Guest-Star Day: Candice Luana Dragotă

Eiiii, dragiii mei, după ce am lipsit toată săptămâna ( vă zic eu altă dată de ce), iată că am venit fuguța la Cantină, că doar e joi și nu am vrut defel să pierd  ediția de azi a Guest-Star Day. Mai ales când știam că invitata noastră de azi este o persoană cu totul specială, așteptată nu numai de mine ci și de motanul Stanislas care toarce neîntrerupt de azi dimineață: Doamnelorrrr și domnillorrrr… aclamați-o pe… Candiiiiice Luanaaaa Dragotăăăă!

Ahh, Candice are un zâmbet irezistibil, dragilor și pășește acum alături de tanti Jeni și Miruna în incinta Cantinei. Invitata noastră dragă ne-a onorat azi cu prezența deși este foarte obosită: în cursul nopții una din pisicile ei a născut și Candice ne-a anunțat acum că atât proaspăta mămică felină cât și cei trei mici puișori mieunători sunt bine sănătoși. Felicitări și aplauze!

Dar mai bine să o lăsăm pe Candice să ne spună câteva cuvinte de prezentare:

Sunt născută în București (nu spunem anul :))) Am absolvit Școala Centrală (fosta Zoia Kosmodemianskaia) și mă plimbam prin Grădina Icoanei cu viitorul soț de mână, care îmi recita poezii din Prevert.

Am absolvit apoi Facultatea de Litere în cadrul Universității București. Am fost ani de zile profesor și am predat literatura română, literatura universală și teoria literaturii.

În prezent am o firmă de PR și Comunicare și sunt vicepreședintele clubului Felin Sofisticat .

Sunt  Candice în Împărăția Pisicilor și trăiesc într-o lume imaginară a sufletului meu. Tărâmurile ținuturilor mele sunt la mijloc între reperele normale de bine și rău, sus și jos, alb și negru. Zilnic, lumea mea se transformă : se dărâmă ziduri sau se înalță biserici și palate. Este un univers propriu, pe care eu mi-l imaginez perfect și egal cu sine însuși, ca într-o poveste…

Împărăția pisicilor este un tărâm imaginar,  unde reperele normale de spațiu și timp sunt modificate după bunul meu plac. Astfel, ne putem trezi cu zile de primăvară în cel mai teribil miez de iarnă, sau cu vifor în plină vară caniculară. Vremea este mai mult o stare de  spirit.

În tărâmul minunat al împărăției mele, toate sunt ideale, ușor realizabile și durabile. Când trec în lumea reală întâlnesc tot felul de oameni, mai buni sau mai răi, tot felul de situații ori primejdii. Încerc pe cât pot să nu mă abat de la drumul cel drept și să nu-mi calc peste principii. Prețuiesc mult viața, iubirea, poezia, călătoriile și prietenii. Cele mai mari calități ale omului de lângă mine sunt bunătatea și toleranța. Asta caut să găsesc cel mai mult la oamenii din jur și în special la prieteni. Mă mâhnesc răutatea (pe care nici n-o înțeleg), nerespectarea promisiunilor, infatuarea, snobismul și stâlcirea limbii române.

Nu-mi imaginez viața fără sufletul meu pereche și fără pisici. Visez la o fericire bucolică: să pot trăi vreodată într-un sătuc din Provence, într-o căsuță modestă din piatră, înconjurată de lanuri de rozmarin și lavandă… Cam atâtea despre mine.

Cât despre invitația lui Tanti Jeni trebuie să vă mărturisesc că am primit-o atât cu bucurie, cât și cu mare uimire. M-am întrebat mai întâi : de ce eu? Și vă spun sincer că am fost tentată la început să trișez și să inventez o poveste frumoasă despre mine, ca fiind mare amatoare de a-mi petrece timpul în bucătărie, însă nu este așa deloc. Recunosc. Sunt vinovată. Mă simt prinsă cu degetul în borcanul cu dulceață înainte de masa de prânz.

Ce să mă fac acum? Păi să încep cu adevărul gol-goluț: îmi place la nebunie să mănânc bucate alese, dar nu-mi place deloc a le înfăptui. Și cum la barza chioară îi face Dumnezeu cuib și eu posed una bucată soț care gătește foarte bine și din pasiune. Iar eu nu mă pot pune deloc în calea fericirii lui J)De altfel visul lui este să aibă un restaurant (deh, de preferat în Toscana sau Provence), însa cred că l-ar mulțumi și o cârciumioară modestă  pe malurile dâmbovițene.

Sau poate  Tanti Jeni o fi inaugurat vreo rubrică specială a gurmanzilor leneși J)? ”

Dragii mei, aș dori să completez prezentarea invitatei noastre de azi, prin faptul că ambele pasiuni ale ei, literatura și pisicile, au fost concretizate prin publicarea unei cărți minunate: ”Povestiri din grădina cu pisici”, carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor mici. Dar despre asta și despre alte amănunte culinare ale invitatei noastre, vom afla în cele ce urmează, pentru că iată, tanti Jeni și Candice s-au așezat la obișnuita cafeluță servită pe măsuța din bucătăria Cantinei:

T.J.: Ai reușit să-ți înveți pisicile să cânte celebrul arpegiu din ”Pisicile Aristocrate”?

Candice: Bineînțeles. Acum lucrăm la „Scara mâțelor” de Rossini.

T.J.: Pe cine ai paria în ring: Thomas O Maley din ”Pisicile Aristocrate” sau Jaune Tom din ”Parisul Vesel”?

Candice: As paria cu siguranta pe Thomas O’Mayley, fiindca pare mai smardoi si are si nume de irlandez.

T.J.: Ai scris o foarte frumoasă carte despre pisici. Cum ți-a venit ideea  și care din pisicile tale se regăsesc în poveste?

Candice: M-am gândit să scriu această carte care să dezvăluie universul hazliu al unor pisici năzdrăvane, care prin șotiile și poznele lor îi vor învăța pe cei mici cum să fie mai buni, mai înțelepți și mai responsabili.  Fiecare poveste se încheie cu o morală și încearcă să ofere niște modele de comportament. Cartea este în varianta bilingvă (româna și engleză) iar ilustrațiile în maniera ”vintage” poartă  cititorul direct în lumea fabuloasă a basmului. Să știi că eu cred în semne și premonitii. Întâlnirea mea cu pictorița Anca Sârbu a fost definitorie pentru cartea mea. Prin penelul ei, personajele cărții mele au prins contur, culoare și viață. Buna mea prietenă, Oana Stoica-Mujea a scris câteva cuvinte foarte frumoase despre cartea mea:  „Fascinată de lumea felinelor, Candice Luana Dragota aduce un suflu nou în literatura pentru copii. Povestirile din grădina cu pisici sunt amuzante, însă au și morală, astfel încât, micul cititor să poată face diferenta dintre Bine si Rău. Ilustrațiile sunt cu adevărat speciale și pun în valoare întâmplările. Dacă această carte ar fi apărut în oricare altă țară ar fi fost bestseller încă de la anunțarea ei pe piață. Dar eu am convingerea că într-o lume în care părinții nu mai au timp să-și audă copiii, cartea aceasta va veni ca o adevarată revelație„.

T.J.: Care e cel mai frumos nume de pisică pe care-l cunoști?

Candice: Numele unui motănel care locuiește Paris și pe care-l cheamă Bombardino of Candice’s Cats. (bombardino este numele unei băuturi care se bea la schi în Italia și este compusă din lichior de ouă amestecat cu cognac și cu un moț de frișcă deasupra)

T.J.: Cum crezi că ar putea arăta o cantină pentru pisici?

Candice: Un loc foarte confortabil cu canapele de pluș și perne de puf. Iar pisicile să mănânce numai somon, jambon, mușchi file și alte bunătăți pentru mustăți fine.

T.J.: Știu că ai călătorit mult. Care a fost cea mai bună mâncare pe care ai savurat-o și unde?

Candice: Îi păstrez un loc aparte în sertarul memoriei culinare unei supe mediteraneene numită  „bouillabasse”.Este făcută din mai multe feluri de pește și de fructe de mare. Am mâncat-o în multe locuri din Mediterană, dar cel mai mult mi-a plăcut varianta de pe Costiera Amalfitana. Iat-o în poză 🙂 și o panoramă a golfului din Positano – unul dintre cele mai frumoase orașe de pe Coastă.

T.J.: Profesoară, iubitoare de pisici, scriitoare de succes… Ce ne poți spune despre latura ta culinară?

Candice: Fac mea culpa și o mare plecăciune în fața celor care robotesc printre oalele cu miresme și mirodenii. Uneori încerc și eu a mă aventura pe tărâmul magic al înfăptuirii de bucate gustoase. De fiecare data eșuez lamentabil printre aburi, maioneze tăiate și prăjeli grețoase. Însă eu știu să apreciez, să cântăresc, să deslușesc exact aroma unor bucate savuroase. Dacă nu știu să pictez, nu înseamnă că nu pot aprecia un tablou. Prin urmare eu mi-s criticul culinar al cuhniilor mele și de aiurea. Știu exact dacă puree-ul a fost făcut cu unt și lapte sau cu smântână, dacă în niște paste a fost pusă pancetta ori o șunculiță ordinară, dacă în foie gras a fost pus suficient cognac… și tot așa. Sunt atât “ gourmand” cât și “gourmet” și am bătut ceva meleaguri cu cuțitul și furculița. Apropos, de asta vă recomand cărțile lui Peter Mayle. Vă veți tăvăli de râs și vă vor curge balele printre file. Este o bucățică de felul de a fi al francezilor văzut de un englez înzestrat cu un deosebit simț al umorului.

Și fiindcă nu știu cum am ajuns la Franța (patria visurilor mele), vă voi destăinui că una dintre cele mai frumoase meserii din lume este cea de critic gastronomic, iar cei care realizează ghidul Michelin sunt printre cei mai buni. Așa cum există un “nas” pentru parfumuri, așa cred că există “o papila” pentru a degusta mâncărurile. Vă dați seama câtă adrenalină trebuie să curgă prin sângele vreunui proprietar de restaurant când onorabilul critic îi calcă pragul? Vă amintiți savuroasa comedie “ Aripioară sau picioruș” cu Louis de Funes. Iaca vă pun aici un link ca să vă împrospătez memoria :

Eiiii, dragii mei…. Știți doar că atunci când vine vorba de mâncare devin foaaarte sensibil, așa că o invit pe Candice să ne prezinte ce bunătăți va servi astăzi la Cantină. Să o ascultăm…

” Ei, dar destul cu vorbăria și iată rețetele mele. Vă spun cu mâna pe inimă că am colaborat și eu la înfăptuirea lor. Am fost lăsată să fac munca de jos : curățat ceapa și morcovul și să spăl vasele după marile capodopere culinare ale casei Dragotă.

Felul principal este fazan la cuptor în sos vânătoresc (rețetă de la gazda noastra din Toscana) iar  ca desert sunt prăjiturele pentru ceai (nelipsite de la noi din casă ).

Prin urmare : se ia una bucată de fazan (eu l-am dobândit de la un prieten, care are un amic vânător)  dar vă spun că merge foarte bine și curcanul, cocoșul sau chiar banalul pui. Mai dificilă a fost partea cu jumulitul fazanului, dar gratie you-tube-ului am găsit  link-ul “ How to skin a pheasant”. ( Cred ca pe you-tube poți găsi și link-ul “ how to make a bomb”…n-am căutat că m-am îngrozit numai la gândul că aș putea găsi și așa ceva J))

După ce fazanul a rămas în pielea goală a fost întâi ținut la marinat o noapte în frigider. Marinata a fost făcută din : vin roșu, oțet brun, foi de dafin, salvie, cimbru, piper, muștar, rozmarin. Apoi a fost învelit cu fâșii de pancetta țintuie cu scobitori și a fost pus la cuptor intr-un vas de ceramică, adus de noi din Italia. ( Pont : am văzut la fel si la Metro in Ruse la un preț derizoriu).Vasul a fost umplut până la jumate cu apă, vin și mirodeniile mai sus amintite.

Intre timp se călesc pe foc moale ciupercile de pădure și se sting cu un pahar de vin roșu.

Pe un alt foc de aragaz sfârăie SOSUL : pe care eu îl consider piesa de rezistență. Compoziție : roșii decojite, morcov, țelină, ceapă, usturoi, mirodenii (dafin, nucușoară, oregano, salvie, piper negru ) și vin roșu. După ce bolborosește bine, este pasat și amestecat cu zeamă groasă, în care au fiert aripile orătăniei. Este un fel de simfonie brună de miresme. Pont : daca mai ramâne , poate fi folosit a doua zi ca sos pentru niște paste.

După 45 de minute fazanul este scos din cuptor și dezbrăcat de pancetta (care între timp a devenit rumenă și crocantă). Într-un desfrâu total la final se contopesc toate : fazanul, ciupercile, pancetta și minunea de sos. În Toscana îl acompaniau  cu polenta (adică neaoșa mămăliga) și cu un pahar-două-trei (fiecare după putere) de vin roșu de Chianti. Să aveți poftă!

Aoleuuuu… trebuie să aștept 45 de minuteeee? Ufff, măcar bine că sosul acela e suficient și ne ajunge și pentru mâine la paste… ce să fierb oare? Spagheti sau penne? Hai că am la ce să mă gândesc până e gata fazanul acesta delicios… Dar, să vedem cum se fac prăjiturelele alea pentru ceai de la desert. Pun pariu că sunt taaaare delicioase!

Trec acum la desert : prăjiturele pentru ceai (cookies) făcute integral de soacra mea ( a cărei notorietate întru glicemie ridicătoare a depășit granițele țării ). Celebrele ei prăjituri au fost transportate pe la toți  prietenii din Europa, iar la vară plănuim un transport clandestin și în USA J))

Avem nevoie de următoarele cantități: 250 de grame de făină (Noi folosim numai făina Slăbești mâncând a Gabrielei Man, fiindcă are indice glicemic scăzut), 180 de grame de unt sau ulei de palmier, 100 de grame de zahăr, două ouă, două linguri de lapte, Vanilie, Coajă de lămâie rasă, un vârf de cuțit de sare, un praf de copt.

Iată cum se prepară: Se freacă untul cu zahărul,se adaugă sarea ,gălbenușurile, laptele, esența de vanilie și făina. Se amestecă totul și nu se frământă prea mult, dacă doriți ca fursecurile să iasă cât mai fragede. Cu se frământă mai mult, cu atât aluatul devine elastic, scade în cuptor și devine foarte crocant. Aluatul se pune în folie alimentară și se ține la frigider pentru 30 de minute. Se întinde apoi în foaie și se decupează fursecurile. Se coc în tava unsă cu ulei și tapetată cu făină timp de 15-20 minute. Se pot decora cu gem de fructe sau glazură de zahăr frecat cu suc de lămâie.

La noi în casă, în loc de zahăr se folosește fructoza. Iar seara, în loc de ceai, le mai însoțim uneori de câte o vișinată, zmeurată, afinată (făcute în casă).

Mmmm… ce bune suuuunt! Merg la fix cu ceiuțul acesta fierbinte pe care mi l-a făcut Miruna pentru răceala mea! Delicioase, pufoase și aromate… Excelente!

Candice a venit și cu poze să știți, așa că vă invită să admirați vizual atât bunătățile pregătite cât și panorama Positano de care ne spunea mai devreme, împreună cu o porție delicioasă de „bouillabasse”.

Dar, pentru ca ziua să fie completă, să vedem ce muzică ne propune invitata noastră de azi:

”Ca muzichie fistichie vă pun și eu una din Italia , care îmi amintește de o vară minunată și de Cinque Terre – unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ:

Și vă mai pun una din Franța, care îmi aduce aminte de un revelion la Paris, alături de prieteni dragi și de o cursă nebunească în zori, cu muzica la maximum, înghesuiți 6 într-o mașină și cântând din Patricia Kaas ”:

Eiii, dragi mei, o nouă zi minunată la Cantina Socială, nu-i așa? Mulțumim din suflet lui Candice pentru răsfățul oferit astăzi și vă așteptăm cu drag. Puteți să veniți și cu pisicile, dacă aveți, sau puteți pleca de aici cu una, crescută de Candice și soțul ei. Nu, pe Stanislas nu –l puteți lua acasă, pentru că e o adevărată pacoste… Dar despre asta în zilele următoare, dragilor. Până atunci însă, vă așteptăm cu drag la bucatele pregătite de invitata noastră de azi. Hai, dați năvală și poftă mareeeee!

Anunțuri

11 Responses to Guest-Star Day: Candice Luana Dragotă

  1. georgiana spune:

    Felicitările mele, Luana! Şi frumoasă şi super gospo!

  2. Zana Eficientei spune:

    stapana si pisica – ambele foc de frumoase! 🙂 supliment de prajituri se poate? 🙂

  3. buimacii spune:

    Ei, dar ce mai postare, ce mai postare!
    Fain di tăt!
    Și nevasta bucătarului, și mâțele. Nu mă pot simți decât bine în așa companie. Iar bucatele, o bucurie!
    Sper să nu se supere nimeni că am luat niște fursecuri și pentru acasă. Nu de alta, dar să vadă și peștișorul meu că un adevărat bărbat face și desertul, nu numai felurile principale de mâncare. 😀

  4. Mona spune:

    Vă spun cu mâna pe inimă că la Candice acasă, se mănâncă bine! Soacra ei este minunată! Despre pisici nu vă mai povestesc, sunt superbe. Toate! Însă Luna rămâne preferata mea! Felicitări, Tanti Jeni! Felicitări, Candice!

  5. April spune:

    ..io as vrea un Bombardino, pleeeeseee 😀

  6. ionouka spune:

    Da, Candice are cele mai simpatice pisici, intimpina oaspetii cu cele mai gustoase mincaruri si e cu siguranta una dintre cele mai minunate femei!

  7. […] Anastassia, Laura Sava, Irina Băcăoanu, Cristian Gheorghe, Doru Șerban, Delia Grigoroiu, Candice Luana Dragotă,  Alina Bălan, Chinezu, Simona Rădoi, Laurențiu Matache ( Pixelul Albastru), Ratatouille ( […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: