele mele tanti Jeni și Miruna, am cumpărat azi câte un buchețel de zambile pentru fiecare: unul roz pentru Miruna, care a roșit la primirea lui, și unul albastru pentru tanti Jeni, culoarea preferată a dumneaei. Ăsta a fost așa, un soi de preview pentru 1 Martie, când o să vin la cantină cu flori și cu mărțișoare. Ufff… ziua asta așa de mohorâtă mă îndemna la somn de dimineață dar acum după cafeluța lui tanti Jeni deja mă simt mult mai bine. Ia să vedem ce bunătăți se pregătesc azi la cantinăăăă… Păi azi avem tot de post: ghiveci călugăresc. Adică, din câte îmi dau seama din titulatură, este un soi de ghiveci elaborat și adus la perfecțiune de mai multe generații de sfinți părinți. Foarte frumos! Dacă rezultatul este asemănător cu cel al altor sfinți părinți care au perfecționat berea pasteurizată, atunci ghiveciul ăsta nu poate fi decât excelent! Ia să vedem cum procedează tanti Jeni:

La șase cartofi tăiați cuburi, se mai folosesc doi morcovi tăiați rondele, o vânătă tăiată cuburi, trei cepe tăiate mărunt, 100 de militri de ulei, 150 de grame de mazăre, 250 de militri de suc de roșii mai gros, 150 de grame de fasole verde, doi ardei grași tăiați cuburi, un măr tăiat, 4 căței de usturoi, sare, piper, foi de dafin și verdeață tăiată mărunt. Buuuunnn…Uleiul se pune într-o cratiță mare, apoi se adaugă ceapa, morcovii, ardeii și se călesc la foc mic vreo 4 minute, după care se adaugă și cartofii, mai lăsându-se la călit încă vreo cinci minute.Tanti Jeni adaugă apoi cu grația-i binecunoscută, fasolea, mazărea și vânăta, mărul, foile de dafin, sarea, piperul și peste toate acestea toarnă 500 de militri de apă caldă. După ce amestecă bine pentru omogenizare prin răsucirea cratiței stânga-dreapta ( nu cu lingura, pentru că altfel ar zdrobi legumele… știu călugării ăia ce știu…), tanti Jeni acoperă cratița cu un capac și lasă totul la fiert la foc mic pentru o jumătate de oră. Se ia apoi capacul se adaugă sucul de roșii, usturoiul tăiat mărunt și se pune oala la cuptor pentru o jumătate de oră cu focul mic. Când sosul a scăzut suficient, ghiveciul este gata. Mmmm… nu pot să vă povestesc ce frumos miroase! Și ce gust divin….Amin!

Dulcea Miruna ne răsfață astăzi cu o prăjitură cu mandarine. Mă rog, mandarinele ar fi în rolul principal pentru că pentru prepararea acestui minunat desert mai intră: două pachete de brânză de vaci, 80 de grame de zahăr, un plic de zahăr vanilat, un plic de budincă de vanilie, patru ouă, 100 de militri de frișcă lichidă, 75 de grame de nucă măcinată, și patru mandarine.

Ouăle se bat cu telul, instrumentul preferat al Mirunei, apoi se adaugă zahărul și zahărul vanilat, apoi se amestecă totul foarte bine. Miruna mai adaugă brânza de vaci, budinca și frișca, iar după ce amestecă totul bine din nou, mai pune și trei sferturi din cantinatea de nucă măcinată. Mandarinele se curăță, feliile de madarină se curăță la rândul lor de pieliță și de sâmburi, apoi se adaugă și ele în compoziție, păstrând vreo 8 felii pentru decor. Buuuuun… Compoziția rezultată se pune într-o tavă unsă cu unt, iar deasupra compoziției,  Miruna așează tacticos feliile de mandarină rămase și presară restul de nucă pisată. Tave se pune la cuptor, unde se lasă la copt pentru vreo 40 de minute, la foc potrivit. Delicios!

 Dragii mei, vă las acum. Mă duc să mai fac ordine prin pivniță, să mai scot niște vin pentru voi și să pregătesc grătarul, că acuș vin zilele însorite și trebuie să profităm de ele. Tanti Jeni și Miruna vă așteaptă cu bunătățile pregătite. Poftă bună!


Sarmale de post. Cuib de privighetoare

februarie 22, 2010

Hai că tanti Jeni s-a gândit azi să facă ceva de post: sarmale din foi de viță, după o rețetă care este extraordinară. Stau aici pe scăunelul meu preferat din bucătărie, sorb cafeluța și o urmăresc pe tanti Jeni cum prepară acest deliciu. Sarmalele astea au următoarele părți componente: foile de viță ( vreo 60 de bucăți), umplutura, supa și sosul. Ingredientele sunt următoarele: Pentru umplutură: 500 de grame de soia granule, 500 de grame de ciuperci (pleurotus), 300 de grame de miez de nuca,300 de grame de orez cu bobul rotund (nu prefiert), 100 de grame de semințe de susan, 300 de mililitri de ulei, 100 de grame de stafide roșii, doi morcovi, un păstârnac, 3 cepe mari, 3 linguri de pastă de rosii, 4 linguri de cimbru uscat, 3 legături de mărar verde, sare , piper , 300 de mililitri de vin alb, 400 de mililitri de apă. Pentru supă: o ceapă mare,doi morcovi, un păstârnac, 300 mililitri de apă, două lingurițe sare. Pentru sos: trei linguri de pastă de tomate,100 mililitri de apă, 100 mililitri de vin alb, o lingură de ulei, două linguri de miere, o jumătate de ceapă, sare, piper și o legătură de mărar verde.

Pentru început, tanti Jeni prepară supa, apoi strecoară legumele și pune soia să se hidrateze in supa strecurată, lăsând-o acolo câtă vreme pregătește restul compoziției. Orezul se alege și se spală în câteva ape, iar ciupercile se toacă mărunt de tot. Buuun… Miezul de nucă se spală și el, apoi se usucă și se pisează, dar nu foarte mărunt. Ceapa, în schimb, se toacă mărunt și se rumenește în puțin ulei. Tanti Jeni trece apoi la stafide și le spală în câteva ape. Morcovul și păstârnacul sunt date pe răzătoarea mică și prăjite în ulei. Este momentul să scoatem acum soia din supă, să se scurgă bine și să se amestece toate ingredientele preparate mai sus, adăugând cimbru și mărar. Se pune după gust sare și piper și se adaugă 100 de militri de apă, amestecând totul până la omogenizare. Acum, cu acest amestec, tanti Jeni umple tacticos foile de viță și le împăturește. Pe fundul unei oale mari, pune frunze de viță, apoi sarmalele și deasupra din nou frunze de viță, punând apoi prețioasa delicatesă la fiert la foc mic. După vreo două ore jumate de fiert, se diluează pasta de roșii cu zeama în care au fiert sarmalele și se toarnă în oală, lăsând la fiert încă o jumătate de oră. Între timp, tanti Jeni prepară sosul punând la fiert ingredientele necesare până cânde se obține un lichid consistent. Se stinge focul și se adaugă mărar tocat mărunt. Mmmm.. excelent, dragii mei! Sarmalele acestea se servesc împreună cu sosul și având ca și companion un vin alb demidulce foarte bun! Irezistibil!

Mare pasionată de studiul păsărilor Miruna ne pregătește azi un desert ornitologic: cuib de privighetoare, fiindu-i dor de aceste păsări care ne încântă cu cântecul lor în serile de vară. Pentru asta, ea are la dispoziție: un pachet de foi pentru plăcintă, 150 de grame de miez de nuca, 150 de grame de zahăr tos, 150 de mililitri de apă, 100 de mililitri de ulei vegetal, esență de rom, 2 pliculețe cu zahăr vanilat și o jumătate de lingurita scortisoara macinata. În timp ce pregătește acest delicios desert de post, Miruna ne povestește că privighetoarea (Luscinia megarhynchos) este o mică pasăre migratoare, cântătoare, insectivoră care se înmulţeşte în Europa şi Asia, şi îşi petrece iernile în sudul Africii. Ce viață pe ele! Măcar o vedere ar putea și ele să ne trimită de acolo… În fine.

După ce decongelează pachetul de foi de plăcintă, Miruna ia o foaie și o unge cu ulei lăsând pe lățime o fâșie neunsă de doi centimetri. Pliază apoi foaia în două până la porțiunea neunsă și o rulează pe un băț cu diametrul de un centimetru, tot până la porțiunea neunsă. Practic din foaia de plăcintă se obține un rulou având din profil forma literei P culcate. Buuuun… Ruloul astfel obținut se ”inghesuie” pe bățul pe care s-a rulat spre mijloc, devenind astfel mai mic și mai încrețit. Se trage de pe băț, păstrându-I forma și se curbează ușor, obținând un cerc care are mijlocul umplut de fâșia neunsă a foii de plăcintă. Acestea sunt cuiburile. A naibii transformarea asta geometrică! Se procedează la fel cu restul de foi de plăcintă care s epun apoi într-o tavă îmbrăcată cu hârtie de copt. Se pun la cuptor pentru vreo jumătate de oră până când cuiburile capătă o culoare aurie. Între timp, Miruna prepară siropul, fierbând apa cu zahărul și adăugând scorțișoara, esența de rom și zahărul vanilat. După ce scot cuiburile din cuptor, se umple mijlocul lor cu nuca pisată și se stropesc din belșug cu sirop. Se lasă apoi la răcit și gataaa! Cuiburile sunt gata pentru a fi degustate cu poftă!

Vă așteptăm așadar să ne bucurăm de această minunată zi de început de primăvară și de bucatele pregătite azi de tanti Jeni și Miruna. Poftă bună!


Mere verzi umplute. Budincă cu orez și mere caramel

februarie 18, 2010

Hai că tanti Jeni a fost în piață de dimineață, singură, cu căruțul acela pe două roți cu care îi place dumneaei să se plimbe. A luat verdețuri, ceapă, roșii și o grămadă mare de tot de mere verzi. ” Ce faci, bre, cu merele alea? Nu știi că nouă ne plac numai ionatane și golden, ce naiba?” , mă ia gura pe dinainte. Tanti Jeni descarcă tacticos sacoșele în debara și îmi spuse mieros, așa cum numai dumneaei știe cel mai bine:” Gheorghe, azi dai probă la scobit viteză. Să dea naiba să irosești vreun măr, că jar mănânci azi… Hai fuga la treabă că acu vin clienții!” Of, of… uite așa îmi pun eu șorțul de bucătărie și mă apuc de treabă, deși n-am nici un chef… ce să fac? Aa, păi nu v-am spus că tanti Jeni pregătește pentru azi… stați să mă uit în nomenclator…, așa: ”Mere verzi umplute cu carne”. Cum, n-ați mai mâncat așa ceva? Stați să vă explic cum se face. La o cantinate de, să zicem, șase mere verzi, se mai folosesc 300 de grame de carne tocată, patru linguri de ulei, un pahar de suc de roșii, sare, piper, nucșoară, un cuișor ( d-ăla comestibil, nuuu…) și o ceapă. Booon. Acum: merele se spală, li se taie un căpăcel deasupra și apoi se scobesc în interior. Trebuie să am mare grijă când fac chestia asta să nu le găuresc… tanti Jeni mi-a dat o ustensilă de scobit legume, sper să mă descurc. Așa. Ceapa se taie mărunt și se pune la călit. Se adaugă în tigaie carnea tocată și miezul de la mere tocat mărunt de tot și se călește totul până când carnea are o culoare mai albicioasă, așa. Se adaugă apoi condimentele: nucșoara, cuișorul, ambele făcute praf, sarea, piperul, pătrunjel tocat mărunt. După ce se călește totul, cu această compoziție se umplu merele scobite care se pun apoi într-o tavă. Se face un amestec de suc de roșii cu ulei care se toarnă apoi în tavă pe lângă mere. Tava se acoperă cu o folie de aluminiu și se pune la cuptor câteva minute la foc mare. Când merele sunt coapte, se scoate folia și se mai lasă să se rumenească puțin, la foc potrivit.  Se servesc calde, cu puțină smântână. Excelent!

Cât stau și scobesc merele astea mă uit și la Miruna cum ne pregătește ea un desert, cu caramelul ei preferat și tot cu mere, dar nu din acestea verzi, ci din cele roșii. E vorba de ”budincă de orez cu mere în caramel”. O nebunie! Fiți atenți: la 100 de grame de orez, Miruna mai folosește 500 de militri de lapte, patru linguri de zahăr, un plic de zahăr vanilat, niște scorțișoară, două mere mari și frumoase și două ouă. Orezul, după ce este spălat, se pune la fiert în apă călduță. Separat se pune la fiert și laptele, iar când acesta începe să fiarbă se adaugă orezul scurs de apă. Când s-a fiert orezul, se lasă vasul la răcit vreun sfert de oră, după care se adaugă gălbenușurile de la ouă frecate cu zahăr, zahărul vanilat, coaja rasă de la o lămâie și albușurile de la ouă, bătute spumă. Merele se curăță și se taie felii subțiri. Pe fundul unei cratițe de un litru se presară două linguri de zahăr apoi se așează circular feliile de mere, se presară scorțișoara și se pune cratița la cuptor până se caramelizează puțin. Se scoate apoi cratița din cuptor și se pune deasupra orezul preparat. Se pune din nou cratița la cuptor pentru vreo 20 de minute, până când orezul capătă o crustă aurie. După ce se coace, se lasă cratița la răcit și apoi se răstoarnă pe o farfurie plană, merele rămânând deasupra. Mmmmm… e un deliciu, dragii mei!

Hai că deja prima tură de mere verzi cu carne e gata.. la fel și budinca Mirunei. Vă așteptăm cât sunt fierbinți. Poftă mare!


Escalop zingara. Banane cu rom la cuptor

februarie 17, 2010

Oameni buni, nu știu cum tanti Jeni și Miruna reușesc să se trezească dis de dimineață, o să le întreb care e secretul, că eu nu pot: azi am ochi lipiți de somn. Am stat toată noaptea cu tanti Jeni și Miruna să ne uităm la primele meciuri de hochei de la Olimpiadă, și nu am regretat. Meciuri frumoase, pe care o  să le comentez pe pagina noastră specială. Dimineață, lâncezeam în pat cu laptopul lângă mine și nu am rezistat tentației de a urmări băgat tot sub plapumă noul episod din serialul ”LOST”, că eram tare curios ce se mai întâmplă pe acolo, ceea ce mi-a indus o stare de dezbatere filozofică. Fraților, mesajul subliminal al acestui ultim sezon din ”LOST” este următorul: orice ai face, oricum ai roti-o, ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmplă. Nu poți evita destinul, ceea ce-ți este scris acolo, pe foaia de parcurs a vieții tale, se va întâmpla cu siguranță chiar dacă încerci să împiedici acest lucru. Oare chiar așa să fie, voi ce ziceți? Brrr… hai că am luat chestia asta prea în serios. Mai bine să mă duc fuguța la cantină că și azi avem program culinaro- artistico-sportiv toată ziua: adică bucătăreală, și apoi, pe seară, privitul la seriale și sport la teveu.  Mmmmm… Dinspre cantină venea un miros minunat. Am ajuns într-o suflare și am intrat direct în bucătărie, acolo unde cafeluța fierbinte și aromată mă aștepta deja. Sorbeam și stăteam cuminte pe scăunel privind cu atenție cum prepară tanti Jeni minunea culinară de astăzi: escalop zingara.

Păi foarte simplu: la patru felii de ceafă de porc, dumneaei mai folosește 150 de grame de șuncă presată, 200 de grame de ciuperci, ulei de măsline, o lingură cu făină, două linguri de bulion, doi căței de usturoi, o legătură de pătrunjel, sare și piper. Tanti Jeni pune feliile de ceafă la prăjit, în tigaia de teflon, fără ulei, așa îi place dumneaei. Într-un castron, amestecă apoi făina, bulionul și niște apă, peste care toarnă uleiul de măsline, trei linguri, încălzit, apoi această compoziție se pune la fiert până dă în clocot. Se adaugă apoi feliile de carne, sarea, piperul și cățeii de usturoi zdrobiți bine, lăsând totul la fiert în oala acoperită cu un capac. Mmmmmm… mirosul este absolut devastator, dragii mei. În acest timp, într-o crăticioară în care s-a pus o lingură de ulei, se adaugă șunca tăiată fideluță și ciupercile clătite și stoarse bine de zeamă, și se lasă la călit vreo 5 minute. În momentul în care feliile de ceafă sunt fierte, se adaugă șunca și ciupercile călite și se mai lasă totul pe aragaz vreo 5 minute pentru ca toate aromele să se întrepătrundă. La final, tanti Jeni presară deasupra pătrunjelul tocat mărunt și escalopul e gata… mmmmm… un deliciu! La fiecare porție, tanti Jeni mai servește alături o salată de murături.

Stați să vedeți ce avem azi la desert! În timpul plimbării ei de dimineață cu cățelul Dowgird, Miruna a cumpărat banane aurii pentru a ne răsfăța azi cu ceva nemaipomenit: banane cu rom. Păi la patru banane, ea mai folosește un baton de scorțișoară, cinci linguri de zahăr, 100 de grame de nucă măcinată, șase linguri de unt și 150 de mililitri de rom. Miruna presară într-un vas termorezistent scorțișoara și nucile, apoi așează deasupra bananele, tăiate în lungime. Peste ele se pun bucățile de unt,  se presară zahărul și se stropește totul cu rom. Vasul se pune la cuptorul preîncălzit pentru vreo douăzeci de minute, și desertul este gata când bananele s-au înmuiat și s-a format sosul caramel. Un deliciu, dragii mei, un deliciu!

Cam asta e pentru azi. Eu mă duc să mă sui pe scară și să curăț firmamentul cantinei că iar mă ceartă tanti Jeni că nu am grijă de el, și atât îmi trebuie. Vă așteptăm cu masa pusă! Poftă mare!


Supă de varză cu afumătură. Tăiței cu nucă și mac

februarie 15, 2010

Azi dimineață, văzând vremea de afară, am crezut că iar am călătorit în timp și m-am trezit din greșeală săptămâna trecută: ningea la fel de frumos, cu fulgi mari, ușor viscolit. Chiar îmi place iarna asta, deși nu suport frigul și zăpada mă face să visez mai mult decât de obicei. E genul acela de visare pe care nu o poți descrie în cuvinte. Ceva letargic, toate simțurile mele fiind amorțite și conectate la căderea maiestuoasă a fulgilor mari de nea. Dar cum letargia și visarea nu țin de foame, m-am mobilizat repede și am pornit agale către cantină, cu gândul la bunătățile de azi, trecând printre cățeii care zăceau în transă,  în formă de covrig,  pe capacele de canal.  Acolo, am fost preluat de tanti Jeni direct de la ușa cantinei, periat de zăpadă și resuscitat de cafeluța fierbinte și zâmbetul cald al Mirunei. Ah, Miruna… Am uitat să vă spun că ieri am petrecut toți trei o zi minunată împreună, mâncând floricele și castane coapte făcute de tanti Jeni, bombonici de ciocolată în formă de inimioară făcute de Miruna și uitându-ne toată ziua la hochei (NHL) și la probele de la Olimpiadă. Ah, să nu uit! De mâine începe turneul Olimpic de hochei, pe care îl așteptăm de mult timp. Fiecare din noi are câte un favorit la medalia de aur: tanti Jeni ține cu Rusia ( toată ziua îi laudă pe preferații dumneaei: Evgeni Malkin și Aleksandr Ovechkin), Miruna ține cu Cehia (îi place de Martin Havlat și Patrick Elias) iar eu țin cu Canada, care are numai superstaruri. Să vedem ce va fi. Așa cum am promis, vom ține un jurnal al acestui turneu pe pagina noastră specială dedicată celui mai ”cool” sport din lume.

Dar să revenim la ziua de azi. Tanti Jeni e deja în bucătărie și prepară o specialitate ardelenească bună de tot: supă de varză cu afumătură. Pentru asta dumneaei a pregătit următoarele părți componente: o varză de un kilogram,  un morcov mare, o ceapă, la fel de mare, 300 de grame de costiță afumată,  o cană plină cu bulion, 300 de grame de smântână, câte o lingură de boia dulce, făină și cimbru, patru linguri de ulei, sare, piper și mărar. Tanti Jeni taie costița cubulețe și le pune la fiert într-o oală cu apă, cam trei litri. După vreun sfert de oră se adaugă în apa care fierbe morcovul tăiat rondele. Varza se taie fâșiuțe, se frecă cu puțină sare și se pune și ea la fiert în oala magică. Pentru aromă, tanti Jeni adaugă acum și cimbrul. Se lasă totul la fiert cam un sfert de oră, iar între timp, se prepară rântașul, într-o crăticioară. Ceapa se toacă mărunt și se călește în uleiul încins, adăugând boiaua, piperul și făina și amestecând continuu până când făina absoarbe uleiul. La final, se adaugă bulionul și se amestecă totul până la omogenizare. Acum tanti Jeni pune o strecurătoare deasupra oalei cu supă și toarnă în ea rântașul, scufundând apoi strecurătoarea în oală și amestecând până când rântașul se dizolvă în supă. A naibii, chimia asta culinară… Cred că ar avea mai mult succes la școală decât chimia aceea cutabloul lui Mendeleev, nu? Ce experimente s-ar face în laborator, miam-miammm..! Dar să ne revenim la supă: după ce se dizolvă rântașul acela, se lasă oala la fiert, la foc mic. Tanti Jeni trece acum la ultimul capitol al preparării supei și anume la adăugarea smântânei. Aceasta, ca să nu se taie, se pune într-un bol și apoi se adaugă treptat, amestecând încontinuu, câte un polonic de supă. După ce adăugăm 3-4 polonice, smântâna astfel diluată se pune în supă la fel, amestecând continuu până când atomii de smântână se înfrățesc cu cei de supă într-o legătură polivalentă la toate straturile orbitale ale electronilor. Hai că am scos-o!  După ce se presară mărarul, se mai lasă să fiarbă vreo 10 minute la foc mic și gata supaaaa! Se servește fierbinte, cu pită proaspătă și cu coaja crocantă. Delicios!

Miruna ne-a pregătit pentru astăzi tăiței cu nucă și mac. Pentru asta a folosit vreo 300 de grame de tagliatele, 50 de grame de mac, 150 de grame de nucă, 4 linguri de stafide, 8 linguri de zahăr, o lingură de unt și una de scorțișoară. Pastele se fierb, un pic al dente, cum ne place nouă. Stafidele se pun la înmuiat în apă călduță, cu puțin rom. Între timp, nuca și macul se macină fin apoi se amestecă cu zahărul și scorțișoara. pastele, după ce se fierb, se scurg bine de apă și se pun într-un bol. Peste ele se pune untul și se amestecă până când acesta se topește și se omogenizează bine cu pastele. Se adaugă apoi amestecul de mac și nucă, amestecând continuu, și apoi stafidele scurse de apă. A ieșit ceva excelent! Mmmmm.. ce aromat!

Cam ăsta e meniul de azi. Supica de varză e un agent termic bun, la fel și vinul fiert cu scorțișoară sau ceaiurile de fructe de pădure sau mere cu scorțișoară. Platouașele cu aperitive sunt de asemenea la dispoziția voastră: slăninuță afumată cu ceapă roșie, brânzică telemea, cârnați afumați buni-buni de tot cu muștar sau hrean. Așteptăm să vă croiți drum prin zăpadă și să gustați din fiecare. Poftă bună!


File crocant. Mere umplute.

februarie 12, 2010

Ce? Cât e ceasul, e deja vineri? Pfuaiii… când a trecut săptămâna asta așa de repede? Sau am călătorit eu în timp fără să-mi dau seama? Cam multe întrebări la ora asta nu? Stați că mă lămuresc eu acuși cu toate, după ce beau cafeluța astaaa…. mmmm… așa. Gata, hai că mi-am setat calendarul intern. Deci azi e vineri. Buuunnn.. Nu numai că e vineri dar azi a și început Olimpiada de la Vancouver, prilej cu care vom comenta turneul de hochei și nu numai, pe pagina noastră dedicată sportului. Vom reveni cu amănunte. Pentru moment aștept să mi se limpezească mintea și să văd ce mâncăm azi că deja mi-e o foame….

Păi azi, tanti Jeni se gândește să ne răsfețe cu ceva crocant și piscicol: Fileu de pangasius crocant. Astfel că dumneaei, la patru bucăți de file de pangasius mai folosește o lămâie, două linguri de făină de grâu, două linguri de mălai, tarhon, ulei, sare. Tanti Jeni și-a pus la pick-up o piesă de atmosferă: o lucrare pentru pian semnată de maestrul Sinding, și anume ASTA . Trebuie să o știți. Așa că, pe acordurile de pian, tanti Jeni spală peștele și apoi îl curăță tacticos, tăind apoi bucățile în două. Separat, tarhonul se amestecă cu sucul de la lămâie și cu puțină sare. În altă farfurie se pune făina de grâu amestecată cu mălaiul. Bucățile de pește se țin în sosul format din tarhon și sucul de lămâie cam o oră, apoi se trece prin făinuri și apoi la prăjit în tigaie, rumenindu-se la foc mediu până capătă o culoare aurie. Splendid! Miroase minunat! Tanti Jeni vă propune servirea în două variante: românește, cu mujdei și mămăligă sau britanicește cu cartofi prăjiți din aceia tăiați subțiri ( fish and chips, mai pe românește). Vinul alb este disponibil pentru ambele variante.

Ia să vedem ce avem la desert azi…. Miruna prepară ceva care miroase excelent! Mere coapte umplute! La patru mere roșii mari, ea mai folosește 50 de grame de biscuiți din făină integrală, două linguri de zahăr brun, o jumătate de linguriță de scorțișoară, 250 de mililitri de suc de mere și patru linguri de sirop de arțar. Cuptorul se încinge la 190 de grade. Merele se spală și se taie în jumătate pe lățime, apoi se scobesc de cotor, cu grijă. Se așează apoi merele într-o formă termorezistentă cu partea secționată în sus. Untul se topește la foc potrivit apoi se ia de pe foc și, cu o parte din el, se ung merele. Biscuiții se fărâmițează și se adaugă la restul de unt, împreună cu stafidele, zahărul și scorțișoara, amestecându-se bine până la omogenizare. Merele se umplu cu această compoziție, iar deasupra fiecăruia se pune o linguriță de sos format din amestecul dintre sucul de mere și siropul de arțar. Restul de sos se toarnă în formă, pe lângă mere, apoi se pune la copt pentru 30-35 de minute. Se servesc fierbinți cu frișcă. Miam-miammm… Delicios! Deja mă ling pe degete de siropul ăla….

Fraților, asta a fost pentru azi. Încheiem săptămâna așa cum am început-o, cu bunătăți delicioase. Vă așteptăm cu ușile deschise și masa pusă, mai ales că azi apele s-au retras, deci accesul la cantină și-a revenit la normal. Vă dorim poftă bună și un weekend plăcut!


Rulouri de carne cu ciuperci. Clătite cu sirop de arțar

februarie 11, 2010

După ce am practicat zilele trecute cel puțin trei discipline olimpice de iarnă (Hochei, patinaj, schi) astăzi a venit rândul sporturilor de apă. Păi da, fraților, pentru că o mare apă s-a zămislit pe străzile care duc de la mine de acasă la cantină, rod al ploii de azi noapte care a topit zăpada, găsindu-mă mai nepregătit decât pe autoritățile municipale.  Ce mă fac? Cum ajung azi la cafeluța și bunătățile lui tanti Jeni? Offf…. Știu! Stați să caut salteaua aceea gonflabilă din dulap, cu care mă legăn pe valurile mării, vara. E pe aici pe undeva… gata, am găsit-o! Sunt salvat! Am umflat-o, i-am apropiat colțurile transformând-o într-un soi de gondolă și… vânt din pupa! Uite așa am ajuns eu azi la cantină purtat agale de șuvioaiele și torenții stradali, mai ceva ca un vaporaș de Herăstrău. Să știți că a meritat! Azi tanti Jeni ne pregătește ceva foarte foarte gustos: rulouri de carne cu ciuperci.

Când am ajuns la cantină dumneaei avea deja pregătite pe masa de lucru: un kilogram de carne de porc, 200 mililitri de ulei, 400 de grame de ciuperci din conservă, 300 de grame de ceapă, o legatură de pătrunjel, 200 de grame de smântână, 50 g făină, piper alb măcinat, boia dulce, sare și piper. Dumneai procedează apoi în felul următor: carnea se taie în vreo 20 de felii, care se bat usor. Ceapa tocată mărunt se călește în ulei și circa 50 ml apă, după care se adaugă ciupercile tăiate feliuțe, sarea și piperul, după gust, precum și pătrunjelul tocat fin. Se lasă pe foc timp de 10 minute. Se umple fiecare felie de carne cu această compoziție, se rulează strâns și se așează intr-o tavă unsă cu ulei. Rulourile se pun în cuptorul încins și din când în când se stropesc cu apă. Separat, se prepară sosul: făina se pune într-un vas în care se picură încet puțină apă rece amestecând continuu. Se pun boiaua dulce și smântâna, se amestecă totul până la omogenizare, după care se așează într-un vas cu 100 ml de ulei și se fierbe totul la foc mic. Sosul obținut se toarnă peste rulouri când acestea sunt aproape gata, apoi se mai dau la cuptor încă 15 minute. Se servesc calde. Sunt excelente, mai ales că alături, tanti Jeni vă oferă un pahar de vin roșu. Mmmm… Delicios!

Miruna pregătește și ea un desert devastator de gustos: clătite de mere cu sirop de arțar. Pentru asta, ea folosește:  200 mililitri de lapte, două ouă, sare – un vârf de cuțit , o linguriță de unt topit, făină, o lingură de zahăr brun, două mere curățate și rase pe răzătoarea mare, vanilie și ulei pentru prăjit

E o desfătare să o vezi pe Miruna cum pregătește ea cu grația-i binecunoscută delicatesele astea: se bat ouăle, se adaugă sarea, laptele, zahărul, praful de vanilie si făina până se face un aluat de clătite mai gros. Merele se storc bine de zeamă și se pun în aluat și se amestecă bine. Se ia cu lingura sau polonicul o cantitate mică și se prăjesc în ulei încins clătite micuțe. După ce sunt gata, pufoase și aurii, peste ele se pune sirop de arțar și se servesc calde, cu o cafea fierbinte. Absolut delicios, dragii mei.

Totul este deja pregătit pentru servire. Tanti Jeni și Miruna vă așteaptă cu porțile deschise, să serviți din bunătățile preparate astăzi, să vă uscați și să vă încălziți cu un vinișor sau ceiuț de fructe de pădure sau de mere cu scorțișoară. Poftă bună!


Cremă de cașcaval! Roșii umplute cu ficăței. Fursecuri

februarie 9, 2010

Uaaaaiiii… stați să mă întind un pic…Iar mă simt dezarticulat. Am dat zăpada toată seara din curtea cantinei și împrejurimi, pe trotuarul din față și pe cel de vis-à-vis, ca să puteți ajunge mai ușor la noi. Aseară nu simțeam oboseala: m-am bătut cu Miruna cu bulgări de zăpadă și ne-am lăsat alergați de cățelul Dowgird care avea un chef nebun de joacă. Am simțit lipsa micilor noștri prieteni chinezi care erau tare productivi la dat zăpada, dar ei sunt acum plecați la casele lor să sărbătorească Anul Nou Chinezesc (de pe 14 februarie, vom intra în anul Tigrului). Totuși, cred că nu de la dat zăpada am obosit, ci de la schiat, că nu am renunțat la ideea mea de a schia de la cantină până acasă și înapoi. Seara am coborât în pivniță, am găsit un butoi vechi, vechi de tot, din acela de lemn, am scos două doage din el și mi-am făcut niște schiuri colosale! Așa de mult mi-a plăcut să schiez pe ele, că am făcut un ocol în drumul spre casă și m-am dat la vale cu schiurile pe un deal din apropiere. Uaaaii, a fost excelent! Acum vă dați seama de ce dimineața mă simțeam dezarticulat. În fine. M-am îmbrăcat, mi-am pus doagele din nou în picioare, pardon, schiurile, și am pornit agale spre cantină ca ăia de la schi fond. Dacă vă povestește cineva despre unul care schia azi pe doage și avea căști de iPhone în urechi, să știți că despre mine e vorba.

E plin de mirosuri aromate azi în bucătărie, la Cantina Socială. Tanti Jeni se gândește să ne răsfețe azi cu două specialități speciale. Numero uno: cremă de cașcaval! ( da, semnul exclamării face parte din denumire, pentru că așa trebuie rostit) Este ceva extraordinar, fiți atenți cum se prepară: la 400 de grame de cașcaval, mai folosim 250 de militri de vin alb, două linguri de unt, o baghetă (proaspătă și crocantă), un cățel de usturoi, sare și piper. Cașcavalul se dă prin răzătoare, să fie fin de tot. Se curăță usturoiul, se zdrobește și se unge cu el vasul în care se va prepara crema. În acest vas, punem vinul și îl încălzim. Când vinul este fierbinte, turnăm cașcavalul treptat, amestecând încontinuu. Apoi se pune untul. Minunat! Când este gata se pune fierbinte în boluri și se servește ca atare. Bagheta se taie cuburi care se ung cu unt și se fac crutoane la cuptor. Pentru a savura crema de cașcaval, crutoanele se trec prin bolul fierbinte și se mănâncă. Absolut delicios, dragii mei! Companionul cremei este un excelent pahar de vin alb.

La felul doi, tanti Jeni ne pregătește „Roșii umplute cu ficăței”. La patru roșii frumoase se mai folosesc doi ficăței de pui prăjiți, o lingură de unt, o lingură de smântână, o lingură de muștar, trei linguri de maioneză, o ceapă, sare și piper. Roșiile se spală și se șterg cu o hârtie absorbantă, apoi se taie căpăcelele și se scobesc ușor de miez, cu grijă, să nu se rupă și se pun cu tăietura în jos, să se scurgă. Ceapa se toacă mărunt de tot, la fel și ficățeii, în bucăți mici mici de tot. Apoi, se presară sarea, se adaugă untul și se amestecă bine. Se adaugă smântâna, maioneza și muștarul și se amestecă totul până la omogenizare. Cu această compoziție se umplu roșiile. Roșiile se pun apoi pe un platou, la dispoziția voastră. Deliciooooos….

Miruna vrea să ne amintească un pic de spiritul Sărbătorilor de Iarnă, și ne oferă azi niște extraordinare fursecuri cu scorțișoară. Pentru asta, mica noastră zână a dulciurilor a folosit: 100 de grame de miere, două ouă, trei linguri de ulei, 30 de grame de zahăr pudră, o lingură de praf de scorțișoară, un vârf de cuțit de sare, jumătate de linguriță de bicarbonat, zeama de la o lămâie, zahăr vanilat și făină cât e necesar. Mierea cu zahărul și ouăle se freacă spumă, apoi se adaugă uleiul, scorțișoara, sarea și bicarbonatul dizolvat în zeama de lămâie. Se adaugă treptat făina și se amestecă bine până se obține un aluat de consistență potrivit de moale. Se acoperă aluatul cu un șervet și se lasă la odihnit cam douăzeci de minute. Se întinde apoi o foaie groasă de jumătate de centimetru și se decupează din ea forme diferite. Miruna a folosit forme de steluțe și brăduți. Se așează apoi fursecurile în tava de copt unsă în prealabil cu ulei și se coc la cuptor vreo douăzeci de minute. Cât sunt fierbinți., se pudrează cu zahăr vanilat. Mmmmm… miros atât de bine….

Dragii mei, mă duc să mă întind un pic… Mă gândesc că voi schia iar diseară până acasă și trebuie să-mi păstrez forțele. Tanti Jeni și Miruna vă așteaptă cu bunătățile din meniul de azi, calde și proaspete. Poftă bună!


Coq au vin. Sufleu de castane

februarie 8, 2010

Eiiii, hai că a nins frumos din nou:viscol, nămeți, tot tacâmul. Iarnă adevărată, fraților! Degeaba am dat zăpada prin curtea cantinei sâmbătă, că ieri s-a pus la loc. Deci, uite cum astăzi iar o să pun mâna pe lopată, ca să îmi mențin condiția fizică. Dimineața, mi-aș fi dorit niște schiuri, dar din păcate, căutând prin debara nu am găsit decât rachetele de badminton pe care mi le-am atașat la bocanci în chip de tălpici, cum am văzut în filmele alea cu expediții la Polul Nord sau Sud, după caz. Mica mea expediție polară, cu destinația Cantina Socială, s-a încheiat cu succes, nu am întâlnit nici un urs polar pe drum, nici foci vesele și nici morse grase și frumoase. Nici măcar un pinguin rătăcit. Păcat! La capătul călătoriei însă, m-a așteptat cafeluța lui tanti Jeni, bună și aromată, dătătoare de viață și energie. Amintindu-și de zăpezile de altădată, ca și domnul poet Francois Villon, tanti Jeni a devenit un pic melancolică și și-a pus de dimineață la pick-up un single vechi, și anume ACESTA .

„…
Ce soyeux cortege
Tout en larmes blanches
L’oiseau sur la branche
Pleure le sortilege

Tu ne viendras pas ce soir
Me crie mon désespoir
Mais tombe la neige
Impassible manege”

„Tanti Jeniii, zic, bagă ceva mai vesel, că-mi aduc aminte de datoriiii…” Dumneaei își suflecă mânecile și-mi dădu indicații: ” Mai bine du-te-n pivniță și adu vinul ăla de Burgundia, că melodia asta m-a inspirat și sunt pusă pe fapte mari.” Hait, zic, vinul ăla de Burgundia e numai bun pe vremea asta. Oare ce-o vrea tanti Jeni să gătească cu el? Până am răscolit eu pivnița și am adus naveta cu sticlele de vin, deja dumneaei avea pe masa de lucru următoarele: un cocoș cam de două kilograme, curățat, sare, piper proaspăt măcinat, 60 de grame de unt, 100 de grame de slănină, un fir de praz, o legătură de ceapă verde, doi morcovi, trei căței de usturoi tăiați mărunt, o legătură de pătrunjel verde, o crenguță de cimbru, o foiță de dafin, 150 de grame de ciuperci, 100 de ficat de pasăre, o lingură de făină, 50 de militri de coniac, și trei linguri de pătrunjel tocat mărunt. Știu! Tanti Jeni va face „Coq au vin”, iar pentru asta, din vinul de Burgundia, are nevoie doar de 700 de militri. Pentru a fi mai dinamică, a schimbat și registrul muzical, acum ascultând piesa ASTA. Eeeeee… așa mai merge! Cu dexteritatea-i binecunoscută, tanti Jeni împarte cocoșul în opt bucăți, carnea tăindu-se în bucăți mari cu oase cu tot, apoi o condimentează cu sare și piper. Topește apoi untul într-o tigaie și prăjește carnea până devine aurie. Slănina se taie în bucăți mici și se adaugă la carnea de pasăre pentru a se prăji împreună. Arpagicul, ceapa verde și morcovii se taie în bucăți lunguiețe și se adaugă și ele în tigaie. Se toarnă peste ele vinul roșu și se lasă la călit la foc potrivit cam 40 de minute. Tanti Jeni scoate carnea și legumele și le păstrează la cald, apoi se adaugă în zeama rămasă, ciupercile. Ficatul se taie mărunt, se amestecă cu făină și coniac și cu acest amestec se îngroașă sosul din tigaie. Sosul se pasează printr-o sită, apoi se pune la fiert împreună cu carnea și legumele. Mmmmmm… nu pot să vă explic ce arome îmbietoare sunt acum în bucătărie… Le coq au vin este servit de tanti Jeni pe un platou presărat cu pătrunjelul tocat mărunt, iar ca și companion aveți la dispoziție câte o carafă cu vin roșu de Burgundia. Splendid!

Miruna este și ea inspirată azi de „la cuisine francaise” și ne prepară un delicios sufleu de castane. Pentru asta ea folosește: 250 de grame de castane uscate, 300 de militri de lapte, 60 de grame de unt, 100 de grame de zahăr vanilat, 20 de militri de lichior de cireșe, patru ouă, in vârf de cuțit de sare, zahăr și zahăr pudră. Castanele au fost puse de aseară la înmuiat în apă într-un vas acoperit și azi dimineață le-a scurs bine. Apoi, castanele se fierb în lapte, la foc mic, cam o jumătate de oră, amestecându-se des. După ce se fierb se freacă și se fac puree. Cuptorul se încălzește la 180 de grade. Puree-ul de castane se amestecă cu zahărul, untul, lichiorul de cireșe și zahărul vanilat, Ouăle se separă și adăugăm gălbenușurile, unul câte unul, în puree. Albușurile se adaugă și ele, după ce se bat spumă. Buuun. Se ia o formă de sufleu termorezistentă, se unge cu unt și se tapetează cu zahăr. Se pune puree-ul în această formă și se pune la copt cam 40 de minute. După ce se scoate din cuptor, se presară cu puțin zahăr pudră și se servește imediat. Magnifique! Iresistible! Merci beaucoup, Miruna la douce!

Hai că am început cu bine săptămâna. O specialitate de excepție, vinișor excelent, desert magnific… Vă așteptăm cu masa pusă. Eu mă duc să fac cărare prin nămeți, să ne găsiți mai ușor. Da, mi-am luat și o botelcuță cu vin cu mine, să nu îngheț! Poftă bună!


%d blogeri au apreciat: