Azi m-am trezit mai voios, cred că din cauza razelor jucăușe de soare care tropăiau pe fața mea adormită încă din zori. Ei, da, razele astea matinale de soare au un efect benefic asupra mea când mă trezesc, probabil ca un cățel care vine și te linge pe față în timp ce dormi, ca să te trezești și să-l scoți afară. Aștept confirmarea de la posesori de câine, dacă este așa sau nu. Am deschis larg fereastra și mi-am dat seama că azi e o zi superbă de toamnă: cer senin, acoperit doar de câțiva norișori pufoși, copii zglobii care se duc la școală… „O zi excelentă de pierdut pe terasa Cantinei Sociale”, mi-am zis. Drept pentru care, m-am echipat corespunzător și am pornit agale pe potecuța din parc, nerăbdător să văd ce bunătăți a pregătit azi tanti Jeni.
Încă de la intrarea în curtea Cantinei m-a învăluit un miros apetisant. Mmmmm.. ce-o fi oare? M-am uitat pe plăcuța de la intrare, cea pe care Miruna a notat cu scrisul ei caligrafico-școlăresc „Chifteluțe de carne de pui și ciuperci”. Minunat! Ia să mă duc degrabă la bucătărie și să văd cum pregătește tanti Jeni chifteluțele astea mirobolante.
Păi, la 400 de grame de ciuperci, dumneaei mai combină patru linguri de ulei, sare, piper, 50 de grame de pâine feliata, 200 de grame de smântână, o legătură de pătrunjel verde, 600 de game de fileuri de piept de pui și trei linguri de zeamă de lămâie.
Tanti Jeni curăță ciupercile, le spală, le taie mărunt și le prăjește în două linguri de ulei, timp de cinci minute, la foc iute, amestecând încontinuu, să nu se ardă. Apoi le condimentează și le pune deoparte. Taie pâinea cubulețe și o înmoaie în smântână. Carnea de pui o spală, o zvântă și o taie bucățele, iar pătrunjelul verde, spălat și scuturat bine, îl toacă mărunt. E momentul în care intră în scenă divizia de mecanizate: se mixează în robotul de bucătărie: carnea, pâinea cu smântână cu tot, pătrunjelul, zeama de lămâie și câte o linguriță de sare si piper, iar in pasta astfel obținută se încorporează ciupercile prăjite. Tanti Jeni își udă palmele și formează chifteluțele pe care le prăjește apoi cam 10 minute in uleiul rămas, bine încins. Se servesc fierbinți, cu puree de cartofi și o salată de castraveți murați. Aiiiii…. Ce bun eeeeeee! Merg la fix cu un pahar de must sau o halbă de bere, după preferință.
Dar ce avem noi azi la desert? Ia să vedem ce pregătește Miruna, că tocmai și-a pus șorțulețul ei roz și se apucă de făurit o dulce capodoperă: ruladă cu cremă de lămâie. Pentru blat, dulcea noastră colegă folosește cinci ouă, cinci linguri de zahăr, cinci linguri de făină și două linguri de apă, iar pentru crema delicioasă, 200 de grame de unt, 150 de grame de zahăr pudră, 250 de mililitri de lapte, două linguri de făină și zeama de la o lămâie.
Miruna separă ouăle și albușurile le bate bine cu zahărul. Gălbenușurile le freacă cu un praf de sare, cu făina, apa și le toarnă apoi peste albușurile bătute spumă. Când compoziția s-a omogenizat bine, se toarnă într-o tavă unsă și tapetată cu făină și se coace la foc potrivit. Cât timp se coace blatul, Miruna prepară crema, amestecând pe foc laptele cu făina, până se îngroașă. Când s-a răcit îl amestecă și cu untul care a fost frecat bine, în prealabil, cu zahărul pudră. Miruna picură puțin câte puțin zeama de lămâie, până se omogenizează bine. După ce blatul se coace, se scoate din cuptor, se lasă la răcit, apoi se unge cu crema cea delicioasă și se rulează, obținând astfel minunata ruladă. Acum, stă cuminte la frigider, un pic. Abia aștept să o scoată Miruna de acolo să gust o felie. Bine, două, trei.. Hai că la cinci mă opresc. Un pic.
Fraților, se anunță o nouă zi glorioasă aici la Cantina Socială. Nimic mai sublim decât să stai pe terasă, să deguști apetisantele chifteluțe, să te răsfeți cu o dulce și aromată felie de ruladă și să contempli acest minunat cer senin de toamnă. Deci vedeți câtă treabă am de făcut azi, da? Hai că vă aștept și pe voi să mă ajutați! Poftă mareeee!
Publicat de cristiangheorghe 
Cantina Socială 