Na, că Doamna Iarnă s-a gândit să treacă și pe la noi. Era și cazul. Însă nu știu de ce a ales tocmai ziua asta de 1 Decembrie, ziua națională a românilor de pretutindeni, când ar fi trebuit să fie frumos afară și să ne ocupăm cu diverse activități outdoor precum, de exemplu, grătarele. Acuuu, nu că aș fi nostalgic după sărbătoarea aia veche de 23 august, când era cald și frumos afară, însă chiar sunt curios: chiar nu a avut loc nici un eveniment mai de seamă în istoria noastră milenară, încât să sărbătorim și noi Ziua României pe căldură și cer senin? Hm… Ar trebui să studiez asta prin analele de istorie. Dar nu acu, că avem alte trebi.
Venind dimineața devreme la Cantină, am observat, din nou, că în fața gerului și al înghețului, toți posesorii de mașini sunt egali. Păi, indiferent că ai Dacie, Lăstun, Bemveu, Merțan sau Gipan, tot dai la racletă să cureți gheața de pe parbriz. Aoleuuu și stați să vedeți că încă n-a apărut poleiul! Atunci să vezi egalitate între șoferi! În fine.
Deși știm că nu este singura pe ziua de azi care gătește această delicatesă, tanti Jeni s-a gândit, ca în cinstea Zilei Naționale să scoată din beci cazanul acela mare de tot care seamănă a turn de termocentrală și să ne prepare în el o delicioasă fasole cu ciolan. Ciolan afumat desigur!
Păi la un kilogram de fasole uscată albă, dumneaei mai folosește doi morcovi mari și frumoși, două cepe mari și frumoase și ele, o jumătate de căpățână de țelină, o rădăcină de pătrunjel, un ardei gras, două linguri de pastă de tomate, o lingură de cimbru pisat, vreo cinci litri de apă și, actorul principal, ciolanul afumat, cam de vreun kil jumătate, așa.
Acu știți povestea cu fasolea. Trebuie lăsată la înmuiat de seară, apoi trebuie opărită de vreo trei ori, scursă apa și apoi de abia se pune la fiert, în apă rece, împreună cu drăguțul de ciolan, să se cunoască mai bine. În urma relației înfiripate între ciolan și fasole, în timpul fierberii, se formează o spumă pe care tanti Jeni o ia cu grijă de fiecare dată. După un timp, dumneaei încearcă fasolea, să vadă dacă s-a fiert un pic, captând cu polonicul câteva boabe și suflând în ele. Dacă boabele se decojesc, atunci e momentul să între în scenă zarzavaturile, care se pun la fiert întregi. Se lasă totul la bolborosit, până când carnea de pe ciolan se desprinde, iar boabele de fasole devin moi. Tanti Jeni scoate osul de la ciolan din fiertură, precum și zarzavaturile întregi și adaugă pasta de tomate și cimbrul. În timp ce amestecă ușor pentru a se dizolva pasta de tomate, tanti Jeni adaugă sare, așa după gust. Eiii, dragilor, fasolea cu ciolan este gata și miroase îmmmmbătător de frumos! Fiecare porțion se servește în castron, împreună cu o delicioasă salată de ceapă roșie sau cu niște murături buuune de tot. Mmmmm, un deliciu!
Miruna a pregătit special pentru ziua de azi un extraordinar cozonac cu nucă. Aluatul se face din 500 de grame de făină, 100 de grame de unt, 250 mililitri de smântână, un plic de zahăr vanilat, coajă rasă de la o lămâie și de la o portocală, opt gălbenușuri de ou, 100 de grame de zahăr, 40 de grame de drojdie. Umplutura de cozonac se face din opt albușuri de ou, 300 de grame de nuci, 300 de grame de zahăr și 20 de mililitri de rom. Miruna se apucă de făcut mai întâi aluatul: freacă într-un castron drojdia cu zahărul până la lichefiere după care adaugă untul moale, smântâna, gălbenușurile, sarea, cojile rase și apoi făina. Se amestecă totul cu lingura,apoi Miruna, cu mânuțele ei delicate frământă aluatul vreo 10 minute, apoi îl lasă să crească vreo jumătate de oră la cald, până își dublează volumul. Între timp, Mirunica prepară umplutura: bate albușurile spumă, adaugă zahărul tos și romul și bate spuma până se întărește din nou. Se adaugă nuca măcinată și se amestecă cu telul de jos în sus până se încorporează particulele de nucă în albuș. Trecem acum la fuziunea dintre aluat și umplutură. Jumătate din aluat se pune pe o foaie de nylon presărată cu puțină făină, i se dă o formă dreptunghică cu mâna, apoi se întinde în foaie subțire de vreo doi milimetri grosime. Specialiștii recomandă ca dreptunghiul de aluat întins astfel să aibă o latură de 60 cm și una de 35 cm, astfel încât să încapă în forma de copt. A naibii standardizarea asta globală, domnule! Acum, se ia jumătate din cantitatea de umplutură și se pune peste aluatul dreptunghic întins, nivelându-se cu un cuțit, pe toată suprafața. Foaia se taie pe jumătate, pe latura acea lungă, apoi se rulează fiecare jumătate de la tăietură spre margine, obținându-se astfel doi cozonaci și se pune fiecare în câte o formă din oțel inoxidabil ( 35cm/6cm) unse în prealabil cu margarină sau, cui nu-i place margarina, altceva asemănător. Se lasă să crească în forme vreo zece minute apoi se ung cu ou și se bagă la cuptor. Miruna, fiind mai artistă ea de felul ei, mai pune niște miez de nucă deasupra cozonacilor, din loc în loc, așa ca niște nasturi la un palton. Cuptorul trebuie să fie bine încălzit, la foc mijlociu, cam cu 30 de minute înainte. Se pun formele în cuptor și se coc vreo oră, la foc mijlociu. Se repetă operațiunea cu celelalte jumătăți de cantitate de aluat și umplutură rămase. Cozonacul este foarte aromat, bun și pufos… Miroase excelent!
Dragilor, pentru că veniți înfrigurați azi la Cantină, v-am pregătit niște pălincuță și vinișor fiert, așa ca să meargă mai bine fasolica aia cu ciolan. Vă așteptăm cu drag și cu bucatele pregătite să sărbătorim ziua noastră națională. Hai dați năvală și poftă mareeee! La Mulți Ani, Românie! Să ne trăiești că bună, rea, ești a noastră, ce să facem acu!
Publicat de cristiangheorghe 
Cantina Socială 