Penne cu ton și sos de roșii. Prăjitură cu vișine

august 9, 2010

Yupiii! Azi e luni! După cum bine știți, aici la noi la Cantina Socială, începutul de săptămână are același regim ca și weekend-ul, numindu-se weekstart. Să începem așadar săptămâna cu o mica pauză, ce ziceți? Bine că a dat o ploicică aseară și s-a mai răcorit p-aici… Berea parcă merge mai cu foc în dimineața asta, mmmm… Aș mai sta să lâncezesc un pic pe șezlong, la marginea piscinei, dar parcă-parcă mă ia foamea. Păi, normal, doar e ora prânzului și ceasul intern, stomacal, ticăie implacabil. Tic… tac… ” Tanti Jeniiiiii!!!” strig eu disperat. Dumneaei vine din bucătărie, cu pași mari și apăsați și mă întreabă cu ironie nedisimulată: ” Ce dorește domnuuuuul?” Ahhh, ce bine mă simt… „Domnul dorește paste azi. Vrea răsfăț.” , zic eu sorbind din halba de bere cu broboane pe ea. Tanti Jeni stă un pic, se gândește, apoi zise: ” Hm, ai dreptate! Hai să fac niște paste că n-am chef de cuptoare și alte minunății pe căldura asta…” Și uite așa, dumneaei se îndreaptă spre bucătărie cu gânduri mari. Eh, mă duc și eu după dânsa, doar știți că-mi place să o urmăresc cum prepară bunătățile astea delicioase…

La 350 de grame de penne, dumneaei mai combină 150 de grame de ton în ulei, 20 de grame de sos concentrat de roșii, 50 de grame de măsline fără sâmburi, mari, negre și lucioase, un cățel de usturoi și 4 fileuri de anșoa. Tanti Jeni taie fin usturoiul și fileurile de anșoa și le călește un pic în tigaie, vreo două minuțele, așa. Adaugă sosul de roșii și puțină apă, să se dizolve și le mai fierge în tigaie vreo trei minute. Buuunnn…. Se adaugă apoi măslinele tăiate rondele, tonul scurs de ulei și se la să totul la fiert vreo cinci minute. Ahhhh… ce frumos miroase…. Mirobolant… Pastele se fierb al-dente cu multă apă, sare și puțin ulei. Se scurg bine de apă și se amestecă cu sosul proaspăt preparat. Ahhhh, o minunăție, dragilor! Gustos, ușor și hrănitor!

Miruna ne răsfață și ea cu ceva bun astăzi: prăjitură cu vișine! Yupiiii! Abia aștept să fie gata! Fiți atenți: la 200 de grame de vișine, dulcea Miruna mai combină 10 linguri de zahăr, cinci ouă, zece linguri de lăptic călduț, opt linguri de făină, un plic de zahăr vanilat, o jumătate de plic de praf de copt, niște grișuleț și un pic de unt pentru uns tava.

Albușurile de la ouă se bat spumă împreună cu zahărul vanilat și un pic de sare. Cu telul, evident. Gălbenușurile se freacă cu zahărul, până acesta se topește. La gălbenușuri se adaugă apoi, amestecând continuu, laptele, și praful de copt stins cu puțin oțet. Se adaugă albușurile și se amestecă totul până la omogenizare. Mmmm… ce bine arată! Miruna unge apoi cu grație o tavă termorezistentă cu unt și o tapetează cu grișuleț. Toarnă apoi compoziția și presară deasupra griș pentru a nu se lăsa vișinele la fundul tăvii. Miruna așează apoi tacticos vișinele, fără sâmburi, deasupra compoziției, cu mânuțele ei delicate și fine. Un moment deosebit de poetic, dragilor… Se pune apoi tava la cuptor și se tine acolo până se rumenește prăjitura. Ahhhh, abia aștept să se răcească și să gust o felie. Miruna va servi prăjitura cu zahăr pudră presărată deasupra.

Dragii mei, un meniu tocmai bun pentru weekstart, nu? Vă așteptăm cu drag la mesele pregătite pe terasă. Intrarea la piscină este liberă, ca în fiecare zi. Hai dați năvală! Poftă mare și distracție plăcutăăăă!


%d blogeri au apreciat: