Guest-Star Day: Melania și Alexandru Fratean

aprilie 29, 2010

Soarele a răsăriiiiit…. Florile au înfloriiiit, păsărelele s-au treziiiit… joia ”Guest-star day” aaaa sooooosiiiiiiiiiiit!!! Pfuaaaaiiii… ce cântecel fain am scos! Ce inspirat sunt de dimineață! Păi cum să nu fiu când astăzi se anunță o zi excelentă, nu? Excelentă am zis? Minunat de excelentă pentru că invitata noastră de azi esteeee…..ei bineeeee… sunt doi! Melaniaaaaa și Alexandruuuuu Frateaaaaan! Urale! Aplauze, reflectoare! Pfuaaa.. o primire nemaipomenită pentru dragii noștri care au venit tocmai de la Târgu-Mureș să ne răsfețe cu niște bunătăți ex-tra-or-di-na-re!

Melania este o clientă foarte dragă a Cantinei noastre, semnând sub diverse nume conspirative precum ”melami”, ”silavaracald” sau mai nou ”nașa”. BLOGUL Melaniei este un loc de întâlnire cald și prietenos. ”Mă uit şi mă minunez de efervescenţa comentariilor de pe blogul… hai să zicem, al meu! Ştiu că nu poate dura mult timp un aşa fenomen, aşa că profit de ocazie ca să mă bucur acum, cât există. Ne simţim bine împreună, ne luăm peste picior, ne încurajăm când ne este greu, glumim, “cântăm”, “dansăm”, “pictăm”, “ne uităm la filme”. Regulile se fac pe parcurs şi se schimbă ori de câte ori simţim nevoia” , ne mărturisește Melania.

Alexandru are și el BLOG, dar de foarte curând. ” Soțul meu  a fost somat să-și facă blog, povestește Melania.  S-a executat, că nu era să-și ridice în cap întreaga familie, mai ales că solicitarea nu venea de la mine, cu care s-ar fi descurcat cu un “Nu” scurt, ci de la fii-su. Așa că i-am ales o temă; cum e innebunit dupa cafea, am ales-o pe aia adecvată. Apoi a inceput să publice. Rar, că nu-i dă ghes inima să scrie mai des, deși ar avea despre ce. Dar, după un timp, a început să-l “prindă”. Cum încă nu a invățat să intre singur în editare, mă întreba pe mine dacă a mai primit ceva comentarii.” Într-adevăr, să știți că deși scrie rar, domnul Alex ( sau Lino cum se semnează dumnealui la comentarii) are într-adevăr multe de spus. Melania în alintă pe Alexandru cu numele de ”Peștișorul de aur”. ” Asta este porecla pe care i-a dat-o primul lui șef de la Fabrica de Avioane – Craiova. De atunci așa i-a rămas numele pentru că într-adevăr este cu totul și cu totul de aur”, ne explică Melania.

Eiii, dar a sosit momentul în care invitații noștri intră în bucătăria Cantinei însoțiți de tanti Jeni, care le va pune câteva întrebări pe parcursul evoluției lor culinare. De fapt a evoluției lui Alexandru, deoarece el este maestrul bucătar al familiei Fratean!

TJ: ”Draga mea Melania, spune-ne te rog mai multe despre voi doi…”

Melania: ” Suntem căsătoriți din primii ani de studenție, când am devenit și părinți, de două ori. Alex este inginer constructor de avioane iar eu medic de familie. Lucrăm amândoi în Tg. Mureș acum, el la o agenție regională, eu la cabinetul medical individual. Avem pasiuni diferite: el- vânătoarea, pescuitul, bucătăria și bricolajul iar eu – scrisul și grădinăritul. Amândoi iubim animalele, așa că avem mereu câini și pisici prin curte. De-a lungul timpului, am avut o întreagă menajerie: arici, șarpe de pământ, hamsteri, găini, cocoși, un iepure, trei rațe leșești, pești, o țestoasă, porc de Guineea, etc. Lui îi place să călătorească, mie nu prea, dar ne armonizăm, așa că am văzut împreuna câteva țări din Europa, precum: Grecia, Croația, Ungaria, Austria, Italia, Franta, Serbia, Cehia.”

Între timp, Alex și-a pus șorțul de bucătar și ne prepară un antreu specific zonei mureșene:  măduvă de vită, din oase fierte pentru supă, întinsă pe pâine proaspăt prăjită, condimentată cu sare, piper și boia de ardei. Fiecare porție conține trei feliuțe din astea acompaniate de ceapă roșie tăiată peștișori, precum și un ștampăl de pălincă scoasă din frigider ( și pălinca și paharul). Mmmmm…. Excelent antreu!

TJ: Mmmm… priceput bucătar, domnu Alex!

Melania: Da, el este responsabil cu gătitul la noi în familie. Cât au fost copiii mici, am gătit destul. Acum nu mai e nevoie. Stăm atât de rar acasă încât mai mult aruncăm mâncarea decât o mâncăm. Iar când suntem amândoi la domiciliu, preferăm să gătească „Peştişorul” în timp ce eu fac alte chestii prin casă, care lui nu-i plac, adică curăţenie, spălat, călcat şi alte alea. Pasiunea „peștișorului” pentru bucătărie datează dintotdeauna, el provenind dintr-o familie cu bărbați pricepuți în ale gătitului. Socrul meu e un bucătar excelent și acum, iar fiul meu le calcă pe urme. Când s-a apucat fiică-mea de gătit, se întâmpla să ne dea telefon pe numărul fix. Dacă răspundeam eu, mi-l cerea repede pe taică-său. Atunci știam că încearcă să încropească câte ceva de-ale gurii, ori eu nu eram destul de autorizată să-i dau sfaturi! Acum ea e o bucătăreasa mult mai bună ca mine, dar ceva imi spune că așa ceva nu-i prea greu având în vedere cartea mea de vizită! 🙂 ”

Între timp, ”peștișorul” ne prepară aperitivul cald: păstrăvi prăjiți! O minunăție! Domnul Alex ne explică, în timp ce lucrează: ”Păstrăvii trebuie să aibă fiecare aproximativ 150-200 de grame. După ce se curăţă bine de solzi, intestine şi branhii, se sărează după gust şi se ţin câteva ore la frigider. După ce se scot din frigider, dacă sunt prea zemoşi, se şterg cu un şervet de pânză, se stropesc cu câteva picături de zeamă de lămâie, se piperează după gust şi se tăvălesc într-un amestec de făină albă cu făină de mălai şi boia de ardei. Se prăjesc în ulei, la foc iute, astfel încât să iasă rumeni la suprafaţă dar fragezi în interior, cu grijă ca să nu-i lăsăm prea mult fiindcă se usucă, iar carnea se va prinde de oase. Se servesc fierbinţi, cu cartofi natur, felii de lămâie, sos de capere şi frunze de pătrunjel verde. Ca băutură, neapărat un vin alb sec sau demisec, cu un buchet rafinat, nu prea proeminent. ” “Peştişorul” preferă o Fetească albă din Podgoriile Lechinţa (Culpiu), drept pentru care a și venit cu vreo 2-3 navete cu soiul ăsta de vin. Să fie primit, Peștișorule!

TJ: Ce feluri de mâncare preferați?

Melania: ”Felul de mâncare preferat al „peștișorului” este… orice dacă conține carne! De preferat totuși sub formă de grătar sau friptă în unt și ulei de măsline. Al meu: mămăligă cu lapte! 🙂 Dar mămăliga să fie sărată, nu anostă. E singurul fel de mancare care îmi place să fie sărată. De asemenea, amândurora ne place ciorba de fasole verde, cu „tort” de mămăligă cu brânză. Din bucătăriile lumii, de departe o preferăm pe cea franțuzească.” Mmmmm…. Gusturi fine, n-est pas?

În calitatea sa de vânător pasionat, ”Peștișorul” Alex ne prepară cevaaaaa…. Eeeeeeextraordinar: tocană de mistreț! Ce ziceți de asta, ei? Fiți atenți cum face domnu Alex. Îi dăm cuvântul:

”Animalul trebuie să fie neapărat tânăr, să aibă sub 100 de kile şi, dacă se poate, să fie femelă. Carnea se taie în bucăţi potrivite de mărime, care să conţină şi oase, de preferat coaste şi şira spinării. Ca să aibă un gust mai fin iar carnea să fie mai fragedă, se ţine de pe o zi pe alta într-un baiţ simplu, de apă rece cu oţet. Se toacă câteva cepe mărunt, apoi se prăjesc în untură de porc sau în ulei de măsline şi unt, într-o cratiţă cu fund mai gros. Când ceapa devine aurie, se pune peste ea carnea şi se amestecă până când începe să lase propriul suc, după care se acoperă totul cu un capac şi se lasă la foc mic. Se stinge cu un pahar de vin alb sau de bere. Se acoperă din nou, ca să se pătrundă totul bine. Se condimentează cu sare, piper, boia, o foaie de dafin, trei cuişoare şi alte plante aromate, după gust. (De exemplu, cimbrul.) Se completează din când în când cu câte un pahar de apă fierbinte, până când s-a pătruns carnea. Se îndepărtează capacul şi se lasă să scadă sosul până la consistenţa dorită. Dacă gustul dulceag al cepei este prea proeminent, se mai adaugă o linguriţă de muştar, ca să-l atenueze. Se presară funze tăiate de pătrunjel. Se mânâncă cu mămăligă vârtoasă, brânză de burduf şi o salată din “inimă” de varză murată. Ca băutură, merge de minune un Merlot de data asta.” Merlot să fie, domnu Alex! Să curgă-n pahareeeee!

Melania își amintește o intamplare hazlie: ”Urma să primim niște oaspeți la sfârșitul săptămânii. Soțul meu lucra la București pe atunci și urma să vina doar vinerea, așa că ne-a trimis un fax cu recomandări privind ce trebuia să facem cu un anume tip de carne pe care voia să-l gătească într-un fel mai special. Faxul mi l-a trimis la cabinet. Se uita asistenta mea cu ochii cât cepele cum curgeau hârtiile din el, pentru că a trimis vreo cinci pagini, cu indicațiii amănunțite, scheme de tranșare și schițe de tot felul. Parcă ne transmitea informatii privind desantul asupra unei țări inamice :)”

Ca desert, ”Peștișorul” Melaniei ne prepară ceva extraordinar de simplu și gustos! E vorba de o specialitate specifică Ardealului și preluată din bucătăria ungurească, pre numele ei ”Varga beles”. Pentru asta, Alex combină un kilogram de brânză de vaci, patru ouă, patru linguri de zahăr, două linguri de făină albă, două linguri de griş, o linguriţă de bicarbonat de sodiu, un praf de zahăr vanilat, o pungă de stafide şi 200 grame de tăieţei laţi, fierţi şi răciţi. Se amestecă toate, se pun într-o tavă bine unsă şi se bagă la cuptor, până se rumeneşte. E mai bună rece, pudrată cu zahăr. Suuuuuuper desert, dragi mei! Bun de te lingi pe degete! 

La finalul acestui meniu, invitații noștrii ne propun un păhărel de Unicum şi o cafea amară. Un adevărat festin, dragii mei… dezmăț, ce să mai zic!

”Nu avem poze cu bucătăria proprie, dar am pregătit două fotografii care ne reprezintă: ”Peștișorul” care gătește și eu care-l privesc :)” , ne spune Melania.

Tot ea, continuă: ” În fotografia asta, Alex este pozat gătind pentru o acțiune socială: banii obținuți, vreo 250 de milioane vechi, au fost donați Liceului de Artă din Târgu Mureș” Eii, bravo domnu Alex! Hai că astăzi nu strângem bani, dar aplauze, felicitări și mulțumiri pentru meniul ăsta minunat vom aduna, cu siguranță, foarte multe!

Eiiii, dragii mei, hai că a ieșit și soarele voios dintre nori, tocmai la țanc, când aranjăm noi mesele pe terasă. Vă așteptăm cu bunătățile proaspete și calde, vinurile reci și cu muzică propusă de invitații noștri dragi de astăzi. Haideți, dați năvală și poftă mareeee!


Cremă de ceapă. Piept de porc la ceaun. Semilune cu nucă

aprilie 27, 2010

Cum? E deja marți? Așa de mult am dormit? Pfuaaaa… Băi, dar știu că mă pricep foarte bine la activitatea asta. Aș putea fi dormitor profesionist. Ăăăă… dormitor am zis? Nu că aia e mobilă… sau cameră… Mai bine îi zic „dormist”. Da. Sună mai bine: dormist profesionist. Cu diplomă. Aș putea presta activitatea asta oricând, oriunde și oricât e nevoie, chiar cu program prelungit! Aș putea să scriu și cărți pe tema asta, cu titluri de genul: „Cum să dormi într- o oră cât alții în opt” sau „Cum să dormi în opt ore cât alții într-o zi”… mă mai gândesc la asta.

Dar iată că acum sunt cuprins acum de unul din efectele neplăcute ale somnului prelungit: foamea, fraților… Și mă roadeeee… văleuuuu… Noroc cu tanti Jeni, că nu știu ce mă făceam. Hai că tocmai am ajuns la Cantină și deja bucătăria e plină de arome și mirosuri bune de tot că tanti Jeni s- a apucat de dimineață să prepare niște opere culinare de excepție. Ia să vedem…

Păiiii…. La primul fel, avem o delicioasă cremă de ceapă. Miam, miammm.. de când nu a mai făcut tanti Jeni bunătatea asta! La zece cepe mărișoare, dumneaei a mai pus în combinație doi morcovi, trei cartofi mari și frumoși, un păstârnac, o legătură de mărar, o jumătate de linguriță de chimen, ulei și niște piper.

Așaaaaa… cepele alea se pun deoparte, curățate de coajă și spălate. Restul de legume, după ce se spală și se curăță, se taie bucăți mari și se pun la fiert în oala aceea magică a lui tanti Jeni, de trei litri pătrați. Ăăăă… cubi vroiam să zic. Când sunt gata fierte, legumele se strecoară de zeamă și se pasează până se face un soi de puree. Trecem acum la cepe, pe care tanti Jeni le toacă mărunt și le călește cu puțin ulei. Buuun… Acuma puree-ul ăla de legume se subțiază cu supa în care s-a fiert și după ce obținem o cremă omogenă, adăugăm ceapa călită. La final se pune chimenul, piperul, niște sare și gataaaa! Excelent! Se servește cu smântânică și crutoane aurii făcute cu untișor. Miam, miammmm.. ce bună eeeeeee!

Azi avem și un felul „deux” foaaaaarte apetisant și anume piept de porc la ceaun, cu mămăliguțăăăăăăă!!!! Tanti Jeni e foarte pricepută la chestia asta. Ia pieptulcăla de porc, îl taie fâîșii subțiri, le spală, le șterge și le pune la prăjit într-un ceaun cu mult ulei. Acoperă ceaunul cu un capac și mai pune apă acolo până se înmoaie cărnița. Când friptura e rumenită, tanti Jeni o scoate pe o farfurie și se ține la cald până când Miruna ( că doar ea e responsabilă cu asta la noi la Cantină) face mămăliguța pufoasă și aurie. Fiecare porțion conține fripturică, mămăliguță, și mujdei de usturoi. Salata de murături și vinișorul roșu sunt obligatorii! Ahhh… e ceva de vis… indescriptibil de gustos!!!

Dar la desert? Ce avem la desert? Păi pe lângă înghețata asortată cu sos de caramel sau de fructe, la alegere, Miruna ne-a pregătit niște minunate, mirobolante, nemaipomenite prăjiturele cu nucă. Pentru asta a folosit un pachet de unt, trei linguri de zahăr, trei albușuri de ou bătute spumă, o cană de nuci tăiate mărunt, niște esență de migdale și 500 de grame de făină. Miruna topește untul apoi amestecă toate componentele și după ce se omogenizează totul și obține un aluat, formează din el niște semilune. Mă rog, niște zâmbețele drăguțe, aș zice. Le pune frumos într-o tavă tapetată cu unt și le pune la copt la foc potrivit. Când sunt gata, le dă prin zahăr pudră și sunt gata de servit!

Ehhh, dragii mei… Se anunță o zi minunată și azi! Cremuță bună, fripturică, vinișor, desert bun… vă așteptăm cu drag! Ce ascultăm noi azi? Ia să vedem ce găsim prin rastelul cu discuri vinil al lui tanti Jeni.. uite piesa asta! Sper să vă placă! Poftă mareeeeee!


Cremă de sparanghel. Tort Joffre.

aprilie 23, 2010

Așaaaa… Hai să le zicem azi un călduros la Mulți Ani! tuturor celor ce poartă numele de Gheorghe, George și derivate ale acestora! Să ne trăiți, Gicilor și Gicuțelor să fiți sănătoși, fericiți și iubiți și să aveți mereu cămara și frigiderul plin de bunătăți!

Ahhh, bunătăți am zis? Păi da, că mă cam roade o foame…. ce n-ați văzut! Hai să mă duc degrabă la cantină să beau cafeluța că-s cam zombi de dimineață, m-am uitat la hochei toată noaptea. Deh, vremuri de playoff… Eiii, e așa de frumos și înverzit drumul către cantină de nici nu credeți. Copacii, iarba… gazonul din curtea cantinei… Nici nu mi-am pus căștile de la iPhone în urechi astăzi, să mă pot delecta cu foșnetul frunzelor și cu cirip-ciripurile zglobii ale păsărelelor. Fain! Uite, cățelul Dowgird, zburdă de-i flutură urechile alea flocoase iar motanul Stanislas parcă s-a mai dezmorțit și el și își face promenada de siestă după ce a lins un castron cu smântână. Viață, frate! Ce-aș vrea să fiu și eu motan… În fine!

Ia să vedem ce avem noi bun aaaazi… Păi ați uitat? Nu ne-a promis nouă tati jeni că ne face cremă de sparanghel? Ne-a promis! Ia să vedem noi cum o prepară dumneaei…. Pentru început tanti Jeni face o supică de legume cu multe zarzavaturi bune și hrănitoare. Apoi pregătește pe masa de lucru o legătură de sparanghel, vreo patru linguri de untuleț, două cepe, o legătură de pătrunjel , un cartof mare și o cană de smântână. Booonnn… Sparanghelul se curăță și se taie cam la doi centimetri de bază. Mugurii și tulpina se taie și ele în bucăți așa, nici prea mari, nici prea mici. Vedeți voi. Acum sparanghelul se fierbe separat: întâi mugurașii, până se înmoaie, apoi după ce se scot din vas, se pun tulpinile în aceiași apă la fiert vreo 5 minute. Și mugurașii și tulpinile, după ce s-au fiert, se clătesc într-un jet de apă rece și se pun deoparte, separat. Acum, tanti Jeni topește untul într-o tigaie și adaugă apoi ceapa tocată mărunt, și cartoful tăiat felii. Se țin la călit până când ceapa devine transparentă. Se adaugă apoi supica de legume ( cam un litru jumătate e suficient), tulpinile de sparanghel și legătura de pătrunjel și se ține totul la fiert cam vreun sfert de oră. Pătrunjelul se scoate afară, și conținutul din supă se pasează fără milă chiar în apa în care au fiert. La final, se pune oala din nou pe foc și, ca o apoteoză, în sunet de fanfară și de cor ( ca acela din imnul cempion lig) se toarnă, albă, tăcută și onctuoasă, smântâna… Se amestecă până la omogenizare, se pune sare și piper și gataaaa! Supa de sparanghel, fină și cremoasă este gata de servit! Fiecare porție e servită de tanti Jeni alături de muguri de sparanghel și pâinică prăjită. Ahhhh… Minunat!

Azi, Miruna ne pregătește un tort, pentru sărbătoriți. Și nu orice tort, ci un tort Joffre. Ahhh.. excelent! Pentru asta, Mirunica noastră cea dulce va combina 500 de grame de margarină, zece ouă, 500 de grame de zahăr, 100 de grame de cacao, o lingură de făină, două plicuri de zahăr vanilat, esență de rom, două linguri de pesmet fin și 125 de militri de apă.

Cacao și zahărul se pun la fiert în cele 125 de militri de apă și după ce dau în clocot vreo cinci minute se pun la răcit. Când compoziția este călduță, se pun gălbenușurile de la cele zece ouă și se ametecă bine până la omogenizare. Compoziția rezultată se împarte în trei, fiecare fiind folosită pentru prepararea blatului ( o treime) și a cremei (două treimi). Booonn… Pentru blat, partea de compoziție se amestecă cu o lingură de făină, două de pesmet fin li apoi se adaugă cele zece albușuri care au fost bătute spumă cu trei linguri de zahăr. Compoziția rezultată se pune într-o cratiță unsă și tapetată și se pune la copt la foc mititel. Pentru cremă, cele două treimi de compoziție se amestecă foarte bine cu margarina. Pentru asta, Miruna apelează la divizia de mecanizate a bucătăriei, folosind cu grația-i binecunoscută, mixerul. Se adaugă trei linguri de zahăr, zahărul vanilat, esența de rom, trei linguri de cacao și se mixează din nou. Ahhh… e așa de bună că deja îmi vine să mă ling pe degete…. Crema se ține la frigider cam o oră, timp în care Miruna prepară glazura aceea perfectă… Ce perfectă e! Fiți atenți ce simplu: 50 de grame de cioco se topesc cu o lingură de apă la foc foarte mic, apoi se freacă cu 50 de grame de zahăr până devine o cremă moale și bună. Miruna trece acum la asamblarea acestui minunat tort: blatul se taie în două, la mijloc pune crema și acoperă apoi tot tortul cu glazură. Îl pune la rece și gataa! Ce tort minunat! Miruna a mai păstrat puțină cremă, a scris pe el ” La Mulți Ani!” pentru sărbătoriți și l-a umplut cu zâmbețele de cremă dulci ca al ei… Ce frumos eee!

Așaaa… păi ca să nu stau nici eu degeaba, să știți că am scos afară grătarul pe care o să prepar niște frigărui de pui tocmai bune pentru ziua de azi și niște pulpe dezosate. Și ca să meargă bine grătarul acesta, am scos niște vin din pivniță și am pregătit și dozatorul de bere, că ne-au sosit butoaie proaspete cu bere cehească, evident!

Haideți fraților, că totul e pregătit! Vă așteptăm cu drag! Poftă mare și week-end plăcut! Și ca să meargă totul bine, să pregătim și o ambianță sonoră. Maestre, muzicaaa!


Guest-Star Day: Corina Moldovan

aprilie 22, 2010

”Allez l’enfants de la Cantinaaa, le jeudi de Gloire est ariveeeee!” Deci mi-am permis să modific un pic ”Marseilleza” și să o transform în ”Cantineza” pentru că astăzi la Guest-Star Day avem o invitată specială, cu afinități francofone și anumeeeee… Corinaaa Moldovaaaan! Whoaa…. Ce apariție strălucitoare, dragii mei! Ce aplauze, ce urale! Păi, le merită pe deplin draga noastră Corina pentru că astăzi, pe lângă prezența ei deosebită, ne va răsfăța cu ceva ”tres, tres, magnifique”. Stați pe aproape!

Dar iată ce ne spune Corina despre ea, în câteva cuvinte: ”locuiesc în Cluj, predau cursuri de limba franceză la Facultatea de Litere a UBB, mă ințeleg foarte bine cu studenții, deh studentele, pentru că la noi la Litere nu prea avem băieți. Am învățat franceza, germana și maghiara de mică dar doar prima s-a prins, urmata de italiană. Ador călătoriile, filmele, cărțile mai putin, doar în vacanță și acelea polițiste! Mă pasionează tot ce se întîmplă în jurul meu, de la politică la bârfe mondene, mă aprind în controverse dar tot așa de adevărat e că mă plicitisesc la fel de repede.Am un pisic minunat Bobi și un golden retriever Gino, pe care îi răsfăț în fiecare zi, la fel ca pe băiatul și soțul meu. În aceasta ordine 🙂 ”

Până de curând, Corina avea blogul ei propriu, în care scria și dezbătea despre probleme diverse și interesante, pe care din păcate l-a șters… Motivul? ” Vreau să petrec mai mult timp departe de calculator… Să mă plimb mai mult, să petrec mai mult timp bucurându-mă de ceea ce este în jurul meu.”

Nu putem decât să-i urăm succes Corinei în urmarea acestei opțiuni și să ne bucurăm de prezența ei deosebită aici la Cantină pentru că, da, iat-o pe invitata noastră pășind în bucătărie alături de tanti Jeni, punându-și șorțul și începând să prepare bunătățile de astăzi! Ca de obicei, tanti Jeni îi va pune invitatei noastre întrebări despre latura ei culinară. ”Deși vorbisem cu TJ să gătesc franțuzește, am avut un puseu patriotic și m-am hotarit să vă prezint aceste feluri, pe care de altfel le gatesc des și cu mare placere, așa ca va astept la masa!” ne spune Corina.

Pentru început, invitata noastră ne prepară un antreu minunat pe care ea o numește ”ruladă excepțională”. Fiți atenți: la 100 de grame de unt, se mai folosesc 100 de grame de făină, o jumătate de linguriță de sare, un vârf de cuțit de piper, 500 de mililitri de lapte și cinci ouă mari. Corina topește untul la foc mic, amestecând continuu, stingând treptat cu laptele fierbinte și amestecând până la omogenizare. După ce ia vasul de pe foc, invitata noastră adaugă repede gălbenușurile, sarea și piperul. Bate apoi separat albușurile până devin spumă și le încorporează în amestecul de unt și lapte, ușor, prin răsturnare. Aluatul format se pune în tava unsă și tapetată și se bagă în cuptorul preîncălzit, la foc mare, pentru 10 minute. Focul se dă mai încet și se mai lasă tava la copt pentru vreo 20 de minute. În timpul acesta, ușa cuptorului nu trebuie deschisă., ne avertizează Corina. Se întoarce apoi tava, se umple foaia imediat cu cașcaval și ciuperci și se rulează cu grijă. Corina o va servi fierbinte cu cașcaval ras presărat pe deasupra. Oh, la-la….! Iressistible!

TJ: Îți place să gătesti… Se vede de la o poștă 🙂

 Corina: Îmi place foarte mult, sunt o gurmandă dar, deși am tentații bulimice, cauzate de stres, așa cum ar spune fostul meu coleg Gyuri Pascu, în general respect mâncarea și mai ales oamenii care știu cu adevarat să gătească. Nu vorbesc aici de bucătarii profesionisti sau de mâncărurile din restaurante, ”la haute cuisine”, cum se spune, ci de bucătarii sau bucătăresele de suflet, cu talent, cei și cele care gătesc cu îndemânare și fără mare efort. Există o vrajă a mâinii care gătește, aproape singură și mâncarea se face mai bună cu ea, așa cum se spune, ca o plantă care simte când e îngrijită cu dragoste. Există însă și o practică a acestui magnetism culinar, știi, așa cum se spune că orice copil are o doză mare de energie magnetică la naștere( gen atras monede cu palma) dar pe care și-o pierde pe măsură ce alte abilități i se dezvoltă. Așa e și cu gătitul, degeaba ești făcut, dacă nu practici.

Câtă dreptate are Corina, nu-i așa, dragii mei? Dar hai să o urmărim pe invitata noastră cum prepară un delicios… delicios…. super delicios…. pui cu smântânăăăă! Corina aranjează pe masa de lucru, cu grijă și delicatețe, următoarele: un pui, 100 de grame de unt, o legătură de mărar, 200 de militri de smântână și zarzavaturi: ceapă, țelină, morcov, leuștean).

 TJ: Draga mea, ce înseamnă pentru tine mâncarea?

Corina: Rafinament și cultură. Rafinament în sensul a ceea ce am spus, o anumită pedanterie, o atenție la detalii, nu știu cum să spun, calități pe care le am moștenit de la mama, fără să vreau, de altfel, un fel de privi mâncarea altfel, nu neapărat în sensul de a-ți umple ghiozdanul, așa cum îmi spunea tata când eram mica. ( sa n-o fac 🙂 )

Corina taie puiul bucăți, cu pricepere și grijă, apoi îl pune la prăjit cu unt. După ce s-a rumenit, se stinge cu supică făcută din zarzavaturile pregătite și se lasă să fiarbă încet. După ce carnea s-a fiert se scoate și separat, Corina prepară sosul de făină care se stinge cu supica rezultată de la pui și în care se adaugă smântâna și mărarul.

TJ: Interesant punctul tău de vedere. Tot mama ta e cea care te-a învățat să gătești?

Corina: Acum cred că nu am învățat de la nimeni, în sensul clasic. Am urmărit, oarecum distrată, ce se petrecea în bucătărie, la noi acasă. Vreau să spun că mama e un exemplu îngrozitor de enervant deoarece, farmacistă fiind de profesie, are tendința de a exagera cu măsurătorile și cu timpul de închegare, fermentare, emulsionare. Din acest punct de vedere recunosc, nu o să pot să fac niciodată răciturile, piftiie, așa cum le face ea, cel puțin deocamdată. Dar nici nu mi-am propus! Așa că, oarecum, am început să invăț să gătesc dintr-o mică revoltă! Apoi, nici nu a trebuit să gătesc pentru că, singură la părinți fiind, am fost extrem de răsfățată, de toata lumea. Lumea mea culinară de bază, ca sa zic așa, e împărțită în trei zone- cea a Târnavelor, unde am copilarit, a Sălajului, unde erau bunicii materni și a Brașovului, unde se află numeroasa familie a tatălui. Sigur că, în vacanțe fiind, eram îndopată ( băgam la ghiozdan) de-a dreptul cu diverse mâncăruri locale. Din partea Brașovului de exemplu, îmi aduc aminte gustativ, așa proustian, mă rog, de delicioasa pâine cu cartofi, henclisul săsesc, coliva, delicioasele dulcețuri din fructe de pădure culese chiar de noi.

Corina s-a gândit că la puiul ăsta cu smântână merge foarte bine o mămăliguță fierbinte și aurie, așa că s-a apucat repede să o facă. ” Un prieten legist ne-a povestiti ieri că mămăliga este cel mai bun antidot anticolesterol, deci trebuie mâncată de cel putin 3 ori pe săptămână”, ne explică Corina. ”E ceva legat de absorbția grăsimilor care rămâne in făina de mălai, etc, nu am fost mai atentă mai departe că mi-l inchipuiam in exercițiul funcțiunii…dar sunt convinsa ca e asa.” Ahhh… puiul cel magnific e gata… mămăliguța la fel… Bucătăria e plină de arome îmbătătoare și minunante, iar în aer plutesc niște petale invizibile, micuțe și strălucitoare, care dansează în jurul invitatei noastre… O mică zână, Corina, n-est pas?

TJ: Draga mea, cam care sunt mâncărurile tale preferate?

Corina: De departe cele franțuzești. În anii adunați petrecuți la Paris, am învățat ce înseamnă rafinamentul. Dar vreau să vă avertizez că mincarea aceea nu are nici o legătură cu ce gătim noi, în România. De asemenea, să mănânci rafinat înseamnă să deschizi buzunarul, cât mai larg. Așa că un principiu al meu este că, deși nu îmi permit să mănânc în fiecare zi stridii și pește așa cum am facut-o odată în restaurantul ”Jules Verne” din turnul Eiffel (și ar fi chiar caraghios), trăind în Ardeal, încerc să aleg zilnic cele mai bune legume, să-mi procur ouă și produse garantate bio, așa cum se zice mai nou.

Un principiu sănătos, am zice, nu? Dar să trecem acum la desert, unde vom fi delectați cu ceva nemaipomenit, extraordinar și indescriptibil de gustos și anumeeee… tortul Corinaaa! Un tort absolut delicios a cărui rețetă Corina o dezvăluie în premieră pentru tanti Jeni și prietenii ei. Mulțumim din inimă, draga noastră Corina! Fiți atenți: zece albușuri de ou se bat spumă tare. Se adaugă pe rând 300 de grame de zahăr tos și 300 de grame de nucă măcinată și prăjită. Se păstrează o mână de nucă pentru a fi pusă deasupra tortului. Buuuunnn… Din amestecul ăsta se coc trei foi pe dosul tăvii unse cu unse și tapetate cu făină, ținându-se la cuptor cam 40 de minute. Zece gălbenușuri de ou se bat cu zece linguri de zahăr, în bain-marie, până se îngroașă. Se iau apoi 400 de grame de unt, din cea mai bună calitate, se freacă cu mixerul și apoi se adaugă puțin câte puțin amestecul de gălbenușuri. Corina împarte cantitatea rezultată în două părți: în una pune două lingurițe de cacao de cea mai bună calitate iar în cea de a doua pune două plicuri de zahăr vanilat. Crema se pune alternativ pe foile coapte de bezea: un strat de vanilie, apoi unul de ciocolată. După ce așează toate foile, Corina presează deasupra restul de nucă glazurată. Ahh… irezistibil de delicios. Mai vrem!

TJ: Corina, după părerea ta, cum mănâncă ardelenii?

Corina: Hahaha! Prost și nici nu dau semne că s-ar îndrepta! Ardealul este o regiune conservatoare din acest punct de vedere. Totuși există ”des classiques”, cum ar fi puiul cu smântână pe care vi l-am prezentat… A, și vreau să mai spun că ador ritualul mesei, al aranjării tacâmurilor, a paharelor, a farfuriilor de diverse feluri, a tacâmurilor de argint.

 TJ: Că veni vorba de aranjare… ce ne poți spune despre bucătăria ta?

Corina: Vă arăt niște poze cu mine în bucătăria mea dragă… Într-una din ele sunt alături de tanti Katy care îmi este de foarte mare ajutor la curățenie și alte treburi gospodărești:

Foarte  frumos, nu? Câte bunătăți prepară Corina acolo… nici nu vrea să mă gândesc….

Eiii… dar toate lucrurile frumoase au un sfârșit… Așa și cu Guest-Star Day-ul de azi. Corina este o gazdă desăvârșită și astăzi ne răsfață cu niște bunătăți absolut irezistibile. Am pregătit pentruniște vinișor alb pentru pui iar Corina propune următoarele piese pentru azi, ca ambianță sonoră:

Excelent! Mulțumim Corina pentru ziua minunată de astăzi! Vă așteptăm dragii mei, mesele sunt aranjate pe terasă astăzi fiind o zi minunată și însorită! Hai, dați năvală și poftă mare!


Clătite cu sparanghel și ciuperci

aprilie 21, 2010

Ahhh… ce vreme minunată e azi! După ce ieri am ascultat picăturile de ploaie ce se scurgeau prin frunzele copacilor din fața ferestrei mele, azi m-am trezit copleșit de ciripiturile zglobii ale păsărelelor gureșe. Foarte revigorant! Deși parcă văd că până la vară o să mă plictisesc și de ciripiturile astea… Dar mai e până atunci. Mmmmm.. am chef de ceva verde azi la masă. Voi ce ziceți, n-ar fi cazul? Ia să trag eu repede o fugă la Cantină să văd ce a mai gătit tanti Jeni… Snif, sniffff, ce miros minunat vine din bucătărie! Avem și azi papa bun, oare ce-o fi? Ahhh! Sparaghel! Vai, tanti Jeni cum știi tu să ne răsfeți cu așa bunătăți azi!

Tanti Jeni pregătește o minune de minunăție minunată și anume clătite cu sparanghel și ciuperci. Da, știu, deja s-a produs rumoare…Fiți atenți: la vreo douăzeci de clătite, preparate de Miruna (că ea e maestra în domeniu), tanti Jeni a mai combinat douăzeci de fire de sparanghel, două legături de ceapă verde, 500 de grame de ciuperci proaspete tăiate felii, 40 de grame de ciuperci de pădure uscate, o legătură de mărar, 6 linguri de smântână, 50 de militri de ulei de măsline și sare și pier după gust.

Tanti jeni spală sparanghelul și îl rupe în bucăți mici, atât partea albă cât și cea verde. Îl pune la fiert cam cinci minute în apă cu sare, apoi îl strecoară și îl pune deoparte într-un vas. Pune apoi ciupercile uscate într-un vas cu apă cât să le acopere, pentru rehidratare și, între timp, spală și taie ceapa verde pe care o pune la prăjit într-o tigaie cu ulei încins. După ce s-au prăjit un pic, se adaugă ciupercile proaspete împreună cu puțină apă de la ciupercile puse la rehidratare. Așaaaaa… după încă vreo 2 minute se pun și ciupercile de pădure în tigaie împreună cu apa lor, se adaugă sarea și piperul și se mai lasă la foc încă vreo cinci minute. Se adaugă puțin câte puțin smântâna, se amestecă din când în când, și se lasă la fiert până scade acest sos minunat. Mărarul se spală și se toacă mărunt apoi se presară și el în tigaie. Mmmmm… ce miros îmbietor! Gata, acum se ia de pe foc și tanti Jeni începe asamblarea: pe fiecare clătită se pune sparanghel, apoi se toarnă sosul de ciuperci și se rulează. Fiecare porție se servește caldă cu smântână deasupra. Ahhh.. e un deliciu dragii mei, ceva senzațional! Abia aștept să mai facă încă douăzeci!

Că tot a făcut clătite, Miruna cea dulce a pregătit azi delicioasele ei clăite cu înghețată și dulceață de căpșuni sau de fructe de pădure, la alegere.

Ce meniu minunat avem azi, nu? Tanti Jeni ne-a promis că vineri o să facă niște cremă de sparanghel, așa că fiți pe fază! De ce tocmai vineri? Păi, pentru că mâine este joi, deci avem Guest-Star Day aici la Cantină, unde o invitată foarte dragă nouă ne va pregăti niște delicii… delicioase!

Așadar, vă așteptăm la mesele de pe terasă unde e cald și bine, cu bunătăți și vin alb sau berică pentru acompaniament. Poftă mare!


Antricot de vită. Plăcintă cu portocale

aprilie 19, 2010

Abia am așteptat să se întoarcă tanti Jeni cu Miruna de la congresul ăla. Ufff… Mi se făcuse dor de ele rău de tot. Și nu numai mie: cățelul Dowgird scâncea încă de la plecarea lor după Miruna iar motanul Stanislas se tot învârtea pe lîngă ușa de la bucătărie, doar doar o ieși tanti Jeni cu niscaiva bunătăți de acolo. Clar: cantina asta nu poate să trăiască fără fetele noastre dragi.

Tanti Jeni a fost mulțumită că a găsit totul în regulă, ordine și curățenie că doar nu am stat degeaba.Păi ce, credeați că m-am îndeletnicit cu trândăveala zilele astea? Well… Pe lângă activitățile mele de bază precum dormitul, visatul cu ochii deschiși, uitatul la seriale de pe net sau la meciuri de hochei la teveu, să știți că am fost harnic și am făcut ordine și curățenie prin debara, bucătărie, curte, cușca lui Dowgird, piscină și alte auxiliare ale Cantinei Sociale, să găsească frumos tanti Jeni când o veni. Mărturisesc că îmi era puțin teamă că va crâcni când a văzut că rezerva de cârnați, pastramă și slană a scăzut considerabil, datorită zilelor prelungite de grătar, dar nu a zis nimic. Uffff…

Eiiiii, dar hai să vedem ce ne pregătește dumneaei astăzi, că e luni și trebuie să începem săptămâna cu forțe proaspete. Ce ați zice de un antricot de vită cu legume? Hm? Hai că sună bine! Uite, tanti Jeni tocmai a pregătit pe masa de lucru 750 de grame de antricot de vită, 200 de grame de ceapă, 300 de grame de morcovi, 350 de grame de mazăre, 25 de grame de făină, un kil jumate de cartofi, 250 de grame de smântână, 150 de grame de ulei și niște sare, că nu se poate fără. Boooon… Pentru că nu se putea altfel, tanti Jeni și-a pregătit și un fundal muzical corespunzător cu starea dumneaei de spirit și vremea de afară, așa că a scos din rastelul cu discuri vinil piesa ASTA
și a pus-o la pick-up. Magnifique, tanti Jeni!

În acordurile de chitară, tanti Jeni taie antricotul în felii lungi, câte una pentru fiecare porție, le bate puțin cu bătătorul, le sărează și le prăjește bine în ulei., rumenindu-le pe ambele părți. Ahhh… ce bine miroase… Adaugă apoi apa și le lasă să fiarbă o oră cu capacul pus. Separat, tanti Jeni călește făina și ceapa tocată mărunt pe care apoi le stinge cu apă, adaugă smântâna și lasă la fiert această compoziție cam un sfert de oră. După aceea, adaugă antricoatele și se mai lasă totul la fiert vreo zece minute. Așaaa… Între timp, tanti Jeni fierbe în apă cu sare cartofii tăiați cubulețe și prepară legumele: morcovii tăați cubulețe se călesc în ulei, sub capac, până se înmoaie, apoi se adaugă mazărea scursă de zeama din conservă și fasolea verde tăiată bucăți și se lasă totul pe foc încă vreo zece minute. Eiiiii… antricotul este gata! Mmmmm…. Miroase excelent! La fiecare felie de antricot, tanti Jeni adaugă o porție de legume, una de cartofi fierți și una de sos de smântână… Magnifique! Ca și companion, o berică sau un pahar de vin roșu, la alegere.

Miruna noastră cea dulce ne pregătește azi un desert simplu dar devastator de gustos: plăcintă cu portocale. Alături de 2 portocale, un pahar de zahăr și un măr, folosite pentru umplutură, Miruna mai combină pentru blat un pahar cu lapte, patru pahare cu făină, și 400 de grame de unt. Dulcea noastră prințesă a deserturilor, amestecă făina cu untul, adăugând treptat laptele până se obține blatul care se ține la rece cam o jumătate de oră. Între timp, portocalele se curăță și se dau prin blender,amestecându-se apoi cu zahărul și merele curățate și date pe răzătoare. După ce se scoate blatul de la răcit, se împarte în două. Prima jumătate de blat se întinde pe fundul tăvii tapetate cu ulei apoi, peste blat se pune umplutura de portocale și mere iar la final se adaugă al doilea blat, învelind umplutura. Se unesc capetele celor două foi de blat și se pune tava la cuptorul preîncălzit la 200 de grade pentru vreo 20 de minute și gataaaaaaaa! Plăcințica este rumenă gustoasă, apetisantă și plină de arome minunate! Mmmmm….!

Dragii mei, chiar dacă bate puțin vântul, eu am aranjat mesele pe terasă. Berica și vinișorul roșu sunt pregătite, la fel ca și bunătățile pregătite azi de tanti Jeni și Miruna. Vă așteptăm! Poftă mare și o săptămână excelentă!


Guest-Star Day: Georgiana Mocanu

aprilie 15, 2010

Dragelor și dragilor, astăzi este joi deci la Cantină avem Guest-Star Day! Ia să vedem cine intră astăzi în scenăăăăăă….. atenție… tobele…. trompetele… reflectoareleeee… tadaaaa! Invitata noastră de astăzi esteeee..Georgianaaaaa Mocanuuuu!  Ce de urale, ce de aplauze! Georgiana este o prezență deosebită, nu putem să nu remarcăm zâmbetul luminos și ochii verzi ai invitatei noastre.

Georgiana vine tocmai de la iași și nu a sosit singură ci însoțită de suflețelul ei, cățelul Gipsy care tocmai ce zburdă pe afară alături de patrupedul nostru flocos, Dowgird. E frumos să-i vezi cum se joacă, mititeii… Despre Georgiana aflăm mai multe de pe BLOGUL personal, pe care scrie multe lucruri interesante despre ea și familia ei, fiind o fire deschisă și prietenoasă.

Iată cum se descrie pe scurt Georgiana : ”34 ani, din Iaşi, căsătorită, posesoare de cocker spaniel,  ascultătoare de muzică rock, prea iubitoare de viață și de tot ce natura a tocmit mai frumos, reprezint un cocktail de stări, trăiri şi sentimente. Fumez ţigări mentolate, iar la ocazii beau cu plăcere un uiski bun. Profesional vorbind, am terminat un liceu cu profil filologic, m-am pregătit vreo 3 ani pentru meseria de asistentă medicală (la îndemnul mamei…că de! “meseria e brăţară de aur”) după care am urmat cursurile unei facultăţi de marketing. Am lucrat vreo 3 ani ca asistentă medicală într-un cabinet stomatologic (meseria asta chiar n-a fost pe gustul meu),  am fost ghid de turism, registrator medical într-un spital şi ultimul loc de muncă mi l-am petrecut în calitate de coordonator departament de  marketing la o firmă de renume din Iaşi. În prezent, sătulă de şefi, muncesc pe cont propriu. Cam atât. ”

În aplauzele noastre, Georgiana tocmai a intrat în bucătăria Cantinei Sociale, condusă la braț de tanti Jeni și pregătește meniul de astăzi. În timp ce invitata noastră gătește bunătățile, tanti Jeni îi va pune, ca de obicei, câteva întrebări.

Așaaa.. pentru primul fel, Georgiana ne prepară populara ciorbă de burtă… Pentru asta ea pregătește pe masa de lucru 500 de grame de burtă de vită prefiartă, 300 de grame de oase de vițel cu carne, 500 de grame de zarzavat de supă ( morcov, țelină, pătrunjel…), două cepe, o căpățână de usturoi, două gălbenușuri, 10 de mililitri de smântână, două lămâi și frunze de leuștean și țelină.

TJ: Dragă Georgiana, vii de ceva vreme pe la noi pe la Cantină și văd că ești tare pricepută în ale bucătăriei… De unde ai învățat?

Georgiana: De invățat să gătesc, nu m-a învățat nimeni. Pur si simplu îmi plăcea să stau lângă mama în bucătărie, sporovăiam și-o mai ajutam din proprie inițiativă, mai curățam o ceapa, un morcov, mai spălam o farfurie…

Georgiana spală bine burta șioasele de vițel apoi le pune la fiert într-o oală mare ce 4 litri de apă. În timp ce fierbe, o spumează, apoi, după ce nu mai apare spuma, o mai lasă pe foc o jumătate de oră după care adaugă legumele întregi. Acestea se lasă la fiert, dar se vor îndepărta ulterior. Se mai pune o linguriță de sare.

”Ideea e ca mama este și mi-a fost o bună prietenă, continuă Georgiana. Nu m-a pus niciodată expres să gătesc pe motivul că am să am timp toată viața, însă, probabil am undeva în gene chestia asta cu gătitul.”

Georgiana verifică dacă s-a fiert burta și carnea s-a desprins de pe oase. Dacă da, atunci ia oala de pe foc, îndepărtează oasele și zarzavatul și taie burta fideluță și carnea în bucățele mici. Invitata noastră trece acum la partea cu telul: bate gălbenușurile cu smântâna, diluează apoi amestecul cu zeamă de lămâie,treptat, apoi toarnă totul în ciorba de burtă. Se completează totul cu carnea și burta tăiată, usturoiul făcut mujdei, sucul de la lămâi o lingură de ulei și sare după gust. Tadaaaa! Ciorba de burtă este gata de servit!

La felul doi, Georgiana ne prepară niște extraordinare pulpe de pui cu fulgi de porumb. Whoaaaa… ce bun trebuie să fie! Fiți atenți: la două pulpe de pui, Georgiana mai folosește o pungă de fulgi de porumb, 300 de militri de ulei, boia iute, praf de legume uscate, tarhon, 100 de grame de făină, 100 de mililitri de apă de 400 de grame de cartofi. Booon…

TJ: Georgiana, când ai gătit prima dată? Mai ții minte ce fel ai preparat atunci?

Georgiana: Prima mea ciorbă am făcut-o la 15 ani, așa în glumă, mânată de ideea de-a i face mamei o surpriză. Nu că mă laud, dar a fost așa de bună incat al meu tată (probabil și încurajator) mi-a mărturisit cu mâna pe inimă că-i chiar mai bună decât cea a mamei, ha! Ha!. N-a fost poate chiar așa, dar și-a atins scopul, pentru că la scurt timp am repetat figura și de atunci o repet continuu 😀 Asta cu ciorba a fost așa, o chestie mai serioasă, așa mi-am inceput „cariera” de gospo.

Georgiana taie pulpele în patru bucăți și le fierbe pentru cinci minute. După ce se răcesc, le condimentează cu amestecul format din praful de legume uscate, piper măcinat, tarhon și boia dulce. Separat, ea prepară o compoziție din apă și puțină făină, apoi sfărâmă ușor fulgii de porumb. Georgiana dă acum pulpele prin făină, apoi prin compoziția cremoasă și le tăvălește apoi prin fulgii d eporumb. Le prăjește în ulei încins cam 1-2 minute, întorcându-le pe toate fețele și gataaaa! Pulpele se servesc calde lângă cartofii prăjiți și crocanți. O nebunie, dragii mei, o nebunie… Whoaaa….

Trecem acum la secțiunea desert, unde Georgiana ne prepară o minunată prăjitură cu mere.

” Clătite și papanași făceam toată ziua, bună ziua, ne mărturisește Georgiana. Și acum gătesc tot din plăcere, n-am niciodată sentimentul de corvoadă când vine vorba de făcut mâncare. Deci, părerea mea personală este că tot ce faci, trebuie sa faci cu simțire.” Ai dreptate, Georgiana. Mai ales la mâncare, simțirea contează cel mai mult.

Dar să vedem cum se prepară această minunată prăjitură. Așa:  la șapte mere frumoase, Georgiana mai folosește patru ouă, 100 de grame de unt, o lămâie, un pahar de lapte, un plic de praf de frișcă, un pliculeț de zahăr vanilat, 200 de grame de făină și sare. Buuuun… Invitata noastră pune într-un castron făina, untul, zahărul și gălbenușul unui ou, apoi le amestecă până se formează o cocă ce se pune la rece cam o oră. După ce curăță merele și le taie feliuțe, Georgiana prepară frișca punând într-un bol paharul de lapte, praful de frișcă, pliculețele de zahăr vanilat și amestecă totul până se formează, evident, frișca. Deasupra se adaugă cele 3 ouă întregi împreună cu albuşul rămas, coaja rasă de lămâie şi se omogenizează. Într-o tavă unsă în prealabil cu puţin ulei, se întinde coca lăsată la rece, peste care se pun feliile de mere, se stropesc cu puţin suc de lămâie şi deasupra se toarnă amestecul de frișcă. Se pune la cuptorul încins în prealabil pentru 30 de minute. Se lasă apoi la răcit. Mmmmmm… ce miros minunat. Georgiana mai faci vreo 2-3 tăvi pentru mine? Da?

TJ: Ne-ai pregătit ceva material despre bucătăria ta de acasă?

Georgiana: Desigur, prima este o poză făcutî de soțul meu Liviu în bucătărie, iar cea de a doua este făcută în bucătăria mamei, unde sunt alături de mama și de suflețelul meu, Gipsy, proaspăt tuns și frezat.

Buuuun, așa! Eh, vremea bucătărelii cu Georgiana se apropie de final. Eu am aranjat partea cu băuturile, vinișor roșu, berică, suc rece de fructe pentru șoferi. dacă mai doriți ceva, apelați cu încredere,  suntem pe aproape.

Pentru o atmosferă plăcută, Georgiana ne propune următoarele dedicații muzicale:

Cam asta e dragii mei pentru azi! Georgiana vă așteaptă cu drag să vă servească cu bunătățile pregătite de mânuțele ei pricepute. Vă doresc poftă bună și vă anunț că Guest-Star Day continuă și joia viitoare când invitata noastră va fi… supriză, evident! Pa, paaaa!


Cum începe o săptămână bună

aprilie 12, 2010

Pentru că weekendul ăsta m-am ocupat cu îndeletnicirea mea de bază, și anume trândăveala , iată că sunt răsplătit: am zi liberă și azi. Tanti Jeni și Miruna tocmai ce au plecat până mâine la un seminar internațional culinarologic cu tema ”Impactul socio-demografico-tehnologic  al folosirii măslinelor fără sâmburi în salata orientală” drept pentru care azi o să stau cu burta la soare aici la Cantină. Yupii! Dar cum nu pot să stau cu burta goală și nici nu pot să mă bucur singur de vremea asta frumoasă, vă invit să începem, de lunea, cu un grătar pe cinste. Am golit toată debaraua de cârnați, pastramă, slăninuță și șunculiță, pe care le voi trata cu pricepere, multă grijă și cel mai minunat jar de grătar.

Ufff… vă invit așadar să începem săptămâna cu bine. Am pregătit berică, vinișor, tot ce trebuie. Și ca să nu dăm de bănuit că petrecem de luni, am pus un afiș descurajator lângă grătar, pentru cei care-și fac probleme și griji legate de viața și activitate noastră:

Ahhhh, am uitat de muzică, dar de asta vă veți ocupa voi, da? Hai, dați năvalăăă! Vă aștept! Poftă mareee!


Rață pe varză. Tartă cu mere și fulgi de migdale

aprilie 9, 2010

Mare golan motanul ăsta, Stanislas! Nu știu ce să mă fac cu el… Ziua stă p-aici și toarce leneș pe terasă, trezindu-se doar la ora mesei, când Miruna sau tanti Jeni îi pun sub nas un castron cu bunătăți. După ce lipăie tacticos, se întinde un pic și doarme iar, mișcând alene din coada aia stufoasă. Noaptea, însă, devine foarte activ. Puțin înainte de apusul soarelui, se ferchezuiește vreo juma de oră lingându-și blana și lăbuțele și pornește în expediții nocturne prin împrejurimi. Apare doar cu câteva minute înainte de răsărit, de cele mai multe ori ghiftuit, venind aplecat într-o parte ca autobuzul 168 la oră de vârf. Aaaa! Să nu credeți că vine cu mâna, pardon, lăbuța goală! Nici vorbă!  Ba aduce o bucată de slănină, ba vreun cârnat, pe unde le găsește nu știu. Tanti Jeni se supără rău pe el și din hoț și din golan nu-l mai scoate. Dar când motanul ăsta se uită la ea și miorlăie subțire a iertare… ce poate să-i facă? Azi dimineață, Stanislas a întrecut însă măsura: ce credeți că târa după el dis de dimineață prin curtea cantinei? O rață, fraților! Pfuaaaa… ce s-a mai enervat tanti Jeni pe el! A zis că-l închide în beci de-acu că e pericol public! ”Tanti Jeni, de ce vă supărați așa?” , întreb eu sorbindu-mi cafeluța. ” Varză avem… acu avem și rață… tot nu știați ce să mai gătim azi, așa că ar trebui să-i mulțumiți blănosului ăstuia”. A stat dumneaei și s-a gândit… ” Bine, rămâne să facem rață pe varză pentru azi…” Și se întoarse către motanul infractor: ”….iar dacă te mai prind că mai vii cu capturi din astea jar mănânci!” Tanti Jeni se răsuci pe călcâie cu rața în mână și se duse glonț în bucătărie.  Stanislas îmi făcu subtil cu ochiul în semn de mulțumire că l-am scăpat de pedeapsă, se întinse și apoi se ghemui să tragă un pui de somn. Deh… fusese în tură de noapte….

Deja din bucătărie se simt aromele îmbătătoare ale meniului de azi… Tanti Jeni a tranșat rața și va folosi pentru friptură pieptul și pulpele. Alături, pe masa de bucătărie, sunt pregătite o varză mare, o cutie de roșii la conservă, 4 linguri de pastă de tomate, sare,piper,boia,cimbru și niște foi de dafin. Tanti Jeni spală bine pulpele și pieptul de rață, apoi le condimentează cu sare, piper, boia, cimbru și le pune într-o tigaie cu capac, în care s-a turnat în prealabil o cană de apă și jumătate de cană de ulei. Carnea se pune în tigaie cu pielița în sus, apoi se acoperă tigaia cu un capac și se lasă la foc mic cam o oră, până când pieptul și pulpele sunt bine pătrunse. Eu deja sunt pătruns de poftă și nu mai pot… Trecem acum la varză pe care o dăm pe răzătoare și o facem fâșiuțe-fâșiuțe, apoi o frecăm cu niște sare să se nmoaie și o punem la fiert tot vreo oră. După ce carnea este aproape gata, punem în tigaie sosul de roșii și mai lăsăm tigaia pe foc vreo 10 minute. După ce s-a fiert varza, se scurge bine apa din oală și se toarnă apoi peste varză carnea și sosul de roșii. Se mai lasă la fiert vreun sfert de oră, cu capacul pus, apoi se scot pulpele din oală și se pun într-un vas acoperit. Oala cu varză se pune la cuptorul preîncălzit la 180 de grade, pentru vreo un sfert de oră să se călească bine. Ahhh… ce bine miroase…. nu mai pot de poftă… După ce se călește bine varza, se scoate oala din cuptor și se pun deasupra, pe varză, bucățile de carne, cu pielița în sus. Se pune din nou oala la cuptor și se lasă acolo până pulpele sunt bine rumenite. Fiecare porție de rață cu varză se servește alături de o mămăliguță fierbinte și aurie preparată de Miruna și de un ardei iute. Ca și companion avem pregătite carafe cu vin roșu sau bere. Ahhh, ce gustos… Cred că-l mai trimit pe Stanislas după încă o rață… două… bine, trei să ne ajungă!

Aoleuuuu.. Stați că tocmai am văzut ce pregătește Miruna… Stați să-mi revin… Deci e așa de delicios încât nu știu cum să vă povestesc. Numele nu vă spune nimic special, dar arată, miroase și are un gust absolut divin. E vorba de o delicioasă tartă cu mere și fulgi de migdale, la care Mirunica noastră a folosit un pachet de aluat fraged de tarte, două linguri de zahăr brun, trei mere golden, o linguriță de scorțișoară și trei linguri de fulgi de migdale. Buuun…  După ce tapetează o tavă cu hârtie de copt, Miruna așează în ea aluatul, înțepându-l cu furculița din loc în loc. Taie apoi merele în felii subțiri pe care le așează grațios peste aluat. Presară deasupra zahărul brun și scorțișoara și pune tava la cuptorul preîncălzit la 180 de grade, pentru vreo jumătate de oră. După ce scoate din cuptor tava cu tarta fierbinte, presară deasupra fulgii de migdale… Divin, dragii mei, divin….

Ahhh… rața pe varză e gata… tarta cu mere e gata… Vinul, berea… măsuțe pe tersasă… Un sfârșit de săptămână perfect, nu? Hait, stați că deja motanul Stanislas s-a trezit că-l gâdila pe la nări mirosul de rață friptă.. păi se putea? Și pentru că veni vorba de motan, prietena noastră Roxana a trecut ieri pe aici și l-a imortalizat pe Stanislas, care a stat la pozat ca o vedetă. Vreți să-l cunoașteți? Iată-l:

 

Haideți, vă așteptăm cu bunătățile pregătite pe terasă, deci grăbiți-vă până nu începe ploaia! Poftă bună dragii mei și weekend plăcuuuuut!


Guest-star Day: Nina Costea

aprilie 8, 2010

Eiiii, dragele mele, dragii mei,… azi este joi, deci aici la Cantină este Guest-Star Day! Cine este invitata noastră de astăzi? Ia să vedem… Aprindeți reflectoarele pentru că intră în scenăăăăăăă…. Nina Costea! Whoaaa! Ce aplauze, ce urale! Mulțumim, mulțumim! Nina e strălucitoare ca întotdeauna… Nu știu cum reușește dar mereu când apare, Nina parcă lasă în urmă norișori de steluțe aurii… le vedeți și voi, nu?

Dragii mei, eu aș numi-o pe fata asta ”Super-Nina” pentru că…ufff… nu știu cum face ea de are timp pentru  atâtea lucruri: pe lângă BLOGUL ei minunat, Nina mai păstorește proiectul ”Fapte bune-fapte rele”, supraveghează cariera incipientă de blogger ale fiicelor ei gemene, Iulia și Sonia, scrie pe ”Twitter”, desenează, gătește, promovează site-uri și bloguri, scrie articole petru diverse site-uri destinate femeilor, oamenilor de afaceri sau copiilor, salvează lumea în fiecare zi în calitatea ei de project manager la o firmă de echipamente pentru birou și multe multe altele. Tare, nu? ”Am luat-o de la zero de trei ori”, ne mărturisește Nina, dezvăluindu-ne astfel drumul ei. ”Am s-o mai fac o dată și abia apoi mă voi concentra pe adevarata mea vocație. Vreau să ajut oameni. Vreau să-i ajut, fără să cerșesc pentru ei. Vreau să-i ajut cu propriile lor resurse pe care incă nu și le cunosc sau despre care au false pareri.” Sunt cuvinte care ți se întipăresc în suflet și rămân acolo, nu-i așa?

Eiiii, dar hai să purcedem noi frumos în bucătărie și să vedem cu ce ne răsfață azi Nina noastră ,că a venit de aseară aici să pună fasolea la înmuiat. Fasole, am zis? Da, pentru că Nina ne pregătește specialitatea ei preferată și anume fasole cu ciolan! Nemaipomenit! În timp ce invitata noastră se pregătește de bucătăreală, tanti Jeni îi pune câteva întrebări pentru a afla mai multe despre latura culinară a Ninei.

TJ: Cum ți-a picat ție cu tronc specialitatea asta mirobolantă, fasolea cu ciolan?

Nina: Păi, în vremea când Teo avea  emisiunea aceea la Pro TV, de 1 Decembrie au făcut ei afară la Muzeul Satului Fasole cu ciolan… Pfuaaa… Mi-a făcut atunci o poftă de fasoleeee încât am hotărât pe loc că asta e mâncarea mea preferată.

Nina își pregătește cu grijă ingredientele pe masa de lucru: la un kilogram de fasole boabe, ea mai pune în combinație o bucată mai măricică de ciolan afumat, 100 de grame de slană afumată ( pentru gust), niște țelină, morcov, ceapă, usturoi, cimbru și un pahar de zarzavat uscat, din cel făcut în casă cu ardei, roșii și alte legume.

TJ: Ce ne poți spune despre latura ta culinară?

Nina: Mie îmi place să gătesc. Mult. A nu se înțelege că sunt vreo expertă, abia anul trecut am făcut primul meu cozonac. Pentru că la noi găteste zilnic mama soacră, mie îmi revine rolul de a prepara dulciurile.  În familie  (și nu numai) sunt faimoasă datorită tortului diplomat pe care-l fac.  Sorin, soțul meu drag,  zice că el n-a mancat nicăieri tort mai bun ca ăla. Mă rog. Să-l cred? Să nu-l cred?

Noi îl credem pe cuvânt, dragă Nina…. Știm noi ce știm….

Nina taie acum legumele bucățele și le pune în tigaia încinsă, împreună cu slănina tăiată și ea cubulețe, umplând bucătăria de arome îmbătătoare.  După ce se înmoaie puțin legumele, se pun la fiert împreună cu fasolea și două crenguțe de cimbru.

TJ: Știu că ai o mulțime de rețete pe care le pui în practică în bucătăria de acasă.  De unde le-ai învățat și când ai timp să prepari toate deliciile astea culinare?

Nina: Păi,  mâncăruri gătesc eu sâmbăta și când am musafiri. Am învățat multe de la mama firește, dar și de la mama soacră și din cărțile de bucate. Mai bag și umplutură, adică dacă n-am un ingredient pun altceva, iese intotdeauna bun. Tipic nu?

Nina fierbe acum separat ciolanul, iar după ce acesta a fiert, apa o folosește pentru a o completa pe cea în care fierbe fasolea.

TJ: Îți mai amintești când ai gătit prima oară?

Nina ( râzând): Interesant că mă întrebi asta acum…Paradoxal, prima mâncare pe care am făcut-o în viața mea a fost ciorba asta de fasole pe care o prepar acum, dar fără ciolan și slană. Mi-a scris mama rețeta seara pe hârtie, am pus împreuna fasolea la înmuiat și a doua zi când au venit ei de la serviciu am mancat cu toții mâncare gătită de mine. Aveam 13 ani. Țin minte că tata i-a spus atunci mamei “ Auzi, dar de ce i-a ieșit ei mai bună mâncarea decât iți iese ție?” Nu vă spun cât de mândră am fost de chestia asta. Peste vreo două zile, a văzut mama că pusesem un întreg borcan de 800g de zarzavat în fasolea aia. Gust bun, nene!

Nina dezosează acum ciolanul și îl adaugă în oala cu fasole. Tot acum adaugă și zarzavatul uscat și după ce dă în fiert, oprește focul. La final presară verdeața și gataaaa! Ciorba de fasole cu ciolan este pregătită pentru a fi servită! La masă, dragii mei! Nu vă înghesuiți, sunt porții destule pentru toată lumea!

Așaaaa.. Ia să vedem acum ce bunătate de desert ne pregătește Nina…. Aiiii! Minunat! Tartă cu cireșe amare! Ce delicios! Mmmmm!

Nina pregătește următoarele ingrediente: două ouă, o ceșcuță de zahăr, o ceșcuță de unt, o cană de făină, un plic de praf de copt și evident, gem de cireșe amare.

” Tarta asta am invățat să o fac dintr-o carte cu rețete pentru oameni nepricepuți, adică  ușoare. A avut așa de mare succes încât, între timp, a devenit prăjitura casei la noi”, ne mărturisește Nina în timp ce amestecă ouăle cu zahărul. Praful de copt se stinge, apoi se încorporează în amestecul de ouă cu zahăr, împreună cu untul și făina, obținându-se astfel o cocă elastică. Nina tapetează o tavă de tartă cu trei sferturi din această cocă și apoi adaugă gemul.  ”Se poate folosi orice gem dorim, dar ăsta de cireșe amare o face cu adevărat delicioasă”, ne spune Nina lingându-se pe degete.  Coca rămasă se amestecă cu încă două-trei linguri de făină și cu ajutorul răzătorii se ”cerne” peste gem. Se pune apoi tava la cuptorul preîncălzit la 190 de grade, pentru o jumătate de oră. Fraților, o nebunie tarta asta, credeți-mă pe cuvânt! ” Vă spun, e în continuare bătaie pe ea și o fac de doi sau trei ani, aproape în fiecare săptămână. Am mai alternat cu gem de afine și merișoare, dar în principiu e un deliciu.” Ne spune Nina scoțând tava din cuptor…

TJ: Dragă Nina, ce ne poți spune despre bucătăria ta?

Nina: Eeee… nu este o bucătărie nemaipomenită… Cel mai bine vă arăt două poze pe care mi le-a făcut soțul meu drag, Sorin, înainte să ajung aici la cantină.

 

Eiii, dragele mele și dragii mei… Fasolea e gata, tarta e proaspăt scoasă din cuptor… Berea e și ea pregătită… ce ne mai lipsește pentrui a completa această zi minunată? Muzică, firește! Ia să vedem ce dedicații ne-a pregătit Nina:

Minunat! Minunat! Mulțumim dragei noastre invitate pentru ziua asta grozavă petrecută la noi la cantină! Următoarea ediție Guest-Star Day este joia viitoare, 15 aprilie, dar cine va veni să gătească pentru noi este încă un secret… Până atunci însă, vă doresc poftă mare!

 


%d blogeri au apreciat: