Guest-Star Day: Monica Ramirez

Eeeeeei, dragii mei și dragele mele… Cum știe soarele ăsta să apară taman la fix! După două zile cețoase, parcă știe mititelul că joi e Guest-Star Day la Cantina Socială și s-a gândit să ne răsfețe un pic cu strălucirea lui și cu cerul ăsta senin.. Ăăăăăă, să nu uit! V-ați luat treiningurile? Adidașii? Bașcheții? Păi cum adică le-ați uitat acasă? Hai măăăă… Mergeți repede și le luați că mai pe seară, după ce ne facem siesta, ne apucăm de programul acela de fitness care începe cu Z! Hai, că o să ne dea mai multe detalii despre asta, invitata noastră de azi: doamnelooooor și domniloooooooorrrrrrr…. Intră în scenăăăăă, Monicaaaa Ramireeeeeezzzz! Așa, așa, aplaudați frenetic! O asemenea apariție tonică merită tone de aplauze și de ovații! Monica este toată un zâmbet și are o puternică aură pozitivă, molipsind cu energie și bună dispoziție pe toți cei din jur. Ah, tocmai a trecut  la braț cu tanti Jeni și Miruna prin curtea Cantinei, pe lângă motanul Stanislas și, minune, energia ei pozitivă a reușit să-l trezească pe puturos! Monica, să mai vii pe la noi, da?

Dar cine este invitata noastră de azi? Este cineva care nu o cunoaște? Monica Ramirez are 4 copii, 40 de ani şi a locuit în SUA până anul trecut. Crescându-şi acasă copiii, a scris 11 volume din care a publicat 7, tot în America sub numele Monica Danețiu-Pană. Bucureşteancă, absolventă de coregrafie, acrobată, dansatoare, absolventă de ”Creative Writing” şi membră a ”Romanian Crime Writers Club”, a debutat în România cu ”Asasin La Feminin”, primul volum tradus în limba română din seria de spionaj internațional/romance ”Alina Marinescu”, publicat în America sub numele ”The Unwilling Assassin”. Pe 16 Septembrie, anul acesta,  a lansat cartea ”Cum am slăbit 70 kg mâncând 6 mese/zi”, carte inspirată exclusiv după experiența ei personală. Acum doi ani, după al 4-lea copil, cântărea 125 kg. Acum are 55 de Kg și este instructor de ”Zumba Fitness” la ”Cara Dans” în București. După cum ne spune chiar ea în carte: „Nu e vorba de niciun miracol, ci numai de un dram de voinţă şi disciplină.”

Iată însă ce ne spune Monica despre ea însăși:

”M-am născut în București, într-o familie de dansatori și sportivi. De la vârsta de 9 ani, am devenit elevă a Liceului de Artă George Enescu, Secția Coregrafie, pe care l-am terminat în 1988. Am bântuit prin mai multe teatre și trupe de dansatori profesioniști, am dansat în sute de spectacole, de fiecare dată negăsindu-mi locul, simțind că vreau mai mult. Mai multă libertate, mai mult dans, mai multă… viață.

În timp ce toți colegii mei erau oameni așezați, cum îi numea mama, care îmi făcea mereu morală că nu sunt și eu în rând cu lumea, angajați ai unui teatru, cu acte în regulă și leafă de la stat, eu îmi doream să cutreier lumea. Am trăit în Amsterdam 5 ani, am făcut cascadorie pe cai în cel mai mare circ italian ambulant, Darix Togni, cu care am călătorit prin mai toată Europa Occidentală, apoi m-am îmbarcat ca balerină pe vapoare de croazieră. Din nou am cutreierat lumea în lung și-n lat, trăind experiențe care ar putea fi descrise într-un roman de aventuri, continuând să caut ceva-ul care lipsea. Nu l-am găsit.

Până într-o zi, când în timpul prânzului servit afară pe puntea vaporului, am zărit un bărbat tânăr așezat la câteva mese mai încolo. Aveam să aflu că era noul nostru Cruise Director, un fel de căpetenie a noastră, a artiștilor, și deci șeful meu direct și personal. Chiar din primul moment, am știut cu certitudine că în sfârșit găsisem acel ceva după care alergasem toată viața prin toate colțurile lumii. Aveam 29 de ani și îmi găsisem jumătatea.

Ne-am căsătorit în Florida, în anul 2000, pe 6 Decembrie, unde lucram pe atunci pe un alt vapor de croazieră. Pe 22 Decembrie, am aflat că sunt însărcinată. Din nou a trebuit să ținem totul în secret. Cu toate că soțul meu reușise să înlăture toate regulile din calea noastră și acum eram un cuplu recunoscut și acceptat de legile mărilor și oceanelor, eu aveam viză numai pentru apele teritoriale ale Statelor Unite, dar nu și pentru uscat. Din punct de vedere tehnic, căsătoria noastră era… hai să nu-i spunem ilegală, ci nu tocmai în regulă, așa că trebuia să aștept actele de imigrare ca să pot păși în mod legal pe pământ american. Și s-au cam lăsat așteptate, 6 luni, mai exact. Timp de 6 luni, am păstrat secretul sarcinii — dacă se afla că eram însărcinată, aș fi fost debarcată imediat de pe vapor și trimisă direct acasă — eu fiind angajată ca balerină. Neavând încotro, a trebuit să continui să dansez până în luna a 6-a! Spre norocul meu, cum eram la prima sarcină, nu mi-a crescut burta deloc, ținută în frâu de o viață de dans și sport.

Imediat ce am primit actele, am debarcat și ne-am stabilit în Florida, unde am avut primul copil. Amuzant a fost că la câteva zile după ce am debarcat, mi-a explodat și burta, de parcă așteptase un semnal de liberă expansiune! După câteva luni, ne-am mutat în California, de unde era soțul meu și unde se afla toată familia lui.”

Dragilor, viața Monicăi este un adevărat roman! Dar să vedem mai bine ce va răspunde Monica lui tanti Jeni la obișnuitul interviu. Hai că tocmai s-au așezat la o cafeluță fierbinte și sunt gata de depănat povești… Să le ascultăm:

T.J.: Dragă Monica, cum ai trecut de la balet la scris?

Monica: Am știut dintotdeauna că la un moment dat în viața mea mă voi apuca de scris. Și cum am avut o viață extrem de activă, n-am avut timp s-o fac până când am rămas însărcinată. Din momentul acela, am scris cu nesaț, mi-am investit toată pasiunea pentru dans în scris. Poate de aceea am scris 11 cărți în 7 ani. Prima carte pe care am scris-o a fost seria de spionaj internațional/romance Alina Marinescu, care la început nu a fost deloc o serie. Pur și simplu am scris-o ca pe o singură carte, însă la sfârșit când m-am trezit cu un manuscris de peste 1000 de pagini, mi-am dat seama că trebuie s-o despart în mai multe volume. Din tot ceea ce am scris, cred că seria aceasta îmi este cea mai dragă, chiar glumesc câteodată că este al cincilea copil. Practic odată cu scrierea cărții mi-am creat o identitate paralelă. Acasă eram o mămică grăsuță mai mereu cu un bebe în brațe – și să nu mă înțelegeți greșit, mă bucuram din plin de toate momentele acelea, însă câteodată îți dorești ceva mai mult, ceva poate ieșit afară din comun – iar când scriam deveneam Alina Marinescu, spion de înaltă clasă, asasin profesionist, care trăia aventuri incredibile pe muchie de cuțit și era capabilă de lucruri incredibile. M-am identificat complet cu Alina, poate de aceea cititorii mei îmi spun că devine reală pentru ei, este tridimensională, le rămâne în gânduri mult timp după ce-au terminat de citit cartea, se așteaptă să o vadă undeva pe stradă. Am trăit prin Alina ceea ce nu puteam trăi în viața mea de zi cu zi și trebuie să spun că asta m-a ajutat foarte mult. Ieșeam din trupul meu îngreunat de kilograme în plus, devening astfel o super-eroină care era capabilă de orice activitate fizică, oricât de solicitantă ar fi fost. Am un obicei ciudat de a scrie despre spioni, asasini, mă atrage tot ceea ce are legătură cu lumea întunecată și secretă a serviciilor de inteligență. De aceea majoritatea cărților mele se învârt în jurul acestui subiect. Mi se pare fascinantă ideea de-a experimenta o existență dublă și de obicei le complic și mai mult viața personajelor mele cu o poveste imposibilă de dragoste care este strict interzisă. Spre exemplu, Alina Marinescu este recrutată împotriva voinței ei chiar de către bărbatul pe care-l iubește, Alex Ștefănescu devenit Alex Therein după propria lui recrutare, care devine astfel prietenul, iubitul, ba chiar mentorul ei, fundația distrugerii întregii ei vieți. Persoana care este responsabilă pentru transformarea ei într-o mașină de ucis extrem de eficientă. Alex este soțul Alinei, însă mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire convenientă pentru misiunile în care sunt trimiși. Prin ceea ce simt unul pentru altul, Alina și Alex rămân complicați și tridimensionali într-o lume limitată emoțional, unidimensională, de unde și complexitatea dramei poveștii lor de dragoste. Conflictul psihologic este enorm, Alina devenind fără voie un asasin de elită care posedă mai multă umanitate si conștiință decât ar trebui pentru binele ei. Libertatea, sau lipsa ei, reprezintă de fapt drama centrală. A fi liberă să aleagă orice în viață nu mai este o opțiune pentru Alina, cu atât mai puțin a se ghida după ceea ce-i spune inima. Odată cu pierderea libertății a pierdut și posibilitatea de-a alege între bine și rău, trebuind să se mulțumească cu ambiguitatea noii lumi din care face acum parte. Cele două cărți de dragoste istorice pe care le-am scris și publicat tot în America, au fost surprize chiar și pentru mine. M-au inspirat două articole pe care le-am citit la un moment dat, despre prima femeie doctor, respectiv prima femeie pirat. Așa au luat naștere ”Intimate Strangers Affair”, care este de fapt un roman de dragoste/suspans despre prima femeie doctor, a cărei acțiune se desfășoară în timpul Războiului Civil American, și ”Kit Black”, tot un roman de dragoste/aventuri, în care eroina principală este prima femeie pirat.

T.J:  te rog să ne împărtășești din lupta ta cu kilogramele în plus. Când au apărut problemele? Cum ai reușit să scapi de ele?

Monica:  Problemele cu kilogramele în plus au început de la a doua sarcină. De ce? Pentru că nu m-am abținut de la nimic. Am mâncat absolut când voiam și ce voiam. Am fost o gravidă fericită și cu toate că vedeam că iau proporții, n-aș putea spune că mă îngrijoram. Tot ce voiam era să trăiesc momentul și să mă bucur de el. Sigur, știam în subconștientul meu că urma să vină o perioadă când aveam să iau măsuri, însă nu atunci. N-aș putea spune ca aveam vreun fel preferat de mâncare. Eu de felul meu sunt foarte pofticioasă, așa că era greu să găsesc ceva ce să nu-mi placă. Și cum în America porțiile sunt de-a dreptul gigantice, am început și eu să mănânc din ce în ce mai mult. Și, normal, kilogramele n-au întârziat să se acumuleze. N-a fost vorba nici de dereglări de metabolism, sau hormonale, ci pur și simplu de mâncare pe săturate… prea pe săturate. Sigur, a contribuit și sedentarismul în care mă instalasem, mai ales după o viață extrem de activă din punct de vedere fizic. După cea de-a doua sarcină, am slăbit ceva, însă nu tot. N-am ținut nici o dietă în mod special, dar am încercat să reduc porțiile și am mers și la o sală de fitness. Ajunsesem pe la vreo 75 de kilograme și acolo m-am oprit. La a treia sarcină, am pus totul la loc și am mai pus și în plus. Însă după ce-am născut, n-am mai reușit să mai dau jos prea mult. Nici nu mă hotărâsem cu adevărat că acela era momentul decisiv. Parcă simțeam că mai urma o sarcină și nu voiam să muncesc de două ori! La numai zece luni după cea de-a treia sarcină, am rămas din nou însărcinată. Din nou nu m-am abținut de la nimic. Pe undeva era un fel de pariu pe care-l puneam eu cu mine. Voiam să văd cât pot merge de departe. Sigur, eram total nemulțumită de cum arătam, însă știam în sufletul meu că nu aveam să rămân așa. Și mi-am zis că dacă tot e bal, atunci bal să fie. Dupa cel de-al partulea copil, ajunsesem la 125 de kilograme. Ajunsesem destul de departe și știam că acela era în sfârșit momentul decisiv. Venise vremea să preiau comanda.

După cea de-a patra sarcină, am știut cumva că începea o perioadă nouă în viața mea. Nu avea să mai urmeze încă o sarcină, așa că venise vremea să-mi revin la normal. Ceea ce m-a motivat cel mai tare a fost faptul că acum aveam patru copiii cărora nu doream să le ofer un exemplu negativ. Nu-mi doream sub nicio formă să creadă că mama lor ajunsese o obeză care-și plângea de milă în loc să facă ceva concret în sensul acesta. Și apoi mă săturasem să mă simt handicapată în propriul meu corp, redusă la o activitate fizică aproape inexistentă datorită kilogramelor în plus. Îmi era dor să redevin eu, cea care fusesem dintotdeauna. Cred că cel mai greu de suportat într-o astfel de situație este faptul că rămânem la fel pe dinăuntru. Tineri, activi, plini de viață, sănătoși, chiar activitatea fizică ni se reduce la aproape zero datorită îngrășării, îmbătrânirii, ori îmbolnăvirii. Sufletul nostru rămâne același pentru totdeauna, chiar dacă trupul ne trădează.

Am avut ultimul copil în Septembrie 2007 și până la sfârșitul anului am tot studiat, m-am informat, am citit, am devenit un mic expert în nutriție. Știam că înfometarea nu era o soluție și nici o dietă drastică pe termen lung. Am căutat ceva realistic, ușor de urmat, un sistem alimentar mai degrabă, pe care să-l înțeleg și din punct de vedere logic. Nu-mi doream ceva care să mă forțeze să-mi număr fiecare îmbucătură, să trebuiască să calculez calorii, sau să mănânc nesănătos de dragul slăbitului. Am adunat ideile care mi-au plăcut de ici de colo, până mi-am făcut un plan. N-am consultat un nutriționist, întotdeauna prefer să fac totul singură. Mi se pare mai interesant, îmi place să mă provoc să văd ce pot. Să mă autodepășesc. În Ianuarie 2008, am început să urmez sistemul alimentar pe care-l dezvoltasem. M-am gândit că un an nou e un început bun.

Rezultatele au început să se vadă foarte repede. Dieta dura 10 zile, timp în care slăbeam 5 kilograme. Este incredibil ce diferență imensă face fiecare kilogram în plus. Am început să mă topesc văzând cu ochii. Practic țineam cele 10 zile, apoi urmau cele trei zile de pauză și o luam de la capăt. Fără alte pauze. Văzând rezultatele fantastice pe care le aveam, mă ambiționam și mai tare. Țin minte că mă duceam să-mi iau fetele de la școală și grădiniță și toate mamele mă priveau uimite. Mă întrebau dacă mă înfometez de slăbesc așa pe zi ce trece. Rămâneau și mai uimite când le spuneam că de fapt mâncam 6 mese pe zi!

La început, până am ajuns la 85 de kilograme, nu am făcut sport deloc, de frică să nu-mi rup vreun picior din cauza greutății. Apoi am început să practic Pilates, un fel de gimnastică mai mult la sol cu exerciții bazate foarte mult pe balet. Mi s-a potrivit foarte bine, având la activ Liceul de Coregrafie, așa că am început să mă simt din ce în ce mai bine. La un moment dat, o bună prietenă mi-a vorbit despre Zumba. Nu auzisem niciodată de așa ceva. Am fost extrem de încântată să descopăr că Zumba se baza 80% pe dans. Pe la 75 de kilograme, m-am înscris la un curs de Zumba Fitness. Mi-a plăcut la nebunie! Deci acum practicam Pilates de două ori pe săptămână și Zumba tot de două ori. În câteva luni am ajuns la 55 de kilograme și mi-am luat atestat de instructor Pilates și Zumba. Cu totul, procesul de slăbire a durat un an și jumătate, însă nu a fost greu. Nu-mi aduc aminte să mă fi chinuit vreun pic. Șase mese pe zi, cred eu, reprezintă o perspectivă mai mult decât rezonabilă atunci când vorbim despre slăbit, mai ales datorită varietății foarte mari de alimente din care se poate alege.

Astăzi am 40 de ani și 55 de kg, mă simt bine, sănătoasă și încap din nou în hainele mele de pe vremuri. Într-un an, am ajuns la greutatea aceasta fără a mă înfometa nici măcar o dată. Dar cea mai fericită mă face certitudinea că am oferit un exemplu bun copiilor mei. I-am învățat că dacă vrei cu adevărat să realizezi orice în viață, nu te poate opri nimeni și nimic. Nu ai nevoie decât de determinare și perseverență. Și încăpățânare. Atunci când lumea din jurul tău îți spune că nu se poate, că e imposibil să realizezi ceea ce ți-ai propus, trebuie să ai încăpățânarea de a merge înainte și a le dovedi tuturor că se înșeală. Totul este posibil dacă ai curajul să ți-o dorești cu adevărat.

Eiiiii, dragii mei, iată o o adevărată și impresionantă lecție de viață. Voința, determinarea și perseverența pot muta munții din loc, Monica ne demonstrează asta prin tot ceea ce face.

Dar… vă rog să mă credeți… oricâtă voință aș avea… nu pot combate foamea asta care m-a cuprins de câteva minute…. Monicaaaaa, salvează-neeee! Ah, tocmai a intrat în bucătărie, și-a pus șorțul, deci gata, scăpăm acu! S-o ascultăm așadar:

”Sincer să vă spun, alergând între două cariere, cea de instructor Zumba Fitness, și cea de scriitor, plus casă și patru copiii, nu prea mai am timp să mai și gătesc. Bucătăria a devenit imperiul mamei mele. Însă atunci când îmi găsesc ceva timp, prefer să gătesc ceva din bucătăria asiatică. Este mâncarea mea preferată, deoarece există o mare varietate de legume, iar mie îmi plac toate! De aceea vă voi prezenta o rețetă chinezească: Pui Gongbao – Pui cu alune, gătit după rețeta Andreei Chinesefood.

Este cel mai popular și mai îndrăgit fel de mâncare chinezesc. Trebuie să spun de la început că este un tip de mâncare din zona Sichuan, dar cu timpul s-a răspândit în toate teritoriile Chinei. Denumirea acestei delicatese are o istorie îndelungată și o poveste aparte. Se spune că, în timpul dinastiei Qing, ministrului Ding Baozheng îi plăceau foarte mult alunele si ardeiul. Pe când era guvernatorul provinciei Sichuan, bucătarul îi gătea nenumărate mâncăruri cu ardei iute care-i plăceau enorm ministrului. După o vreme, bucătarul aproape că-și terminase toate rețetele, astfel că Ding l-a sfătuit să-i gătească un fel de mâncare în care să folosească ardei iute si carne de pui. Bucătarul a început să se gândească cum sa prepare felul. A tăiat puiul în cubulețe, ardeiul în bucăți și le-a prăjit împreuna cu alunele. După ce a gustat din mâncare, ministrului Ding i-a plăcut atât de mult, încât i-a dat chiar numele onorific pe care îl deținea: Gongbao. Dar să nu vă mai țin în suspans și să vă spun repede modul cum se prepară acest pui cu rang înalt. Ingredientele sunt următoarele:200 de grame de piept de pui, un morcov, un ardei gras roșu, un ardei gras galbe, două fire de ceapă verde, un pumn de alune neprăjite, o bucată mică de ghimbir proaspăt, trei căței de usturoi, 4-5 ardei iuți uscați. Pentru marinată vom folosi: o linguriță de vin de orez, două lingurițe de sos de soia, o linguriță de ulei de susan, o linguriță amidon de porumb, o linguriță apă rece. Pentru sos vom avea nevoie de: o  linguriță vin de orez, două lingurițe sos de soia, o linguriță de ulei de susan, o linguriță de amidon de porumb, două lingurițe de apă rece, o linguriță de zahăr, sare și piper.

Niciodată nu se înlocuiesc ingredientele; magazinele cu specific chinezesc sunt pline de așa ceva, ingredientele nu sunt scumpe și merită sa le cumpărați, dacă vă pasionează mâncarea chinezească. Apoi este foarte important să respectăm ordinea în care adăugăm ingredientele. În felul acesta, veți obține gustul mâncării pe care o serviți și la restaurantele chinezești!

Carnea de pui se taie cubulețe, se pune într-un castron, iar peste ea se toarnă sosul pentru marinată, format din ingredientele mai sus menționate. Lăsăm totul la marinat în frigider pentru 30 de minute. Între timp, tăiem celelalte legume și pregătim condimentele și sosul în felul următor:

Morcovul și ardeii grași se taie cubulețe, ghimbirul și usturoiul se toacă mărunt, iar de la ceapă deocamdată vom folosi NUMAI partea alba. Partea verde o vom presăra la sfârșit când va fi totul gata.

Într-un bol adăugăm toate ingredientele pentru sos, inclusiv amidonul de porumb, punem totul deoparte, și începem să gătim carnea: în 3 linguri de ulei vegetal prăjim carnea pe o parte și pe cealaltă timp de 3 minute la foc mare, apoi o așezăm deoparte. Prăjit e mult spus, deoarece ea mai mult se călește, amidonul pe care noi l-am pus în marinată va frăgezi carnea și îi va da un gust și o consistență aparte.

Într-o tigaie mică adăugam o linguriță de ulei de susan și prăjim alunele câteva secunde, până capătă un miros plăcut, apoi le așezăm și pe ele deoparte.

În wok încingem 2 lingurițe de ulei de susan; uleiul trebuie să fie foarte încins, aproape să fumege! Adăugăm ardeiul iute și îl călim câteva secunde. El va căpăta foarte repede o culoare maronie. Adăugăm apoi ghimbirul, usturoiul și ceapa (numai partea albă, după cum spuneam) și călim 30 de secunde. Veți obține o intensitate de mirosuri învăluitoare absolut minunate! Adăugăm și legumele tăiate cubulețe, apoi cubulețele de pui, alunele prăjite și într-un final, sosul pe care l-am preparat înainte. Amestecăm totul și mai lăsăm pe foc foarte puțin, câteva secunde, până când sosul se îngroașă. Garnisim totul cu frunzele de ceapă verde și gata! Se servește cu orez simplu. Poftă bună!

Mmmmmm…. Câte arome! Este absolut delicios puiul ăsta!! Cum se spune delicios în chineză? Stați că am aflat: se zice美味. Cum se pronunță, vă descurcați voi. Miam-miammm…. Îmi vine să rod și bețișoarele astea!

Abia aștept să văd ce ne va pregăti Monica la desert! Ia să vedemmmmm:

”Ca și desert, vă voi prepara o delicioasă Prăjitură cu caise și ciocolată, tot după rețeta Andreei. Este o prăjitură cu gust sublim, acrișor dar și dulce în același timp, parfumat și foarte delicat. Știu că acum nu se mai găsesc caise pe piață, dar se poate folosi gemul de caise, pentru că după cum veți vedea, oricum trebuie să obținem un fel de gem din caise. Sau puteți prepara prăjitura cu alte fructe. O să vă placa oricum. Eu, din lipsa de timp, am apelat la foile minune cumpărate, dar bineînțeles că puteți face foile acasă. Iată de ce ingrediente simple avem nevoie:un kg caise, 200 de grame de zahăr, 300 de grame de frișcă lichidă, două pachețele de zahăr vanilat, jumătate de pliculeț de granule de gelatină, un pachet foi de cacao, 200 de grame de ciocolată neagră și trei linguri de apă.

Se procedează în felul următor: Se pune apă la fiert. Când clocotește, se pun caisele înăuntru și se lasă 5 minute. Apoi se trec printr-un jet de apă rece. În felul acesta, caisele se curăță foarte frumos de coaja. Se scot sâmburii și apoi se pun într-o crăticioară la fiert împreună cu zahărul. Se lasă să fiarbă 15 minute până se formează un fel de gem lichid. Caisele își lasă destul de multă apă, așa că trebuie scurs un pic gemul format, reducând astfel cantitatea de lichid. Pentru a obține o consistență uniformă, se mixează 3 minute cu mixerul la turație maximă, apoi se adaugă zahărul vanilat. Gelatina se hidratează într-o lingură de apă și se adaugă piureului obținut care încă este cald (dacă între timp se răcește, puteți reașeza crăticioara pe foc dar numai puțin, să nu fiarbă, astfel încât gelatina înmuiată să se poată dizolva uniform.) Se lasă amestecul la răcit și se mixează foarte bine frișca. Când piureul de caise s-a răcit bine de tot, se adaugă încet peste frișcă, obținându-se astfel o cremă de o culoare foarte frumoasă! Pe o bucată de staniol se pune prima foaie de cacao si peste ea primul strat de crema. Din nou foaie de cacao si din nou cremă, pana se termină toate foile. Din ciocolată și apă se formează o glazură care se toarnă peste toată prăjitura. Se pune totul la frigider pentru 2 ore, apoi se taie pătrățele mici. Se decorează prăjiturelele cu câte un strop de cremă rămasă. Poftă Bună!”

Caise… ciocolată… aoleuuuu! Preferatele mele! Eu nu aș mai avea răbdare și le-aș fi mâncat așa, ca atare: o mușcătură din caisă… o tabletă de ciocolată… iar caisă… iar ciocolată… și tot așa! Dar hai că am răbdare până e gata prăjitura, ce să fac? Ufff….

Ia să vedem însă ce recomandări muzicale ne face invitata noastră de azi:

Ahhh, minunat! Excelent chiar! Se potrivește perfect cu ziua frumoasă de azi și cu bunătățile pregătite de Monica!

Vă așteptăm și pe voi așadar să vă bucurați de ziua asta minunată și de meniul de azi, pregătite de mâinile pricepute ale invitatei noastre. Și nu uitați! Veniți cu echipament sportiv pentru căăăă, după siestăăăăă… facem Zumba! Hai că nu e greu, o să vedeți!

Mulțumim din tot sufletul Monicăi Ramirez pentru ziua asta excelentă! Hai, ce mai așteptați? Dați năvală șiiii… poftă mareeee!!!

Anunțuri

17 Responses to Guest-Star Day: Monica Ramirez

  1. cristiangheorghe spune:

    Pfuuuu… cât am mâncat! Mă duc să mă așez un pic, la tejghea la prăvălie… Să mă treziți la Zumba, da?

  2. Miju spune:

    eu am numai ‘adidasi’ de trekking(sunt ca noi, asteapta sa completez cu ceva lasatul de fumat), ma primiti? ok, o sa sar numai pe pietre si carari cu cetina 😀

    pui gongbao picant si apoi ciocolata, mmmhh!!! excelenta alegere pentru o dupamasa de vara tarzie
    (dom’ gheorghe, noi putem baga un whisky mic, pe fundu polonicului, dupa usa?)

  3. cristiangheorghe spune:

    @Miju: hai că te primim și cu bașcheții ăia de star trek, cum le zici tu. Whisky, zici? Hmmm… merge la fix! Hai noroc!

  4. mmmm, revoltator de bun!
    si hmm, de la 125 la 55 de kg cu doar un dram de vointa si disciplina…cred ca e a naibii de elastica notiunea de „dram”.

  5. cristiangheorghe spune:

    @balaurdegradina: pfuaaaa… să vezi de câte ori m-am revoltat eu azi! Prima porție: băiii, e prea bun! A doua porție: noooo…. așa ceva nu există. A treia porție: nu se poate așa ceva! De la a patra porție încolo, parcă m-am mai liniștit…

  6. io iara-s la lucru si tu iar intorci brishca-n mine 😀

  7. Georgiana spune:

    Cu aşa invitat de seamă nu pot pentru ca să lipsesc de la cantină! Îmi plouă rău în gură, yumiiiiii!
    Felictări Monica!!

  8. nina spune:

    Excelenta poveste de viata ne-a spus Monica. Cat despre mancare…de foame ce-mi e, refuz sa comentez. 😀

  9. Zana Eficientei spune:

    pai si noi, restul, cum sa slabim cu asa ceva??? 🙂

  10. sultana spune:

    neimapomenite retete, de cind vroiam sa invat un pui gongbao! trebuie numaidecit sa-mi fac rost de ingrediente, cine se baga la o excursie in dragonul rosu ?:)
    cit despre invitata, Chapeau! incredibila poveste, nu credeam daca nu-mi povesteai 🙂

  11. silavaracald spune:

    off topic
    TJ, sper că n-ai uitat că azi e ziua lui Ghio. I-ai pregătit vreo surpriză culinară?
    Hai că trecem mai pe seară cu cadourile! 🙂

    • cristiangheorghe spune:

      @silavaracald: sorooo! trebuia tu să desconpirezi aicea totul! 😀

      Păi, TJ și Miruna s-au gândit să sărbătorim doi-în unu: și pe Mihăiți și Găbiți și pe mine! 😀

  12. […] Boitan, Mihai Bădică, Iulia Mihai, Matilda,  Siriuss Sebra, Nuami Dinescu,  Bogdana Pascal, Monica Ramirez, Mona Ardeleanu, Anastassia, Laura Sava, Irina Băcăoanu, Cristian Gheorghe, Doru Șerban, Delia […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: