Guest-Star Day: Siriuss Sebra

Dragele mele, dragii mei, ce mai faceți voi? Sănătoși, voinici? Eu acu m-am trezit, să știți! Gâsca aia umplută și vinul acela roșu m-au cam îndemnat la somn zilele astea… ah, încă mai casc… Stați să mă întiiind și să mă uit în calendar… Cum? Azi e joi? Pfuaaaa…. Să mă duc repede la Cantină, fraților că azi e Guest-Star Day și nu vreau să întârzii! Mai ales că invitata noastră de azi este Sebra. Da, da, chiar Siriuss Sebra, dacă nu știați! Ufff.. uite că invitata noastră de azi, a ajuns înaintea mea la Cantină… Acum tanti Jeni și Miruna o conduc pe Sebra într-un mic tur al Cantinei Sociale… Hai să mă strecor tiptil pe lângă ele să nu observe tanti Jeni că am întârziat. Sper să nu miorlăie motanul Stanislas tocmai acu… că trec pe lângă el…

Dar să vedem mai bine cine este invitata noastră, Siriuss Sebra: ”Deși sunt originară din Iași, locuiesc în Tulcea de când m-am căsătorit. Sunt absolventă a Facultății de Chimie Alimentară și lucrez tot în domeniul chimiei alimentare. În timpul liber mă ocup cu BLOGGING-ul și cu confecționarea manuală a bijuteriilor de lut. Numele ”Sebra” este format din primele litere ale numelor copiilor mei, Sebastian și Raluca, iar Siriuss este primul cuvânt pe care l-am auzit în momentul în care îmi cream adresa de e-mail:  era o emisiune despre astronomie la televizor, despre steaua Sirius, iar eu, în nume am mai adăugat un ”s”. Îmi place să pun suflet în tot ceea ce fac: la muncă, acasă, când gătesc, când îmi cresc copiii. Ei adesea mă întrebau, când erau mici: ”mama, ție de ce îți ies toate?” ”Pun și suflet”, le spuneam. Era vorba de activități precum plantat flori, făcut prăjituri, desene sau jucării. Îi învăț și pe ei acum să pună suflet în ceea ce fac”.

Foarte frumos! Să pui suflet în ceea ce faci  contează foarte mult… Dar să vedem ce mai aflăm despre Sebra, că tocmai s-a așezat la o cafeluță cu tanti Jeni pentru obișnuitul interviu. Să le ascultăm…:

T.J.: Ce diferențe sunt între bucătăria moldovenească și cea tulceană? Care îți place mai mult?

Sebra: uhh…diferențe?…nu știu, e greu. Eu nu am gătit la mama acasă… Am plecat de acasă la 14 ani, liceu, facultate… tot cu traista’n băț am fost și în afară de cartofii prăjiți și ouăle din facultate, altceva nu știam să fac, când m-am măritat, dar am avut profesori buni… Sanda Marin și Silvia Jurcovan :))

T.J.: Deci cărțile alea chiar funcționează …

Sebra: Daa …:))..ideea e sa nu respecți tot ce scrie acolo… Eu nu respect, le combin cum vreau eu și cum cred:)) Nici măcar la prăjituri nu respect. E ușor să gătești, dacă simți „gustul”, mai ales când am „bancul meu de probe”- soţul

T.J Cei doi copii ai tăi, ce preferă să pape din ce gătești tu?

Sebra: ohh.. cu ei e greu. Fata și băiatul nu preferă același fel de mâncare. Fiica mea mănâncă orice, gustă și ceva nou, e pofticioasă… nu are un fel anume preferat de mâncare . În schimb băiatul… mănâncă vreo câteva feluri de mâncare, mai sunt vreo câteva pe care le mănâncă cu ceartă, forțat, iar majoritatea nu le mănâncă deloc:)) El este pe perioade, acum este de exemplu în perioada ”ciorbă rădăuțeană și cordon bleu”

T.J.: ce cunoștințe din chimia alimentară ai aplicat în bucătărie?

Sebra: Nimic :)) Am terminat facultatea de chimie alimentară dar cu specialitatea ”industrii extractive , adică despre zahăr ulei,…din astea. Nimic interesant de aplicat în bucătăria proprie, crede-mă 🙂

T.J,: e adevărat că vinul se face și din struguri?

Sebra: Dacă ai struguri e bine să pui și niște struguri:)) Glumesc. Poveștile astea cu vinul din pastile sunt simple legende. Nu există așa ceva. Totuși se pun chimicale în vinuri, dar nu mai multe ca în sucuri, de exemplu. E vorba de acei stabilizatori folosiți în industria alimentară, ca și în prăjiturile din comerț, de exemplu. Stabilizatorii aceștia opresc transformările fizico-chimice ale alimentelor, fermentațiile sau dezvoltarea unor bacterii, în general.  Dacă te gândești puțin, vinul e băut în general de adulți și oameni sănătoși, pe când sucurile le beau și copiii și bolnavii și bătrânii…

T.J.: Dunărea e aproape de tine. Cine merge mai des la pescuit: tu sau soțul?

Sebra: Eu nu merg deloc. Soțul, în schimb, e pasionat, numai ca timpul nu prea ii permite. Când se duce la pescuit îl ia și pe băiat, că și lui îi place. Au ei filozofia știucii, adică întrecerea între iscusința pescarului și șiretenia știucii… ceva de genul acesta. Care pe care pacaleste:)). Ei se duc la pescuit destul de rar și nu întotdeauna prind. Dar când prind, de câteva ori pe an, gătesc știucă umplută.

T.J.: De când ești pasionată cu confecționarea de bijuterii ”hand-made”? Sunt chiar frumoase, mici opere de artă!

Sebra: Mă ocup din primăvară, anul acesta. Mi-am descoperit vocația din joacă. M-am jucat cu lutul acela, o dorință mai veche de-a mea, apoi mi-am făcut o brățară, așa într-o doară… și apoi restul 🙂

T.J.: De când ai blogul? Cum ți-a venit să faci blogging?

Sebra: Oops…cred că luna asta am facut un an de când am blogul:) Cum mi-a venit ideea? Păi mi-am făcut cont pe twitter și in prostia mea mi-am făcut cont și pe wordpress… Și am uitat de el….L-a văzut m3bis și mi-a spus să mă apuc de treabă… El și Melania :)) șiiii..am incercat. Mă cunoșteam cu ei de pe Daily Cotcodac unde comentez și acum. Pe vremea aceea mai mult citeam blogurile decât să comentez, nu prea aveam curaj să fac asta. De fapt, nici acum nu prea am 🙂

Ei dar să lăsăm curajul de comentator de bloguri și să vedem acum cum se descurcă Sebra cu curajul în bucătăria Cantinei, că recunosc, spășit, discuția aia cu știuca umplută mi-a cam declanșat anumite reacții chimice în organism, care provoacă foamea. Fără stabilizatori.

Să-i dăm așadar cuvântul Sebrei: ” Dacă tanti Jeni m-a invitat să vin să gătesc la Cantină, a făcut-o pe răspunderea ei, din partea mea, atâta vă zic, dacă-i musai, cu plăcere :). Mi-am călcat şi pe obiceiuri, adică am trecut prin piaţă şi am luat nişte vinete, ca să nu vin cu mâna goală, că nu se cade. Așa că o să facem niște musaca de vinete și o delicioasă prăjitură cu mere. Buuun. Cât tanti Jeni mai pune de-o cafea, mi-am strâns părul, mi-am pus șorțul de bucătărie şi m-am apucat de treabă, ca să avem timp şi de taclale. Iau vinetele, le curăţ de coajă pe modelul „zebră”, le tai rondele cam de un deget grosime. Aşez frumos pe un grătar rondelele de vinete, rânduri, rânduri, bine presărate cu sare. Trântesc deasupra un tocător mare, iar peste el, pun nişte greutăţi de la cântarul  ăla mare a lui tanti Jeni. Le las la teasc, să iasă  amăreala din ele. În tigaia aia mare călesc o ceapă tocată mărunt  la care adaug carne de vită tăiată bucăţele mici mici. Le înăbuş acolo, da’ să nu uit să pun niţică sare şi piper. Opss, am dat şi peste o cutie de ciuperci, le toc şi pe alea si le arunc în tigaia unde se înăbuşă carnea. Iau vinetele, că s-or fi scurs destul, le clătesc şi le rumenesc puţin în ulei pe ambele părţi. Le scot într-un ciur să se mai scurgă din ulei. Carnea e gata, vinetele sunt gata, să trecem la partea finală. Într-o tavă înaltă de cuptor, pun un strat de rondele de roşii, un strat de rondele de vinete, carnea înăbuşită  cu ciupercile şi un strat de orez spălat (stratul de orez să fie de juma de centimetru, şi dacă e orez sălbatic e şi mai bine), iarăşi carne, vinete, roşii. Punem apă, apreciind cantitatea din ochi, dar nu mai mult de două măsuri la o măsură de orez. Băgăm la cuptor şi ne aşezăm la cafea cu tanti Jeni. Cât stăm la cafeluță, iau nişte mere, le curăţ de coajă, le tai felii cam de un deget şi aşez frumos feliuţele într-o tavă în care am ars o cană de zahăr şi l-am prelins pe toată tava şi pe laterale. Cubuleţe mici de unt, cam la 100 de grame pun printre ele şi le presar şi cu scorţişoară, dar numai dacă ne place gustul. Le bag şi pe ele la cuptor, noroc că sunt mai multe cuptoare sub plita asta mare 🙂 Fumăm şi noi o ţigară în linişte, dar mai tragem cu ochiu’ la musacaua aia şi mai scuturăm puţin tava din când în când. Când sunt aproape rumenite merele, batem un pandişpan din 6-7 ouă, tot atâta zahar şi vreo 5 de făină, un praf de vanilie. Ştiţi cum. Albuşul cu zahărul separat până se face zăpadă, gălbenuşurile pe urmă şi făina în ploaie, răsturnând uşor cu telul. Pun şi nişte fructe uscate, tăiate cubuleţe mici, dar amestec uşurel, numai prin răsturnare. Merele s-au rumenit, scot tava, pun deasupra lor compoziţia de pandişpan şi netezesc lin cu o lingură şi-l bag iarăşi la copt. Când e gata, răstorn prăjitura pe un platou mare dreptunghiular, după ce-am lăsat-o câteva minute să se aburească în tavă. Cred că şi musacaua e gata, aşa că, dacă doriţi vă puteţi aşeza la masă, unde vă voi servi  cu o porţie de musaca, iar la desert prăjitura cu mere. Puteţi încerca cu îngheţată deasupra, cât e caldă ( prăjitura, nu musacaua :-P) Dacă nu vă place mâncarea, putem comanda o pizza :)”

Doamna Sebra, fraților, nu știu voi cum sunteți, dar eu, de emoție, era să pun înghețată și pe musaca! Păi cum să nu fiu emoționat când miros excelent și arată minunat bucatele astea? Ufff…. Invitata noastră de astăzi, pe lângă un portret al dumneaei, ne-a pregătit și o mică mostră a colecției sale de bijuterii ”hand-made”, creațiile dumneaei:

Restul de bijuterii le puteți admira pe pagina special creată pe blog-ul Sebrei, și anume AICI. Eiii, la musacaua asta minunată, ar merge o ambianță sonoră de excepție. Ia să vedem ce piesă ne propune Sebra:

Ahhh, dragele mele și dragii mei! O zi minunată astăzi și asta datorită invitatei noastre Sebra, care ne-a răsfățat cu bunătăți una și una. Îi mulțumim din suflet pentru tot și vă invit să vizitați expoziția de bijuterii făcute de Sebra. De musaca și prăjitură am eu grijă…. Biine, biiine, e pentru toată lumea! Hai, fraților, dați năvală și poftă mareee!!!

Anunțuri

30 Responses to Guest-Star Day: Siriuss Sebra

  1. Miju spune:

    oai ce m-ati lovit cu musacaua asta…
    si pentru ca inca nu mi-am rezolvat problema cuptorului de acasa, ma bag primul in fata cu farfuria, sa fiu sigur ca prind si ma intorc si pentru supliment. sa caut o tuiculita galbioara, ceva?

  2. cristiangheorghe spune:

    @Miju: ține și mie rând la coadă, da? eu mă duc în debara după țuiculița gălbioară. Bei cu țoiul sau cu cinzeaca? :))

  3. Miju spune:

    cu cinzeaca, azi am nevoie doar de aftertaste 😉

  4. […] recente Guest-Star Day: Siri… on hobby-bijuterii handmadesilavaracald on Să socializăm cu sfinţiiTrăiesc, deci […]

  5. sebra spune:

    @Miju,
    Auchh…am uitat să pun ţuica pe masă. Da’ e!

  6. […] Guest-Star Day: Siriuss Sebra Thu Oct 14, 2010 12:27 pm Dragele mele, dragii mei, ce mai faceți voi? Sănătoși, voinici? Eu acu m-am trezit, să știți! Gâsca aia umplută și vinul acela roșu m-au cam îndemnat la somn zilele astea… ah, încă mai casc… Stați să mă întiiind și să mă uit în calendar… Cum? Azi e joi? Pfuaaaa…. Să mă duc repede la Cantină, […] […]

  7. […] recente Guest-Star Day: Siri… on hobby-bijuterii handmadesilavaracald on Să socializăm cu sfinţiiTrăiesc, deci […]

  8. April spune:

    La ce foame am avut îmi venea să mănânc şi pietre, dar uite că s-a meritat aşteptarea.
    Savuroasă musaca, îmbietoare prăjitură, superbe bijuterii!

  9. Georgiana spune:

    Wow Sebruţo, eşti ieşeancă de-a mea! adică şi deşteaptă si frumoasă şi talentată şi gospo! 😀
    Cum altfel poa’ să fie mâncarea făcută de-o moldoveancă decât foarte bunăăăă??!!! Felicitările mele şi hai că dau fuguţa la cantină să se bucure şi papilele mele gustative puţin!!
    Deschideţi porţile că viiiiiin!!

  10. sebra spune:

    @April,
    Mulţumesc pentru aprecieri:)

    @Georgiana,
    Adevărul e, că ce-i al nostru, e al nostru! :))

  11. sultana spune:

    traiasca moldovencele, atit spun !:) felicitari sebra! cunosc bine pandispanul cu mere, si n-o sa credeti, dimineata am inventariat ingredientele sa-l fac si eu dupa-amiaza 🙂
    vin insa la o portie de musaca, stati sa-mi iau tava… pregatiti un ardei iute si-o tuica mica

    • cristiangheorghe spune:

      @sultana: bine că mi-ai zis că faci și tu pandișpan de mere după amiaza asta! Păi atunci mai las aici niște desert la invitați, nu pap chiar tot și vin la tine mai încolo. Te sun când ajung la scară, să-mi dai interfonu! 😀

    • sebra spune:

      Poate faci şi-o poză tu;)

      • sultana spune:

        atita ca eu strecor miez de nuca prin blat, de la nucul din curte, dar retin si ideea cu fructele uscate… pai cristi, „ai uitat” ca stau la curte ? zi cind apari sa leg fiara 🙂

      • cristiangheorghe spune:

        @sultana: Am înțeleees! Nu-i nevoie să legi fiara, mă înțeleg bine cu animalele. Alerg mai repede 😉

  12. silavaracald spune:

    Deci, faza aia cu bucățele de fructe uscate puse în aluatul de pandișpan n-o știam. Ce bun trebuie să fie!
    Iar musaca precum moldovencele nimeni nu știe să facă.
    Felicitări gospodinei! :-*

  13. […] încă ceva delicios aici! « Amor cu […]

  14. Florin Matei spune:

    Bănuiam eu că eşti pricepută la bucătărie. Poate nu-ţi vine să crezi, dar şi eu (pretind că) sunt! Mă dau în vânt după milch snitte, cea mai bună reţetă a acestei delicatese putând-o lua de pe Laura’s Blog!

  15. Florin Matei spune:

    Scuze, am vrut sa postez pe blogul Sebrei…

  16. neuronos spune:

    un pahar de vin pelin gasesc pe aici ? 🙂

  17. Iulia Mihai spune:

    Wow, ce chestii frumoase face Sebra 🙂 Place!

  18. Georgiana spune:

    a mai ramas ceva? iar m’a luat foamea!!

  19. […] Verona,  Dan Iancu,  Angela Tocilă, Ivona Boitan, Mihai Bădică, Iulia Mihai, Matilda,  Siriuss Sebra, Nuami Dinescu,  Bogdana Pascal, Monica Ramirez, Mona Ardeleanu, Anastassia, Laura Sava, Irina […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: