Guest-Star Day: Adi Hădean

iunie 3, 2010

Eiiii, dragii mei de abia am așteptat să vină ziua de azi… Eu, ca eu, dar să fi văzut cum a așteptat-o tanti Jeni! Păi avea și motive pentru că azi, la Cantina Socială, invitatul nostru la ”Guest-Star Day” esteeeeee…. nimeni altuuuuuul.. decâââââât…. unicuuuuul, inegalabiluuuuuuul, strălucitoruuuuul, Adiiiiiii Hădeaaaaaaaaannnn!!!!! Vaiiii, tanti Jeni și Miruna s-au emoționat toate când l-au luat de braț pe ilustrul nostru invitat să-l conducă în bucătăria Cantinei… Și cât s-au pregătit dânsele pentru momentul ăsta!

Dar, este cineva de față care nu știe cine este Adi Hădean? Este cineva care nu a vizitat încă BLOGUL lui minunat în care dumnealui îmbină arta culinară cu cea fotografică cu atât de multă pricepere și iscusință? Pfuaaaa… păi să o faceți negreșit! Acolo, pe lângă colecția neprețuită de rețete minunate și apetisante, ilustrate cu fotografii hmmm… delicioase, veți găsi multe, multe informații despre proiectele lui Adi, proiecte care promovează bunul gust ( culinar și nu numai).

” Locul in care mi-am trăit primii ani ai copilăriei şi-a pus amprenta asupra gusturilor mele în materie de mâncare”, ne spune Adi Hădean. ”La fel şi Maramureşul care mi-a fost casă doua decenii şi mai bine.Cu siguranţă are un rol in formarea mea ca bucătar şi Bihorul, care mi-a fost casă vreme de șase ani. …Eu sunt bucătar de plăcere, de drag pentru bucate şi pentru zâmbetele mulţumite ale celor care îmi încearcă preparatele”. … ” între timp am devenit bucătar profesionist, ba chiar am făcut și școală pentru asta. O fi şi ăsta un soi de egoism, de cultivare a sâmburelui de infatuare cu care ne naştem toţi. Sper totuşi că nu şi că voi putea păstra măcar un dram de modestie dimpreună cu marea bucurie pe care mi-o dă gatitul, fie că gătesc acasă, pentru prieteni sau pentru emisiuni de televiziune.” Să gătești cu bucurie, pentru plăcerea celor dragi… ce poate fi mai frumos? De aceea tanti Jeni are pentru domnul Hădean și pentru munca dumnealui, atâta respect și considerație…

Dar, înainte de a-l vedea pe Adi Hădean la treabă și pentru a nu-l întrerupe din prepararea bunătăților pe care dumnealui le va pregăti azi pentru noi, tanti Jeni s-a gândit să-i pună acum, la început, obișnuitul set de întrebări din care, sperăm, vom afla mai multe despre invitatul nostru de astăzi. Ufff… mare bătaie de cap cu întrebările astea… Ne-am gândit noi… ne-am răsucit… am chemat și niște cititoare ale blogului Cantinei…. Și am avut așa de multe întrebări încât a trebuit să apelăm la tragerea la sorți.  Tanti Jeni a scos din bufet castronul acela de porțelan venețian în care pune salata de Boeuf de Crăciun, am pus bilețele cu întrebări în el și l-am delegat pe motanul Stanislas să scoată cinci din ele, cu lăbuța și legat la ochi, firește. Iată ce întrebări au ieșit și care au fost răspunsurile ilustrului nostru invitat:

TJ:  Care este mâncarea preferată din copilărie?

Adi Hădean:  N-am nici cea mai mică idee… Mâncarea, în general…

TJ: Care este a doua pasiune a ta, după gătit?

Adi Hădean: Mâncatul. Cititul. Fotografia. Dacă la mâncat și la citit am oarece experiență, la fotografie n-am pretenția că mă pricep, dar îmi place mult.

TJ: Dacă ai fi invitat la Palatul Buckingham, ce meniu i-ai pregăti Majestății Sale?

Adi Hădean: Nu cred că Majestatea Sa m-ar mai lăsa la bucătărie daca m-ar invita la palat :-)). Oricum, dacă ar fi să-i gătesc, cred că i-aș găti orice-și dorește, pun pariu că mă descurc cu orice rețetă.

TJ: Cine gătește cel mai des acasă?

Adi Hădean: Acasă la cine? La mine? Doar eu.

TJ: S-a întâmplat să ți se ”facă curte” pe blog de către vreo comentatoare?

Adi Hădean: E posibil, dar eu fiind ardelean, mă prind mai greu.

Curat ardelean, domnul Adi! Răspunsuri precise, la obiect, cu numărul de cuvinte necesar și suficient pentru asta! Bravos, jos pălăria!

Eiiii, dar iată-l pe Adi Hădean trecând la masa de lucru și povestindu-ne cu mult har ce bunătăți ne-a pregătit dumnealui pentru astăzi.

Maestre Hădean, ai legătura!

”Dragii mei, ne spune Adi, îmi plac lucrurile simple pentru că simplu sunt și eu. Nu-mi plac zorzoanele inutile și nici nu mă scarpin cu piciorul doar pentru a părea interesant ori altfel. Dacă vă întreabă cineva, nu mă scarpin nici cu mâna, mai ales în public :-). Profit de faptul că tanti Jeni m-a poftit în vizită și vă arăt ce am în traistă. De fapt, să fiu sincer, nu profit de nimic, poate doar de faptul că n-am venit cu mâna goală (că nu-i frumos). Două rețeta am pentru voi. Una de paste, pentru că-mi plac pastele teribil și una de dulce. Dulce de leche, mai exact. Dar să le iau pe rând…”

Hai să vedem, că deja salivez numai cu gândul la ele…. Uhhhh…

Invitatul nostru continuă: ”Pastele cele mai simple din lume sunt acelea pe care le cheamă aglio olio. Spaghetti fierte al dente și amestecate cu usturoi mărunțit și ulei de măsline. Bine, și cu nițel parmezan ras, că nu se poate fără. Fără ardeiul iute se poate, dar mie-mi place mult și nu mă feresc de el. Sigur,noi suntem români și ne plac sosurile grele, încărcate. Nu spun că-i rău, spun doar că binele poate avea și alte fețe, binele poate fi și simplu, fără bătăi de cap, fără alergătură și fără griji (cum sună asta?). Ce poate fi mai simplu decât să pui o oală de apă la fiert cu puțină sare, să arunci în ea când clocotește o mână de spaghetti și să ai răbdare 8 minute, până fierb acestea? Ori poate vi se pare complicat să mărunțești un cățel de usturoi și un ardei iute și să le amesteci cu pastele după ce au fiert? Nu-i, ba din contră. Simplu-i și să torni o lingură de ulei de măsline extravirgin în farfurie iar parmezanul aproape că se pune singur la treabă. Încercați și de nu v-o plăcea, iau asupra mea vina asta.”

Ahhhh, domnu Adi, o minunăție de paste… Super gustoase și aromate… Și ce frumos arată!

Dar hai să vedem ce ne pregătește ilustrul nostru invitat aastăzi pentru deseeeeert….

”A doua rețetă nu-i tocmai o rețetă, e mai degrabă un procedeu, ne explică Adi Hădean. Am mâncat în Spania dulce de leche, un caramel gros și cu adevărat dulce, obținut din lapte. Metoda tradițională e consumatoare de timp și atenție, cea pe care v-o prezint aici e simplă de tot. Se ia o cutie cu lapte condensat (găsiți în magazinele arăbești, în unele supermarketuri mai nou și pe la studenții din Moldova de peste Prut). Se pune într-o oală cu apă, învelită-n cârpe și se lasă să bolborosească pe foc mic-mic, cel mai mic, trei ceasuri. Unii dau două găuri în capacul cutiei înainte de a pune oala pe foc, pentru a preveni eventualele explozii cauzate de acumularea presiunii în cutie. Eu n-am făcut asta și n-am pățit nimic-nimic. E drept, după trei ceasuri, capacul cutiei de lapte era ușor bombat. Nu-i bai, atâta rău să fie-n lume. După ce s-a răcit cutia am desfăcut-o și am scos la lumină comoara dulce-aromată la care nu am lucrat nimic. Apoi am mâncat-o cu pandișpan, fructe ori așa cum a fost, goală-goluță. Nu-i asta viață bună, spuneți voi?”
Pfuaaaa.. iată cum domnul Hădean ne arată cum adevăratele delicii se găsesc în lucrurile simple! Super, super idee cu desertul ăsta! Și este extraordinar de gustos!

Aveți mai jos o galerie foto pusă la dispoziție de invitatul nostru, cu preparatele de azi și dânsul în exercițiul funcțiunii:

Și pentru ca ziua să fie completă, să vedem ce dedicații muzicale ne-a pregătit Adi Hădean:
”Prima dedicație pentru clienții cantinei (cantina, ce cuvânt frumos și plin de înțelesuri dragi mie, mai cu seamă în limba spaniolă) e un tango interpretat la chitară de Armik. Cercetați pe Google și aflați mai multe despre Armik.”

”Pentru a doua dedicație mi-a fost greu. Am fost DJ de radio 11 ani. Am un catralion de melodii preferate, din mai toate genurile. Am ales să ignor criteriul „melodii preferate” când am ales-o pe aceasta. Și am ales-o pentru că e, probabil, cel mai emoționant moment surprins pe o scenă. Cel mai emoționant dintre câte am văzut eu, de bună seamă că e. Iată.”

Excelent, excelent! Mulțumim domnului Adi Hădean pentru prezența sa deosebită de azi aici, la Cantina Socială! Și pe voi, dragii noștri, vă așteptăm să vă delectați cu bunătățile acestea simple și extraordinar de delicioase, pregătite de invitatul nostru! O zi minunată, dragilor! Vă așteptăm! Poftă mare!


Salată de cartofi noi cu dressing. Clătite cu sos de căpșuni și înghețată

iunie 1, 2010

Eiii, azi e timpul să le zicem „LA Mulți Ani!” celor mici, că doar e 1 Iunie, Ziua Internațională a Copilului! Eu aș generaliza un pic și aș ura „LA Mulți Ani!” tuturor și mari și mici, pentru că toți mai suntem un pic copii, nu? Și chiar ar fi păcat să nu mai fim. Păi, să ne bucurăm, așadar! Yupiii!

Fraților, dar să vă povestesc cât demândru sunt de mine! Tocmai azi, de Ziua Copilului, am făcut o faptă bună: am salvat un melc de la moarte sigură. Stați să vedeți… Cum mergeam eu somnoros spre Cantină, cu gândul la cafeluța lui tanti Jeni, deodată halt! Am văzut un melc care încerca să traverseze ditamai strada. Pfuaaaaa…. nici nu vreau să mă gândesc ce dezastru putea provoca! Vă dați seama? Ambuteiaje… accidente… trafic congestionat… Din trei salturi am ajuns la el exact când se pregătea să coboare de pe trotuar… l-am prins din zbor și l-am strâns ușor, protectiv, în palmă. Tot drumul către parc, acolo unde urma să-l las prin iarba deasă, l-am dojenit.” Păi tocmai azi, măi băiatule te ții de șotii d-astea? Mămica ta știe pe unde umbli?” I-aș fi dat și trei puncte de penalizare pentru traversare neregulamentară, dacă eram polițist. Melcul tăcea, retras în cochilia lui. Probabil nu vroia să iasă de rușine, cum altfel… L-am lăsat în iarba cea deasă din parc, la umbra unui copac și am plecat către Cantină, cu promisiunea că voi reveni să verific pe unde umblă. Sunt un erou, nu? Știam eu…

Să vedem cum salvează și tanti Jeni lumea astăzi… Ceva bun care să le placă și celor mici, că azi e 1 iunie doar, nu? Ahhh, ceva foarte proaspăt și înviorător: o salată de cartofi noi! Și ce dressing bun are… ia fiți atenți: la un kilogram de cartofi noi, dumneaei mai folosește 200 de militri de iaurt, trei linguri de ulei de măsline, o lingură de hrean cu smântână, o jumătate de ceapă roșie, două linguri de pătrunjel tocat fin, sare și niște piper proaspăt măcinat. După ce spală bine cartofii cei noi, tanti Jeni îi fierbe în apă cu puțină sare, timp de vreun sfert de oră, timp în care prepară dressingul, amestecând bine iaurtul cu hreanul cu smântână și cu ulei de măsline. După ce curăță și toacă mărunt ceapa, o adaugă și pe ea în dressing, împreună cu pătrunjelul tocat fin. Între timp, cartofi s-au fiert. Tanti Jeni verifică chestia asta înțepându-i cu furculița. Au! Se scot cartofiorii din apa fierbinte, se scurg bine, apoi se taie cubulețe și se pun la răcit, într-un castron. Se toarnă peste ei dressingul cel onctuos, se amestecă bine-bine-bine, se asezonează cu sare și piper și se țin la rece, în frigider, vreo jumătate de oră. Gata salataaaa!!!!Sunt convins că o să vă placă și celor mari și celor mici, e absolut minunată și savuroasă!

Tot pentru ziua celor mici, Miruna pregătește un desert super special: clătite cu sos de căpșuni și înghețatăăăăăăăăă!!!!! Blatul este preparat rapid din patru ouă bătute bine și amestecate cu, 60 de militri de lapte, 40 de militri de Amaretto ( mmmm, nice!), un plic de zahăr vanilat, 50 de grame de amidon și 30 de grame de unt topit, amestecate toate bine-bine de tot… La cantitatea asta de blat se folosește juma de kil de căpșuni care se spală și se curăță de codițe. Miruna păstrează câteva pentru ornat și restul de căpșuni le amestecă cu zahăr, până se face un sos cu consistență de puree, care se pune la rece în frigider. Dulcea noastră colegă coace clătitele cu dexteritatea-i binecunoscută, apoi le umple cu sosul de căpșuni și le rulează frumos. Fiecare porție are 2-3 clătite, stropite cu sos și cu un glob de înghețată lângă. Miruna mai ornează fiecare porție cu câte o căpșună frumoasă. Mmmmm… nici nu vreau să mă gândesc ce bune sunt clătitele astea….

Dragilor, deși este vreme închisă, eu am aranjat mesele pe terasă, sper să nu mai plouă azi sau să vină vreo furtună… Ar fi păcat, că am ornat azi cantina cu baloane colorate și am pregătit o mulțime de surprize pentru cei mici… Vă așteptăm cu drag! Poftă mare! Eu vă las un pic, mă duc să văd ce face melcu ăla prin parc și să-i duc o frunză de salată ceva… Doar e Ziua Copilului și pentru melcușori, nu?


%d blogeri au apreciat: