Crima de la Cantină. Gâscă umplută cu salată de varză roșie și găluște de cartofi

octombrie 12, 2010

Știu, știu, iar o să mă certați că nu am mai fost demult la Cantină! Ce să fac, fraților? Melancolia asta de toamnă e de vină, că mă ține tare ocupat: am visat, am contemplat, iar am visat, iar am contemplat și tot așa. Noroc cu clopoțelul ăsta al foamei care a început să suneeee… și să suneeeee… până am lăsat visarea și contemplarea și m-am grăbit fuguța la Cantină, la bunătățile lui tanti Jeni.

Dar să vedeți: nici nu am ajuns bine azi dis-de-dimineață aproape de Cantină, că se auzeau deja trilurile de soprană. Eh, zic, și-o fi pus tanti Jeni vreun disc de vinil la pick-up-ul din bucătărie, cu vreo arie de operă. Aiurea, fraților! Cânta chiar tanti Jeni! Aria Violetei din „Traviata”, nu altceva! Mă uitam în jur, nu asculta nimeni… Miruna era plecată la plimbărica de dimineață cu cățelul Dowgird, iar motanul Stanislas dormea dus, visând, probabil, la cartofi prăjiți. Și am tot ascultat-o pe tanti Jeni până când a terminat aria aceea minunată și la final, evident, am aplaudat frenetic. „Vai, tanti Jeni, dacă știam că o să cânți așa frumos aria asta, veneam și eu pregătit cu un buchet de camelii să ți-l ofer la final, dar așa…” i-am zis, fermecat de prestația mirobolantă a dumneaei. „Eh, zise tanti Jeni, vizibil măgulită, n-am mai exersat de mult… Eram cea mai bună la lecțiile de canto la Școala de Bucătărese! Trebuia să mă vezi în „Carmen” de Bizet, eheeei, ce vremuri!” și începu să cânte chestia aia cu Toreador, Toreador. „Dar, ce-ți veni tanti Jeni, cu cântatul acesta sopranic așa de dimineață?” , am întrerupt eu aria, după câteva măsuri. Tanti Jeni luă de pe raft o carte și-mi spuse: ” Uite, tocmai am terminat de citit cartea doamnei Verona, „Crima de la Jubileu” și m-am regăsit destul de mult în personajul principal, soprana Marian: prestanță am, umor am, stofă de detectiv am… și mă gândisem să-mi mai exersez vocea de soprană, să văd dacă asemănarea e chiar completă”. M-am uitat oarecum circumspect la tanti Jeni: ” da, așa e, aveți multe calități în comun, dumneata și soprana aia din carte. Pe toate le știu mai puțin stofa de detectiv. Te pomenești că ai rezolvat vreun caz de crimă! Sau mai multe? ” Tanti Jeni se uită la mine cumva conspirativ: „niciodată nu e prea târziu… Dar mai bine mă duc puțin afară să văd care mai e…” și deodată tanti Jeni se opri în pragul ușii de la bucătărie, cu privirea încremenită asupra unui pachet învelit într-o pungă de plastic, ce se afla acolo, la intrare.

Se aplecă și-l desfăcu ușor. Înăuntru se afla o gâscă, tăiată și gata jumulită. „Crimăăă, crimăăăă! ” strigă tanti Jeni, „nu iese nimeni de aici, trebuie să facem anchetă, să vedem cine a tăiat gâsca!” M-am aplecat asupra pachetului, l-am luat de jos și l-am pus pe masă, în bucătărie. „Gheorghe, tu ești primul suspect! Încerci să ștergi toate probele!” strigă tanti Jeni. M-am uitat la ea cu privirea mea inocentă: „dar, tanti Jeni, doar mă știi că nu-s în stare să omor o muscă…” Tanti Jeni se gândi un pic, apoi zise: „da, ai dreptate… că de muștele care vin în bucătărie, tot eu mă ocup… atunci e Stanislas! Motanul ăsta doar are antecedente!” Stanislas dormea dus, nefiind deloc preocupat de drama polițistă ce tocmai era în desfășurare. „Tanti Jeni, zic, Stanislas nu numai că dormea, dar nu cred că e în stare să taie o gâscă și, mai ales, să o și jumulească…” Dumneaei căzu pe gânduri, căutând să lărgească cumva aria de suspecți. „Tanti Jeni, eu zic să-i facem autopsia. Parcă așa se face când găsești un cadavru, nu?” i-am spus încercând să dau o mână de ajutor.. ” Da, ai dreptate, îi facem autopsia și apoi gătesc ceva, că așa îmi vin ideile! ” Zis și făcut. Tanti Jeni luă gâsca și îi făcu o autopsie de mare clasă. Îi scoase măruntaiele și apoi o spălă. Atunci mi-a venit ideea și i-am spus timid: „Știu că ar putea afecta negativ ancheta, dar… dacă tot ați golit gâsca aia… nu ar fi bine să o umplem cu ceva?” Tanti Jeni se gândi o clipă și apoi se duse în cămară, de unde a venit încărcată cu: 200 de grame de prune uscate fără sâmburi, 100 de grame de mere confiate, 700 de grame de carne de vițel, 300 de grame de pâine albă uscată, două ouă, 250 de mililitri de bere blondă, sare și piper. A pus în mașina de tocat carnea de vițel și pâinea înmuiată în apă și stoarsă bine, apoi a amestecat rezultatul cu ouăle, prunele și merele tăiate cubulețe, adăugând sare și piper, după gust. Cu această compoziție a umplut gâsca, pe care a cusut-o să nu iasă cumva umplutura în timpul coacerii. A pus gâsca la cuptor într-o tavă unsă cu puțin unt, cu pieptul în sus, pentru vreo două ore. În timpul acesta, a stropit-o din când în când cu puțină bere. Ca să se rumenească frumos, tanti Jeni a întors-o în tavă, la jumătatea timpului de copt. După ce este gata, o scoate din cuptor, o învelește în staniol, o lasă să stea vreun sfert de oră așa, apoi o tranșează pentru servit.

Tanti Jeni bolborosea, îngândurată:” Miruna… cățelul Dowgird… nu, nu cred, că doar au plecat de dimineață și pachetul nu era acolo atunci… cine să fie criminalul? Cine?… Fac o garnitură de varză roșie la gâsca asta umplută, poate îmi vine vreo idee…” Se duse din nou în cămară și se întoarse de acolo cu două kilograme de varză roșie, două mere, două linguri de zahăr, o lingură de untură, cinci cuișoare, 200 de mililitri de vin roșu, sare, și piper. Taie varza în fâșii subțiri (fideluță), apoi o pune la fiert, la foc mic, împreună cu merele tăiate felii, zahărul, vinul și untura. Când varza este foarte bine pătrunsă și a scăzut amestecul, pune sare și piper după gust, garnitura fiind gata de servit.

Între timp apare Miruna, ca o zână elfă: „Tanti Jeni, tocmai ce am venit acum din piață și…” Tanti Jeni o opri din vorbit cu un gest scurt: „Șșșșș! Nu mă deranja, tocmai rezolv un caz de crimă! Vezi-ți de treabă, te rog…” Miruna încercă iar să spună ceva, dar tanti Jeni deja nu mai era atentă la ea: se pregătea să manufactureze și niște găluște de cartofi, care vor merge de minune la gâsca umplută și garnitura de varză roșie. Pentru asta, dumneaei a pregătit două kilograme de cartofi, 500 de grame de făină și patru ouă. Cartofii spălați îi fierbe în coajă, vreo 25 de minute, în apă ușor sărată, apoi îi curăță și îi lasă să se răcească. Îi trece prin mașina de tocat și îi amestecă cu ouăle și făina, amestecând până obține un aluat. Porționează apoi găluștele, cu lingura și le pune la fiert, vreo 20 de minute.

” Cu siguranță criminalul e o persoană importantă…cineva din Guvern… poate chiar Președintele… ahhhh, abia aștept să găsesc un indiciu!” mormăia tanti Jeni în timp ce pregătea bucatele. Miruna se amuza teribil, abia abținându-se să râdă: ” Bine atunci, eu mă apuc să fac niște clătite, că nu am mai făcut demult”, zise ea, punându-și șorțul roz și apucându-se de treabă. A preparat aluatul de clătite, le-a pus la foc și le-a umplut apoi pe unele cu dulceață de vișine și pe altele cu cremă de ciocolată. M-am apropiat de ea și i-am șoptit: „Miruna, tu știi ceva de crima asta odioasă?” Ea a zâmbit ușor, știți voi, zâmbetul acela dulce al ei care aduce primăvara în toiul iernii geroase și spuse: ” Tocmai ce am fost în piață și mi-a spus doamna Zenovia, zărzăvăreasa, că a venit de dimineață la Cantină să ne aducă o gâscă din partea dumneaei, drept mulțumire că i-am cumpărat o grămadă de zarzavaturi în ultima vreme. Se auzea gălăgie mare din bucătărie, a crezut că deranjează și a lăsat gâsca jos lângă ușă… Deci iată rezolvarea! O să-i zic mai târziu lui tanti Jeni, când văd că a epuizat toate pistele. O mai las un pic…”

Dragilor, clătitele sunt gata, la fel și gâsca umplută, care va fi porționată și servită pe un pat de salată de varză roșie și înconjurată de delicioasele găluște de cartofi. Eu am coborât în pivniță de unde am adus carafe cu vin roșu demisec, tocmai bun pentru gâsca aceea.

Tanti Jeni mai caută suspecți în continuare: ” Vreo organizație ocultă care prevestește sfârșitul lumii… sau marțienii… daaa, cu siguranță ei sau altă civilizație extraterestră care a vrut să ne lase un semn despre venirea lor iminentă…”

Dragilor, vă invit și pe voi să vă înfruptați din bunătățile pregătite azi. Dacă tanti Jeni cumva vă privește cumva ciudat, să nu vă speriați: vă consideră suspecți. Dar lasă că o îmbunez eu pe Miruna să nu o mai lase pe tanti Jeni să-și chinuie mințișoara cu crima asta și să-i zică degrabă rezolvarea.

Haideți fraților, dați năvală și poftă mareeee!

Publicitate

%d blogeri au apreciat: