Borș de urzici. Caise

martie 5, 2010

Uhhh… sunt letaaaaargiiic…. de abia mă miiiișc…. caa..feee…luuu…țăăă…. Hm? E deja gata? Mulțumesc, tanti Jeni! Numai ce am simțit mirosul de cafea și gata, m-am trezit! Ufff… greu cu creierul ăsta al meu care de abia se târește în ultima vreme! O fi vreun jigler înfundat, vreo sinapsă blocată, știu eu? Dar am timp în weekend să mă gândesc la asta și să remediez problema. Până atunci însă, hai să ne bucurăm de meniul de azi de la cantină, că deja tanti Jeni și Miruna sunt cu mânuțele lor dibace ocupate. Ia să vedem ce bunătăți pregătesc ele…

Tanti Jeni bricolează azi un meniu legumicol de sezon: borș de urzici cu ardei. La 500 de grame de urzici, luate acu de dimineață din piață de însăși tanti Jeni, dumneaei mai folosește o jumătate de litru de borș, o ceapă, un ardei gras, un vârf de cuțit de boia de ardei, o ceșcuță de orez, sare, o lingură de ulei, o lingură de făină și un litru de apă. Nu știu cum reușește tanti Jeni să curețe urzicile alea. M-am băgat și eu la treaba asta dar, auuuu! Am degețelele numai bășici, așa că am lăsat-o pe dumneaei să procedeze mai departe… Deci urzicile gata spălate și curățate, sunt puse de tanti Jeni într-o oală cu apă clocotită, cu puțină sare. Cât timp urzicile fierb acolo bolborosit, se toacă ceapa mărunt, țacțacțac, apoi se presară cu boia și se sting într-o oală cu zeama de urzici. Amestecăm bine, apoi punem în compoziție orezul, ardeiul gras și sare. Când toate acestea au fiert, se adaugă cu grație în borșul clocotit. Borșul, în sine, se adaugă spre final și se mai lasă la fiert vreo 5-10 minute. Supeeeer! Se servește cu mămăliguță fierbinte, pufoasă și aurie. Miam-miammm…

Miruna ne pregătește azi niște prăjiturele care mie îmi sunt foaaarte dragi: caise. Nu fructul, așa se cheamă prăjitura asta pentru că seamănă cu niște caise, dar sunt umplute cu o cremă așa de bună încât simți că zbori…

Miruna ne explică faptul că aceste caise sunt formate din două părți componente: aluatul și crema. Pentru aluat se folosesc: trei ouă, un pahar de ulei, un plic de praf de copt, coaja de la o lămâie, vanilie, 500 d egrame de făină și un pic de sare. Crema se face din: 200 de grame de unt, 50 de grame de cacao , gem ( mai acrișor, așa), nuci măcinate și 5 linguri de zahăr pudră. Buuuun… Mirunica noastră freacă bine ouăle cu zahărul, apoi adaugă praful de copt, vanilia și coaja rasă de lămâie. După ce amestecă totul bine, adaugă uleiul puțin câte puțin amestecând încontinuu și apoi făina, la fel. Se obține un aluat din care se fac apoi biluțe, nici prea mari nici prea mici, care se pun la copt în tavă, la foc mic, pentru vreun sfert de oră. După ce coc, se scot din cuptor, se lasă la răcit, apoi se taie în două și se scobește mijlocul fiecărei jumătăți cu o lingură. La treaba asta mă bag și eu că e mai puțin periculos decât curățatul de urzici… În fine. Cât scobesc eu biluțele alea, Miruna prepară crema: pune laolaltă untul, zahărul pudră, amestecă bine și apoi adaugă gemul acrișor și trei sferturi din miezul scobit al biluțelor coapte de cocă. Se freacă bine și apoi cu această cremă se ung jumătățile de caise care se împreunează apoi două câte două. Pentru efect, Miruna dă caisele astea cu coloranți alimentari și cât sunt umede de la coloranții ăia, le tăvălește prin zahăr și le așează pe un platou, unde sunt gata de servit. Vaai, ce bune sunt! Deja mă ling pe degete de poftă!

Borșul e gata, mămăliguța e fierbinte, caisele sunt gata, ce mai așteptați? Eu vă doresc poftă bună și un weekend plăcut!


%d blogeri au apreciat: