Guest-Star Day: Mona Ardeleanu

Dragele mele, dragii mei, știu că ați încercuit ziua de azi în calendarul de pe perete sau de pe birou, v-ați pus ”reminder” pe Outlook-uri și pe telefoanele mobile sau v-ați rugat prietenii să vă aducă aminte dacă ați uitat cumva că azi este ”Guest-Star Day” la Cantina Socială. Hai să nu vă mai țin atâta în suspans și să vă prezint invitata noastră de astăzi: doamnelooooor și domnilooooooor…. Urale și aplauze pentru Monaaaa Ardeleanuuuuu!!! Mona este o apariție încântătoare și pășește spre bucătăria Cantinei alături de tanti Jeni și Miruna, acolo unde ne va prepara și răsfăța azi cu niște bunătăți mirobolante.

Haideți să vă spun câteva cuvinte despre Mona: Bucureșteancă de origine, a absolvit Facultatea de Drept (Titu Maiorescu), obținând apoi Masteratul în Criminalistică (Academia de Poliție A.I. Cuza) și absolvind apoi cea de a doua facultate: cea de Comunicare și Relații Publice (SNSPA). După ce a lucrat o perioadă ca Director de Marketing, a slujit apoi Patria în calitatea de Specialist Relații Publice în cadrul Forțelor Aeriene Române (Ministerul Apărării). În prezent se ocupă de comunicare și relații publice în cadrul unei companii de dezvoltare imobiliară, cu capital australian. Ei bine, poate nu credeți, dar Sydney și Melbourne s-au mutat în Pipera! Mona este foarte pasionată de fotografie, călătorii și micul ei Citroen C1 ( numit Pedrito), mai multe despre toate acestea aflând de pe BLOGUL ei personal.

Să vedem însă ce ne dezvăluie invitata noastră de azi despre latura ei culinară. Să o ascultăm:

Nu am multe talente şi nici nu am de gând să dezvolt altele. Mi-s suficiente cele pe care le am. Însă gătitul îmi place. Astfel că a fost transformat în talent. Oul sau găina… sau oul? Revenind la a mea latură culinară, pot spune că am învăţat să gătesc singură. Pe la douăzeci şi vreo…patru de ani, poate… Amintirile mele din bucătaria mamei sunt: ”Mona, ieşi! O să găteşti o viaţă întreagă, de o să te plictiseşti de asta!”. Lucru care, la acea vreme îmi convenea de minune. Mai mult timp de hălăduit prin Parcul Circului… Totuşi ceva s-a prins de mine, măcar pe latură ereditară, mamaia mea găteşte dumnezeieşte, iar mama mea se apropie de aceleaşi standarde. Aşa că, la vremea la care m-am apucat eu de bucătăreală, pentru că habar nu aveam ce trebuie să fac, o sunam pe mama mea şi o întrebam: dar dacă fac mâncare de mazăre cu pui ce trebuie să fac?. Şi mama mea, răbdătoare, se apuca să îmi explice, boscorodindu-mă: ”o să mori de foame lângă aragaz…” Ceva, ceva s-a prins şi spun asta datorită prietenilor care, ori de câte ori le gătesc, mă întreabă dacă nu vreau să fac acest lucru pe bani la ei acasă… Cred că ar fi o variantă demnă de luat în seamă. Cine ştie ce timpuri vin.

Cam asta este cu începuturile. De gătătit, gătesc orice. Cu mult curaj. Nu mi-e frică să încerc. Nimic neobişnuit aţi spune. Însă v-aţi schimba părerea dacă v-aş spune că sunt o sclifosită de mare clasă. Mănânc orice fel de legume (excepţie urzica…), însă carne… doar macră de vită sau de pui şi câteodată porc. Uneori mai flirtez cu ceva peşte. Nu mănânc gras, organe, fructe de mare, nimic, nimic, nimic!!!! Dar dacă mă stârnesc, vă fac o ciorbă de burtă de o să mă căutaţi cu numărul de telefon în mână. Şi da, nici ciorbă de burtă nu servesc. O să mă întrebaţi cum de o pot găti… Ei bine, pot găti orice, chiar dacă nu mănânc, pentru că niciodată nu gust din mâncare atunci când o prepar. Aşa că toată lumea care e la masă are parte de SURPRIZĂ!!!!!

