Guest-Star Day: Neamțu Țiganu

iulie 1, 2010

Pam-param-pam-pam… Făcurăm ce făcurăm și a venit iar ziua de joi! Ia să vedem noi cine intră azi pe poarta cantinei Sociale ca Invitat la Guest-Star Day… Eiiii… este nimeni altul, decât inegalabiluuuul, irepetabiluuuul și unicuuuuul Neamțuuuu Țiganuuuuu!!!! Să trăiascăăăăă! Și ca să vedeți cât de special este dumnealui, imediat ce a intrat în Cantină, la braț cu tanti Jeni și Miruna, s-a oprit brusc ploaia și a apărut soarele pe cer… Minune mare, fraților!

Neamțu Țiganu vine tooocmai de departe din Jermănica lui adoptivă, acolo unde a învățat ce este viața de capitalist înaintea noastră, așa cum mărturisește dumnealui pe BLOGUL personal. Tot acolo, pe blogul Neamțului, veți afla mai multe despre viața lui, amintiri din țara natală și multe altele despre cum o duce el acolo.

Dar să vedem cum se prezintă dumnealui: ”Salut, sunt Neamțu Țiganu și sunt onorat să fiu invitatul vostru. Fiind vorba de un blog culinar, lăsați-mă să-mi definesc ideologia. În tinerețe am fost „bulimic”, înainte să se inventeze acest cuvânt, adică nu mi-era foame niciodată. Mâncarea am descoperit-o târziu, la batrânețe, că se spune că mâncarea e eroticu bătrânilor. Și ca orice lucru descoperit târziu, am devenit un parvenit culinary. Mănânc puțin dar lucruri deosebite. De la broaste frantuzesti, scoici, chinezisme, indianisme, chestii italiene, la ciumperci “Pfepferlinge”, “Austern”, tapazuri spaniole… ”

Buuuun, așa! N-are gusturi rele dumnealui…  Dar iată-l pe invitatul nostru, venit de departe, așezându-se la o cafeluță cu tanti Jeni și răspunzând obișnuitului set de întrebări pe care dumneaei i le-a pregătit în mod special:

TJ: Neamțule, dragă, ce preferi:  vin românesc, vin nemțesc sau vin franțuzesc?

Neamțu Țiganu: Prefer vinuri seci rosii, deci româneștile ies din ecuatie, sunt prea dulci, nemtii au învățat să facă vinuri albe, deci.. rămân italienești, sau franțuzesti sau spaniole. în nici un caz California, Africa, Australia, Chile.

TJ: Ce cred nemții despre ciorba de burtă?

Neamțu Țiganu: Nefasta face o ciorbă de burtă fantastică, la inceput o ofeream și musafirilor nemți, în consecintă, toata mâncarea, nu numai ciorba, rămânea neatinsă.

TJ: Ce mâncare ți-a gătit nefasta prima data?

Neamțu Țiganu: Cind am luat-o de nefastă, după ce s-a ținut de capu meu, era studentă la conservator, secția pian, nu intra în bucătărie să nu-și taie deștele. Deci prima și a doua și a treia nu mi-a gătit nimic, noroc cu soacra.

TJ: Care e mai bună: țuica noastră sau șnapsul lor?

Neamțu Țiganu: Țuica e cea mai bună băutură din lume, dar am devenit cârcotaș, trebe să fie blondă în butoi de dud, bătrânioara vro trei anișori și neapărat din prună.

TJ: De ce fel de mâncare ți-e cel mai dor din România?

Neamțu Țiganu: Rosii, rosii, rosii, mai apoi brânză de burduf și primăvara urzici. Restu găsesc și pe aici, e unu Binder din Sibiu, care are o măcelarie în München și face mici mai buni decât Cocoșatu, pe care-i trimite prin poșta rapidă, izolați termic. Gașca româneasca a organizat pt. sâmbătă, când joacă Germania, un grătar cu tone de mici.

TJ: Ce fel nemțesc de mâncare îți place cel mai mult?

Avem o cantină foarte bună, uneori colegii vin și-mi spun “Michael, hai la cantină că azi e Linsensuppe”, supă de linte, bleaah, două zile nu mai mănânc nimic. Chiar și celebra varză acră e un pic dulce. Cea mai buna mâncare nemțeasca e aia italiană. Totusi, în Bayern, Tirol, sunt chestii mișto care sunt asemănătoare cu cele din Ardeal.

Eu aș completa cu: cea mai bună mâncare nemțească e berea… În fine. Hai să vedem cu ce bunătăți ne răsfață azi Neamțu Țiganu, că acuși vine ora prânzului și ne lovește foamea. Ia să vedemmmm….:  

” Încep cu sfârșitul, cu desertul, ne explică invitatul nostru.  Nu mănânc dulcituri, nu, nu sufăr de diabet, dar nu merge vinu după dulce. În loc de deserturi sunt mare specialist în murături. Vezi poza. În gașca românească sunt foarte des invitat, mai ales pentru că vin cu murături. Reteta e foarte simplă da nu-i iese nimănui, decât mie, pentru că pun multă dragoste în ei (castraveți sau conopizi). 50 de grame de sare la litru, se fierbe apa, spre sfârșit putin otet, pentru limpezire. Se toarnă zeama peste castraveți, fierbinte. La castraveti pun piper, mult usturoi, ardei iute, mărar.” 

Hmmm… ce idee bună! Murături! Făcute cu multă dragoste! Mulțumim, Neamțule, sunt chiar delicioase! Mmmmm….

Dar să vedem ce avem la fel principal: ” Sunt specialist în grătar ca tot bărbatu. Mâncăruri speciale, la zile mari. Pui în ceaun cu sos de vin, pește umplut cu sos de vin și mai ales la musafiri aleși muschi argentinian de vacă, ceea ce vă prepar eu azi. Este foarte scump, ajunge la 40 euroi kilu.”

Să-l urmărim deci pe invitatul nostru cum prepară mușchiul ăsta super special: ”Atenție, e interzis să se spele mușchiul. Se prăjește scurt, toată bucata, fără să fie tăiată în porții, doar două trei minute, pe toate părțile, să se-nchidă porii. Mai apoi, se bagă la cuptor în castron Jena, acoperit. Nu se pune absolut nimic, nici sare, nici piper nici un fel de sos. Timpul și temperatura depind extrem de mult de grosimea muschiului. Ca o regulă generală, circa 30 minute la 170 de grade.  Important, se masoară temperatura în mijlocu mușchiului, vezi poza cu termometrul. Nu are voie să depășeasca în nici un caz 48 de grade. În caz de depășire, se aruncă carnea și se pune alta. Se scoate capacu, se pune brînză gorgonzola deasupra și se lasa la grătaru din cuptor încă circa 3-4 minute pân s-a topit gorgonzola.  Se servește IMEDIAT, orice minut pierdut duce la uscare sau la supracoacere. In acest caz se aruncă și se pune alta. În mijloc trebe sa fie roz, ca blogu Simonei sau chiar roșu în sânge. Nu trebe să adaug ca merge numai cu vin rosu sec, vechi. Garnitura o face nefasta. Poate fi piure sau sparanghel. În încheiere, îi pup mânușițele Tantei Jeni, mulțumesc că m-ați băgat în seamă și vă urez să fiți mai mari decât Sanda Marin, Anton Radu Roman, cărți îmbrăcate-n piele în biblioteca mea. Ah, să nu uit… Nu v-ar strica un Sommelier, ca “Mincarea-i fudulie…”

Neamțule, bun mușchiul ăsta… Miroase bestial și are o consistență… hmmmm… aparte! Argentinian, zici? De la ăia care o să iasă anu ăsta campioni mondiali la fotbal? Interesant….

Dar hai să vedem cu ce dedicații muzicale ne desfată Neamțu Țiganu: ” Azi vrea să vă dedic un fragment din Traviata de Verdi: Adio del passato, interpretat de preferata mea, Anna Netrebko.”

S-o ascultăm:

 

Ahhh, Neamțule mulțumim frumos pentru momentul ăsta cultural magnific… De fapt, îți multumim pentru toată ziua asta minunată de azi și pentru onoarea de a fi invitatul nostru la Guest-Star Day!! Totul este excelent!

Haideți, dragii mei, că s-a făcut frumos afară și am instalat mesele pe terasă! Friptura sfârâie în cuptor, Neamțu nostru o veghează cu termometru, deci grăbiți-vă să mai prindeți o porție,că io deja m-am abonat la vreo două… bine, trei. Poftă mareeeee!


%d blogeri au apreciat: