Guest-Star Day: Ratatouille

Dragele mele, dragii mei, ce mai faceți voi? Sper că aveți o săptămână pe cinste și că ziua asta de joi vă găsește bine sănătoși și cu poftă de viață. Nu de alta, dar e păcat să vă găsească altfel, pentru că azi la Guest-Star Day avem un invitat cu totul special. Doamnelorrrr și domnilooorrrrr… aplauze prelungite pentru maestruuuul… Ratatouiiiiiiiille!!!! Da, dragii mei, nu exagerez cu nimic, Ratatouille este un maestru în ale bucătăriei, ”… un pic scientist, un pic bucătar și un pic mai mult …  însurat”, așa cum se descrie dumnealui pe pagina ”despre autori” a blogului COOLNEWZ, acolo unde maestrul Ratatouille este co-autor și se ocupă, ați ghicit, de posturile legate de arta culinară. Ei, bine, invitatului nostru de astăzi îi displace să vorbească prea mult despre el însuși… totuși ne-a descris un pic câte ceva despre domnia sa, în câteva cuvinte:

”Nici din 10 încercări nu ați ghici de unde vine chestia cu gătitul la mine … Este ceva legat de nevoia (care devine presantă la o anumită vârstă) de a impresiona fetele. Unii băieți jucau bine fotbal, alții aveau carioci străine, sau și mai rău – ”ciunga” … Ei bine, trebuia să găsesc și eu ceva! Și cum olimpiadele de matematică sau de fizică nu erau o opțiune cu care să te afișezi, m-am gândit că ar fi cool (newz) pentru fata căreia se întâmpla să-i fac ochi dulci, intr-un moment sau altul, să știe că pot să-i pregătesc, de exemplu, niște delicioase clătite. C’mon … cine nu știe să facă clătite?! Și unde mai pui că asta asigura accesul într-un spațiu acoperit, respectiv o bucătărie care de obicei este atașată unui apartament … ce să mai … o alternativa de vis la băncile de prin parcuri! Dar apoi venea automat întrebarea izvorâtă din ochii uimiți și gura rotundă: Tu știi să gătești?! În clipa asta nu trebuia să te grăbești! Un pic indiferent, natural, cu o modestie controlată, nici prea mare, nici prea mica (modestia, da??) spuneam: Ei, da, mici chestii … un tort Joffre sau daca-s mai obosit, un tort de bezea … Vă dați seama că nimeni nu prea rezista!

Mai târziu, când mi-am luat haine de primeneala (că bani de cheltuiala n-aveam) și mi-am pus traista-n băț plecând către soare-apune, gătitul a devenit o necesitate. Atunci a trebuit să apelez la memoria mea vizuală și afectivă și să-mi amintesc cum făcea mama ciorbe și cozonaci.

În prezent gătitul se împarte în două în ceea ce mă privește: gătitul utilitar și gătitul artistic. Gătitul utilitar este acea oala de supa sau de borș pe care o fac sâmbăta ca să ajungă întregii familii până vinerea viitoare. Gătitul artistic constă în pregătirea mesei de prânz sâmbăta și duminica, singurele zile când ne adunam cu toții în jurul mesei sau pregătirea unei mese pentru musafirii care se întâmpla să ne calce pragul cu sau fără vreo ocazie.”

Interesantă treaba asta cu gătitul utilitar și gătitul artistic… seamănă cumva cu alpinismul… sau cu patinajul… oricum, în esență cred că ar putea fi aprobate ca probe sportive la o viitoare Olimpiadă, nu? Eh, dar destul cu aberațiile mele… sper că vă dați seama că e din cauza foamei. Hai să mai răbdăm puțin cu mâncatul și să vedem cum îl descoase tanti Jeni pe Ratatouille la obișnuitul interviu ce are loc la o cafea, la măsuța din bucătăria Cantinei:

T.J.: De când ai început să gătești și cine au fost primii tăi clienți la masă?

Ratatouille: Despre ceea ce m-a adus pe mine mai aproape de coada cratiței v-am povestit la început. Cronologic vorbind, primii oaspeți mi-au fost cei din cercul de prieteni. Însă o satisfacție aparte o am când îi am drept musafiri la masă pe părinții și/sau bunicii mei. Și nu, nu este întruchiparea vorbei ăleia că se-nvârte roata și acu pot eu să-i oblig pe ei să mănânce toate legumele din ciorbă așa cum făceau ei cu mine când eram mic! 🙂

T.J.: Care ar fi primele trei preferințe culinare ale tale?

Ratatouille: Greu de spus. Îmi place mâncarea gătita bine, cu o sensibilă valoare adăugată, îmi place să fiu surprins de combinații însă în diferite momente pot să am diferite pofte care pot merge de la ceva mai sofisticat gen piept de rață cu portocale până la un banal hamburger într-un fast-food.

Dar hai să dau totuși niște nume: piept de rata cu portocale, desigur. Apoi de câte ori mă duc la un restaurant Thai comand rață în sos de lapte de cocos cu red curry. Și o cremă de zahăr ars sau un tiramisu pentru un final cum se cuvine.

T.J.: Care bucătărie internațională îți place cel mai mult?

Ratatouille: În America am avut șansa să vizitez, culinar vorbind, multe regiuni unde incă fizic nu am ajuns. Daca restaurante indiene găsești cam peste tot, în timp ce alea chinezești sunt în multe locuri comasate cu cele japoneze sau vietnameze în ceea ce se cheamă “Asian restaurants”, în Washington DC însă am avut ocazia să gust din bucătăria etiopiana sau autentic coreeană. Și aici mi-e greu să fac un top al preferințelor, totul reducându-se la capricioasa noțiune de “chef”. Niște momente care mi-au rămas întipărite pe retină: o taverna de cartier in Padova, fără nici o legătură cu cărările turistice, o pizza quattro formaggi cu blat subțire și aromă puternică. Un BBQ într-un restaurant coreean din Seoul, plin de fum și cu o grămadă de chelnerițe care se plimbau pe acolo în șosete ce fuseseră odată albe și îmi arătau cum se taie carnea cu … foarfeca înainte de a o pune pe grătar. O grămada de prieteni adunați în jurul unui tuci cu fondue făcut din Gruyere si Vacherin Fribourgeois – jumi-juma. După cum vezi, tanti Jeni, numai mâncăruri în urma cărora trebuie să-ți aerisești bine de tot hainele J

T.J.: După modelul CoolNewz, ai în plan un proiect gen coolFood?

Ratatouille: Aș vrea dar (din păcate) cred cu tărie că fiecare dintre noi trebuie să rămână la ceea ce se pricepe cel mai bine. Ca să pot vorbi de un astfel de proiect mi-ar trebui două lucruri: să am o școala în sensul ăsta pentru că altfel ajungem să ne pricepem cu toții la bucătărie așa cum ne pricepem la fotbal și la politică. Cu mașinile ne-am mai potolit de când cu Daciile astea noi. A doua chestie de care am nevoie este mai mult timp. Deocamdată, bucătăria este pentru mine doar un mic hobby.

T.J.: Procentual: cât ești scientist, cât ești bucătar?

Ratatouille: Oh … întrebare cu capcană! 🙂 În bucătărie poți da frâu liber imaginației și inspirației, în laborator însă nu prea merge. Aș spune că în bucătărie sunt și scientist (sună cam pompos, nu?!), însă în laborator nu sunt și bucătar!

Partea de scientist din mine mă îndeamnă totuși să răspund la întrebare așa că voi spune: 80 – 20, dar ăia 20 se manifestă numai în bucătărie 🙂

T.J.: Ce ai inova, din punct de vedere științific în bucătăria modernă?

Ratatouille: Pe tema asta trebuie să facem un interviu separat. Mă voi limita numai să vă stârnesc un pic curiozitatea cu un singur exemplu: cea mai cremoasă înghețată pe care am mâncat-o vreodată a fost congelată în azot lichid. Bună tare! Și cu un oarecare efort cred că fiecare dintre noi putem obține un termos de azot lichid și putem face încercarea asta. Ar trebui să punem totuși o mica steluta aici referitor la “personal safety” 🙂 Urmatorul pas este sa incerc cu heliu lichid numai ca acolo-i frig tare si cam greu ($$$) de gasit

Aoleuuuu… după atâta plimbare pe harta culinară a globului, chiarcă u mai rezist ade foame! Maestreeee! Puneți șorțul și la treabăăăă! Hai să vedem cu ce bunătăți ne va răsfăța azi domnul Ratatouille… Maestre, aveți cuvântul!

”M-am oprit asupra unei rețete foarte sympa ce se pretează mai degrabă unui antreu sau unei gustări ușoare de vară și are drept puncte de reper gustul brânzei de capră înconjurată din toate părțile de savori mediteraneene: ulei tulbure de măsline (200 ml), măslinele (50 gr) însele pe care le prefer într-un amestec de Provence, acele măsline mici, alungite, marinate la rândul lor cu toate ierburile posibile, ceva busuioc verde și usturoi (2 căței) proaspăt zdrobit, piper negru măcinat grosier și o baghetă albă cu coajă crocantă din care să fim gata să tăiem vreo 12 felii groase. Pentru sublinierea gustului aș mai pune alături niște andive albe, iar pentru ornament câteva frunze de andive roșii.

Dacă musafirii se anunță din timp, atunci aș prefera să încep pregătirile cu o seară înainte, pentru ca brânza de capră să se macereze peste noapte în amestecul de usturoi si busuioc, sărat, pipărat și înecat în uleiul de măsline. Îmi place brânza de capra un pic maturată, însă care nu a ajuns încă foarte uscată … în franceză numele duce cu gândul la chestii nu neapărat comestibile: “crottins de chevre”. 🙂

Restul este floare la ureche. Am pus pe un grătar cele 12 felii de pâine și după ce s-au rumenit frumos am pus pe fiecare câte o felie de brânză scoasă din marinada de peste noapte și le-am mai dat încă vreo 5 minute la grătar. Între timp am așezat frumos andivele și măslinele pe un platou, odată ce sunt gata tartinele cu brânză de capră printre ele iar restul de marinadă picurat deasupra întregului ansamblu.

Cam asta e! Cred ca orice inamic al brânzei de capră se va înmuia după această desfășurare de forțe!

Vaaaaai, maestre, de mult nu am mai mâncat ceva atât de delicios! Parol! Atât de simplu și atât de gustos…. Mmmmmm. Incroyable! Dar la desert ce o pregăti oare maestrul Ratatouille? Ia să-l ascultăm…
”Pentru desert m-am gândit să vă ofer niște Pere în vin roșu.

Este vorba de un desert simplu și delicat, numai bun să intre în portofoliul Mirunei și care se potrivește serilor încă reci de sfârșit de februarie. OK, desertul nu prea este indicat seara, dar aici nu suntem pe un blog nutriționist, nu-i așa?

Pentru 6 guri pofticioase am ales 6 pere din soi parfumat, cu codița și eventual frunza atașata codiței, coapte, însă nu foarte moi având în vedere tratamentul la care urmează să le supun. Îmi mai trebuie o sticlă de vin roșu, vreo 6 cuișoare și cam jumătate de nucșoară rasă fin, totul îndulcit cu 100 gr zahăr brun.

Pun totul mai puțin fructele într-un vas de inox suficient de mare încât ulterior să încapă și perele și încălzesc ușor până amestecul începe să bolborosească. Între timp, am curățat perele de coajă păstrându-le codița și frunza pe care le adaug în vin  având grijă ca fierberea să se păstreze delicată. Le mai întorc din când în când astfel încât să se coloreze uniform. După circa 30 de minute las perele să se răcească în vin și le servesc la temperatura camerei. Un strop de ciocolată neagră și o picătură de cognac cred că desăvârșesc desertul.”

Maestre, jos pălăria” Uite, tocmai am făcut rost de cele șase guri pofticioase: a mea, a mea , a mea, a mea, a mea și a mea. Sunt șase, da? Hai, la treabă, cu următoarea semi-duzină…

Eh, dar până pregătește maestrul restul de pere în vin pentru vizitatorii Cantinei, să vedem ce ambianță sonoră ne propune dumnealui:

Eiii, dragilor, cam asta a fost ziua minunată de azi… Mulțumim din suflet maestrului Ratatouille pentru meniul delicios și pentru ambianța excelentă și vă invităm și pe voi să vă delectați cu bunătățile preparate de invitatul nostru drag. Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!

Anunțuri

12 Responses to Guest-Star Day: Ratatouille

  1. […] despre Ratatouille si ca sa gustati din cele doua feluri pregatite special pentru aceasta ocazie. AICI! Related Posts:Ne inmultim: please meet […]

  2. ah da, se aude zgomot de linguri batute in farfurii de tabla! 🙂

  3. viatanomada spune:

    Mmmm,asta pregatesc jumatatii mele cand vine de la drum,ca tot e fan branza de capra,iar perele sunt doar pentru mine cu ceva mai multi stropi de ciocolataaaa.Multumesc pentru idei Ratatouille!

  4. coolnewz spune:

    Ce-i drept, domnisoara Melody Gardot, cum sta ea asa in caditza, se asorteaza perfect cu perisoarele alea parfumante in vin.
    Tanti Jeni, a mai ramas vreuna? Vreo para vreau sa zic!:)

  5. Georgiana spune:

    Domnule Rataoiulle, dar ce vedeaţi în oala aia de vă uitaţi cu atâta atenţie? chiar m-aţi făcut curioasă 😀
    Aaaaa, tanti Jeniiii, pune-mi şi mie ceva deoparte, c-ajung şi eu mai târziu pe la cantină! Nu de alta, dar ştiu ce maestru bucătar e Ratatouille şi ce grozăvii culinare găteşte!!
    P.S. Şi-aş mai vrea şi un pahar cu vin roşu (musai să fie ca ăla din imagine!)

  6. coolnewz spune:

    ala l-a dat gata sobolanu’ aseara in timpul sedintei foto:))

  7. Georgiana spune:

    Cool 😀 😀 deci să-mi iau gândul, zici. Asta e! las că aduc eu un vin de Bucium, de acasă!

  8. coralie spune:

    inventia verbala e spumoasa tare! „gatitul utilitar” si „gatitul artistic”, iata definitia esentei artei culinare!

  9. silavaracald spune:

    Fi-mi-ar capul să-mi fie!
    Exact joi m-am găsit eu să lipsesc de la cantină. 😦
    Acum nu mai rămâne decât să-mi pun imaginația la treabă.
    Maitre Ratatouille, dar scum ești la vedere, bre! Numai semiprofile ne-ai servit. 😀

  10. […] au deschis televizorul mai tîrziu – săptamîna trecută Ratatouille a avut onoarea sa fie oaspete al Cantinei Sociale. Este pentru prima dată cînd a fost denumit, în public, maestru. (cu […]

  11. […] Luana Dragotă,  Alina Bălan, Chinezu, Simona Rădoi, Laurențiu Matache ( Pixelul Albastru), Ratatouille ( Coolnewz), Lorena Lupu, Raluxa, Miruna Siminel, Mihaela Luca, Adrian Rafail, iYli, Alina Popescu, Eugen […]

  12. […] subsemnatul pe coolnewz.info erau pe teme de haleală culinare, chestie care mi-a atras chiar și o invitație de la un renumit site culinar al epocii. Dar asta a fost demult, cam pe cînd se potcovea puricele […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: