Guest-Star Day: Oana Stoica-Mujea

iunie 10, 2010

Da, da, da, azi e minunata zi de joi, deci e Guest-Star Day la Cantina Socialăăăăă!!!! Veselie mare, dragilor, căci astăzi avem o invitată cu totul și cu totul specialăăăă: unicaaa, inelagabilaaaa, supertalentataaaa Oana Stoica-Mujeaaaaaa!  Ei, da, o apariție de excepție, draga de Oana, care a sosit astăzi la Cantină cu nelipsita ei pălărie neagră și cu fusta aceea scurtă, așa cum am rugat-o eu… ăăăă, nu, nu eu, tanti Jeni, desigur…

Deși este inginer electronist cu diplomă ( like me J), Oana Stoica-Mujea scrie. Și scrie foarte bine. Întrebată fiind într-un interviu, cum s-ar defini ca scriitoare în numai trei cuvinte, invitata noastră de astăzi a răspuns laconic: ”Răbdare, curaj, nebunie”. La fel de succintă este și descrierea de pe BLOGUL personal, ca și cea de pe Wikipedia, pentru că Oanei nu-i place să  vorbească foarte mult despre ea, ci despre creațiile și gândurile ei. Dacă nu ați auzit nimic despre Lala Știreanu, personajul creat de Oana, vă dau un sfat: după ce veți termina de savurat Guest-Star Day-ul de astăzi, luați-vă liber pentru toată ziua și căutați degrabă la librării romanele polițiste ”Parfumul Văduvei Negre” sau ”Indicii anatomice”. Probabil vă veți lua liber și mâine pentru că veți vrea să le și terminați de citit. Tocmai bine, că vine weekendul. ”M-am apucat de scris din plictiseală”, recunoaște Oana AICI, primele ei creații fiind romane de genul ”fantasy”, după cum probabil știți preferat de draga noastră tanti Jeni. Eu aștept varianta audiobook a acestor romane ale Oanei deoarece, fiind prea ocupată cu gătitul, tanti Jeni mă pune pe mine să citesc cu glas tare din cărțile astea în timp de dumneaei prepară ceva de ale gurii… Deci, Oana, varianta audiobook, da? Că am cam răgușit zilele astea… Uffff…

Eiii, dar să vedem ce ne spune Oana despre latura ei culinară. Înainte de a ne prepara ceva mirobolant de gustos, tanti Jeni a invitat-o pe Oana la o cafeluță pe terasa Cantinei, pentru a îi pune obișnuitul set de întrebări:

TJ: ”Dragă Oana, de unde ai învățat să gătești?”

Oana: ”O să fie ciudat ce spun, dar atât cât ştiu să gătesc, ştiu de la tata. El era responsabil cu bucătăria în familie. Chiar şi acum găteşte din pasiune şi ştie să facă o mie de lucruri. Când m-am măritat, adică la începutul căsniciei, găteam cu tata prin telefon. Cred că atunci ştiam să gătesc mai bine. Acum timpul…”

TJ: ”Și cam ce gătești de obicei?”

Oana: ”De obicei gătesc chestii uşoare, cum ar fi ceea ce vă arată pozele. Îmi place foarte mult să fac carne şi cartofi la tavă cu diverse mirodenii. Asta pentru că pui totul în tavă şi îţi vezi de treabă. Ştiu întotdeauna când sunt gata, nu am nevoie de ceas. Uneori, dacă simt nevoia să mă relaxez, mă mai bag şi la lucruri grele. Într-un timp găteam după reţetele lui Radu Anton Roman. Recunosc că habar n-am ce mănânc şi nici nu mă interesează prea mult atâta timp cât gustul e satisfăcător. Nu ştiu nume complicate de mâncăruri şi nici nu m-am chinuit niciodată să le reţin. Cel mai mult mi-aş dori să învăţ să fac ciorbă de fasole în pită. Presupun că nu e complicat, dar neuronul meu pur şi simplu refuză să creadă că ar fi simplu. ”

TJ: ”Există vreun fel de mâncare special care te inspiră când scrii?”

Oana: ”Păi nu-i chiar mâncare, eu le zic floricele de porumb, dar lumea civilizată zice că-i pop corn.”

TJ: ” Se spune că cele mai multe accidente casnice se petrec în baie. Oare cele mai multe crime casnice se petrec în bucătărie?

Oana: ” Sunt sigură că cele mai multe crime casnice se petrec în bucătărie, pentru că ai ustensilele la îndemână. Te poţi enerva uşor şi cu spor când ţii cuţitul în mână. Cred că de aia nu stă nimeni în preajma mea când gătesc.”

TJ: L-ai vedea pe Jamie Oliver ca personaj în cărțile tale? Dacă da, ce rol i-ai atribui?

Oana: ” Jamie e un tip foarte simpatic şi nu are nici moacă de asasin. Şi cum întotdeauna asasinul e ăla de nu pare, de ce n-ar fi? Plus că ar putea face o salată cu Verde de Paris nemaipomenită. Dar înainte poate încerc eu reţeta 😀 ”

TJ: Ce mâncare preferată îți prepară soțul?

Oana: ” Dacă zic că nu-mi prepară o să mi-o iau, dar adevărul e că nu. Doar uneori face ciorbă de roşii, fiind una din preferatele mele, iar eu nu am răbdare să curăţ la roşii. Aşa că asta e sarcina lui.”

TJ: ” Ce bunătăți culinare îți aduc aminte de copilărie?”

Oana: ” Ohoo, aici e aici. Foarte puţină parte din copilărie mi-am petrecut-o la bunica din partea tatălui undeva în judeţul Vâlcea. Dar ţin minte că făcea o tocăniţă de iepure de te lingeai pe degete şi pâine la cuptor – dar avea o denumire ciudată pe care nu mi-o amintesc. Acum nu am mai găsit mâncare de iepure care să-mi placă şi încă tânjesc după gustul ăla. Dar cel mai mult mi-a plăcut laba de urs. Senzaţională. Dacă aveţi ocazia să mâncaţi pe undeva nu rataţi. Ceva mai bun de atât n-am mai mâncat de la 10 ani. ”

TJ: ” Ce cărți citeai în copilărie? Cum am putea convinge azi copiii să citească? ”

Oana: ” În copilărie am început cu Pinocchio pe la 6 ani şi am continuat cu romane, mă plictiseau poveştile, asta şi pentru că tata mi le cam spusese pe toate până când am început eu să citesc de una singură. Copiii din ziua de azi nu sunt greu de convins să citească. Chiar deloc. Important e să te adaptezi tu ca scriitor lor, nu ei trebuie să se adapteze la tine. Asta e diferenţa pe care scriitorul român nu vrea să o vadă. ”

Eiii, dar hai să mai și gătim ceva că mă cam strânge foamea…Ia să vedem ce ne prepară azi Oana: carne de porc umplută cu carne de porc condimentată! Hmmm, sună interesant! Să-i dăm cuvântul Oanei, care între timp prepară specialitatea de azi:

”Ceea ce vedeţi de obicei cumpăr gata umplut. Tot zic că o să citesc eticheta aia să văd despre ce e vorba, dar uit mereu. Cel mai bine ar fi pusă la cuptorul cu rotisor, dar îmi e greu să scot rotisorul. Adevărul adevărat e că nu ştiu să folosesc rotisorul. Singura dată când l-am folosit – pentru că am detector de gaze şi fum – a ieşit o nebunie. Detectorul de fum urla, gazele s-au oprit şi toţi vecinii erau afară şi încercau să înţeleagă ce se întâmplă. Sigur, n-a venit poliţia dar nici mult nu mai era… Aşa că mai bine pun carnea în staniol, pun ulei peste ea şi câteva ciuperci pentru a-şi scurge sosul alături de ceva ardei gras. Gustul e garantat. Pentru a nu pierde timpul, tot în staniol tai cartofi pe rotund, nu în mod tradiţional. De obicei pe lângă ulei le mai pun şi puţin unt pentru a îi face mai moi. La o sută optzeci de grade mâncarea e gata într-o oră şi arată senzaţional.

Sigur, merge şi o salată lângă. Iar salatele pot fi inventate pe loc, important e să existe bunăvoinţă că de restul se ocupă papilele gustative. Iar pentru cei care suportă usturoiul un pic de mujdei e senzaţional.”

Senzațional, într-adevăr, după cum puteți vedea și voi cum prepară Oana acest minunat deliciu, în bucătăria proprie:

”Trebuie să recunosc că nu le am, în general, cu alcoolul deloc, deloc, dar anul trecut la Bruxelles am băut un Chardonnay cu un gust incredibil. De atunci tot caut în România gustul ăla de Chardonnay, dar sinceră să fiu nu l-am mai întâlnit. Şi cu toate astea nu e rău nici ăsta din ţară. Dar alb să fie şi semidulce.” , ne mărturisește Oana.

Daaaaar, să vedem ce avem azi la desert: ” Hmmm, recunosc că nu prea mă omor după dulciuri, dar atunci când totuşi am poftă fac ceva ce eu numesc „gogoşi”. Sigur că nu sunt. Vă explic imediat: se ia pâinea şi se taie felii. Se bat două ouă – din două ouă ies cam zece astfel de minuni – , se dă felia de pâine prin ou şi se pune în tigaia cu ulei bine încins. În două minute sunt gata. Se pune zahăr şi avem un desert foarte bun, cel puţin pentru mine.”

Aiiii, e bun și pentru noi, nu-i așa? Gustos și pufos desertul de azi! Miam-miammm…

Pentru a întregi atmosfera asta minunată de astăzi, draga noastră Oana ne-a pregătit și două dedicații muzicale de excepție:

Așaaaa… păi ce mai așteptați? Haideți la fripturică că e gata și fierbinte! Spre deosebire de bere care e rece ca gheațaaa!!! Și să nu uitați costumele de baie că azi fiind tot o zi caniculară ne vom scălda în piscina Cantinei până diseară… Mulțumim din suflet Oanei pentru ziua asta minunată  de astăzi și vă invităm la distracție… Poftă mareee!!!


%d blogeri au apreciat: