Guest-Star Day: Doru Șerban

Brrrrrr…. S-a lăsat gerul fraților! Dar nu-i bai! Aici la Cantină e cald și bine, mai ales că azi e joi și avem un invitat cu totul și cu totul special: corporatist de profesie și bucătar din vocație și pasiune. Doamnelooorrrrrr și domniloooorrrrr: invitatul nostru de astăzi la Guest-Star day esteeeee Doruuuuuu Șeeeeerbaaaaaannn! Doru intră plin de voioșie în incinta Cantinei Sociale, în aplauzele și uralele mulțimii, alături de tanti Jeni și Miruna.

Cum vă spuneam, Doru este o persoană cu totul și cu totul specială. Păi, spuneți-mi și mie: ați mai auzit pe cineva să organizeze în secret propria nuntă, iar soția să afle doar cu o seară înainte de acest eveniment? Ei, nunta asta a avut loc după aproape doi ani de la cununia lor civilă și a tot fost amânată din diverse motive: ” Și uite așa am ratat și momentul pregătirii cu adevărat a unei nunți dorite și am rămas în urmă cu momentul ăsta drăguț. Eu, intruchiparea rațiunii în familie, am tot spus că nu e momentul să facem o nuntă, că nu avem bani, că nu una, că nu alta. Și așa a trecut un an și ceva de la cununie și timpul trecea în continuare și eu nu vedeam cum să fac să îmi spăl păcatul de a fi amânat un moment atât de dorit. Pe de altă parte, cu un buget mic nu prea știam cum să fac, pentru că, dacă ajungeam să facem o nunta, să o și țină minte toată viața. În concluzie, toate aceste lucruri mi-au dat ideea de NUNTĂ SURPRIZĂ, atât de surpriză încât ea va fi aflat în seara de dinaintea marelui (sau după caz micului) eveniment.”, povestește Doru pe BLOGUL dedicat special acestui eveniment. Merită citit, de la un cap la altul!

Împreună cu soția sa, Oana, Doru mai păstorește un blog dedicat tablourilor bunicii: Autorii blogului sunt atât eu cât și soția mea Oana, iar el este un omagiu plin de căldură adus unei persoane foarte dragi, bunica Oanei, autoarea tablourilor. Bunica are 77 de ani și pictează de vreo 50, a fost învățătoare și a pictat de plăcere pentru ea, elevi, rude și colegii de serviciu, pe care îi mituia cu tablouri să facă în locul ei munca mai mult sau mai puțin comunistă. Toate astea fără să vândă un tablou, iar eu am vrut sa fac un nume din pasiunea asta. Măcar atât să facem și noi pentru o persoană care nu vrea altceva decât recunoașterea artistică, cea materiala ducându-se la unicii nepoți, respectiv la noi. Tablourile bunicii au avut un succes fantastic atât în forma clasica dar și în forma de magneți de frigider, așa cum mai nou îi luăm după noi atât cât putem de des.”

Și pentru a completa mai bine imaginea invitatului nostru de azi, puteți afla de AICI, ce anume a gătit Doru Șerban în numărul din noimbrie a revistei GoodFood.

Dar să vedem cum se prezintă Doru vizitatorilor Cantinei Sociale: ”Mă numesc Doru Șerban și sunt una dintre cele mai aeriene persoane din univers, parte din fire, parte a zodiei glamouroase din care fac parte, respectiv vărsător.

Iar pentru ca a fi aerian înseamnă să fii cu capul în  nori în majoritatea timpului, așa am ajuns să văd de la distanță ce fac unii în bucătărie și mi-a plăcut.

Norocul meu este că nu am fost preocupat și în copilărie de așa ceva (cel puțin nu într-o măsură prea mare) și că nu m-am dus pe un teren minat de atunci.

Am învățat să gătesc naiv și fără pic de artă atunci când am devenit holtei și am simțit nevoia să impresionez prin ceva, dacă Johnny  Bravo nu eram și nici nu deveneam vedetă peste noapte, așa că am învățat să mă joc cu câteva salate de fructe și câteva tipuri de omlete. Mai târziu am ajuns să întâlnesc un mare specialist în domeniul culinar, Jamie Oliver, care și-a cerut scuze că nu poate veni personal la întâlnirile de protocol și care de fiecare data îmi trimitea ca scuză câte o carte de-ale lui (de cele mai multe ori prin iubita mea –pe atunci nefiind încă soție- sub pretextul că e cadou de Crăciun or somethin’), dar a fost ok pentru că așa am dat la o parte vălul mediocrității și am început să nu mai amestec la întâmplare ci să urmez pași, vitali zic eu, în înțelegerea fenomenului culinar indiferent de nivelul la care te afli.

Apoi a venit momentul căsătoriei, când toată ecuația a evoluat în ceva mai complex.

Jamie a fost pentru mine baza și vechiul testament totodată până când, nu demult, criza financiara m-a aruncat pe canapea la orele prânzului sub forma de șomer modern (așa zisul between jobs), iar păgânul din mine a pus mana pe un  exemplar din noul testament – French Cuisine, al cărui prooroc era pe vremea aceea nimeni alta decât Laura Calder, o canadiancă difuzată pe Euforia și care mi-a arătat lumina. Drept multumire, încă mă chinui să îi pun o vorbă bună în publishing-ul românesc pentru a fi tradusă și publicată cum se cuvine și la  noi, mai ales că avem nevoie de așa ceva.

Acum, ”mama corporatiilor” m-a luat sub oblăduirea ei ”once again” și am ajuns să îmbin utilul cu plăcutul: sunt corporatist care gătește de plăcere.

Desigur că mi-ar plăcea să îmi deschid mâine dimineață un bistro cochet și să renunț la acest laț modern în care sunt și care a început să îmi placă, dar asta nu înseamnă că aș și face cel mai bun lucru daca aș avea mâine dimineața acei bani cu care să fac lucrul ăsta.

Eu încă fac greșeli de bază în bucătărie, iar la nivel profi asta ar însemna ca poimâine să dau faliment sau să mă închidă Sanepidul. Ei, dar ce stau eu acum să mă vaiet a mă lauda; hai să mă gândesc ce aș face eu pentru a mulțumi și a răsplăti Cantina Socială că m-a poftit la masa mare, iar lui tanti Jeni că e o gazdă primitoare și că va fi blândă cu mine și îmi va pune întrebări ușoare la care știu răspunsul de acasă și nu va trebui să sun un prieten.”

Ha, ha! Asta cu ”întrebările ușoare puse de tanti Jeni” e chiar bună! Cred că nu știe ce-l așteaptă… Dar hai să-i ascultăm, că iată, timpul mininterviului a sosit și tanti Jeni împreună cu Doru s-au așezat la obișnuita cafeluță:

T.J.: Ai petrecut ceva timp la Londra. Cum s-a înțeles calmul tău oltenesc cu calmul lor englezesc?

Doru: La Londra am petrecut frumos, însă prea puțin, dar am reușit să văd că londonezii nu sunt neapărat calmi, ci mai curând relaxati, asta fiind exact ceea ne trebuie și nouă. Eu  mi-am trăit jumătate din viața de până acum aici, în București și îmi doresc să redevin măcar relaxat și calm ca un oltean, dat fiind faptul că Bucureștiul ne consumă la maximum, indiferent de unde ne tragem.

T.J.: Din ce se compune prânzul unui corporatist?

Doru: Of, măi tanti Jeni, aici aș vrea să mint și să spun că e eco/bio/cool, dar nu pot pentru că sunt fairplay față de mine și trebuie să recunosc că există shaorme și krantzanele sau alte snack-uri incert-incorecte. Recunosc însă că am momente multe în care vin cu plăcinte cu mere/ spanac/ brânză de acasă făcute de cu seara, sau preferatele mele COLD MEAT SANDWICH, pe care le fac atunci când seara am friptură și a doua zi vreau să mă simt răsfățat la job reciclând sau regustând savoarea dată de un cuptor de casă.

T.J.: Ești pasionat de arta culinară dar ești și foarte priceput în a organiza surprize. Ce ai vrea să fii în viața viitoare: Andreea Marin sau Jamie Oliver?

Doru: Evident Jamie Oliver, dar în mare parte și pentru că prefer să fiu iubit de britanici și urât de americani, decât urât de Mihaela Rădulescu și luat înrâs de restul românilor.

T.J.:  Ce specialitate gătită de tine e preferata doamnei Oana?

Doru: Sunt trei lucruri pe același loc, pentru că nu se poate decide: ciorbă țărănească cu afumătură, plăcintă cu brânză și cu spanac și pastele făcute aici, pentru vizitatorii de Cantină.

T.J. : Care este mâncarea preferată a ta din copilărie?

Doru: Sunt două: la grădi aveam niște bucătărese grase și bătrâne, dar care făceau o supă cu tăiței de casă la care nu am reușit încă să replichez aroma sau mai bine zis mirosul, care mă lovește pe neașteptate când trec în fugă prin nu-știu-ce cartier duminică la prânz de vreau să le bat la uși oamenilor nevinovați să îmi notez rețeta pe un servețel.

Al doilea fel preferat este format din ouăle ochiuri făcute de bunica cu cârnați în untura de la garnita de carne (rog persoanele cu pregătire medicală să facă abstracție de pornografia colesterolului din context).

Ahhh, a tot vorbit de mâncare domnul Doru încât m-a cam apucat foamea… Hmmm, oare c ebunătăți va găti azi dumnealui? Iată că își pune șorțul și se înrreaptă spre masa de lucru:

”Felul meu principal în această întâlnire este unul inspirat din multe rețete dar poartă sigla mea 100%. El îmbină arome consacrate și culese de mine, apoi recreate sub forma actuală.

Fazoletti ai formagi noce e panceta, este o rețetă de paste cu brânzeturi și bacon crocant (pancetta).

Pastele mele preferate sunt cele făcute de mâna mea, însă cum am un handicap major, neavând o mașină de format paste, aleg să nu mă chinui și mă mulțumesc cu paste de calitate din magazin -Fazoletti, deoarece ador ideea de “batistuțe” de paste netăiate care în comerț se găsesc sub numele generic de paste de lasagna. Formagi deoarece nimic nu e mai savuros decât îmbinarea a doua brânzeturi maturate/ sau cu mucegai. Panceta pentru că un pic de crispy bacon nu strică niciodată în combinație cu cele de mai sus.

Am ajuns să fac această rețetă cu mult drag pentru soția mea atunci când ne retragem de la serviciu seara și trebuie să recuperăm după o zi în care nu mâncăm sănătos sau ce ne-am dori. În cele din urmă, ajung să o fac cu ochii închiși, dar am nevoie să fiu totuși atent la combinarea ingredientelor deoarece nu tot timpul am aceleași ingrediente și asta înseamnă că nu se comportă și îmbină la fel indiferent de toanele bugetului sau ale frigiderului.

Și acum să dăm drumul rețetei propriu zise:

Începem prin a face câteva (5-6) felii de crispy bacon sau de panceta  pe care ulterior le vom mărunți pe un tocător.

Cât așteptăm baconul să devină crispy, punem la fiert o oală cu 4 litri de ap, care, atunci când este gata să dea în primul clocot adăugăm o lingură de sare și aprox 250 grame de paste de lasagna (10 -12 foi), pe care le fierbem aproape al dente și le clătim repede în apă rece ca să oprim fierberea ( nu vă temeți că veți avea niște paste tari, pentru că ele se vor mai fierbe și la focul mic de cuptor ulterior)

Într-un castron mai adânc batem foarte bine 3 ouă medii cu foarte puțină sare, peste care adăugăm 50- 100 de mililitri de smântână lichidă (așa vă va rămâne un pic de sos cremos; atenție! merge și smântână clasică, pe care o folosesc și eu când nu am altceva, însă urăsc să văd smântâna clasică coagulată în rețeta finală chiar dacă gustul nu se perturbă) și 75 de grame de ”blue cheese” mărunțită în cubulețe.

Asamblarea se face într-un vas termorezistent cu capac, pe fundul căruia turnați o lingură de ulei de măsline, apoi așezați pe fundul vasului primele foi, presărați deasupra câteva cubulețe de crispy bacon, radeți parmezan, asezonați cu piper, cimbru și oregano și turnați câteva linguri din sosul creat mai devreme. Acoperiți totul cu un alt rând de paste și repetați în câteva rânduri până terminați compoziția. Deasupra presărați o mână de parmezan proaspăt ras și dați la cuptor circa 20 -30 minute la foc mic cu capac. Când este aproape gata, luați capacul pentru a permite pastelor să devină aurii și crispy la suprafață.

Aaaa! Era să uit de nuci, cei care sunteți alergici sau nu le apreciați prea tare (deși refuz sa cred ca nu ne tratam de un astfel de moft) nu le introduceți în rețetă, cât privește pe cei normali sau gurmanzi, prăjiți o mână bună de nuci frumoase la cuptor sau într-o tigaie și presărați nucile o data cu parmezanul, la fiecare strat din compoziție.

Sfaturi

–          vă recomand să nu prăjiți în tigaie baconul ci să îl coaceți la cuptor că tot încălzim cuptorul pentru paste, plus că vom câștiga timp până fierb pastele, iar la tigaie fumul și deranjul sunt așa de mari încât veți vrea să vă mutați pe parcursul gătitului trei etaje mai sus.

–          Nu schimbați mai mult de două ingrediente, pentru că rețeta ia cu totul o altă formă, rutinați-vă și apoi creați și implementați.

–          Pastele făcute în casă sunt mai savuroase dar sunt mai greu de lucrat proaspete la fiert, în fond cele cumpărate sunt ok dacă sunt de calitate.

–          Folosiți smântâna ”grand cucina” că este bună și se găsește în majoritatea supermarketurilor.”

Domnu Doru… nu am prea memorat eu cum se numesc Fazzoletti astea dar pe cuvânt că nu contează. Sunt absolut… absolut încântătoare! Mai ales că eu mă mor după paste, doar știți cu toții aspectul acesta. Buuuuunnn, dar eu am impresia că de abia la desert vine ”artileria grea”… Ia să-l ascultăm de invitatul nostru, să vedem ce ne va pregăti dumneaelui:

”Desertul meu preferat, cel puțin în această perioadă, este unul ”exquisite” și este simplu dar totodata ”mind blowing”: Pere fierte în vin, rețeta de bază este franțuzească, la care eu mi-am permis o aroganță de a adăuga unul dintre cele mai savuroase dar interzise ingrediente, dar despre asta… un pic mai târziu.

Perele fierte in vin au ceva special pentru că îmbină foarte puține ingrediente, dar în același timp, atunci când vei gusta, vei descoperi mai multe valente ale gustului.

Recomand ca acest desert să fie făcut pentru a fi servit în doi, deși e ideal pentru a fi păstrat chiar și o zi-două la rece și servit în rânduri repetate la prietenii care vor veni în vizită.

Începem prin a lua 4 pere foarte frumoase și sănătoase din varietatea ”jambon” pentru că rezistă bine la fiert și nu se fac piure, potrivite ca mărime, pe care le vom spăla și decoji cu grijă,  astfel încât să păstrăm codițele intacte. După curățare, cu un cuțit de decojit fructele sau un cuțit normal, scoatem mustățile si semințele perelor astfel încât să le protejăm aspectul.

Le așezăm în picioare într-o crăticioară destul de adâncă, dar nu foarte largă, astfel încât perele să stea în vin cât mai mult în timpul fierberii, presărăm peste pere 50 de grame de zahăr tos, apoi turnăm o sticlă de vin roșu de calitatea cea mai bună pe care ne-o permitem. Recomandarea mea este ca vinul să fie un demisec iar o podgorie bună și cinstită ar fi Stirbey sau Recas.

Punem și un baton de scorțișoară și lăsăm la fiert totul la un foc potrivit, fără capac, pentru a permite vinului să se evapore și mai întoarcem perele și pe cealaltă parte ca să ia contact cu vinul cât mai mult pe timpul fierberii.

Timpul de fierbere poate varia de fiecare dată în parte,  iar mie mi-a cam luat cam 30 -45 minute.

Momentul magic și ingredientul secret apar atunci când nivelul vinului a scăzut la sub un centimetru și a început deja să aibă un aspect ușor cremos: luați o jumătate de tabletă de ciocolată neagră din 95 % cacao, pe care o mărunțiți cât mai bine și o presărați în sos și lăsați încă vreo câteva minute să se reducă și să se îmbine aromele, apoi opriți focul și așezați totul pe farfuriile de servire. Dați totul la rece cel puțin jumătate de oră apoi decorați cu puțină frișcă și serviți împreună cu o șampanie rose.

Și aici am câteva sfaturi utile:

-nu fierbeți nici prea puțin vinul (că devine prea zeamă lungă) și nici prea puțin(pentru că se va arde si va avea un gust amar)

– luați o ciocolată cu cât mai multa cacao (peste 80 %) deoarece riscați să avem un gust denaturat de niște ingrediente chimice și mai mult să nu ne placă rețeta pentru că va avea prea mult zahăr, în plus asta este ciocolata recomandată și de medici ca fiind chiar benefică.

-asamblarea se face pe farfuria de servit direct de pe foc deoarece atunci va puteți juca cu sosul creat.

-puteți face un astfel de sos și fără să apelati la pere și să îl păstrați într-o sticlă la frigider pentru ca apoi să îl folosiți ca topping pentru o înghețată.”

Pere.. vin, ciocolată neagră… aoleuuuu! Păi cu ingredientele astea nu putea ieși de cât ceva super-excepțional! Mmmmm…. Știe cineva vreo livadă prin apropiere? Că vin și ciocolată avem din belșug!

Doru a venit astăzi la Cantină și cu niște poze:

”Vă prezint câteva fotografii, unele cu felurile pregătite astăzi aici, altele făcute în timpul shooting-ului pentru articolul din GoodFood, iar una de care sunt tare mândru: soția mea, cu mine și cu membrii trupei Massive Attack”:

Minunată galeria de poze, fraților! Acum să vedem ce dedicații muzicale ne-a pregătit Doru pentru a întregi această zi minunată:

 

 

Dragii mei, cam asta a fost pentru azi! Mulțumim din suflet lui Doru Șerban pentru ziua asta excelentă și pentru bucatele alese pregătite cu multă dăruire, iar pe voi fraților, vă invit să degustați aceste bunătăți și să vă bucurați de ziua această minunată! Uitați gerul de afară și veniți la Cantină, acolo unde atmosfera este întotdeauna caldă și primitoare! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!

Anunțuri

4 Responses to Guest-Star Day: Doru Șerban

  1. viatanomada spune:

    perele alea sunt o nebunie si cum sunt fan deserturi cred ca le voi pregati pentru prima ocazie speciala(nu pentru musafiri)

  2. matilda spune:

    Grozavă ideea cu perele ! Neapărat, neapărat, trebuie încercat!
    Despre paste… sunt fan al oricăror paste, iar ce prezintă astăzi invitatul cantinei este fooooarte apetisant.

  3. Georgiana spune:

    vreau pereeeee! Am fost plecata si le’am ratat 😦 Domnule Serban, imi mai faceti mie macar doua, asa de’o pofta? va roooog! 🙂

  4. […] Monica Ramirez, Mona Ardeleanu, Anastassia, Laura Sava, Irina Băcăoanu, Cristian Gheorghe, Doru Șerban, Delia Grigoroiu, Candice Luana Dragotă,  Alina Bălan, Chinezu, Simona Rădoi, Laurențiu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: