Guest-Star Day: Lia Stoica

Dragelor și dragilor, a mai trecut o săptămână minunată și iată, inevitabil, a venit ziua de joi, ziua în care, aici la Cantina Socială, avem Guest-Star Day! Eiii, a venit momentul în care vom dezvălui cine este minunata noastră invitată… Ia să vedemmm… să bată tobele, să sune trompetele, pentru că întră în scenă….. Liaaaaa Stoicaaaaa!!! Whoaaaa.. ce intrare deosebită dragilor! Lia este toată numai zâmbet când pășește în incinta Cantinei, la braț cu tanti Jeni și Miruna, radiind ca o mică zână elfă. Pentru că da, fraților, Lia este o mică zână pusă pe fapte bune și care radiază constant o energie pozitivă care încearcă să ne transforme în oameni mai buni.

Fiind un suflet deosebit și nobil, Lia a inițiat campania ”Oameni Darnici” prin care, așa cum vă spuneam mai devreme, încearcă să ne facă mai buni și să-i ajutăm astfel pe copiii suferinzi,  nevoiași sau din familii defavorizate. ” Nu suntem un ONG, nu avem legături sau culori politice, explică Lia profilul campaniei. Suntem nişte oameni pur şi simplu. Nu ne-am apucat de treaba asta pentru a primi laude sau a ne face cineva statuie, ci pentru că e ceva nu prea complicat de făcut şi există mulţi oameni care au nevoie de ajutor. Vă garantăm că nu ne iese nimic material din asta, ci doar bucurie, entuziasm, emoţie şi sentimentul frumos că facem ceva bun şi folositor.” Fată bună, Lia, de asta o iubește tanti Jeni încă de la prima întâlnire. Eiii, dar mai multe despre cine este Lia cea roșcovană, ce face, gândește ea și dacă părinții ei știe, puteți  afla de pe BLOGUL ei acolo unde vulpița noastră urbană se bucură de compania multor prieteni… și nu numai. ” N-are rost să mă plâng sau să-mi arăt dezamăgirea vizavi de niște oameni pe care îi cunoșteam cât de cât, cu care schimbasem idei frumoase la un moment dat, ne spune Lia. Pur și simplu atât au putut ei, eu mi-am văzut de ale mele. Slavă Domnului, au avut un dram de demnitate și creier să înțeleagă tăcerea mea drept răspuns.”

Eiii, dar iată că Lia împreună cu tanti Jeni se așează la o măsuță pe terasa Cantinei, la o cafeluță puternică și aromată, prilej cu care tanti Jeni îi va pune invitatei noastre, inevitabilul set de întrebări.

TJ: ” Lia, dragă, când te-ai apucat tu de bucătăreală?”

Lia: ”Pentru că dorința mea cea mai mare, de când mă știu, a fost să fiu independentă, pe la 16 ani mi s-a îndeplinit. Ai mei s-au mutat la curte, eu am rămas la bloc (în continuare stau la bloc, ador grădinile și verdeața, dar eu sunt o Vulpe urbană, betonul și agitația sunt mult mai pe personalitatea mea), cu teme pentru școală, uitat la tv până noaptea târziu și cu bucuria oricărui copil: cartofi prăjiți în cantități nelimitate. Dar după vreo lună de meniu exclusiv, mi s-a tăiat de cartofi prăjiți pentru mulți ani după aceea. Și așa mi-am descoperit pasiunea de a găti. Pentru că dintre toate treburile casnice, gătitul este singurul pe care îl fac cu mare plăcere. Spălatul de vase, ștersul prafului și călcatul sunt niște invenții diabolice de care mă feresc pe cât posibil. Și mama și bunicile mele au gătit întotdeauna minunat, dar eu de învățat am făcut-o singură. Combinând ingrediente, experimentând după gustul meu. În 95 am fost în Suedia de unde m-am întors cu două pungi mari de condimente (la noi încă se găseau doar sare, piper, boia, cimbru și dafin) și cu multe idei noi și așa mi s-a deschis universul aromelor. Curry și busuiocul sunt preferatele mele. Cu timpul m-am specializat în paste (cu sosuri diverse, dar piesa de rezistență e sosul de roșii, carne tocată de vită și porc, usturoi și busuioc), iar iarna îmi invit prietenii la masă la ciorbă de fasole cu afumătură sau de perișoare și varză a la Cluj. Prăjituri nu fac pentru că nu sunt amatoare. Am doar două slăbiciuni (în afară de înghețata pe care mi-o cumpăr), pe care le și construiesc cu mare plăcere: cremă de zahăr ars și spumă de căpșuni.”

TJ: ”Am observat ca faci recenzii pentru restaurante. Cât de des mănânci acasă și cât de des la restaurant?”

Lia: ”Momentan sunt într-o pauză de recenzii, deși am mai adunat material. Gătesc de 2-3 ori pe săptămână, merg la cârciumi cam o dată de două ori. De gătit o fac acasă, pentru mine și colegul meu de apartament, iar în weekend pentru gagic. Iar la cârciumi mergem să ne vedem și cu prietenii. Nu se exclude una pe cealaltă :)”

TJ: ”Din ce regiune te atrage mai mult mâncarea tradițională românească ( Ardeal, Moldova, etc)?”

Lia: ”Eu sunt născută în București, dar am 100% celule ardelene în mine. La mine nu există ciorbă fără tarhon, de exemplu, ceea ce moldovenii nu cred că prea folosesc. Eu dunt foarte deschisă la diversitatea geografică a mâncărurilor. Ideea e că noi românii avem mâncăruri generoase, ingenioase, cu multe influențe externe, “împământenite” în timp, chit că sunt în Moldova, sud sau Transilvania. Pe mine mă amuză poveștile alea cu mâncărurile tradițional românești micii, sarmalele și mămăliga. Pe care le găsești în diverse forme și prin Turcia, Grecia, Macedonia, dar și pe la italieni sau sârbi. Îmi aduc aminte de o fază haioasă, cu un coleg de școală prins pe nepregătite care a spus că dacii mâncau cartofi și mămăligă hahahaha!”

TJ: ”Cât de mult crezi in diete și efectul lor?”

Lia:  ”Nu cred în diete minune. Cred în mâncatul echilibrat, cu multe legume și fructe, pâine mai puțină, ador peștele și fuctele de mare, porc mănânc extrem de rar, mezeluri mai deloc. Noi facem la ai mei aproape în fiecare weekend un grătar. Pastramă de berbecuț, vită, ceva pui, frigărui de legume. Ideea e ca mâncarea să fie o plăcere echilibrată, nu o ghiftuială porcească.”

TJ:” Ce fel de mâncare iți aminteste de copilărie?”

Lia: ”În copilărie eram înnebunită după chifteluțele marinate făcute de mama, punea un pic de zahăr în sos (și eu obișnuiesc să fac trucul ăsta) și dafin. O nebunie! Și făcea tot mama o prăjitură complicată, cu trei foi făcute pe spatele tăvii, cu o cremă cu zaț de cafea (ei, bine, da, zaț de cafea), glazură de ciocolată. Trebuia să stea cel puțin o zi să se înmoaie foile. Îmi plouă în gură și acum. E singura prăjitură din care nu mă mai opream din mâncat.”

TJ: ” Te-ar tenta un tatuaj cu tema culinara? Daca da, care ar fi acela?”

Lia: ”Hahahaha! Tocmai mi-am făcut unul! E micuța brioșă colorată din poză. Dar cam atât cu temă culinară, urmează o vulpe. ”

TJ: ” În ce măsură ai reușit să faci oamenii mai darnici prin campaniile tale?”

Lia: ”Nu cred că am făcut eu oamenii mai darnici. Poate că i-am ajutat un pic să își scoată la iveală și latura asta, dar ea exista oricum în ei. Eu sper că au continuat, după ce au văzut ce ușor și frumos e să faci un gest pentru oameni mai puțini norocoși.”

Eiiii dar a venit momentul în care Lia pășește în bucătărie pentru a ne pregăti meniul de azi, bunătăți una și una! Ia să vedem noi cu ce ne răsfață invitata noastră de astăzi… Lia,ai cuvântul: ”Pentru că e prea cald să stăm pe lângă aragaz cât s-ar fierbe fasolea sau rasolul de vită pentru ciorba de perișoare, astăzi aș face o supă de pui cu găluști. Puiul spălat bine, pus la fiert în 3 litri de apă cu 3-4 morcovi, o țelină, o ceapă, păstârnac și rădăcină de pătrunjel (știți voi, albitură), spumat, sare după gust (eu nu suport chestiile gen delikat sau knorr, pentru mine sunt triumful chimiei și le evit),  într-o oră e gata. Scoatem carnea (pe care o putem pune ori la cuptor, ori mărunți și o combinăm cu un sos de roșii, usturoi și busuioc), ceapa și albitura, lăsăm morcovii și din 2 ouă și griș facem o pastă nici prea tare nici prea moale, apoi cu o lingură punem în supa care clocotește. Lăsăm câteva minute să fiarbă găluștile, la final, după ce oprim focul, stropim cu apă rece (truc învățat de la mama), adăugăm o mână de pătrunjel tocat mărunt și gata! ” Mmmm… ce supică limpede și aromată! Iar găluștile sunt pufoase ca niște norișori… Miam-miammm…

Ia să vedem ce ne propune Lia la felul doi: ”La felul doi vă propun o varză călită. E sezonul ei, e proaspătă și dacă e tocată fin și frecată bine cu sare nu trebuie să stea prea mult la fiert. Punem ulei pe fundul cratiței, călim o ceapă mărunțită, apoi adăgăm (nu toată dintr-o bucată, ci câte un pic) varza tocată și înmuiată cu sare. Neapărat punem și niște apă, că varza se prinde ușor. Și amestecăm din când în când. În maxim o oră e gata, punem 3-4 roșii decojite și tocate mărunt, o legătură generoasă de mărar și un pic de cimbru și la cuptor încă 15-20 de minute. Așa simplă, cu o cărniță sau cârnați lângă, e alegerea fiecăruia.”

Dragilor, o minunăție varza asta! Ce gust… ce miros excelent! Mă duc degrabă să pun butoiul de bere rece în funcțiune că azi presimt că vom depăși cota de militri pe metru pătrat pentru această perioadă a anului…

Vă las în compania Liei să vă explice cum e cu desertul: ”Și desertul e de sezon. Și foarte ușor de făcut. Spumă rece de căpșuni. Spălăm un castron de căpșuni, punem deasupra câteva frunze mărunțite de mentă și puțin zahăr și le lăsăm la rece vreo jumătate de oră. Din 3 albușuri și 4-5 linguri de zahăr (sau mai multe, după gust, mie nu-mi place foarte dulce) se bate o spumă tare. Se adaugă căpșunile cu menta și siropul lăsat și se mărunțesc cu mixerul. Punem la rece și ne delectăm cu rezultatul după minim o oră. Cu cel puțin două castronașe, da? Poftă bună!”

Două castronașe? Așa mari e bine? Că eu la căpșuni nu pream limită, indiferent de starea lor de agregare! Bine, hai că mă abțin nițel… ufff….

Lia Ne-a pregătit niște poze cu bucătăria personală și ipostaze ale pregătirii bucatelor de mai sus, dar și o poză cu brioșica aceea tatuată foaaarte rococo… Ia să vedem: 

Eiiiii… și ca ziua să se încheie perfect, să vedem ce dedicați muzicale face Lia musafirilor noștri de astăzi:

” Eu fac tratament cu Manu Chao de ceva vreme, muzica lui mă ajută să nu uit să zâmbesc, să simt pasiune și viață, așa că vă dedic o melodie. Pentru că prea multă lume le vorbește de rău pe curve pentru ce fac cu trupul lor, dar prea puțini sunt cei care îi critică pe cei care sunt curve în principii și acțiuni, prima dedicație e Me llaman calle.”:

 

Și pentru un moment de pasiune și superb, “Por una cabeza” – Carlos Gardel și dansul senzațional al irepetabilului Al Pacino>

 

Minunat, dragilor, minunat! Mulțumim, Lia, pentru ziua asta deosebită! Păpică bună, muzică bună, ce ne mai putem dori mai mult? Haideți degrabă la Cantină să vă răsfățați cu bunătăți! Vă așteptăm cu drag! Poftă mareeee!

Anunțuri

11 Responses to Guest-Star Day: Lia Stoica

  1. Miju spune:

    multumim de masa!
    mancarurile facute de Lia sunt printre preferatele mele, asa ca ma bag, pe rand, la doua portii(la varza o sa cer si ardei iute 😀 )

  2. good girl spune:

    Saru’mana, Tanti Jeni!!
    Pentru ca dl Cristian n-a fost cuminte, ia-l matale cu polonicu’ si da’l afara din bucatarie. Nu de alta, dar nu mai apuc desertul… 😀

  3. LiaLia spune:

    În primul rând, Tanti Jeni sărut mâna pe obraz pentru invitaţie, a fost o plăcere să vin în vizită 🙂

    Mijule, mă faci să roşesc 🙂 Cu ardeiul iute trebe să vii tu, că eu sunt alergică şi nici de frică nu ţin aşa ceva în bucătărie :))

  4. Georgiana spune:

    Lia, stii doar ca’mi esti draga! cum sa nu vin la cantina sa infulec din toate bunatatile alea facute cu manuţele tale? unde mai pui că-s şi taur (taur=gurmand):D Gata, vorba multa, saracia omului. Te pup si-am plecat!

  5. silavaracald spune:

    Bine c-a plecat zăpăcita asta de Georgie şi n-a apucat să mânânce toată varza! ;))
    Iar spuma de căpşuni, o delicateţe, cu frunzele alea de mentă strivite în ea. Mmmmm! 😀

  6. Zazuza spune:

    ah, stie vulpea ce stie! bravo, vulpitz! delicios! saru’mana pentru masa!

  7. LiaLia spune:

    Good girl, am pus deoparte câteva castronaşe, că m-am gândit eu că n-o să-l pot opri pe Cristian 😀

    Georgiana, te pupez! Mă bucur că ţi-a plăcut mâncărica 🙂

    Silavaracald, se termină? Mai punem imediat de o varză! Cât despre mentă, e marea mea descoperire în vara asta! Pun şi în salată, şi în limonadă şi în spuma de căpşuni. Şi eu care până acum ştiam doar că ceaiul de mentă te strânge la stomac :)))

    Zazuzo, să-ţi fie de bine! 🙂

  8. […] cu spuma de capsuni. O banalitate de reteta pe care mi-a adus-o aminte Lia  (care’a gatit la cantina lui Tanti Jeni). Mama mea o facea cand eram eu copil, am fost si eu copil?…ufff. In fine. Hai sa va zic pe […]

  9. Anto spune:

    Io zic sa vina Lia sa gatim la patru maini ca e mai spornic:) Menta-i buna si-n Mojito, la spuma de capsuni:)

  10. […] Zâna Eficienței, Simona Tache, Mămica de Sebastian, Miju, Adi Hădean, Oana Stoica-Mujea, Lia Stoica, April – Floarea de Cireș, Neamțu Țiganu, Draw For Joy, Pataphyl cu întoarcerea lui și […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: