Spaghetti cu somon. Cremă de mere

martie 30, 2010

Ufff… am intrat în Săptămâna Mare. Duminică e Paștele, zi în care ne vom înfrupta, aici la Cantină, cu bunătăți tradiționale care mai de care gustoase și mai aromate. Nu vor lipsi pasca, drobul de miel, friptura de miel, cozonacul și, bineînțeles , ouăle fierte, frumos colorate și pictate de tanti Jeni și Miruna. Vă vom prezenta în avampremieră rețetele meniului de Paști, începând de joi, ziua Cinei Cea de Taină. Buuunnn…

Pentru azi tanti Jeni ne delectează cu o specialitate atât de bună, încât ar trebui interzisă: spaghete cu somon și sos de whisky. Ahhhh… puteți să vă imaginați așa ceva? Păi închideți ochii și gândiți-vă la următoarele: la 450 de grame de spaghete, tant Jeni mai folosește două linguri de ulei de măsline, 150 de grame de telemea, sare, pătrunjel proaspăt, iar pentru sosul acela extraordinar, dumneaei combină 300 de militri de frișcă, 20 de mililitri de whisky, praf de boia cayenne, piper, două linguri de pătrunjel proaspăt și 300 de grame de cașcaval ras. Boiaua aceea, cayenne, are proprietăți curative și ajută și la slăbit, arzând cu 25% mai multe calorii, dacă nu știați. Tanti Jeni pune spaghetti la fiert, după metoda binecunoscută, în apă multă, cu sare și puțin ulei de măsline. După ce sunt fierte, mai „al dente”, așa, pastele se scurg, se pun înapoi vasul în care au fiert și se toarnă cele două linguri de ulei de măsline peste ele, amestecând bine. Buuuuunnn.. Sepun apoi separat la fiert frișca nebătută și whisky-ul, iar după ce s-au fiert se combină. După omogenizare se adaugă bucățile de somon afumat, tăiat feliuțe subțiri, piperul și boiaua și se pune totul la foc. Se adaugă cașcavalul ras și după ce acesta se topește, se toarnă sosul peste spaghete. După ce se amestecă bine, tanti Jeni presară deasupra niște brânză telemea rasă și pătrunjel tocat. Se servesc calde și aburinde, cu sosul acela scurgându-se de pe paste….O feerie, dragii mei! Extraordinar de gustos, credeți-mă. Companionul de nădejde este bunul și vechiul nostru prieten, vinul alb.

Deliciosul desert de astăzi preparat de dulcea Miruna, se numește „cremă de mere”. E o denumire simplă, dar ascunde atâtea bunătăți și arome încât fiecare linguriță îți dă senzația că zbori… ia să vedem: la trei mere mari și frumoase, Miruna mai folosește coaja unei portocale, două batoane de scorțișoară, 100 de grame de miere, o cutie de mascarpone, un plic de zahăr vanilat, trei linguri de iaurt, o cutie de biscuiți digestivi și esență de vanilie. Miruna curăță merele, le taie bucățele și le pune la fiert împreună cu scorțișoara, jumătate din cantitatea de miere, coaja de portocale și un piiic de tot de sare. Între timp, mânuțele ei delicate și pricepute prepară crema din mascarpone, iaurt, zahărul vanilat și restul de miere, pe care le amestecă bine până la omogenizare și le ține apoi în frigider. După ce merele s-au fiert, se scurg bine, se lasă la răcit și se pasează, obținând astfel un puree. Miruna pregătește acum cupele speciale în care se vor pune toate componentele laolată, astfel: primul strat format din biscuiții digestivi sfărâmați bine, al doilea strat din 2 linguri de cremă de mascarpone, al treilea strat format din puree-ul de mere, din nou mascarpone și din nou puree de mere. Deasupra, Miruna decorează fiecare cupă cu bucăți de mere, proaspăt curățate și tăiate cubulețe. Ahhhh… irezistibil, delicios, răcoros… restul de epitete și comparații le veți completa voi după ce veți gusta această minune…

Vă așteptăm așadar la măsuțele de pe terasă, într-o atmosferă liniștită…Tanti Jeni și Miruna au pregătit totul și sunt gata să vă servească cu bunătățile de astăzi. Haideți, dați năvală! Poftă mare!


Floriile. Hosanna

martie 28, 2010

Eiii, dragii noștri, azi sărbătorim Floriile, ocazie cu care îi felicităm pe toți cei ce poartă nume de floare, precum Florin/Florina, Margareta, Narcis, Florica, Violeta, Liliana, Viorica, Mugurel și multe alte nume inspirate din botanică. La Mulți Ani, dragelor și dragilor, multă sănătate și gânduri bune de la noi, cei de la Cantina Socială.

Să știți că nu numai gândurile sunt bune ci și micile gustări pregătite azi de tanti Jeni și Miruna, și anume rulouri cu șuncă și zarzavat, salate de crudități, choux-uri umplute cu ciuperci și maioneză, salată de vinete, salată a la rousse ( cu crudități), ciuperci umplute la grătar și altele. Ca desert avem salată de fructe și înghețată pentru doritori, iar pentru cei care vin înfrigurați ( da, aici pe la noi cam ”strânge”), o cană generoasă de ceai de mere cu scorțișoară sau de fructe de pădure.  Carafele cu vinișor alb vă așteaptă și ele.

Tot astăzi sărbătorim și Intrarea Domnului în Ierusalim, așa că vom deschide playlist-ul de azi cu această piesă:

Vă propunem spre ascultare și acest pui de playlist întocmit de noi:

Vă așteptăm cu sugestii și completări… Enjoy! Distracție plăcută!


Supică de ciuperci. Clătite cu somon. Salată de fructe

martie 26, 2010

Eheiiii… hai că a venit și ziua de vineri, cea așteptată de toată lumea încă de luni dimineața. Ziua asta e acolo un reper, un soi de izbăvire, cumva. „Ahhh, azi e vineri… ce bine…” Nu știu de ce se întâmplă asta, parcă vinerea se dă ceva gratis sau se câștigă la LOTO. În fine. Pentru mine ziua de vineri e sfârșitul unei perioade de lâncezeală, că de luni până vineri stau ca trântorul la cantină, așteptând papa bun de la tanti Jeni și deserturi mirobolante de la Miruna, iar sâmbătă și duminică trebuie să mă descurc singur cu haleala, bașca trebuie să mă ocup de grătar. Of, offf… Hai să văd cu ce mă delectez azi la cantină în ultima mea zi de lâncezeală din săptămână….

Tanti Jeni ne pregătește astăzi ceva ușurel dar foarte foarte gustos. Primul fel este supica de ciuperci, bună și hrănitoare și plină de arome minunate. La o jumătate de kilogram de ciuperci champignon, dumneaei mai bagă în combinație o gulie, trei legături de morcovi, o legătură de rădăcină de pătrunjel, una de pătrunjel verde, o ceapă, 50 de mililitri de ulei, o mână de orez și sare, după gust. Tanti Jeni spală și taie cubulețe ciupercile și gulia, iat morcovii și rădăcina de pătrunjel le taie rondele, țac-țac-țac. Ceapa o taie mărunt și o călește în ulei, apoi adaugă ciupercile, le sărează, și le ține la călit cu ceapa cam 10 minute. Buuuunnn… După asta, tanti Jeni stinge totul cu apă și adaugă morcovii, pătrunjelul și gulia iar când legumele sunt aproape fierte, presară în supică și mâna de orez. La final, când totul este fiert și bucătăria se umple de mirosul irezistibil, tanti Jeni presară și frunzele de pătrunjel tocate fin…. Mmmmmm… excelent! O supică nemaipomenită!

La felul doi, tanti Jeni prepară niște nemaipomenite clătite cu somon și sos de smântână. Ahhhh… somon… ce bun e… Fiți atenți: tanti Jeni prepară clătitele din ou, lapte, făină și sare. Pentru fiecare clătită, pregătește o umplutură absolut irezistibilă din 40 de grame de brânză Ricota, mărar, piper și puțină sare. După ce unge fiecare clătită cu această umplututră, tanti Jeni așează grațios pe mijloc câte 30 de grame de file de somon afumat, tăiat fâșiuțe, după care rulează clătitele. Le așează frumos pe un platou, iar deasupra toarnă un minunat sos de smântână cu zeamă de lămâie și puțin piper. Sunt bune de te lingi pe degete! Ca decor, pentru aspect artistic, tanti Jeni așează pe fiecare porție o frunză de mărar și o felie de lămâie. Foaaaarte frumos!

Eiii, la desert, avem astăzi o minunată salată de fructe pregătită de Miruna cea dulce, răcoroasă și plină de vitamine. La un pepene galben, ea mai folosește o piersică, 5 prune dulci, un ciorchine de struguri roșii, niște frișcă, fulgi de ciocolată, un pliculeț de zahăr vanilat și coniac. Pepenele este tăiat în două, curățat de seminte, fiecare jumătate ținând loc de cupă pentru salată. Frumos, nu? Celelalte fructe se taie cubulețe sau felii, se pun în cupa de pepene, iar peste ele se presară zahărul vanilat și se toarnă coniacul. Miruna mai pregătește unele cupe și cu rom în loc de coniac, după preferință. Deasupra, dulcea noastră colegă ornează salata de fructe cu frișcă și presară cu grație fulgișorii de ciocolată. Salata este gata după ce stă o oră la frigider. Nu-i așa că e un desert irezistibil? Dulce, aromat… abia aștept să fie gata!

Dragii mei, încheiem deci săptămâna cu un meniu excelent. Vă așteptăm la mesele de pe terasă, pentru că azi este o zi caldă și frumoasă… Poftă bună!


Guest-Star Day: viatanomada

martie 25, 2010

Tadaaaaaa! Deci azi este prima ediție din GUEST STAR DAY la Cantina Socială și prima noastră invitată este gata să vă servească cu niște bunătăți absolut irezistibile! Doamnelor și domnilor, intră în scenăăăăăă… viatanomada!

Wow, ce aplauze furtunoase! Mulțumim, mulțumim! Eeee.. dar cine este oare ”viatanomada”? În primul rând este una dintre cele mai vechi cliente ale Cantinei Sociale și am o vagă bănuială că a fost colegă cu tanti Jeni la Școala de Bucătărese că se pricepe taaaaare bine la îndeletnicirea asta pe care specialiștii o numesc ”art cuisine”. Păi așa ne-a zis tanti Jeni că se numește știința asta după ce a venit odată de la un Congres d-ăsta de specialiști culinari… culinologi…culinariști… în fine. Ce mai știm despre Viatanomada? Ia să vedem… Numele ei este Maria Ionescu și este o persoană foarte foarte discretă în ceea ce privește viața personală. ”Nu-mi place să vorbesc foarte mult despre mine, zice ea, sunt o femeie normală care nu a făcut lucruri deosebite despre care să vorbesc…” Mă rog, asta spune ea, dar noi știm că este implicată în multe activități de caritate și face foarte-foarte multe fapte deosebite în calitatea ei de doctor pediatru, meserie pe care o practică cu pasiune pentru că iubește mult copiii. Și fiindcă veni vorba de copii, menționăm că Maria noastră păstorește un mic popor format din trei copii, proprii și personali, cărora Maria le dedică mult timp și pasiune, fiind deci o mamă deosebită. Micul ei popor, o fată și doi băieței, în vârstă de 12, 11 respectiv 7 ani, nu numai că sunt elevi premianți dar au și preocupări extrașcolare deosebite, precum artele plastice ( da, au har micuții ăștia) și taberele de vacanță. Mai mult decât atât, ei sunt și cei mai mari și pofticioși fani ai operelor culinare pregătite de Maria. Hai să devenim și noi fanii ei pentru că, specialitatea propusă azi de invitata noastră este un delicios păstrăv umplut cu ciuperci la cuptor. Auuchhh… numai când pronunț numele ăsta îmi lasă gura apă. Păi, până când pregătește Maria tot ce este necesar pentru gătit, până-și pune șorțul, tanti Jeni i-a pregătit un set de întrebări pe care le va pune invitatei noastre în timp ce pregătește ea minunatul păstrăv. Ia să vedem însă ce combină Maria pe masa de lucru: la 400 de grame de păstrăv, mai folosește 150 de grame de ciuperci, un pahar de vin alb, două linguri de ulei de măsline, pătrunjel verde, piper, sare și rozmarin.

TJ: ” Ia zi tu, draga noastră… de unde ai învățat tu să gătești așa de minunat?”

Maria: ”Păi, am învățat de la mama și de la o mătușă de a mea care gătea dumnezeiește. Eram mică-mică și stăteam pe lângă ele prin bucătărie și le tot iscodeam ce și cum pun în mâncarea aia fabuloasă.”

Maria toacă ciupercile, adaugă sarea, piperul și pătrunjelul tocat fin și le trage la tigaie. Preferă să le tragă sote, în tigaia de teflon, până scade sucul ciupercilor.

TJ: ”Deci ai fost de mică pasionată de arta culinară… interesant…

Maria: ” Oh, da! Educatoarea de la grădiniță îmi zicea ”baba Adina” pentru că știam pe dinafară toate rețetele de la prăjiturile pe care le aveam în pachețel și le explicam tacticos atât dânsei cât și colegilor de grupă”

Maria spală păstrăvul și apoi îl curăță tacticos. Whoaa, ce îndemânare! Îl dă apoi cu sare și piper, un pic de ulei și rozmarin și îl umple cu ciupercile călite.

TJ: ”De unde numele de ”viatanomada” cu care semnezi când vii pe la noi?

Maria: ” Așa se numește și BLOGUL meu.  Sunt o fire liberă, îmi place foarte mult să călătoresc, să merg prin locuri neumblate, sălbatice. Nu pierd nici o ocazie pentru asta. Mereu iau copiii cu mine și pornim la drumeții.”

Acum Maria, după ce a umplut păstrăvul cu ciuperci, îl prinde pe tăietură cu două scobitori și îl pune în tava unsă cu ulei de măsline. Toarnă apoi în tavă, cu eleganță, puțină apă și vinul alb. Pe lângă păstrăv, Maria pune doi cartofi și un morcov tăiați rondele cam de un centimetru grosime, ținuți  în prealabil în bait cam o jumătate de oră. Tava se pune la cuptorul preîncălzit la 180 de grade pentru vreo 30 de minute. Mmmmm… miroase dumnezeiesc…  Ca și companion, Maria ne propune un pahar de vin alb sec.

Trecem acum la desert, unde Maria, pasionată și ea de clătite ca și dulcea noastră Miruna, ne pregătește niște delicioaaaseee clăătiteeee cu fructe de pădure și afine. Pfuaaa… nici nu se putea mai bine pentru ziua asta însorită!

Maria prepară aluatul de clătite din 3 ouă, zahăr vanilat, un praf de sare, niște esență de rom, făină, lăptic și un măr mediu dat pe răzătoarea fină. Le coace apoi în tigaia de teflon, fără grăsime. Pentru umplutură, Maria zdrobește fructele de pădure, apoi le răcește puțin și le pune peste înghețată. Deasupra clătitelor picură cu grație din sosul acela miiinunat lăsat de fructele de pădure. Dragii mei, e ceva divin… Nu mai pot de poftă…

TJ: ”Draga mea, ai gătit excelent astăzi. Ce poți să ne spui despre bucătăria ta? Cum arată ea?

Maria: Eh… Bucătăria mea nu este extraordinară sau ieșită din comun… dar, fiind o fire nomadă, pot să vă arăt cum mi-ar place să arate bucătăria mea în aer liber:

Interesant și rustic în același timp, nu?

Păstrăvul este gata, clătitele sunt fierbinți și așteaptă să fie umplute cu melanjul magic de fructe de pădure  și înghețată…  ce ne mai lipsește? Desigur, fundalul muzical propus de gazda noastră de astăzi:

Ehh, dragii mei, vă invităm așadar să vă înfruptați din bunătățile pregătite azi de invitata noastră! Sunt convins că o să vă placă!

Următoarea noastră Guest-Star Day este joi, 8 aprilie ( joia viitoare, fiind Joia Mare, avem închis), și invitata noastră este.. hmmm.. să vă spun, să nu vă spun? Hai să păstrăm secretul până atunci! Poftă bunăăăă, dragii mei!


Paste cu creveți. Clătite cu banane

martie 24, 2010

Stăteam dimineață băgat tot sub plapumă și mă gândeam la sărmanii mugurași care acum au scos și ei căpșoru-n lume și a dat frigul și ploaia peste ei… uff, sărăcuțiii… las că iese soarele iar și înfrunziți voi, mugurași dragi! Nuș cum să fac să înfrunzesc și eu azi… că-s amorțit și când am starea astea vreau să mănânc ceva special… ah, stați să-i dau un SMS lui tanti Jeni ca să știe dumneaei că azi sunt cu pofte: „vreau paste!” Gata i-am scris. Hai să mă îmbrac degrabă să văd ce paste-mi pregătește azi drăguța de tanti Jeni că numai dumneai știe să mă scoată din melancolie cu bunătățile ei.

Am ajuns degrabă la cantină, unde am parte de primire călduroasă, ca de altfel în fiecare zi. Cafeluța aburindă mă așteaptă pe masă, iar de pe farfurioară îmi zâmbește un biscuite de ciocolată în fomă de ursuleț, pregătit de Miruna. Off… buuun, bun de tot!

Tanti Jeni deja pregătește specialitatea de azi, un deliciu, dragii mei! Paste cu creveți la cuptor! Yumyyy! Dumneaei, la 250 de grame de paste (tagliatele), mai folosește 15 bucăți de creveți nedecorticați, 60 de militri de ulei de măsline, patru căței de usturoi, o jumătate de lămâie, 70 de militri de vin alb și sare, după gust. În timp ce pastele fierb, tanti Jeni spală creveții și îi așează într-o tavă, presărând niște sare deasupra. Pune apoi într-un blender usturoiul, vinul, zeama de la jumătatea de lămâie și mixează totul până obține o maioneză lichidă. Toarnă acest amestec peste creveți și pune tava la cuptorul preîncălzit la 200 de grade pentru vreo 15 minute. După ce pastele fierb și sunt bine scurse (ținute în prealabil sub un jet de apă rece), se așează pe farfurie iar deasupra se pun creveții și sosul acela minunat în care au stat ei cuminți la cuptor. Tanti Jeni ornează fiecare porție cu o felie de lămâie și niște bucăți de ardei Kapia roșu ca focul. Mmmmm…. un deliciu! Companionul de nădejde pentru această delicatesă este un pahar de vin alb.

Miruna… ah, Miruna pregătește acum un desert care are ca nume de cod „bomba cu calorii”, dar în nomenclatorul cantinei poartă nevinovatul nume de „clătite cu banane”. Offff… abia aștept să fie gata! Fiți atenti: pentru preparare, la 3 banane mari, frumoase și aurii, Mirunica noastră cea dulce și cu șorțuleț de bucătărie roz, mai folosește făină, zahăr, două ouă, sare, lapte, un pahar de apă minerală, două linguri de smântână, 200 de grame de brânză de vaci, coaja rasă de la o lămâie, o linguriță de ulei și un vârf de cuțit de unt. Compoziția pentru clătite se prepară din un ou, două linguri de zahăr, o lingură de ulei, lapte, apa minerală și făină, frecate bine cu telul până când compoziția devine spumoasă. În acest fel, clătitele Mirunei ies pufoase, pufoase, ca niște norișori. După ce sunt gata coapte, clătitele se lasă la răcit, timp în care Miruna prepară crema. Ah… crema… Aici se folosesc cele 200 de grame de brânză de vaci, frecată bine cu 3 linguri de zahăr, un ou, cele două linguri de smântână, o lingură de făină și coaja rasă de lămâie. Acum, Miruna asamblează cu delicatețe toate părțile componente: se unge fiecare clătită cu cremă, apoi se așează în mijlocul fiecărei clătite o jumătate de banană tăiată pe lung și se rulează clătitele. Aceste bunătăți se așează apoi într-o tavă unsă cu unt și se toarnă deasupra restul de cremă. Miruna presară apoi cu degețelele ei fine niște praf de scorțișoară deasupra, care cade pe clătite lin și frumos ca o ninsoare aromată… Se țin la cuptor vreo 20 de minute și gataaaaa! Plin de calorii dar irezistibil….

Dragii mei și meniul de azi se anunță a fi un succes planetar. Vinul alb e proaspăt scos din pivniță și pus în carafe. Vă așteptăm cu drag și nu uitați evenimentul de mâine: Guest-Star Day! O invitată specială va găti în locul lui tanti Jeni și Miruna… Cine este ea? Veți afla mâine. Până atunci, poftă bunăăă!


Ciorbă de lobodă. Clătite la cuptor

martie 22, 2010

Ufff… m-am trezit târziu azi… După cheful din weekendul ăsta care a trecut, era și cazul: distracție, grătar, vin, muzică… toate cele. Nici măcar nu am auzit dis de dimineață păsărelele care ciripeau voios în copacii din fața ferestrei mele, nimic. Oricum, m-am trezit voios: primăvara, în sfârșit, s-a instalat cu toate cele pe la noi, deci, gata cu lâncezeala. Tot drumul spre cantină am ascultat melodia ASTA, atât de potrivită cu vremea de afară. Simțeam că zbor… Hai să vă spun mai bine ce ne-am gândit noi să facem, hotărâre luată în timpul ședinței de aseară ce a avut loc când spălam vasele și curățam grătarul. Ei, bine, ne-am gândit noi, ca în fiecare zi de joi a săptămânii, să avem un invitat la cantină care va găti în locul lui tanti Jeni și Miruna. Ce ziceți? Acea zi se va numi „GUEST STAR DAY” și va începe chiar de săptămâna asta, când, după lungi deliberări, ne-am gândit deja la primul nostru invitat. Cine este oare? Ei, bine, veți afla în ziua cu pricina pentru că este un invitat surpriză. Putem doar să vă spunem că este una dintre cele mai vechi cliente ale Cantinei Sociale și a acceptat cu mare drag să ne facă onoarea de a fi prima noastră „guest-star”. Lista este deschisă și dacă doriți să participați la acest eveniment săptămânile următoare, trimiteți-mi un e-mail la adresa cristian.gheorghe@gmail.com să vă dau detalii. EI bine, veți spune, de ce nu trimiteți pe adresa lui tanti Jeni… păi dacă dumneaei nu are adresă de e-mail ce să-i fac? Dânsa mai mult cu comentariile pe bloguri și atât, îi este teamă de viruși, spamuri și oferte cu Viagra sau e-mailuri cu tranzacții bancare periculoase, de aia nu are adresă de e-mail. Dar poate o conving cumva, cine știe?

În fine. Hai să vedem ce avem la meniu pentru astăzi, că deja e vremea prânzului și îmi cam ghiorăie mațele de foame. Cred că și vouă. Păi în bucătărie miroase excelent pentru că tanti Jeni are pe foc o minunată ciorbă de lobodă. La cinci legături de lobodă, dumneaei mai folosește două legături de ceapă verde, doi morcovi, o jumătate de țelină, o ceașcă de orez, un litru de borș, patru ouă, o legătură de leuștean și 150 de grame de kaiser. Pentru cei care țin post, tanti Jeni pregătește și varianta fără kaiser și ou. Ia să vedem cum procedează dumneaei: morcovul și țelina se dau pe răzătoare apoi se pun la fiert într-un litru și jumătate de apă. Loboda se spală și se taie fâșiuțe apoi împreună cu ceapa verde, tăiată și ea, se pune la călit cu puțin ulei. Se adaugă și kaiserul, tăiat cubulețe. Buuunnn.. După ce se fierbe zarzavatul, se toarnă în oală loboda, ceapa și kaiserul, toate călite, și se mai lasă luțin la fiert. Apoi se adaugă orezul și după ce acesta este fiert se toarnă și borșul. Între timp, din cele patru ouă, tanti Jeni face o omletă pe care o taie apoi mărunt și o adaugă în oală. La sfârșit, apoteotic, se adaugă leușteanul tocat și gataaaa! Ciorba de lobodă este bună de sevit, rece sau fierbinte cum vă place! Pentru doritori, tanti Jeni vă pune la dispoziție pentru ciorbică, niște fire de ceapă verde sau ardei iute. Bun, gustos și plin de vitamine!

Să vedeți acum ce miros vine din cuptor… tortură curată, pusă la cale de Miruna cea dulce care cu mânuțele ei delicate a pregătit pentru azi ceva special: clătite la cuptor. Ahh… delicios! Fiți atenți: pentru cinci clătite se pregătește o umplutură formată din 400 de grame de brânză de vaci, un ou, 3 linguri de zahăr, stafide și esență de rom. După ce se umplu cu această compoziție, clătitele sunt așezate cu grijă într-un vas termorezistent și se acoperă onctuos cu un amestec delicios format din smântână amestecată cu zahăr și esență de vanilie… amestecul este absolut irezistibil iar clătitele sunt absolut indescriptibil de bune… Se pun la cuptorul preîncălzit pentru vreo jumătate de oră și gataaaaa! Clătitele sunt tocmai bune pentru servit.

 

Dragii mei, cam atât pentru astăzi… Vă așteptăm la mesele cu umbreluță de pe terasă să vă răsfățăm cu bunătățile de azi. Vă urăm o săptămână excelentă și, nu uitați, vă așteptăm cu e-mailuri pentru a vă propune să fiți „Guest-star” –ul nostru săptămânile următoare. Poftă bună!


Grilluri și trilluri

martie 20, 2010

Vreme frumoasă, cer senin, soare strălucitor… eheiii, viață. Păi, grătarul e încins și așteaptă ”material” pentru sfârâit. Tanti Jeni tocmai pregătește niște bucăți frumoase de șalău, le condimentează cu sare, piper și cimbru, îi lasă la rece vreo jumătate de oră apoi mi-i dă să-i pun pe grătar. Separat, eu curăț cartofi, îi pun la prăjit și pregătesc apoi porțiile de șalău la grătar care vor fi servite împreună cu cartofii prăjiți, suc de lămâie și mujdei preparat de Miruna.

Tot pentru grătar, Miruna pregătește niște ficăței de pui: îi spală, îi scurge bine apoi pune peste ei ulei de măsline ( 2 linguri la juma de kil de ficăței), niște usturoi tocat mărunt ( 4-5 căței) și o jumătate de linguriță de piper măcinat. După ce amestecă ușor mirodeniile peste ficăței, lasă totul la rece pentru o jumătate de oră, apoi mi-i dă să-i pun la sfârâit pe grătar. Trebuie să am mare grijă cu ficățeii ăștia, că sunt foarte moi. Îi țin zece minute pe o parte, zece pe alta, până când sunt gata rumeniți. Îi scot pe un platou și gataaaa! Puteți să-i serviți cu cartofi prăjiți și diverse murături acu scoase din beci, răcoroase și zemoase.

La desert avem înghețată caramel, de fructe de pădure, de căpșuni și de vanilie. De băut avem vin alb și bere la halbă.

Cam atât pentru secțiunea de grilluri.

Pentru departamentul trilluri am pregătit pentru azi următorul pui de playlist, pe care așteptăm să-l completați când treceți pe-aici:

 

 

 

 

 

Buuunnn.. Grilluri avem, trilluri avem, băutură din belșug, deci weekendul se anunță ca fiind unul foarte plăcut. Vă așteptăm!


Ceapă umplută. Cotlet de rechin. Nuga cu stafide

martie 19, 2010

Ahhh, ce zi minunată! Primăvară, bine ai venit! Priveam de dimineață cerul atât de senin și simțeam că mă dizolv în el… Am ajuns degrabă la cantină și după ce am savurat tradiționala cafeluță tare și aromată pregătită cu multă magie de tanti Jeni, am pregătit mesele cu umbreluță pe terasă, să ne putem desfăta de vremea asta minunată. Ce ziceți?

Hai să vedem ce pregătește azi tanti Jeni, că deja mi-e o foame de lup și dumneaei s-a apucat de dimineață de treabă. Ce o fi oare în cuptor? Hm? Păi azi avem un excelent meniu piscicol. La primul fel, nște extraordinare cepe umplute cu ton și mozzarela. Pfuaiii… Fiți atenți. La cinci cepe mari și frumoase, tanti Jeni mai folosește un cartof, 100 de grame de ton în ulei, 150 de grame de mozarella, o lingură de capere, pesmet, sare, ulei de măsline și oregano. Cepele se curăță de coajă și se fierb în apă cu sare vreo un sfert de oră. După care, sunt lăsate la răcit și se taie în jumătăți, scoțând cu grijă miezul și lăsând doar vreo 3 foi exterioare pe fiecare jumătate de ceapă. Buuun, Cartoful se fierbe și se pasează ca pentru puree și se amestecă într-un castron cu tonul mărunțit, cubulețele de mozzarella, miezul cepelor tocate mărunt, caprerele tocate, sarea și oregano. Se amestecă până la omogenizare și cu această compoziție se umplu jumătățile de ceapă. Tanti Jeni ia o tavă, o umple cu puțină apă, așează cu grijă cepele iar deasupra lor presară pesmet și picură ulei de măsline. Se pune tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade pentru o jumătate de oră și gataaaa! Cepele bine rumenite deasupra sunt gata de servit. Mmmmm.. ce aromă! Se topesc în gură de bune ce sunt!

La felul doi avem un minunat cotlet de rechin cu ghimbir. Deja îmi plouă în gură când văd bunătățile astea înșirate pe masă: 500 de grame de cotlet de rechin, cam 50 de grame de ghimbir, patru căței de usturoi, două linguri de vin alb, o linguriță de miere, două linguri de ulei și sare. Ghimbirul și usturoiul, tăiate bucăți se călesc la foc mic până se rumenesc un pic, apoi se adaugă cotletele de rechin, vinul alb și mierea și se țin pe foc mic până când cotletele se rumenesc pe ambele părți, întorcându-se cu grijă cu o paletă. Aiii.. ce frumoase și aurii sunt! Iar mirosul este absolut irezistibil!

La desert, Miruna ne răsfață azi cu o minunată nuga cu stafide. Of, dulceața noastră, abia aștept să fie gata…. Ia să vedem din ce pregătește Miruna nuga: la 700 de grame de miez de nucă, mai intră în combinație 125 de grame de miere, 500 de grame de zahăr, două plicuri de zahăr vanilat, opt albușuri de ou și 200 de grame de stafide. Miruna bate cu telul albușurile într-o oală, apoi adaugă zahărul, linguriță cu linguriță, bătând încontinuu. După ce se adaugă și zahărul vanilat, se pune oala la „bain-marie” și se amestecă ușor. Când începe să fiarbă, se picură mierea amestecând continuu Se adaugă nucile mărunțite și apoi stafidele, amestecând până când iese o pastă omogenă. Se așează apoi compoziția pe o foaie de napolitană, se întinde bine și apoi se pune deasupra altă foaie de napolitană, presându-se cu un fund de lemn. Se pune puțin la rece și gataaaa… Deja am degetele lipicioase de la primele felii.. Miam-miammm…

Dragii mei, se anunță un weekend însorit, deci musai scot grătarul. Vă așteptăm astăzi cu bunătățile gata pregătite și în weekend pentru antren și bună-dispoziție pe terasa cantine. Poftă bună și weekend plăcut!


Urzici cu usturoi. Budincă de spanac. Fondue de chocolat

martie 17, 2010

Nu s-a luminat bine astăzi și tanti Jeni s-a dus la piață de unde a venit cu căruțul plin de spanac, urzici și alte bunătăți pe care are de gând să le pună acuș-acuș în combinații absolut năucitoare. În lipsa dumneaiei a trebuit să-mi prepar singur cafeaua, că și Miruna era la plimbare cu patrupedul nostru flocos, cățelul Dowgird, dar nu mi-a ieșit la fel de bună ca cea făcută de tanti Jeni, drept pentru care perioada de trezire a fost un pic mai lungă decât de obicei. Și sunt cam incoerent la ora asta… Auhhh… Abia acum mi s-a luat cu adevărat ceața de pe ochi și văd mai bine ce avem la meniu astăzi.

De fapt tanti Jeni s-a apucat deja de treabă, pregătindu-ne pentru felul întâi, mirobolantele urzici cu usturoi, pe care numai dumneaei știe să lefacă foaaarte gustoase și aromate. Păi pentru un castron de urzici, tanti Jeni mai folosește trei linguri de făină, trei căței de usturoi, niște leuștean, sare după gust și câteva linguri de ulei. Fiți atenți: tanti Jeni curăță cu migală urzicile alea, apoi le spală cu multă, multă apă rece. Le pune la fiert în apă clocotită pentru o jumătate de oră până se înmoaie urzicile, amestecând mereu în oală cu lingura ei magică de lemn. După ce fierb, urzicile se scurg bine, păstrând apa în care au fiert și apoi le toacă mărunt. Se pune ulei la încins în tigaie, apoi se adaugă urzicile tocate, urmând apoi să se presare făina peste ele, în ploaie, amestecând încontinuu. Se adaugă apoi din zeama în care au fiert și usturoiul tocat, mai se dă toată compoziția într-un clocot, subțiind dacă este nevoie cu încă puțină zeamă. La final se adaugă leușteanul veerde tocat și gataaaaa! Urzicile sunt gata de servit alături de o minunată mămăliguță fierbinte și aurie pregătită de Miruna. Ultra-extra-delicios!

La felul doi, tanti Jeni ne răsfață astăzi cu o extraordinară budincă de spanac și carne tocată. Combinația este de-a dreptul năucitoare: la 600 de grame de cartofi fierți, dumneaei mai folosește 500 de grame de spanac fiert și tocat, 3 cartofi, o ceapă, doi morcovi fierți, 500 de grame de carne tocată de curcan, 200 de grame de bulion, 100 de mililtri de ulei, sare, piper, dafin și niște brânză rasă, după gust. Tanti Jeni toacă ceapa mărunt, apoi o înmoaie într-o tigaie cu 50 de militri de ulei încins, adăugând apoi carnea tocată. După două-trei minute de călit, se adaugă bulionul, sarea, piperul, praful de foi de dafin și se amestecă totul până la omogenizare. Cartofii fierți se pasează ca pentru puree și jumătate din această cantitate se pune într-o tavă, acoperind tot fundul acesteia. Deasupra se pune un strat de amestec de carne tocată, apoi un strat de spanac, din nou cartofii fierți pasați ( cealaltă jumătate de cantitate) iar la final, deasupra, se presară brânză rasă. Se ornează foarte artistic cu felii de morcovi fierți și se pune la tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade, până se gratinează brânza. Mmmm… ce miros vine din cuptor… abia aștept să fie gata!

Despre desert, mi-e frică să scriu… Nu cred că pot găsi cuvintele necesare pentru a descrie această minunată operă de artă culinară pregătită de Miruna cea dulce: Fondue de ciocolată. La 40 de grame de ciocolată menajeră se mai folosesc 200 de grame de frișcă, niște coniac ( după gust), două banane, două mere, două portocale și două kiwi. Miruna mărunțește ciocolata și o topește în”baine-marie” după care o amestecă cu frișca, până la omogenizare. Apoi, cu mânuțele ei delicate, curăță fructele și le taie în bucăți potrivite,punându-le pe un platou. Primele se taie portocalele, stropind cu zeama lor aurie feliile de mere și de banane. În momentul degustării, feliile de fructe se înmoaie în ciocolata fierbinte cu furculița și apoi se mănâncă, topindu-se în gură… Absolut mirobolant… nu am destule epitete și metafore să pot descrie senzațiile olfactive și gustative create de acest deliciu…

Dragii mei, meniul este bogat astăzi și foarte-foarte bun, ca întotdeauna de altfel. Vinișorul alb este scos din pivniță și pus în carafe. Vă așteptăm să vă delectați cu el și cu bunătățile proapăt ieșite din bucătărie. Poftă mare!


Sufleu de conopidă. Langue de chat

martie 15, 2010

Auhhhh… mă doare capu… Mult vin, multă muzică și distracție weekendul ăsta… Noroc cu soarele ăsta de azi că tocmai a ieșit și m-a scos afară din plapumă cu niște mânuțe invizibile fierbinți și strălucitoare. Mă duc repede-repede la cantină să trezesc creierul ăsta adormit al meu cu o cafeluță, știți voi de care și să văd ce pregătește azi tanti Jeni că deja mor de foame. Snif, snifff… miroase bine în bucătărie. Miruna îmi șoptește cald la ureche că azi tanti Jeni ne pregătește un minunat sufleu de conopidă. Nu prea e de post dar mergeeeee…. Ia să vedem: la un kilogram de conopidă, se mai combină 150 de grame de șuncă, 150 de grame de telemea rasă, 100 d egrame de cașcaval, trei ouă, două linguri de pesmet și 200 de grame de smântână. Tanti Jeni spală buchețelele de conopidă și le pune la opărit pentru vreo zece minute în apă fiartă cu sare. Între timp, bate cu telul ouăle, le amestecă cu smântâna și apoi adaugă brânza rasă și șunculița tăiată cubulețe mici. Uaaaiiii, ce cremă bună a ieșiiiit! Revenim la conopidă care este scoasă din oala cu apă fiartă, scursă bine și lăsată la răcit. Tanti Jeni ia acum un vas termorezistent din dulăpior, îl unge bine cu unt, îl tapetează cu pesmet și pune în el conopida pe care o nivelează frumos. Deasupra se toarnă compoziția aceea minunată de smântână, ouă, brânză și cașcaval. Ahhh, dacă ați vedea ce frumos se scurge, se întinde și pătrunde prin toate cotloanele vasului… Nu pot să contemplez prea mult peisajul pentru că vasul este băgat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade și lăsat acolo vreo 20-30 de minute până când prinde o crustă rumenă deasupra. Minunat, dragii mei, minunat! Fiecare porție se servește cu un adaos de smântână în farfurie.

Miruna cea dulce ne răsfață azi cu o specialitate franțuzească și anume „langue de chat aux chocolat”. Chiar rimează. Pentru realizarea acestei poezii dulci, Miruna folosește 100 de grame de făină, 150 de grame de zahăr, 100 de grame de unt, două albușuri de ou, 50 de grame de ciocolată și câteva picături de esență de rom. În prima strofă, zahărul se amestecă cu untul și albușul de ou iar după omogenizare se adaugă făina și esența de rom. În strofa a doua, plină de metafore, Miruna face prăjiturelele cu ajutorul cornetului acela special de șprițat, așezate într-o tavă unsă cu unt. Strofa a treia este foarte fierbinte: tava cu prăjiturele este băgată pentru zece minute la cuptorul preîcălzit la 180 de grade. Strofa a patra și ultima este mai „dark”, așa: ciocolata este topită în „baine-marie” și câte un capăt al prăjiturelelor, scoase cu grijă din tavă cu o spatulă, este scufundat în ciocolata lichidă… Baudelaire, Villon, păliți de invidie că n-ați fost în stare să scrieți asemenea capodoperă! „Les langues de chat” sunt așezate pe un platou și gata să vă desfete, poetic, simțurile…

Păi, dragii mei, cam asta e pentru azi. Eu mă duc să scot vreo două-trei mese afară, cu umbreluțe cu tot, poate vreți să stați la aer. Poftă mare!


%d blogeri au apreciat: