Guest-Star Day: 美咲。

 

” Fluturele contempla plutind,

Bobocul adormit de floare.

O dulce minune a primăverii”

Ăăăăă, da, am început cu un haiku pentru că sunt plin de inspirație azi. Păi am toate motivele să fiu așa, dragii mei și nu neapărat din cauză că am văzut un splendid răsărit de soare de la fereastra mea, ci pentru ca azi la Guest-Star Day la Cantina Socială invitata noastră este unicaaaaa, inegalabilaaaaa, Misakiiiii! Ahhh, dragilor, priviți-o pe Misaki cum este primită de tanti Jeni și Miruna, îmbrăcate și ele în chimono-uri pentru a onora sosirea invitatei noastre dragi.

Misaki, adica 美咲。,  în limba japoneză înseamnă ”boboc frumos”, un nume care i se potrivește de minune invitatei noastre de azi. Dacă nu ați vizitat BLOGUL ei până acum, este cazul să o faceți. Veți fi fermecați de poveștile vii și adevărate despre Japonia văzută prin ochii Mironei ( numele real al lui Misaki), povești care ne ajută să înțelegem mai bine multe lucruri legate de viața și trăirile de pe acest tărâm îndepărtat. Bineînțeles, pe mine m-a interesat ceva de mâncare de pe acolo de pe blogul ei, drept pentru care am descoperit că Misaki se ocupă și cu așa ceva. Citiți AICI.

Iată, însă,  ce ne spune astăzi Misaki despre ea însăși:

Konnichiwa! ( bună dimineața în japoneză) ^_^. Am descoperit bucătăria japoneză când am ajuns în Japonia cu Bursa Guvernului Japonez, pe Drept Internațional. îmi place să mănânc lucruri necunoscute, noi și să merg pe bicicletă, să înot, să scriu și să citesc alene. îmi place japoneza, mi se pare melodică și îmi mai plac mediile organizate, cu oameni care înțeleg să respecte niște valori ca onestitatea, disciplina, curajul, politețea. Când am plecat în Japonia aveam 23 de ani, abia terminasem facultatea și voiam să văd cât de departe de casă pot ajunge. în Japonia am mâncat la restaurante cu pretentii, la „cârciumi”, pe stradă, la prieteni, in locurile turistice sau în locuri frecventate numai de localnici, peste tot a fost bun și cinstit, foarte diferit de politica vizavi de locurile turistice din multe țări europene.”

Tanti Jeni tocmai a pregătit cafeluța fierbinte, puternică și aromată și o invită pe Misaki la o măsuță pe terasă pentru a răspunde la câteva întrebări:

TJ:  Cum se prepară sarmalele japoneze? Se servesc tot cu mămăliguță?

Misaki: Sarmale japoneze n-am preparat, însă am preparat unele strașnice românești când am fost în vizită la o familie japoneză de Anul Nou și le-am servit cu…sos de soia :)) Au fost atracția serii, s-au epuizat cât am apucat eu să ridic un bob de orez cu bețișoarele. De mămăliguță nu s-a auzit în Japonia…cu exceptia ocaziei când am învârtit eu una la cămin de s-au adunat argentinieni, coreeni, suedezi și japonezi să o mănânce și goală :)))

TJ: Cât de des se folosește polonicul în bucătăria japoneză?

Misaki: Hmmm…N-am auzit de nici o gospodină care să-l „corecteze” pe soțul ei astfel, așa că probabil mai rar decât la noi, însă destul de des, având în vedere că exista multe mâncăruri bazate pe lichide. Îmi plăcea foarte tare că gospodinele japoneze nu gustau pur si simplu din polonic sau lingură, ci turnau într-o farfurioară specială și gustau dintr-aceasta ca dintr-un bol. Niciodată nu băgau în mâncare lingura din care au gustat.

TJ: Cum se pune șorțul peste kimono când gătești?

Misaki: Foarte complicat: se leagă la spate :))) Nu gătește nimeni în kimonouri scumpe, însă la cele de casă, mânecile largi sunt legate printr-un șnur frumos pe după gât și se folosește șorțul exact ca și la noi. A, ba nu, se mai foloseste și altfel: pe stradă, în plin Tokyo, în outfit-uri trăznite :))

TJ: Care e cel mai bun vin japonez?

Misaki: Cel importat :)) Primul loc îl dețin vinurile franțuzești și apoi își iau avânt cele…românești, printr-o doamnă ce a investit cu mult merit în promovarea lor. Ca băutură des întâlnită în Japonia, dar aproape necunoscută în afara ei, dau eu din casă acum, avem ”chuhai”, un fel de cocktail fructat, cel mai adesea cu prune japoneze (total diferite față de prunele noastre).

TJ: Sushi preparat în România e mai bun ca cel din Japonia?

Misaki: Poate fi la fel de bun, însă este mult mai cu nasul pe sus, își dă aere de mâncare exotică și, prin asta, scumpă, când la el acasă e mult mai modest, dar proaspăt și accesibil, chiar de-ar fi să mănânci în fiecare zi, la restaurant, din bursa de student…Sushi nu e un lucru savant, dar este o mâncare genială în simplitatea ei, dacă se respectă calitatea ingredientelor.

TJ: Din ce preparate s-ar compune micul dejun al unui samurai? Dar al unei gheișe?

Misaki: Samuraii ar mânca de dimineață orez alb simplu, necondimentat, cu un gust natural ușor dulceag, diferit față de al nostru (nu cu lapte!!! cand le-am povestit japonezilor că noi avem orez cu lapte și scortisoara erau verzi la față, li s-a părut cel putin bizar și asta e un mare eufemism venind din partea lor :))) cu pește uscat (sardine sau pești mici), tamagoyaki, o omletă un pic dulce,rulată ca o…ruladă, murături specifice și probabil ceva cu alge marine crocante (jur, sunt bune, noi avem imaginea asta a algelor ude si mirositoare, nu la asta ma refer aici), supă miso. Geishele ar mânca un rice porridge, ceva foarte light și delicios, un fel de supă de orez cu bucățele de somon. Dar geishele nu trebuie niciodată să mănânce în fața oaspeților lor, căci mâncarea le-ar distrage atenția, iar atenția lor trebuie sa fie acordată în întregime celei mai mici remarci/încruntătură/zâmbet al oaspetelui.

Misaki-chan, mulțumim pe această cale că ai fost ambasadoarea mămăligii noastre pe alte meleaguri ! Cu siguranță se vorbește și acum despre asta nu numai în Japonia dar și în America Latină!

Eiii, dar vorbind despre atâta mâncare deja mi s-a făcut fomică. Cred că și vouă nu?

Dar nu mai durează mult până la masă, pentru că iată, Misaki-chan și-a pus deja șorțul peste chimono și se va apuca de treabăăăă…..

Să-i dăm cuvântul, așadar:

”Felul principal pe care-l voi găti azi, se numește Ramen și este un fel de mâncare importat de la chinezi, dar ajustat astfel încât capătă un iz mândru de „tradițional japonez”, ca de altfel multe dintre importurile culturale pe care le-au facut japonezii de-a lungul timpului. Cu ramen am făcut cunoștință chiar din prima mea zi în Japonia, când am ales să intru într-o „cârciumioară” pentru salary-men decât într-un restaurant cu pretenții, cum s-ar fi asteptat comitetul meu de întâmpinare, format din colegi de la facultate. Ramen este foarte iubit în Japonia pentru că este o mâncare extrem de versatilă, baza ei putându-se combina cu aproape orice găsim prin frigider. În forma sa instant, a hrănit probabil generații întregi de japonezi economicoși, iar astăzi se poate întâlni de la standurile stradale cu mâncare, până la restaurante dedicate lui în întregime, de la forma sa simplă, cu sare sau cu sos de soia, până la forme mai complexe, cu aroma de creveți sau de spanac.

Pentru prepararea ramen-ului avem nevoie de :

-tăieței chinezești, de la Mega Image sau Ki-Life în Amzei

-pasta de miso (de preferat, dar nu absolut obligatorie; se găsește tot la Ki-Life în Amzei) – pasta miso este un element de bază al bucătăriei japoneze. Ea se prepară prin fermentare din orez sau soia, sare și ciupercă kojikin, este sărată și aromată, bogată în proteine, vitamine și minerale și vine tocmai din epoca feudală a Japoniei. Cu pasta miso se fac supa tradițională (miso-shiru), sosuri pentru carne, murături (da, legumele se marineaza intr-un amestec specific, foarte diferit de otet si zahar), se poate condimente aproape orice mancare;

-usturoi;

-sos de soia; vă spun un secret: cele mai bune sosuri de soia sunt Kikkoman si Yamasa, ambele cu tradiție în Japonia și disponibile și în România, în supermarketuri sau la Ki-Life.

-toppings (aici ajungem la partea cu „vezi că ți se strică în frigider”, putem folosi bacon, mușchiuleț, ou fiert, ciuperci, ceapă verde, pe care o recomand călduros);

– optional, foi de nori (alge marine, folosite la sushi de obicei). Eu le ador fiindcă dau un gust specific, nu sunt grețoase absolut deloc (sunt uscate, au gust de chipsuri prăjite, cum spune prietenul meu :))

Prepararea este extrem de simplă și nu răpește timp mai deloc (practic se aruncă toate în oala cu apă și se pun topping-urile):

-măsurăm apa astfel încât să umplem două (sau mai multe :P) boluri medii și o punem la foc mediu;

– daca avem pastă miso (ar fi divin!), adaugam câte lingurițe preferăm, în funcție de cât de intensă și de sărată dorim să fie supa pentru ramen (eu pun de obicei 2 linguri), amestecăm ca sa se „topească”;

– punem usturoiul zdrobit;

– adăugăm taiețeii și așteptăm aproximativ 10-15 minute până se înmoaie bine, nu e nevoie să fiarbă ca pastele

– când tăiețeii sunt făcuți, se pun împreună cu supa în boluri și se acoperă cu topping-urile preferate (eu îmi pun întotdeauna ceapă verde și afumătură, îi dă un gust mai aproape de casă 🙂

Se servește aburind.”

Mmmmm,dragilor, o minunăție! Misaki-chan deja m-a servit cu un bol, că vedea că tot dau târcoale p-acolo… Este ceva de vis, vă rog să încercați și voi!

Abia aștept să văd ce avem la desert, că Misaki deja s-a apucat de el acum. Ia să vedem despre ce e vorba, să o ascultăm:

”În ultima vreme am devenit expertă în ciocolata de casă. Iese aproape „gumată”, chewy, o textură care-mi place extrem de mult, cu o consistență fantastică, foarte diferită de ce există în comerț.

Ingredientele sunt simple:

-lapte praf, de preferat Rarăul (se găsește la Carrefour), 1 cutie

-zahăr brun, nerafinat (mi se pare mai intens gustul ciocolatei și e și mai sănătos decât cel alb, rafinat) – 250 de grame (foarte dulce pt gusturile mele, eu pun numai 150-180 de gr);

-unt cu 80% grasime (eu folosesc Mili sau President);

– 2 linguri de cacao;

-esență de vanilie, opțional;

Cum are atât de puține ingrediente, cu cât sunt mai bune calitativ, cu atât mai delicios iese produsul final.

Într-o crăticioară punem apă (2 căni sau cât este indicat pe pachetul de lapte praf) și zahărul brun. Amestecăm până se topește zahărul, dar nu lăsăm să fiarbă. Adăugăm untul și așteptăm  2-3 minute să se topească și el. Apoi adăugăm esența de vanilie și laptele praf în ploaie amestecând continuu. Spre sfârșit adăugăm și cacao, compoziția se leagă și arată ca o cocă aproape. Eu nu las să fiarbă aproape deloc fiindca nu vreau să se întăreasca foarte tare. O răsturnăm într-o formă/tavă/castron și o băgăm la frigider unde o ținem cât ne ține pe noi voința de a nu o devora.”

Auhhhh… au trecat deja cinci minute… S-a dus naibii voința mea! Vreau ciocolată de casăăăăă! E așa de bună!

Din păcate, nu am poze din bucătărie, ne spune Misaki, dar vă atașez niște poze descriptive.

Ahhh, ce zi minunată… Specialități de excepție, nemaipomenite. Ar merge și ceva ambianță sonoră, nu? Ia să vedem ce dedicații muzicale ne propune Misaki-chan:

”La capitolul muzică, am șansa să vă împărtășesc o mare dragoste față de pian și de doi artisti japonezi:

Ryuichi Sakamoto:

si Keiko Matsui:

 

Foaaaarte frumos dragii mei! Ei, piesele astea au completat  de minune ziua superbă de astăzi.

Mulțumim frumos invitatei noastre de azi! Arrigato, Misaki-chan! Totul este pregătit și gata de servire pe terasa Cantinei. Și, da! Instalația de făcut valuri în piscină lucrează perfect! Așa că pe lângă costumele  de baie, puteți veni și cu surfurile! Aiii,ce minunat! Vă aștepăm cu draaaag! Distracție maximă și poftă mareeee!

Anunțuri

10 Responses to Guest-Star Day: 美咲。

  1. April spune:

    Un bilet spre Japonia, va rog 😀 …doar dus

    Bobocule, m-ai cucerit! Totul la superlativ!!!!

  2. […] Guest-Star Day: 美咲。 Thu Jul 29, 2010 9:24 am   ” Fluturele contempla plutind, Bobocul adormit de floare. O dulce minune a primăverii” Ăăăăă, da, am început cu un haiku pentru că sunt plin de inspirație azi. Păi am toate motivele să fiu așa, dragii mei și nu neapărat din cauză că am văzut un splendid răsărit de soare de la fereastra mea, ci […] […]

  3. Miju spune:

    i-am propus unei amice de-a mele sa facem foi nori din urzici(in loc de alge), sa facem sushi romanesc 😀

    un sake cald e?

  4. silavaracald spune:

    Măi, dar ce complicat! Pentru mine, cel puţin. Dar indubitabil de un gust absolut aparte, aşa că, hai să încercăm cu încredere!
    Delicios!
    Felicitări! 🙂

  5. Georgiana spune:

    Hai c-ajung şi eu! Sper că mai găsesc ceva!! Sună bine tare! Sayonara!
    Felicitările mele bucătăresei!

  6. Misaki spune:

    Multumesc, a fost tare bine la Cantina, m-am simtit ca acasa! Si nu mai spun ce surpriza minunata a fost sa le gasesc pe tanti Jeni si pe Miruna in kimono, le sedea minunat! ^_^
    @April:Nu, nu, pe mine m-au cucerit florile din pozele tale, parca toata lumea e mai frumoasa cand le privesti! Asa un chef nebun de natura mi s-a facut…

    @Miju: Nori din urzici?! I’m in! 😀 Imi plac si nori si urzicile, iar dupa combinatiile neconventionale ma dau in vant asa ca mergeti cu vantul in pupa la asa expeditie temerara! 🙂

    @Silavaracald: Suna complicat, nu-i asa? 😀 Asa par multe lucruri in scris 🙂 Desi nu am reusit sa urmez o reteta in viata mea pana la capat fara sa ma abat grav si nebunesc de la ea, la ora la care iti scriu am la cuptor pizza facuta de la zero, cu cele mai bune ingrediente (branza de la stana, aluat cu lapte si unt etc)…Cred ca e valabil pentru muuulte lucruri in viata: par complicate, sunt ceva mai greu de facut prima data, insa apoi le-ai „dovedit” 😀 Spor si sa-mi spui cum iese! 😀

    @Georgiana: Multumeeeeesc, arigatoooo! 😀 Daca nu mai ramane, mai facem…bine, mai putin ciocolata de casa la care parca sunt luntrasul peste raul catre imparatia lui Hades…imi iau tribut, nu gluma :)))))

  7. LiaLia spune:

    Superb! Abia aștept să iau pauza de la job și să am o groază de timp pe mână să mă apuc și eu de construit japonisme 🙂

  8. cristiangheorghe spune:

    @Lialia: să ne spui și nouă cum ți-au ieșit construcțiile, da? 🙂

  9. […] Vă invităm așadar să răsfoiți împreună cu noi acest album foarte drag nouă, în care îi veți regăsi pe Viața Nomadă, Nina Costea, Georgiana Mocanu, Corina Moldovan, Melania și Alexandru Fratean, Zâna Eficienței, Simona Tache, Mămica de Sebastian, Miju, Adi Hădean, Oana Stoica-Mujea, Lia Stoica, April – Floarea de Cireș, Neamțu Țiganu, Draw For Joy, Pataphyl cu întoarcerea lui și Misaki-chan. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: