Tortellini cu sos de roșii. Guguluf cu nucă și banane

DIMINEAȚA ACEASTA, DEVREME…

Tânăra privea pe fereastră răsăritul de soare. Cerul brăzdat de nori negri și cenușii se lumina treptat cu nuanțe roșiatice ce se transformau încet, ca într-un balet celest, în albastrul acela nemărginit și etern. „E timpul să plecăm, se va trezi curând”, îi șopti ea motanului care lenevea dând din coadă. Amândoi vegheau asupra bărbatului care dormea un somn adânc, parcă fără vise. ” Da, cred că e timpul…, zise motanul, se va trezi curând și nu trebuie să afle că am fost aici.” Tânăra se îndepărtă de la fereastră și privea la bărbatul care dormea. ” Deci va trebui să afle totul până la urmă… Este inevitabil, nu-i așa?” Motanul oftă adânc: ” Da, este inevitabil… va trebui să-i spun totul, dar nu azi, nu acum. Trebuie să afle de rolul lui în toată povestea asta, doar știi că a fost Ales. Polonicul nu se înșeală niciodată.” Se îndepărtară amândoi tiptil de lângă pat. Tânăra oftă și-l îl mai privi o dată pe bărbatul cufundat în somnul cel greu. „Dragul meu…” șopti ea cu vocea caldă și joasă. Apoi se adresă motanului care tocmai apăsa cu lăbuța pe clanța ușii: ” Stanislas, te rog, spune-mi că totul se va sfârși cu bine…” . „Va fi bine,Miruna, rânji motanul, va fi bine, dar nu știm încă pentru cine. Hai să ne grăbim, probabil deja s-a întors și Jeni cu vești de la Marea Sălătăreasă…” Tânăra oftă din nou și amândoi ieșiră tiptil din încăpere, exact în clipa în care bărbatul dădea semne că se trezește. De pe fereastră se auzea ciripitul vesel al păsărelelor ce anunțau o nouă zi voioasă.

CÂTEVA MINUTE MAI TÂRZIU…

Băiiiiiii, cât am dormit! Hai că am bătut recordul de data asta. O fi de la vremea ploioasă care nu se mai termină?… M-oi fi mutat la Tropice și nu știu? Tre să verific cu GPS-ul… În fine, am dormit așa de mult că nici nu știu dacă am visat ceva… De fapt, în timpul somnului, parcă m-am simțit cumva învăluit în aura cea roz a Mirunei… caldă și protectivă… Mmmmm… Dar nuș de ce parcă mi-l amintesc și pe motanul Stanislas… Uff, nesuferitul! Cum se interferează el în fanteziile mele! De fapt sunt cam gelos pe el, pisicul acesta mă întrece la lene, grupa mare și parcă tanti Jeni îi dă porții mai mari de mâncare decât ale mele. Na! Tre să remediem aspectul acesta…. Dar până atunci hai să mai lenevesc un pic cu gândul la Miruna… Ufff… Când o să mă maturizez și eu? Trebuie să-i spun odată și odată ce simt pentru ea, doar am trecut de multișor de vremea dragostei neîmpărtășite… Eh, în fine! Toate la momentul potrivit! Acum,însă, gata cu lenea și fanteziile că tre să mai și mâncăm azi! Oare ce bunătăți pregătește azi tanti Jeni? Aș avea chef de niște paste… uhhh… ia să vedem! Fuguța la Cantină! Mă îmbrac repejor și mă setez pe pilot automat, ghidat de mirosul minunat ce vine din bucătăria Cantinei… sniff, sniff… Și, uite, cum mă apropii eu de Cantină îndrumat de simțul olfactiv și dau nas în nas cu Miruna, care tocmai venea de la plimbărica de dimineață cu cățelul Dowgird. Domnișoara îmi zâmbește cu subânțeles: „Oooo, bună dimineața domnu Gheorghe! V-ați gândit să ne mai vizitați din când în când? Ce-ați mai făcut zilele astea?” Evident m-am fâstâcit tot, ce să fac… ” Păiii,am dormit…” Cu gândul la tine vroiam să mai zic, dar parcă mi s-a pus un nod în gât. Miruna râse ușor: ” Hai, somnorosule, cafeaua e gata și ți-am făcut și niște brioșe în formă de ursuleț!” Ahhh, cum știe ea să mă răsfețe în diminețile mele somnoroase… și ca totul să fie perfect, iată că și tanti Jeni parcă mi-a ghicit poftele: tocmai prepară niște delicioase tortellini cu sos de roșii! Whoaaa! Mulțumesc, tanti Jeni! Ce bun eeee!

Deci pentru minunăția asta culinară, la 500 de grame de tortellini, dumneaei mai combină două cepe mari, doi căței de usturoi, patru linguri de ulei de măsline, 500 de grame de roșii, o linguriță de zahăr, sare, piper măcinat, 250 de grame de mozzarella și o legătură de busuioc. Hai să vedem ce procedură magică aplică tanti Jeni la elementele de mai sus: păi, pentru început, decojește roșiile, le taie cubulețe și le pune la scăzut cu ceapa tocată mărunt și cățeii de usturoi, adăugând și zahărul, sarea și piperul. Între timp, tortellini se fierb în apă cu sare și puțin ulei, iar mozzarella se dă pe răzătoarea mare. După ce totul este gata, tortellini se amestecă cu sosul de roșii (din care s-a scos usturoiul), apoi totul se răstoarnă într-o tigaie, împreună cu mozzarella rasă, tunsă și frezată. Se pune tigaia la foc mediu, cu capacul pus, vreo zece minute până se topește mozzarella cea delicioasă, apoi se presară deasupra busuiocul tăiat mărunt…. Ahhh, dragilor… irezistibil de apetisant!

Și acum desertul… zbor în pași de balet până la Miruna să vedem ce pregătește ea acolo cu degețelele ei fine și delicate… Ah, un guguluf! Ce drăguț! Guguluf cu nucă și banane! Miruna tocmai și-a pregătit forma de guguluf, știți voi, cea rotundă cu gaură-n mijloc și și-a așezat tacticos pe masa de lucru ingredientele cele minunate: 100 de grame de unt, 250 de grame de zahăr, trei ouă, 125 de mililitri de sana, 300 de grame de făină, un plic de praf de copt, 100 de grame de miez de nucă, 300 de grame de banane coapte și două lingurițe de sirop de ghimbir. Pentru început, Miruna freacă untul cu zahărul, după care adaugă bananele pisate, ouăle ușor bătute, siropul de ghimbir și sana, amestecând totul până la omogenizare. Separat se amestecă praful de copt cu făina și miezul de nucă tăiat măricel, rezultatul încorporându-se apoi în compoziția de banane. Buuunnn… Forma de guguluf se unge cu puțin unt, se presară cu puțină făină și apoi se răstoarnă în ea minunata compoziție. Se pune la cuptor pentru vreo oră, apoi se scoate și se lasă la răcit vreo zece minute, după care se răstoarnă pe un platou. Ouuu, ouuuuu…. ce bun eeeee! Abia aștept să fie gata și să servesc un sector de „țeavă” din asta delicioasă!

Dragilor, răsfăț maxim ce să zic! Vă așteptăm și pe voi să vă înfruptați din bunătățile astea minunate… Fug repede să mai prind tortellini, poate azi mănânc mai mult ca afurisitul de motan, Stanislas. Ufff, trebuie să învăț de la el cum să lenevesc mai mult și mai eficient… hai, fraților, dați năvală! Poftă mareee!

Anunțuri

6 Responses to Tortellini cu sos de roșii. Guguluf cu nucă și banane

  1. georgiana spune:

    Domnule Ghe., o fi ceva in aer, ca si eu m’am trezit cu un nod in gat!! Dupa ce scap de el, vin la o portie de tortellini negresit! 🙂

  2. nina spune:

    No, asa bun o fo ca mai vrem sa dormi si alta data la concurenta cu motanul Slanislas. 😀

  3. silavaracald spune:

    Trebuie să rupi odată pisica, dacă mă pot exprima aşa!
    Adică să-i spui fetei ce şi cum simţi pentru ea. Mă rog, mai mult ce, că cum… s-o speria draga de ea. Deci, curaj! 🙂

    • cristiangheorghe spune:

      @silavaracald: nu, nuuu.. fără pisică, se autosesisează Stanislas… Cum să-i zic fetii acu după ce i-am halit tot gugulufu? Uffff…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: