Guest-Star Day: Irina Băcăoanu

Dragele mele, dragi mei, ta-na-na-na-na, a venit ziua de joi, deci la Cantina Socială este Guest-Star Day! S-o prezentăm așadar pe invitata noastră de astăzi care esteeee… esteee.. Irinaaaa Băcăoanuuuu! Iat-o pe Irina întrând degrabă în incinta Cantinei Sociale, însoțită de tanti Jeni și Miruna, în aplauzele și uralele voastre, pe care le merită pe deplin!

Să știți că Irina trăiește în Bacău și pe lângă faptul că scrie cu talent pe BLOGUL ei, este o adevărată pasionată a peștelui, pe care nu numai că îl gătește magistral dar îl și pescuiește cu pricepere și răbdare. Să vedem însă cum se prezintă invitata noastră de azi vizitatorilor Cantinei Sociale:

Sunt psiholog și bloggeriță. Citesc, merg pe jos, am renunțat de 10 ani la mașină definitiv, în favoarea mersului pe jos. Îmi place să fac mișcare, de aceea printre activitățile mele, merg și la tae-bo. Îi iubesc pe Tutea, Cioran, Noica, Goma și ascult mereu postul de radio România Cultural, precum și teatru radiofonic. Sunt un om permanent agitat, de aceea mi se potrivesc perfect balta și pescuitul.

O doamnă rafinată, invitata noastră de azi, iubitoare de clasici. Sunt convins că și în bucătărie este la fel, dar despre asta vom afla mai multe în urma mini-interviului cu tanti Jeni. Haideți să le ascultăm, că tocmai s-au așezat amândouă la o cafeluță, în bucătăria Cantinei:

T.J.: De unde ai învățat să gătești?

Irina: De la soacră-mea. Ea a trăit în Ardeal și-mi place mai mult mâncarea ei decât ce făcea maică-mea, moldoveancă neaoșă. Soacră-mea face niște supe și sarmale de dimensiuni astronomice, absolut delicioase. Maică-mea făcea mâncare cu zarzavaturi din grădină și în grădină aveam numai varză. Așa că am halit la varză, pentru trei generații.

T.J.: Dar pescuitul cine te-a învățat?

Irina: Pescuitul l-am deprins de la soțul meu, cu care mă cunosc de când aveam 15 ani.

T.J.: Te-ar tenta pescuitul oceanic? Ai încercat?

Irina: Oh, da! Am fost să văd cum e la Howth, in Irlanda. Am văzut cum prind pescarii scoțieni și irlandezi macrou, hering și ton. Interesant, dar sunt secretoși, ăsta e jobul lor din tată în fiu și nu dau „ponturile”. Sunt oameni aspriți de vântul mării, din asta trăiesc. Copiii lor nu se duc la școală, de mici îs luați cu bărcile și duși în larg, să deslușească tainele pescuitului.

T.J.: Bătrânul Santiago din ”Bătrânul și marea” de Hemingway sau căpitanul Ahab din ”Moby dick” de Melville?

Irina: Cu siguranță Santiago, dar și Iona, din piesa lui Marin Sorescu, pentru că amândoi stau lângă apă și nu se satură de asta. Căpitanul Ahab nu m-a impresionat prea tare, era prea înverșunat.

T.J.: Dacă tot îți plac peștii, ai acvariu?

Irina: Nu, mi-ar fi milă de captivitatea lor, adică de modul lor de viață captivă. Știu că mulți țin, dar eu n-aș putea. Uite, am un cățel și n-a stat în lesă niciodată, de la 3 luni merge în urma mea. E liber, că așa am trăit și eu, spirit liber.

Băi, fraților, de la atâta discuți de pește și pescuit mi s-a făcut o foame de-mi vine să încing grătarul și să arunc pe el niște șalău sau păstrăv… Dar de unde, că nu avem! Ah, stați așa că Irina tocmai și-a pus șorțul de bucătărie și se va apuca degrabă de gătit ceva. Cum ce, pește, evident! S-o ascultăm:

”Pentru felul principal, am fost la pescuit și am adus niște clean. Să vă explic cum am făcut:

Nu știu alții cum sunt, dar eu mă încarc întotdeauna cu nada speciala când pescuiesc pe Siret: larve si viermuşi. Îmi iau şuba anti-vânt și sar în mașină cu tot calabalâcul. Ajunsă pe malul Siretului, așez tabăra și fixez lansetele. Parcă și văd cleanul și scobarul zbătându-se-n cârlig. Vremea ține cu mine, vântul adie ușor, iar de după nori, soarele mai răsare din când în când….e perfect cadrul asta pentru pescuit.

Se vede treaba că am avut noroc. În câteva ore, am scos ceva clean și câțiva scobari. Mi-ajunge pe azi. O întind spre Cantină cu gândul la saramura de clean cu mămăliguță.

Ajunsă aici, mă proptesc în bucătărie cu cuțitul în mână ca Jack Spintecătorul și eviscerez, curăț de solzi și spăl peștele. Îl crestez câte puțin pe spate și pun din belșug cimbru, mentă, usturoi, felii de ceapă și ardei. Stropesc cu vin alb primit „șpagă” de pe undeva din zona Luncanilor.

Pe aragaz, o crăticioară e pe jumătate plină cu apă. Când fierbe, îi torn o lingură de sare grunjoasă, ardei iuți roșii, pătrunjel verde și-o roșie coaptă decojită. Pentru aspect adaug acolo câteva picături de ulei de măsline.

Cleanul, cu carnea lui albă și fragedă nu necesită coacere îndelungată. Îl scot la timp, înainte să se lipească (tipic mie). Mămăliga e gata, aburește.

Pun peștele în vasul de Yena, arunc saramura peste el, acopăr cu  o farfurie numai cât să-și ia peștele iuțeala și….mă uit cu drag către bidonul cu vin alb. Ar merge și el pe lângă saramura de clean, că doar este o vorba: „la carne alba, vin alb”. Eu mă conformez proverbului și nu mă dau în lături in a-l soarbe.

Să știți că, acum că a venit înghețul, frigul, gerul, o să mergem la copcă pe Bistrița, experiență pe care oricine doritor de clipe pline de adrenalina, ar trebui s-o încerce.”

Aiii, ce saramură bunăăăă! Fraților, e ceva de vis, deja îmi ling degetele, că am halit deja o porție, nu am mai rezistat! Miam-miammmm…. Dar hai să vedem ce desert ne va pregăti Irina, că deja nu mai pot de poftă:

”Păi dacă tot e post, pentru desert fac ponci (cartofi). Pentru asta am nevoie de: un kilogram de biscuiti, 400 de grame de nuci măcinate, două linguri de cacao, un pic de rom, apă cu miere și praf de lapte de soia. Le amestec pe toate cu mixerul și obțin o pastă consistentă. Le fac bulete cu mâna umedă, să nu se lipească și le dau apoi prin nucă de cocos. La mijloc pun o alună sau vișine din congelator.”

Ahhh, un desert simplu și delicios! Deja am exersat așa de mult încât am prins îndemânare și pot să mănânc câte trei bulete din astea deodată! Încercați și voi, poate stabiliți un nou record!

Până una, alta, să vedem ce piese muzicale ne propune invitata noastră, pentru a completa de minune ziua asta minunată:

Excelent, fraților, excelent! Mulțumim din suflet Irinei pentru ziua aceasta grozavă și bucatele delicioase! Să știți că avem vin alb din belșug pentru saramură, așa că nu vă sfiiți să mai cereți! Merge de minune pe vremea asta friguroasă! Deci, ce mai așteptați? Hai, dați năvală și poftă mareeee!