Sufleu de pește cu cartofi. Mascotă de cioco

ACUM APROAPE TREI LUNI…

Agentul – șef Tricks era destul de speriat. Se afla pentru prima oară în biroul Baronului ceea ce însemna că situația era destul de gravă. Stătea nemișcat, în picioare, la o distanță apreciabilă de masa de lemn masiv la care Baronul cel gras ședea citind foarte atent raportul stufos al ultimei misiuni de capturare
al Marelui Rețetar din Cantina Socială. Misiunea, concepută tactic și condusă de însuși Agentul-Șef Tricks eșuase lamentabil. Pe măsură ce parcurgea rândurile scrise mărunt ale raportului, Baronul se încrunta și își strângea nervos buzele. „Ahhh, gândea cu ciudă Tricks, acum a ajuns la partea cu motanul acela nesuferit.. Cine naiba mi l-a scos în cale? Motan care halește cartofi prăjiți… Cine a mai pomenit??!?!” Baronul tocmai termina de citit și ultima pagină din raport. Lăsă foile pe masă și se apucă să aplaude rar și sarcastic: ” Bravo, Agent-șef Tricks! Bravo! Trei agenți pierduți într-o noapte, transformați în șoricei și haliți de un motan! Felicitări! Sunt curios ce va urma data viitoare!” Tricks tremura vizibil. Știa că Baronul este imprevizibil atunci când primește vești proaste și se aștepta la ce e mai rău. „Poate nu-ți dai seama de ridicolul situației, domnule Agent-Șef Tricks!, continuă Baronul, privindu-l de sub sprâncenele stufoase și încruntate pe interlocutorul său alb ca varga, Marele Rețetar se află într-o amărâtă de Cantină Socială! Nu într-o Bancă, bunker sau fortăreață! Mai mult decât atât, în Cantina aia nu se află nici un regiment de soldați, mercenari sau luptători ninja, ci o bucătăreasă, o copilă, un trândav, un câine și o pisică! Iar voi, agenții mei super-antrenați cu echipamentele cele mai sofisticate de urmărire și de acțiune nu sunteți în stare să-mi aduceți râvnitul Rețetar! Cum explici asta, domnule Agent-Șef Tricks?” Tricks își drese glasul și începu curajos: ” Domnule Baron, raportez, misiunea a fost concepută minuțios și simulată de mai multe ori la noi în campusul de antrenament, dar… știți… motanul acela pesemne era vrăjit, altfel nu-mi explic…”. Baronul se ridică brusc de la masă și începu să se plimbe preocupat cu pași apăsați de-a lungul camerei… ” Nu ai nici o scuză, Tricks! Nici una! Vreau să pun mâna pe Rețetarul acela de ani de zile! Predecesorii mei l-au căutat timp de secole! Acum, că știu unde se află, nu voi precupeți nici un efort să îl obțin, înțelegi? Nici unul! Iar dumneata, cu incompetența dumitale nu poți să treci de un motan! Un motan, la naiba!” Ultimele cuvinte ale Baronului erau urlate de-a binelea, ceea ce îl făcea pe Tricks să tremure și mai tare. „Ce sugerezi, domnule Agent-Șef pentru următoarea misiune? Ai? ” îl întrebă Baronul apropiindu-se de el. Tricks căuta repede o soluție și bâiguia aproape neinteligibil: Gră-grăsimea voastră, ăăăă, Înălțimea voastră, eu, eu…..zic…..săăă….ăăăăă…” Baronul făcu un gest de lehamite: „eee, lasă, taci! Mă gândesc eu la toate, că dacă stau în baza voastră…” Se apropie de fereastră privind traficul infernal de afară. De acolo, din biroul lui aflat la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din oraș, oamenii și mașinile păreau mărunți, ca o mulțime de furnici agitate. Nimeni și nimic nu trebuia să stea în calea capturări Marelui Rețetar. Nimeni și nimic. ” Activați Golemul!” hotărâ brusc Baronul, e singura soluție să pun mâna pe Rețetar!” Tricks căscă ochii, uimit și speriat deopotrivă: „Go… Golemul? Sunteți sigur? Dar… nu a mai fost activat de secole! Și ultima oară, istoricii noștri spun că…” „Știu ce spun istoricii și știu și ce s-a întâmplat ultima oară când a fost activat Golemul! „, îl întrerupse Baronul. ” Veți avea grijă ca de data aceasta, situația să fie sub control… Îi veți inhiba niște funcții, acolo, vedeți voi care și totul va fi în regulă. Voi transmite chiar acum ordinul către laborator, să înceapă de îndată activarea Golemului. Cât crezi că va dura asta, Tricks?” Agentul-Șef căzu pe gânduri, calculând în minte: ” Probabil câteva săptămâni… vreo două-trei luni… Trebuie testat, Înălțimea Voastră! Să nu ne scape cumva de sub control! Ar provoca un haos de nedescris! Pagube imense și…” Baronul îl întrerupse cu un gest scurt: „Ajunge! Știi ce ai de făcut. De data asta nu accept nici o scuză în caz de eșec. Nici una! Ești liber, domnule Agent Șef!” Tricks făcu o plecăciune scurtă și se retrase în grabă din fața Baronului, răsuflând ușurat. „La naiba, gândi el, dacă nici cu Golemul nu reușim să capturăm Rețetarul de la Cantina Socială, atunci nu vom reuși niciodată!”

AZI

Ufff! Fac eu ce fac și lipsesc de la Cantină zile în șir… Nu știu cum se face, zău, dar mereu apare câte ceva care mă împiedică să vin zi de zi acolo și să mă ocup de prăvălie, de curățenia prin curte, păzitul Marelui Rețetar sau de degustatul bunătăților pregătite de tanti Jeni și Miruna și al vinului din pivniță. Dar să știți că, printre altele, am făcut și lucruri bune cât am lipsit! De exemplu sâmbătă, m-a trimis tanti Jeni să particip la Talciocul Urban de Sărbători, organizat, ca de obicei, la Verde Cafe, unde am întâlnit oameni dragi. Domnu Dedi ne-a făcut și niște poze pe care le puteți admira AICI. Iar aseară am fost să donez niște cărți pentru copii la Starbucks Cafe, acțiune despre care am aflat de la buna noastră prietenă, Simona Tache. Să știți că merită să faceți și voi un drum până la cel mai apropiat Starbucks pentru chestia asta. Cărțile donate de voi vor fi colectate și oferite apoi organizațiilor SOS Satele Copiilor şi Civika, cu scopul de a crește șansa la educație a celor mici. Așa că nu pregetați să faceți o bucurie copiilor cu ocazia Sărbătorilor care se apropie.

Eiiiiii.. dar până una alta, mi-am luat inima în dinți și dis de dimineață mi-am făcut drum la Cantină, că mă apucase atât dorul de tanti Jeni și Miruna cât și o foame de nedescris. Credeți-mă, combinația asta, dor și foame, este absolut devastatoare. În curtea Cantinei , acoperită de brumă, era liniște deplină. Cățelul Dowgird era plecat la plimbarea de dimineață cu dulcea Miruna, iar motanul Stanislas își găsise un culcuș călduros, undeva prin Cantină, probabil pe lângă peretele încălzit de cuptorul li tanti Jeni, care tocmai era în exercițiul funcțiunii. Și cuptorul și tanti Jeni erau în exercițiul de care vă ziceam și să știți că bucătăria era plină de arome delicioase. Păi cum altfel, că tanti Jeni azi ne va răsfăța cu un delicios sufleu de pește cu cartofi. Mmmmm…. Parcă-mi imaginez savoarea sufleului ăstuia… dar mai bine hai să vedem cum procedează dumneaei la manufacturarea lui:

Tanti Jeni are pregătite pe masa de lucru următoarele: șase bucăți de file de pește, trei morcovi mijlocii, zece cartofi mijlocii, două cepe mijlocii, 250 de mililitri de smântână, 150 de grame de cașcaval ras, 400 de grame de spanac congelat, unt pentru uns, două-trei linguri de pătrunjel tocat, suc de la o lămâie, și pentru gust, aromă și savoare, o bucată de pește afumat. Tanti Jeni spală fileurile de peștele proaspăt și le usucă cu un prosop de bucătărie, apoi toacă ceapa mărunt și o prăjește la foc mic, împreună cu morcovii tăiați rondele și puțină apă până când morcovii sunt moi, după care, adaugă smântâna și amestecă totul bine. La final, pune cașcavalul ras și mai lasă totul pe foc câteva minute, să se îngroașe sosul. După ce adaugă pătrunjelul, sărează și piperează, stinge focul. Spanacul se spală foarte bine, se opărește, după care se scurge și se toacă. Separat, tanti Jeni fierbe cartofii curățați și tăiați, ca pentru puree de cartofi și îi zdrobește apoi cu furculița (nu chiar așa de fin ca pentru puree), sărându-i după gust. Ei, fraților acum vine partea de asamblare:după ce unge o formă termorezistentă cu unt, tanti Jeni așează acolo fileurile de pește și le stropește cu suc de lămâie. Apoi repartizează uniform spanacul peste pește, pune sosul de smântână și la final cartofii. Pentru ca sufleul să poată respira în timpul coacerii, tanti Jeni face niște găurele cu furculița prin stratul de deasupra. După ce preîncălzește cuptorul la 190 grade Celsius, vasul cu sufleu se pune la copt vreo 30-40 de minute, pe raftul de jos. Pentru a se coace mai bine, pentru primele 20 de minute tanti Jeni pune o folie de aluminiu deasupra vasului, pe care o dă jos apoi pentru a se rumeni frumos crusta. Și pentru că vorbim de crustă rumenită frumos, să știți că tanti Jeni a presărat deasupra niște cașcaval ras. O minunăție, dragilor, o minunăție! Sufleul se servește fierbinte, așa că hai grăbiți-vă!

Eeeeeei, dar ia să vedem noi ce ne pregătește dulcea Miruna pentru desert. Ah, ceva nemaipomenit! Mascotăăăăă! Cuuuu ciocolatăăăăăăă! Yupiiiiiii! Bun de tot!!! Ia fiți atenți cum prepară Miruna bunătatea asta monumentală:

Crema cea delicioasă se face din: 250 de grame de ciocolată menaj, 100 de grame de unt și patru ouă, iar pentru montat, Miruna va folosi cam 30 de bucăți de pișcoturi de șampanie. Din rastelul de vase, prințesa dulciurilor alege o formă rotundă cu diametrul de 18-20 cm destul de adâncă. Pentru început, Miruna topește ciocolata la bain-marie, adăugând apoi untul făcut bucățele, gălbenușurile de la ouă și la final albușurile bătute spumă, amestecând încontinuu până la omogenizare. Forma rotundă se unge cu unt și așează pe fundul ei pișcoturile, ca un capac plan, așa. După aceea toarnă crema în formă și pune totul la frigider pentru 2-3 ore, să se întărească. După ce mascota este gata, se răstoarnă din formă și este gata de servit! Ahhh, ce buuună eeeee! Cred că mă duc să cumpăr toate pișcoturile din zonă și să o rog pe Miruna să mai facă vreo câteva sute de mascote d-astea! Ia ziceți, ne ajung?

Ei, fraților, cam asta e pentru azi. Sufleul e fierbinte, mascota proaspăt scoasă din frigider, vinișorul alb tocmai scos din pivniță… Totul este pregătit! Eu mai văd ce mai m de făcut p-aici, mai stau pe la prăvălie și mai arunc un ochi să văd dacă Rețetarul acela e la locul lui. Agenții ăia care vor să-l răpească văd că nu mai dau nici un semn de viață, dar totuși trebuie să fim vigilenți! Hai, fraților, ce mai așteptați? Dați năvală și poftă mareeeee!

Anunțuri

3 Responses to Sufleu de pește cu cartofi. Mascotă de cioco

  1. […] Sufleu de pește cu cartofi. Mascotă de cioco Wed Dec 15, 2010 12:16 pm ACUM APROAPE TREI LUNI… Agentul – șef Tricks era destul de speriat. Se afla pentru prima oară în biroul Baronului ceea ce însemna că situația era destul de gravă. Stătea nemișcat, în picioare, la o distanță apreciabilă de masa de lemn masiv la care Baronul cel gras ședea citind foarte atent raportul stufos al ultimei […] […]

  2. Zana Eficientei spune:

    noroc ca ai bagat mascota aia la final, sa imi mai treaca spaima de Golem. 🙂 poate cu ocazia asta, imi trece si durere de spinare – ai idee, o fi buna ciocolata in loc de Diclofenac? ca fosforu’ din peste o sa ma ajute sigur la sistemu’ extrem de nervos 🙂

  3. cristiangheorghe spune:

    @zâna: da, e bună ciocolata ca medicament, dar nu pe post de unguent, ci administrată oral. Când o să vină și prietena noastră ”silavaracald” o să o rugăm să ne dea o rețetă. Compensată, desigur! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: