Guest-Star Day: Miju

Buuun așa! Se făcu și ziua de joi, zi senină și frumoasă… La noi la Cantina Socială totul este pregătit de sărbătoare azi, pentru că este Guest-Star Daaay! Iar invitatul nostru de azi este nimeni altul decât prietenul nostru drag…. Mijuuuuuuu! Bine ai venit, Mijule! Dumnealui vine tooocmai de la Sibiu și este primit cu mare drag de tanti Jeni și Miruna. Miju este mare priceput în arta culinară și asta o puteți vedea și voi din comentariile lui de aici de la Cantină cât și din unele postări de pe BLOGUL lui, postări dedicate artei culinare .

Dar să-l lăsăm pe Miju să se descrie un pic, autobiografic, bineînțeles: ” Mă numesc Mihai Smaranda. Am 36 de ani, sunt dintr-un sat de la poalele Făgăraşilor, sat în care trag cu drag oricând am timp pentru asta. Stau în Sibiu din ’88, de când am venit la liceu; au trecut mulţi ani de atunci, am fost căsătorit, am doi băieţi care acum au aproape 12 si 10 ani, care după ce am divorţat au plecat la mama lor, în Anglia; în afară de vorbitul aproape în fiecare zi, la mine vin în vacanţe, aproape o lună iarna şi două luni peste vară; ne calcă, pe mine şi pe prietena mea, tot mai mari şi mai frumoşi, vorbind în primele zile în păsăreasca lor cu puternic accent de Midlands. Aşa simt și eu uneori că cresc, odată cu ei.”

Buuuuunnn… Iată-l pe Miju al nostru cum pășește el sprințar în bucătărie, la braț cu tanti Jeni, acolo unde ne va desfăta azi cu niște suuuuuuuper bunătăți. Tanti Jeni nu mai are răbdare și deja îl asaltează pe Miju cu prima întrebare.

TJ: ”Ia zi, Mijule dragă, de când te îndeletnicești dumneata cu bucătăreala?”

Miju: ”Nu ştiu exact când m-am apucat de gătit, ce ştiu sigur e că îmi place şi  nu-mi pare rău că n-am priceperea Hădeanului, spre exemplu. O fac atat cat mă duce inspiraţia şi mai ales lupta cu lenea. Deşi acum lupt, din cauza pasiunii, cu colăceii. Cred că prima sursă de inspiraţie au fost mâncărurile mamei mele(care a avut de când o ştiu minim 5 oameni la masă, adică tata si noi, 4 fraţi) si ale mamei ei care a fost bucătăreasa satului la nunţi, botezuri şi pomeni pentru zeci de ani. Să zic aşa, în cantina îs ca la mine acasă, nu? Hehe! Bunica mea avea un simţ al proporţiilor pe care nu l-am moştenit, din păcate, întotdeauna plec de la a face doua porţii şi ajung sa fac un cazan care nu-mi intră în frigider.”

Pentru primul fel, invitatul nostru va pregăti ceva senzațional: mama tuturor ciorbelor și anume ”Zamă acră”. Dar să-l lăsăm pe Miju să descrie singur cum și în ce fel procedează:

”Această rețetă este inspirată de prin ciorbele mamei mele si ale mamei ei. Mai demult foloseam şi carne afumată pentru acest fel de ciorbă, dar în ultima vreme, atât din considerente de gust(care se poate schimba), cât şi din cele ce ţin de sănătate, folosesc carne sau oase proaspete, neafumate; cam tot din aceleași considerente, nu mai prăjesc/călesc nimic din cele băgate în ciorbă, gusturile se păstrează foarte bine şi aşa. Ca și cantități se combină următoarele: una bucată nu prea mare de rasol de porc sau de viţel(mânzat), sau chiar oase cu ceva carne pe ele(garf), am folosit chiar si ciolan proaspăt; doi, trei morcovi potriviti, un pătrunjel, o ţelina micuţă;  daca e iarnă, nişte ardei gras sau gogoşar tocat din congelator, o ceasca de orez, 300 ml bulion de casa şi tarhon in oţet; dacă e vară şi avem gradina la îndemână, ardei in cate culori gasim, din fiecare câte o bucată, o mână de fasole verde, una de mazăre boabe, doua rosii mari, coapte bine, curatate de pielita, caţiva cartofiori noi, frunze de ţelină. Vă daţi seama ca acum o sa facem versiunea de vară, cu legume proaspete; toate cantitaţile multiplicate până o să umplem cazanul cantinei.”

Miju aranjează tacticos ingredientele pe masa de lucru și se apucă de treabă explicând mai departe:

”Se pune carnea în 3 litri de apă rece cu o lingură de sare la foc, se ia spuma când începe să fiarbă; depinde de carne, cam după 45 de minute se încearcă dacă e aproape fiartă si se aruncă pe rînd în oală următoarele: ceapa taiată bob de orez, morcovul, pătrunjelul şi ţelina tăiate cubuleţe mici din satâr, fasolea verde ruptă şi cartofii noi taiaţi in cubuleţe un pic mai mari, ardeiul taiat tot cubuleţe şi se lasă sa fiarbă aşa vreo 10 minute, apoi se bagă vara roşiile curăţate de coaja şi taiate, iarna orezul urmând ca la sfârşit, înainte cu vreo 5 minute sa fie turnat şi bulionul. La versiunea de iarnă, înainte de a stinge focul se pune tarhon tocat si oţet din tarhon, la cea de vară frunze de ţelina proaspete, tocate mărunt sau întregi(eu aşa le prefer, lăsând loc si pătrunjelului proaspăt, pus direct in farfurie). Am momente în care o dreg cu ou şi smântână, alteori o las aşa, clară, urmând ca cine doreşte să-şi pună smântână. Eu o mănânc cu ardei iute. Depinzând de inspiraţie şi ingredientele pe care le am la îndemână, această zamă acră poate părea uneori ciorbă de văcuţă(mai ales vara), alteori a la grec(mai ales iarna), nu ştiu niciodată dinainte ce o să iasă.” Aiiii, fraților și surorilor….. e așa de bună încât, vorba ardeleanului din bancul acela: ”Așa ceva nu există!”

TJ:  ”Ce mâncare preferată îți gătea bunica?”

Miju: ” Hmmmm…Bunica făcea pâine de casă, atunci, demult, prin anii ’80, când se si potrivea cu lipsurile din perioada acea. Și pe lângă pâine, pentru că știa că trecem pe la ea, făcea lipie cu mere sau cu prune din aluatul de pâine, cu fructe inăuntru. Noi dadeam ”pâinea” la o parte și mâncam fructele, erau bestiale! Mai făcea tocănițe, tot felul; îmi amintesc că, deși avea o vârstă și doctorii îi recomandau să nu mai mănânce sărat, gras și picant, prima ei grijă a rămas răsfățul gusturilor, făcea niste tocănițe de pui de curte, cu mămăliguță și salată de ardei copti, de îți făceai drum special pe la ea, numai să te pună la masă…”

Ah, domnu Miju… te credem pe cuvânt…. Dar să vedem ce ne pregătește invitatul nostru pentru felu doi. Miju, ai legătura:

”La felul doi, voi pregăti niște pulpe de pui la cuptor cu cartofi. De ceva timp încoace, fac pulpele la cuptor după o reţeta a Lolei. Din cauză că o facem aici la cantină, nu o să dau cantităţi, ci pur şi simplu o sa umplem toate tăvile de friptură ale lui Tanti Jeni. Pulpele de pui se spală/curăţă în caz ca e nevoie, se desfac un pic de pe os, să arate aşa, palmate; se aşează într-un vas, se presară cu sare, piper, oregano sau orice altă buruiană aromată de merge la pui, boia dulce din belşug, ulei(poate fi un extravirgin de măsline), apoi se trântesc câteva linguri de iaurt, cât să acopere pulpele, după care se ia de la capăt operaţia, cu alt strat de pulpe. Vasul ăsta se acoperă si se dă la rece minim o jumătate de ora, poate fi lăsat şi peste noapte aşa; cartofi noi, o găleată; se curăţă şi dacă-s potriviţi ca mărime se taie în patru, se arunca in  tavă, se dă o mână de sare peste ei, 2, 3 linguri de ulei, o buruiană aromată bună la cartofi(rozmarin sau ce aveti prin casă şi vă place) mărunţită, un praf de piper, toate astea se amestecă cu mâinile şi, după ce vedem că s-au mânjit bine cartofii punem un pahar de vin alb si încă o jumătate de pahar de apă, să fie lichid aşa, de vreun deget de neam sănătos în tavă; peste cartofi se aşează pulpele şi se dau la cuptor. După vreo jumatate de oră se scot şi se întorc, să se rumenească şi pe partea cealaltă, iar când sunt rumenite bine se scoate tava şi se dau la masă însoţite de o salată de sezon şi de o carafă de vin alb, demisec, proaspăt scos din pivniţă. ” Mirific și apetisant… uite cum fac eu dansul ploii în jurul cuptorului așteptând să fie gata…

TJ: ” Ce le place băieților tăi să mănânce făcut de tine?”

Miju: ” Hmmm… sa zic beef stew? Asta e un fel de tocană înăbușită de vită. Băiatul cel mare cel mare stă până linge farfuria după tocănița de vită. Cel mic rareori mănâncă chestii gătite sofisticat, îi place mult mămăliga cu lapte sau kefir/lapte bătut și amândoi sunt capabili să devoreze o tonă de clătite… Supa de găină cu tăiței de casă e tot una dinre preferințele lor, dar la astea sunt ajutat și de bunicile lor, nu sunt singurul furnizor”

Miju ne dezvăluie ce va pregăti la desert: tadaaaaaa!  O plăcintă cu pruneeeee!

Să-l lăsăm pe Miju să ne explice ce și cum, că tare bine o mai face: ” Deşi sunt mai degrabă adeptul inspiraţiei şi al experimentării decat al cantităţilor exacte, nemţeşti, la dulciuri nu prea ţine asta si o să fac reţeta furată de la fosta mea soacră, farmacistă; reţeta e foarte simplă dupa ce iţi scrii totul în palmă. Se pregatesc un castron de prune, curăţate si desfăcute, 2 ouă, un praf de sare, şi câte 12 linguri de… mai bine le zic pe rând: se bat ouăle cu praful de sare și un zahăr vanilat, apoi se adaugă 12 linguri de zahăr, se bat bine, se adaugă 12 linguri de ulei, se amestecă bine, apoi se mai bagă 12 linguri de lapte si o jumătate de plic de praf de copt; se bagă 12 linguri de făină care se incorporează încet. Între timp, ajutorul din bucătărie a întins în tavă o folie de aluminiu sau hârtie de copt(dacă e tava buna, cunoscută că se curăţă uşor, merge şi fără) şi a presărat 4 linguri mari de zahăr pe fundul tăvii, zahăr pe care l-a caramelizat ori la flacără, dacă-i priceput, ori în cuptor. Peste zahărul uşor caramelizat se aşează soldăţeşte prunele cu partea desfăcută în jos şi peste toate se toarnă aluatul. Se dă la cuptor până se rumeneşte bine aluatul, apoi, când e scoasă fierbinte plăcinta, se întoarce pe un blat de lemn, apoi pe altul, să ramână cu prunele în sus.  Am zis că respect totul? Trişez şi aici. Pun numai 8 linguri de zahăr în aluat, 4 le folosesc la caramelizat; pun rareori mai mult de 9 linguri de ulei, mi se pare prea mult; mai folosesc kefir în loc de lapte… etc.” AH, domnu Miju, nu-I nimic dacă trișați că nouă tot ne place plăcinta asta minunată.. Miam-miammmm!

Miju ne-a pregătit și niște poze: ” în poza 1 sunt eu cu fiul meu cel mic, facem o omletă la jar undeva unde eram cu cortul, ahh, că deja mi-e poftă de mâncarea la ceaun, acolo; în colajul 2 e operaţiunea tăiteii de casă, cam aşa arată o acţiune comună cu piticii mei, la ţară. Tot ei mâncau tăiţeii, în supa de gaină sau cu lapte.

Buuunn.. Acum ca atmosfera de la Cantină să fie completă, Miju va face invitaților noștri niște dedicații muzicale:

1.”Pentru că acum mă las de fumat, am tot felul de ticuri si bufeuri(mnoah) de căutat ţigareta pe oriunde. Şi-mi plac Timpuri Noi şi hâţână.. hâţână.. hâţână-mă! Perfect pentru starea mea de acum.” Deci, Veta:

2. ”O dedicaţie pentru toate femeile din lumea asta, începând cu cea care ma suportă cel mai mult: sometimes it’s haaard to be a woman, giving all your love to just one man ….stand by your maaaan….”

Blues Brothers – Stand by Your Man:

Fraților, cam asta a fost pentru azi. Îi mulțumim frumos lui Miju pentru tot ceea ce ne-a oferit astăzi și vă așteptăm cu drag să veniți să gustați și voi din bunătățile astea extraordinare. Vă așteptăm pe terasăăăă! Poftă mareeeee!

Anunțuri

12 Responses to Guest-Star Day: Miju

  1. Miju spune:

    hehe, mi-am facut de cap in cantinaaaaaaa!!!

    TJ, cu mii de scuze pentru dedicatia cu Veta, spune-i te rog lui Gheorghe ca nu merge, pentru ca userul de pe youtube nu permite embeding-ul 😦
    alternative?

    http://www.trilulilu.ro/zummagio/63eb1bd075d3cf(suna taaare live, adica spart)
    varianta audio
    http://www.trilulilu.ro/concursG/e1837bd7c010fe

    • cristiangheorghe spune:

      @ Miju: domnu Miju, vă rog io, păstrați-mi colțurile și marginile de la plăcinta cu prune, că-mi place să le ronțăiesc cu lăptic… Miam-miammm…

      • Miju spune:

        o sa-ti trimit o poza cu placinta asta, cred ca se vad bine si marginile; trebuie sa ai grija sa nu fie fierbinte, ca ti se lipsete caramelul de dinti 😀

  2. ghrayada spune:

    deci care va sa zica ti se trage de la bunica, mijule… bune gene ti-a transmis, ai gatit numa’ bunatati…
    faina cantina asta, isi cam rasfata musterii

    • Miju spune:

      genelor astora eu le zic origini sanatoase 😉
      au iesit un pic sifonate acum, dupa viata la oras si sper sa nu le pierd, cultivandu-le 🙂

      chiar, cu placinta aia cu prune trebuie sa fac un workshop….

  3. silavaracald spune:

    Deci, Mijoule, io voiam sa te scot la ristorant cand ne-om intalni la Tg. Mures, dar la cat te vad de priceput, tare mi-i ca te-oi pune sa faci echipa cu „pestisorul” si mi-oi chema toti prietenii sa se delecteze cu rodul muncii voastre! 😉

  4. Orin spune:

    Cantină, cantină, dar să ştim şi noi unde! Că îmi plouă în gură şi nu ştiu unde să vin cu sufertaşul… 😀

    • cristiangheorghe spune:

      @Orin: Dragă Orin, bine ai venit! Tocmai ce ne-ai găsit cantina, vezi? 🙂 Hai, dă încoace sufertașul ăla să-l umplem și să mai stăm la povești. 🙂

  5. Georgiana spune:

    Cum a apărut un bucătar tânăr şi frumos, cum au apărut şi fetele flămânde (aici mă includ şi pe mine, fireşte!)
    Miju, am să mănânc din toate câte puţin, nu de alta, dar aş mai păstra câte-o porţie şi pentru mâine, că-i început de uikend şi mă gândesc să punem de-o petrecere… a? ce zici?
    Una peste alta, salută călduros Sibiul, că-i oraşul care-mi place cel mai mult!

  6. mamica_de_sebastian spune:

    In primul rind merci pt dedicatie:)SI apoi ma asez la masa pe terasa si comand o portie de ciorba ca deja ud tastatura:)).Placinta cu prune ar fi buna dar nu mai bag dulce de o saptamina asa ca ma abtin si azi:)

  7. […] Moldovan, Melania și Alexandru Fratean, Zâna Eficienței, Simona Tache, Mămica de Sebastian, Miju, Adi Hădean, Oana Stoica-Mujea, Lia Stoica, April – Floarea de Cireș, Neamțu Țiganu, Draw For […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: