Sufleu de conopidă. Langue de chat

Auhhhh… mă doare capu… Mult vin, multă muzică și distracție weekendul ăsta… Noroc cu soarele ăsta de azi că tocmai a ieșit și m-a scos afară din plapumă cu niște mânuțe invizibile fierbinți și strălucitoare. Mă duc repede-repede la cantină să trezesc creierul ăsta adormit al meu cu o cafeluță, știți voi de care și să văd ce pregătește azi tanti Jeni că deja mor de foame. Snif, snifff… miroase bine în bucătărie. Miruna îmi șoptește cald la ureche că azi tanti Jeni ne pregătește un minunat sufleu de conopidă. Nu prea e de post dar mergeeeee…. Ia să vedem: la un kilogram de conopidă, se mai combină 150 de grame de șuncă, 150 de grame de telemea rasă, 100 d egrame de cașcaval, trei ouă, două linguri de pesmet și 200 de grame de smântână. Tanti Jeni spală buchețelele de conopidă și le pune la opărit pentru vreo zece minute în apă fiartă cu sare. Între timp, bate cu telul ouăle, le amestecă cu smântâna și apoi adaugă brânza rasă și șunculița tăiată cubulețe mici. Uaaaiiii, ce cremă bună a ieșiiiit! Revenim la conopidă care este scoasă din oala cu apă fiartă, scursă bine și lăsată la răcit. Tanti Jeni ia acum un vas termorezistent din dulăpior, îl unge bine cu unt, îl tapetează cu pesmet și pune în el conopida pe care o nivelează frumos. Deasupra se toarnă compoziția aceea minunată de smântână, ouă, brânză și cașcaval. Ahhh, dacă ați vedea ce frumos se scurge, se întinde și pătrunde prin toate cotloanele vasului… Nu pot să contemplez prea mult peisajul pentru că vasul este băgat la cuptorul preîncălzit la 180 de grade și lăsat acolo vreo 20-30 de minute până când prinde o crustă rumenă deasupra. Minunat, dragii mei, minunat! Fiecare porție se servește cu un adaos de smântână în farfurie.

Miruna cea dulce ne răsfață azi cu o specialitate franțuzească și anume „langue de chat aux chocolat”. Chiar rimează. Pentru realizarea acestei poezii dulci, Miruna folosește 100 de grame de făină, 150 de grame de zahăr, 100 de grame de unt, două albușuri de ou, 50 de grame de ciocolată și câteva picături de esență de rom. În prima strofă, zahărul se amestecă cu untul și albușul de ou iar după omogenizare se adaugă făina și esența de rom. În strofa a doua, plină de metafore, Miruna face prăjiturelele cu ajutorul cornetului acela special de șprițat, așezate într-o tavă unsă cu unt. Strofa a treia este foarte fierbinte: tava cu prăjiturele este băgată pentru zece minute la cuptorul preîcălzit la 180 de grade. Strofa a patra și ultima este mai „dark”, așa: ciocolata este topită în „baine-marie” și câte un capăt al prăjiturelelor, scoase cu grijă din tavă cu o spatulă, este scufundat în ciocolata lichidă… Baudelaire, Villon, păliți de invidie că n-ați fost în stare să scrieți asemenea capodoperă! „Les langues de chat” sunt așezate pe un platou și gata să vă desfete, poetic, simțurile…

Păi, dragii mei, cam asta e pentru azi. Eu mă duc să scot vreo două-trei mese afară, cu umbreluțe cu tot, poate vreți să stați la aer. Poftă mare!