Cum, necum, le nimeresc. Cred că am simţul proporţiilor. Şi pe deasupra mai sunt şi modestă”

Asta cu simțul proporțiilor este de musai în bucătărie… Păăiii, să o rugăm pe Mona să ne lase numărul ei de telefon să o sunăm când ni se face poftă de o ciorbă de burtă, nu? Ah, dar nu acum că iată, se așează cu tanti Jeni la o cafeluță pentru obișnuitul interviu. Să le ascultăm:

T.J.: Se mănâncă eco, se consumă energie eco. Mai nou, văd că eco a pătruns și în imobiliare. În ce  domenii crezi că va mai pătrunde trendul eco?

Mona: Este în tendinţe, nici noi nu ştim de ce – majoritatea, dar vrem să fim eco. Am luat-o cu bicicletele pe Bulevardul Aviatorilor, am început să căutăm băcănii bio, dorim să ne construim case ecologice, purtăm haine din fibre naturale şi tindem către maşini electrice. Cred că în curând vor apărea calculatoarele eco şi cine ştie ce alte bazaconii tehnologice. Totuşi, până atunci, sunt de părere că noi ar trebui să învăţăm să ne purtăm în spirit ecologic şi am putea începe prin a ridica o hârtie atuncată pe jos de cel din faţa noastră…

T.J.: Ce specialități culinare australiene au adus colegii tăi în România?

Mona: Australia este o ţară continent multiculturală. Fiecare emigrant a dus cu sine o bucăţică din ţara lui. Astfel mâncarea libaneză este foarte răspândită, deopotrivă cea chinezească. De asemenea, mâncarea italienească este la foarte mare căutare. Însă în Australia (şi la vecinii lor neo zeelandezi) este foarte populară plăcinta cu carne (tocată) şi cu sos gravy. Ea se mai asezonează după plăcerea celui care o mănăncă, cu ceapă, ciupercuţe sau brânză.

T.J.: Te-ai gândit vreodată să creezi un album foto cu temă culinară?

Mona: Nu m-am gândit. Niciodată acasă un fel de mâncare nu arată ca în reviste. Reuşeşti acest lucru dacă eşti Adi Hădean, cel puţin.

T.J.: Ce e mai ușor de condus: un F16 sau un C1?

Mona: Când vine vorba de pilotat, prefer MiG-urile 21 Lancer. Mi-s mai apoape de suflet. Însă la muncă mă duc cu Pedro, faimosul meu C1, care zboară precum un supersonic pe şoselele Bucureştiului.

Totuşi având în vedere că foarte mulţi imbecili circulă în libertate pe drumurile capitalei, cred că este mai periculos să conduci un C1 decât un F16… Iar pe de altă parte, la F16, dacă ai o problemă, îl pui cu botul pe direcţia unui câmp şi catapultezi.  Să te vad eu cum catapultezi dintr-un C1 atunci când nu-ţi dă o basculantă de 10 tone prioritate.

Aiii, nici nu vreau să mă gândesc la plăcințica aia cu sos gravy! Dar uite că tot m-a apucat foamea… ufff… Mona se pregătește, spre ușurarea noastră, să ne pregătească meniul de azi. S-o ascultăm:

”Nu ştiu dacă vremea caldă a fost de vină sau dorul de vacanţă, cert este că, spre deliciul întregii asistenţe, am hotărât să fac burger-i mediteraneeni. Staţi, nu săriţi! Sunt foarte dietetici şi nu merg pe principiul că tot ce este înecat în grăsime este şi gustos. Iar la desert, ce putea merge mai bine decât o plăcintă cu brânză dulce şi stafide? Da, ştiu, este o reţetă românească şi am ales-o pentru că am primit-o de la draga de Candice.

Cum vorba lungă e sărăcia omului (d-aia nu m-am îmbogăţit eu), să trecem la lucrurile care mi-au dat oportunitatea de a apărea în bucătăria doamnei Jeni.

Vă povesteam despre burger-ii mediteraneeni. Pe scurt, pentru 4 porţii, aveţi nevoie de: 4-500 g de carne macră de vacă (eu folosesc pulpă de viţel), o ceapă roşie mărisoară, o legătură de pătrunjel şi un pumn de măsline negre. Condimente: oleacă de sare sărutată de piper, coriandru şi măghiran, aşa…o aruncătură.

Carnea eu o toc întotdeauna în casă. Ceapa se taie mărunt, pătrunjelul la fel, iar măslinele se taie feliuţe. Se amestecă toate într-un castron înalt împreună cu condimentele. Se fac nişte chiftele care se turtesc şi pe pun pe grătar. Le prăjiţi atât de mult cât vă place. Eu una, îi prefer foarte bine făcuţi. Într-o altă tigaie se prăjesc numai pe o parte, în unt, tot atâtea felii de pâine toast, câţi burger-i v-au ieşit. Când sunt gata, burger-ul se aşează pe felia de toast, în farfurie.

Garnitura? Bineînţeles, se poate?  Vă recomand cartofi la cuptor preparaţi după cum urmează. Aveţi nevoie de cartofi de copt. Aceştia se spală foarte bine, se taie în patru, pe lungime şi se pun în tavă. Peste ei se toarnă ulei de măsline. Pierdem printre cartofi câţiva cătei de usturoi curăţaţi. Apoi presărăm în tavă sare, piper şi… rozmarin. Îi lăsăm la cuptor, îi încercăm din când în când cu furculiţa, îi mai intoarcem şi când sunt moi înseamnă că îi putem scoate.

Dacă tot gătim precum vecinii noştri din sud, nu putem să ratăm salata tzatiki. Când o prepar, caut un iaurt cremos (400g sunt suficiente). Zdrobesc un cătel de usturoi într-un castron, rad un castravete mare și vărs iaurtul peste. Mai pun un praf de sare şi încă unul de piper, mărunţesc o frunză de mentă şi salata e gata! Poftă bună!”

Fraților, nici nu se putea mai bine. Burgerii sunt absolut delicioși, credeți-mă pe cuvânt, deși mi-a trebuit să halesc vreo 20-30 de bucăți să mă conving de asta… Și parcă totuși ar mai merge vreo 20-30… Dar asta după ce vedem ce avem la desert. S-o ascultăm pe Mona:

”Şi pentru că aţi fost cuminţi şi răbdători, vă pregătesc şi o tartă a la Candice.

Astfel, este nevoie de: 150 de grame de făină, jumătate decană cu apă călduţă, un vârf de cuţit de sare, o jumătate de kilogram de brânză dulce (bine scursă), 3-4 ouă (cât vă înduraţi), o jumătate de cană de zahăr şi 100 de grame de stafide. Ah şi vă mai trebuie multă dragoste… 🙂

Într-un castron punem făina şi apa şi frământăm până când coca nu se mai lipeste de degete. Coca se transormă în două bile pe care le punem pe masa dată in prealabil cu făină. Întindem fiecare bilă cu sucitorul până ajunge o foaie cât se poate de subţire. Întindem întotdeauna dinspre mijloc spre margine. Ungem fiecare foaie cu ulei de palmier ţinut la temperatura camerei şi apoi le impachetăm spre a le lăsa la odihnă timp de 20 de minute.

Umplutura este şi mai simplu de făcut: dacă brânza vi se pare moale, adăugaţi o lingură de griş. Apoi se amestecă împreună cu brânza şi ouăle, stafidele şi zahărul. Se ia foaia de cocă şi se pune în tavă. Marginile tăvii trebuie să fie îmbrăcate pe interior cu coca. Aceasta trebuie să depăşească marginea tăvii cu aproximativ un centimetru. Se pune umplutura, apoi a doua foaie se pune peste, uşor încreţită. Se întorc marginile primei foi spre interior, se unge totul cu un ou bătut şi se dă la cuptor, unde stă 35-40 de minute. O mai verificaţi şi voi. Sper că v-au plăcut propunerile mele şi vă aştept cu păreri post bucătăreală. ”

Doamnelor și domnilor, plăcintă cu brânză așa de bună n-ați mai mâncat! E ceva de vis! Gustoasă, aromată… Pfuaaa! Se vede că a pus multă dragoste Mona în prepararea ei! Mulțumim pe această cale și doamnei Candice pentru împărtășirea acestei minunate rețete!

Păi să vedem ce ne recomandă invitata noastră de azi ca și ambianță sonoră, de ascultat cu gura plină:

Ah, minunat, dragilor! Excelent! Mulțumim Monei pentru ziua aceasta minunată și vă așteptăm cu drag să vă înfruptați din bunătățile pregătite de ea. De vorbit nu cred că vom putea pentru că vom sta toți cu gurile pline, alternând între burgeri și plăcinte cu brânză. Eu deja am antrenament, așa că vă las un ușor avantaj, vreo oră două, cât o să fiu la tejgheaua de la prăvălie… Haideți, fraților! Dați năvală și poftă mareeee!

Anunțuri

16 Responses to Guest-Star Day: Mona Ardeleanu

  1. […] tanti Jeni. De cafeaua şi taclalele subînţelese nu vă mai povestesc! Ce a ieşit, puteţi vedea aici. […]

  2. Georgiana spune:

    Felicitari, Monique! Acu’ am terminat trebile si vin direct la cantina!! Portie dubla pentru mine, da???

  3. Mona spune:

    Georgiana, cu drag. Uite ţi-am lăsat în cuptor doi burger-i la cald, iar plăcinta e sub ştergar. 🙂

  4. Miju spune:

    eu stau la rand pentru versiunea picanta, stropita cu guinness. s-uite-asa am mai tras o gaura la curea, iihaaaa!!!

    ps: imi place tare mult simplitatea placintei cu branza, merita incercat(pana imi iau ulei de palmier, merge si unt, nu-i asa?)

  5. silavaracald spune:

    Măi, tu numai fete faine aduci aici! Nu-i de mirare că uneori nici nu mai contează gustul mâncării. Oricum, nu e cazul Monicăi, care e o bucătăreasă excelentă. Felicitări! Ei, nu ție, că iar ai ras aproape tot din cratiță până să ajung eu aici!

  6. […] de buna ei prietenă Mona Ardeleanu ( și a noastră, doar știți asta) a lansat de ceva vreme proiectul BLOGOSPHERA, care a devenit în timp foarte scurt un veritabil […]

  7. […] şi astfel, am descoperit un om cu o sensibilitate uriaşă, cu suflet bun şi generos. Întâi m-a invitat el la cantină, să gătesc pentru oaspeţii lui Tanti Jeni şi ai Mirunei, apoi Alina a fost şi […]

  8. […] şi astfel, am descoperit un om cu o sensibilitate uriaşă, cu suflet bun şi generos. Întâi m-a invitat el la cantină, să gătesc pentru oaspeţii lui Tanti Jeni şi ai Mirunei, apoi Alina a fost şi […]

  9. […] Bădică, Iulia Mihai, Matilda,  Siriuss Sebra, Nuami Dinescu,  Bogdana Pascal, Monica Ramirez, Mona Ardeleanu, Anastassia, Laura Sava, Irina Băcăoanu, Cristian Gheorghe, Doru Șerban, Delia Grigoroiu, […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: