Ciorbică de văcuță cu ardei gras. Tartine vesele. Madelene cu ghimbir și portocale

Azi noapte am visat că eram pe o plajă însorită din Tenerife. Nu știu dacă era chiar în Tenerife, dar așa mi-ar plăcea să cred. Valurile azurii scăldau ritmic și liniștit nisipul auriu și fin iar soarele dogorea peste măsură pe cerul senin. Stăteam pe un șezlong și mă bronzam, gândindu-mă la metempsihoza vidului cosmic, fiind întrerupt din când în când de câte o tenerifeancă ( cred că așa se numesc băștinașele din Tenerife, nu?) care mă întreba cu glas duios, dacă mai doresc vreo răcoritoare, bere sau doresc să mi se aducă prânzul. Nu răspundeam deloc, expediind cu un gest leneș tenerifencele, una câte una. Păi, metempsihoza visului cosmic este o problemă globală, universală chiar, care necesită multă, multă concentrare și nu puteam fi întrerupt. Până la urmă, în vis, aud glasul puternic și melodios al lui tanti Jeni: „Auzi, mă? Eu mai stau mult după fundu tău cu masa? Vii odată sau ce faci?” Vă dați seama că m-am trezit în secunda doi… Apoi m-am uitat pe fereastră și am văzut ninsoarea de afară…. Speram din tot sufletul să fie un screensaver, ceva, dar nu. Ninsoarea era reală. Am încercat din răsputeri să mă întorc în vis la plaja aceea, dar în zadar: vocea lui tanti Jeni a șters orice urmă și posibilitate de întoarcere… Nu mai pun la socoteală că m-a apucat o foame maximă. Ufff! Și uite așa, îmbracă-te Gheorghe și ieși afară, zgribulește-te prin viscol și frig și du-te la Cantină, unde e cald și bine. Străzile erau relativ pustii, puținii trecători mergând grăbiți și înfofoliți printre fulgii de zăpadă mari și scămoși. Niște domni în salopete portocalii, ghidau cu lopețile șuvoiul de apă murdară de pe marginea străzii către o gură avidă de canalizare, mai avidă decât botul motanului Stanislas când vede un bol mare de cartofi prăjiți.

La Cantină, liniște și pace. Curtea este acoperită de zăpadă, iar tanti Jeni mi-a pregătit deja lopețile pentru a curăța curtea când se oprește ninsoarea, doar știți cât de grijulie este dumneaei când e vorba de activitățile mele pe la Cantină. Eiiii, dar cum nu poți să te apuci de muncă pe inima goală, hai să dau o raită prin bucătărie, să mă energizez cu o cafeluță puternică și aromată a la tanti Jeni și să vedem ce bunătăți ne pregătește dumneaei pentru ziua asta ninsă și friguroasă.

500 de grame de carne de văcuță, două cepe albe și mici, un morcov mare, o legătură de ceapă verde, un litru de borș, o țelină, niște fire de pătrunjel, dou ardei grași și frumoși, trei linguri de pastă de tomate, trei linguri de mazăre boabe, sare și piper.

După ce curăță ardeii, ceapa albă,morcovul și țelina, tanti Jeni le taie corespunzător, adică ceapa mărunt, iar restul de legumioare în cubulețe colorate, punându-le apoi la fiert într-o oală cu apă și sare. Carnea de vită, tăiată și ea cubulețe, fierbe separat în altă oală cu apă, spumându-se periodic, iar după o oră de fiert bolborosit, în supica asta rezultată se adaugă legumele fierte, ceapa verde călită în prealabil, iar după vreo zece minute tanti Jeni toarnă cu grație borșul și pune cu lingura pasta de tomate, lăsând încă zece minute totul la fiert, la foc iute. După ce se oprește focul, tanti Jeni presară cu degetele ei pricepute verdeața tocată mărunt și potrivește la fix gustul cu sare și piper. Mmmmm… ce bună eeeee! Miroase atât de frumos și este atât de gustoasă… Mai ales că fiecare castronaș de ciorbică se servește cu un ardei iute și cu smântână. Irezistibil, de-a dreptul!

Cât timp a fiert ciorbica asta, tanti Jeni nu a stat degeaba ci a pregătit niște tartine delicioasă cu șuncă și cremă de brânză. La zece felii de pâine toast, dumneaei a folosit zece felii de șuncă, zece fâșiuțe de ardei gras galben, zece linguri de cremă de brânză, zece linguri de alune de pădure măcinate bine, precum și prietenii casei, sarea și piperul. După ce a tocat mărunt de tot șunca și ardeii, i-a amestecat cu crema de brânză și cu alunele măcinate, a potrivit gustul cu sare și piper și a uns feliile de toast cu această minunăție de compoziție. Feliile au fost puse într-o tavă și au stat apoi cuminți la cuptor, pentru vreo cinci minute la foc încins. Ufff… deja am ras un platou să știți, că nu am mai putut de poftă… sunt absolut delicioase tartinele astea și promit că vă las și vouă, să știți!

Dar să vedem cu ce ne încântă Miruna azi la desert. Mmmmm… cu niște delicioase madelene cu ghimber și portocale, tocmai bune să fie servite lângă o cană de ceai fierbinte, de fructe de pădure… Ia fiți atenți:

La 250 de grame de făină alba, prințesa dulciurilor mai folosește patru ouă, 125 de grame de unt de masă, 250 de grame de zahăr brun, o linguriță cu vârf de ghimbir ras, niște esență de portocale și zeama de la o lămâie. După ce bate albușurile spumă, Miruna amestecă cu mânuțele ei delicate untul topit cu esența de portocale, zeama de lămâie, gălbenușurile de la ouă și zahărul brun, amestecând totul până la omogenizare. Apoi încorporează treptat, în ploaie ( aș zice în ninsoare, de fapt) făina și albușurile bătute spumă. După ce încălzește un pic formele de madelene, le tapetează cu unt și le umple cu compoziția asta delicioasă. Le pune apoi la cuptor, la foc mic, până când se rumenesc frumos și auriu la suprafață, după care, Miruna le pune frumos pe un platou de unde așteaptă să fie servite. Mmmm…. Miros atât de apetisant și stau atât de cuminți pe platoul acela… Hap! Am luat una…. Bună și pufoasă, dragilor, sinmți cum se topește în gură și pătrunde în metabolism…

Eh, cam asta e fraților pentru meniul de azi. Ciorbica e fierbinte, tartinele la fel, ar madelenele pufoase vă așteaptă să le serviți cu o cană fierbinte de ceai. Eu mă retrag sp mai visez un pic la plaja aia din Tenerife, că după aia, ufff… trebuie să dau zăpada… Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!!!

Anunțuri

9 Responses to Ciorbică de văcuță cu ardei gras. Tartine vesele. Madelene cu ghimbir și portocale

  1. matilda spune:

    Nu ştiu ce aş vrea mai întîi : ciorbica şi apoi un tenerif 🙂 care să poarte în mîini o tavă plină cu îngheţată asortată cu siropuri exotice… Ooo, am intrat în visul tău, mă poţi ierta ?
    Cred că, din pricina zăpezii, teneriful a fugit, aşa încît ciorbiţa rămîne preferata !

  2. Georgiana spune:

    vreau si eu ciorbicîîîîîîî! mai estiiiiii???

  3. Zana Eficientei spune:

    io vreau sa stiu de unde si-a luat Miruna forma de madlene. asta vreau sa stiu. nu ma las amagita cu ciorbica si tartine, sa stii. 🙂

    • cristiangheorghe spune:

      @Zâna: păi să știi că forma aia a primit-o Miruna pe inventar dar, acu logic vorbind, cred că a fost cumpărată de la un magazin din Place de Madeleine din Paris 🙂

  4. Zana Eficientei spune:

    of course. cum de m-am gandit ca ar putea fi altfel! 🙂

  5. silavaracald spune:

    E joi și așteptam să văd ce invitat ne gătește azi.
    O dată vin și eu la timp, și atunci nu găsesc pe nimeni. 😦
    Nu-i nimic, o să mă mulțumesc cu resturile astea de tartine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: