Guest-Star Day: Lorena Lupu

februarie 24, 2011

Dragele mele, dragii mei, azi mi-am pus ceasul să sune devreme să știți. Păi, da, pentru că trebuia să ajung degrabă la Cantină să le ajut pe tanti Jeni și Miruna să aranjeze scena. De fapt, nu e chiar scenă. E chiar bucătăria Cantinei, care a fost amenajată să semene cu o scenă de teatru, știți voi, cu cortină purpurie, reflectoare, sonorizare și toate acareturile. Un fel de Teatru Mic, așa. Eh, hai că v-am stârnit curiozitatea, nu? Vreți să știți cine vine azi la Guest-Star Day să ne gătească… Păi, să vă ziiic… să nu vă ziiiic…. Aoleu, da de ce miorlăie motanul Stanislas? Cine l-a trezit? Pfiiiii… ne-a sosit invitata! Doamnelorrrr și domnilooorrrrr…. Aplauze puternice și ovații pentruuuu… Lorenaaaaa Lupuuuu! Iat-o la braț cu tanti Jeni și Miruna, intrând în incinta Cantinei, pășind grațios ca o divă și împărțind mulțimii zâmbete calde și luminoase ca o zi de primăvară.

Lorena este o personalitate artistică multivalentă. Mai bine zis, bivalentă, pentru că s-a ocupat, până acum de teatru și proză, dar timpul nu-i trecut pentru a explora și alte arte. Absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”Ion Luca Caragiale” din București, secția Actorie, în 2004, Lorena a jucat în diverse piese, cele mai notabile roluri fiind Elena din Troia, in „Război cu Troia nu se face” de Jean Giraudoux, (regia Florin Călinescu, Teatrul Mic)sau  Vânzătoarea de arme, în „Apa de Havel”, de Matei Vișniec. Debutul în proză al Lorenei a avut loc în 2007, cu două romane”Rondo Capriciosso” și ”Bătăușu de câmpi”, urmate de volumul de poezie ”Hyde Park” (2008) scos în colaborare cu fotograful Dinu Lazăr.

Fie că joacă teatru, fie că scrie, Lorena trăiește și respiră fiecare moment al actului creativ, stilul ei fiind direct, sincer și extrem de natural.  În prezent, pe lângă activitatea de traducător, invitata noastră de azi scrie în publicația Playboy ( interviurile luate de ea sunt excelente, avem de luat lecții tanti Jeni…) și pe BLOGUL personal, acolo unde veți afla mult mai multe despre draga noastră Lorena.

Eiiii, dar să vedem ce ne spune dumneaei despre latura ei culinară:

”Câteva cuvinte: nu ştiu să gătesc, deci nu gătesc. Am fost copilul stângaci pe care femeile familiei l-au ţinut departe de bucătărie, să nu răstoarne şi să nu verse nimic. Oricum, sunt într-o perpetuă cură de slăbire. Partea fascinantă a culinarului, din punctul meu de vedere, e plimbarea prin piaţă, selecţia legumelor, culorile şi parfumurile lor. În rest, de acţiunea propriu-zisă a gătitului mi se fâlfâie amplu. Rectific: o detest din toată inima. Poate ura mea viscerală faţă de gătit vine din ura viscerală faţă de îndemnul „La cratiţă, fă!” Susţin industria restaurantelor bune din România.”

Interesant… presimt că ziua de azi va fi o adevărată provocare culinară pentru noi toți… Mai bine să le ascultăm pe tanti Jeni și Lorena în discuția lor obișnuită la cafeluța fierbinte și aromată servită pe măsuța din bucătărie…

T.J.: Se spune că bărbații sunt bucătari mai buni decât femeile: cât de adevărată crezi că este această afirmație?

Lorena: Depinde de bărbat şi depinde de femeie. Eu, una, recunosc că orice bărbat din lumea asta e un bucătar mai bun decât mine.

T.J.: Să presupunem că editorul tău îți sugerează să scrii o carte care să aibă un subiect legat de sex și bucătărie. La ce fel de poveste te-ai gândi?

Lorena: Un fotomodel care şi-a petrecut întreaga viaţă abţinându-se de la mâncare pierde un contract în faţa unei rivale care mănâncă tot ce-i trece prin cap, dar e slabă ca un băţ de chibrit. Cuprinsă de o furie nebună, femeia face un tur al restaurantelor mega fancy unde a avut întâlniri de afaceri, unde comesenii s-au înfruptat din ce-au vrut iar ea s-a mulţumit cu o ciorbiţă de legume sau o sălăţică şi apă plată. (Flashbacks cu orgii culinare). Pe acelaşi pattern, intră peste „bucătarul-şef”, îl violează necruţător pe masa pe care acesta găteşte, apoi îl omoară. Abia după ce a rezolvat vreo zece şi se pregăteşte să facă acelaşi lucru cu rivala ei norocoasă, e prinsă brusc asupra faptului de bucătarul personal al acesteia şi este predată justiţiei. Scena finală: ea, la închisoare, făcând mofturi că mâncarea o îngraşă şi făcând în neştire abdomene pe podeaua murdară.

T.J.: Ce fel de mâncare sau gustare te inspiră atunci când scrii?

Lorena: Am în apropiere de casă un magazin care vinde alune, fistic, caju, stafide, etc. la vrac. Îmi cumpăr câte 50 de grame din 4-5 feluri diferite şi le amestec pe o farfurioară. Aş ronţăi o tonă din combinaţia asta. (Te rog, nu calcula caloriile!)

T.J.: Dacă de mâine ți s-ar impune să ții o rubrică culinară în revista la care scrii, ce subiect ar avea primul articol?

Lorena: „Primul tău eşec în bucătărie” – quiz cu vedete.

T.J.: Să zicem că primești o ofertă de nerefuzat pentru un rol într-un film la Hollywood și va trebui să locuiești acolo un timp îndelungat.  Ce ți-ar lipsi cel mai mult din România?

Lorena: Doar oamenii pe care îi iubesc. În rest, obiectele sunt înlocuibile. Iar pisica mi-aş lua-o cu mine. Ce e o divă fără un „pet”?

T.J.: Care a fost cel mai mare succes culinar al tău? Dar cel mai mare eșec?

Lorena: N-am prea avut succese culinare. Dar desigur, ingredientele pentru o salată le pot tăia mărunt până şi eu. Eşecuri înregistrez ori de câte ori intru în bucătărie cu scopul pervers de a găti ceva. Ultimul eşec a fost un spanac ratat: întâi am ars ceapa, apoi am scăpat prea mult lapte. Asta e, nu putem fi buni la orice.

T.J.: Cum te-ai pregăti pentru un rol principal într-un film gen ”Julie & Julia”?

Lorena: Orice pentru artă! M-aş duce acasă la mama sau la o prietenă care găteşte cu o sacoşă de ingrediente şi aş zice: „ACUM mă vei învăţa să gătesc ce am de gătit în scenariu.” Şi aş arde primele zece tentative, dar pariez că a unşpea mi-ar ieşi. Bun, o să zici tu, şi fără un rol principal la Hollywood nu poţi face chestia asta? Mi-e lene, voi răspunde eu. Prefer să fac lucruri care-mi plac.

Interesantă cartea aceea, cu fotomodelul…  și cred că și quiz-ul acela cu vedete ar fi tare! Hmmm… să dau un telefon anonim la editorul Lorenei să-i sugerez chestiile astea? Ce ziceți? Dar mai bine după masă, fiindcă presimt că Lorena ne va găti ceva până la urmă. Tocmai s-a suit pe scena improvizată, alături de tanti Jeni și în lumina reflectoarelor ne va prezenta rețeta de astăzi:

”Nu ştiu să gătesc. De aceea reţeta va fi salată bulgărească iar la desert facem ceva simplu: salată de fructe cu frişcă. Iată cum le gătește personajul Lorena inspirat și jucat de actrița Lorena Lupu. ”

Luminile scad, reflectoarele sunt ațintite spre scenă. Gong!

ACTUL 1: Salata bulgărească

Problema Lorenei cu bucătăria este în primul rând de natură psihologică: scoate o grămadă de vase de care nu are nevoie, se învârte printre ele ca un koi într-o găleată (la peştele koi ne referim, desigur), şi nu are pic de răbdare. A venit de la piaţă cu un kilogram de roşii, unul de ardei, unul de castraveţi, o punguţă de măsline şi nişte cepe frumoase. Are în frigider un caşcaval (e ok să înlocuim telemeaua? întreabă. Nu îmi place pentru că e prea sărată şi nu am răbdare să stau s-o desărez), nişte şuncă presată feliată şi câteva ouă. Pune ouăle la fiert şi începe să-ne povestească un film pe care l-a văzut ieri seară. „Şi legumele?” o întreabă tanti Jeni „Ah, da, legumele”, zice Lorena, le bagă pe toate într-un bol, le pune sub jetul de apă, începe să felieze caşcavalul, apoi îşi aminteşte de un banc cu negri.

Tanti Jeni dă ochii peste cap şi stinge discret focul de sub ouă. Bineînţeles, Lorena l-a dat prea tare şi unul dintre ouă s-a crăpat, dar nu-i bai, în salată merge şi aşa.

„Văleu, frigee!” exclamă Lorena, pescuind ouăle cu vârful degetelor şi începe să sufle în ele.

„De ce nu le laşi să se răcească şi nu termini cu caşcavalul ăla?”, întreabă tanti Jeni. Dar e târziu, Lorena a abandonat ouăle şi s-a apucat să scoată sâmburii din măsline.”E naşpa să stai să le piguleşti printre dinţi în salată”, explică ea.

Apoi se alarmează:

-Unde-s legumele? Unde am pus legumele!? Nu le-am uitat la piaţă, nu?

– În chiuvetă, la spălat, oftează tanti Jeni.

Pe scurt: gătitul Lorenei s-a finalizat aşa: Tanti Jeni a făcut toată treaba iar Lorena a asigurat conţinutul emoţional.

Finalul Actului 1. Cortina cade. Aplauze puternice.

În antract mulțimea servește cu nesaț din salata bulgărească, dar mai pe fugă, așa, pentru că tocmai bate gongul pentru actul doi.

ACTUL DOI: Salata de fructe cu frișcă

Pe scenă sunt Lorena și Miruna, în fața unei grămezi mari de fructe: mere, banane, ananas, kiwi, portocale, două-trei lămâi și un bol mare de frișcă. Miruna, cu șorțulețul ei cel roz și zâmbetul ei ca o gondolă ia cu mânuțele delicate câte un fruct, îl curăță tacticos și îl taie cubulețe sau felii, după caz. Lorena, face și ea același lucru, dar o privește lung și pofticios pe Miruna, lupul din Lorena trezindu-se încet la viață. Apoi o ademenește lângă ea: ”Vino mai aproape, Miruna, arată-mi și mie cum faci cu cuțitul ăla” Miruna se apropie inocentă, privirea Lorenei are o sclipire ciudată. Miruna explică și taie delicat la fructe, ca un bijutier care șlefuiește un diamant neprețuit. Lorena cu un gest brusc, ia cu degetul niște frișcă din bol și o unge pe Miruna pe obraz. Prințesa dulciurilor rămâne o clipă blocată, nedumerită. Lorena profită de acest lucru și linge rapid și cu nesaț frișca de pe obrazul Mirunei. Miruna se dă un pas înapoi, se încruntă și o stropește cu frișcă pe Lorena.  Lorena răspunde cu o nouă salvă de frișcă, aruncată de data aceasta cu o lingură mare. Miruna contraatacă . Toată scena se umple de frișcă. Lorena și Miruna devin rapid două siluete albe care până la urmă se încleștează în luptă corp la corp. Tanti Jeni aleargă pe scenă și încearcă să intervină între ele pentru a calma situația. Se umple și ea de frișcă de sus până jos.

Cortina cade. Cade de tot, din cauza cățelului Dowgird care a tras de ea mârâind nervos. Cortina se așterne peste trioul Lorena-Miruna-Tanti Jeni care seamănă acum cu trei fantome ce împart același cearșaf purpuriu.

Mulțimea este în delir și aplaudă furtunos. Bătaia cu frișcă se extinde și printre spectatori, care aruncă frenetic cu salve de frișcă proiectate din lingurițele de pe mese. Cred că este momentul să pun dedicațiile muzicale. Ufff… stați că mi-a scris Lorena pe un bilețel ce piese să pun, acu ea fiind ocupată cu prestația de pe scenă… ăăăă de sub cortină. A, am găsit. Mi-a scris așa:

”Să fie un fragment cu: e frumos la piaţă, e aer liber şi lume colorată. Şi totuşi, mă simt puţin aşa:”

”Apoi, la perpetua cură de slăbire:”

[Youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zhfLfJCqrqI]

Ei, fraților, cam asta e pentru azi… Eu stau liniștit și aștept ca Lorena, Miruna și tanti Jeni să obosească și să calmeze situația. S-a dus naibii programul artistic de azi! Și io care credeam că Lorena ne va recita sau ne va citi ceva din cărțile ei… Eh, cu cenaclul o lăsăm pe altădată! Deci vă așteptăm și pe voi la salata bulgărească și la o bătaie cu frișcă. Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!!!


%d blogeri au apreciat: