Mărțișoare. Premiu. Rasol de șalău. Tartă cu caise

 

 

IERI…

Marea Sălătăreasă privea îngândurată pe fereastră, din biroul ei aflat în turnul cel mai înalt al Castelului Dintre Nori. Întotdeauna priveliștea aceea îi conferea deplină liniște sufletească: cerul albastru și piscurile înalte ale munților ce împungeau norii, pufoși precum spuma de albuș de ou bine bătută. Acum însă, contemplarea peisajului nu avea efect: veștile proaspăt sosite de la rețeaua de informatori nu erau prea bune. Cineva ciocăni la ușă și intră după câteva secunde: o femeie cu părul roșu vâlvoi, purtând un șorț albastru de bucătărie.

– Intră, Jeni, te așteptam, spuse Marea Sălătăreasă, întorcându-se către musafirul ei.

Tanti Jeni închise ușa cu grijă, făcu o reverență scurtă și murmură cu respect:

– Aștept ordine, Înălțimea Voastră…

Marea Sălătăreasă îi zâmbi, apoi se apropie de ea și o îmbrățișă călduros, ca pe o prietenă veche pe care nu o mai văzuse de multă vreme:

– Draga mea Jeni… Nu e nevoie să te formalizezi când ești doar cu mine. Sunt eu, vechea ta prietenă de la Școala de Bucătărese, ai uitat? Aici când suntem în biroul meu, doar noi două, poți să-mi spui pe nume. Fiona. Atât. Fără „Înălțimi” și fără particula ” a paisprezecea”, care îmi va completa numele chiar și după ce eu nu voi mai fi. Vino, ia loc, te rog.

Cele două femei se așezară pe canapeaua ce ocupa una din laturile încăperii. Pe măsuța din fața lor se aflau două cești fierbinți de ceai aromat. Servitul ceaiului este o componentă importantă a protocolului ce ține de audiențele la Marea Sălătăreasă. Însăși culoarea ceaiului și ornamentele ceștilor și a tăvii sunt alese în funcție de subiectele pe care conducătoarea Ordinului Salatierei le abordează cu cei ce îi calcă pragul încăperii. Acum, ceaiul era de culoare închisă, iar ceștile și tava erau simple, fără ornamente, semn că aveau să fie discutate chestiuni destul de grave, a căror rezolvare trebuia să fie grabnică. Tanti Jeni bănuia însă despre gravitatea acestor lucruri, încă din momentul în care primise, prin consola ascunsă în debaraua din subsolul Cantinei Sociale, ordinul de a se prezenta de urgență aici.

Conform protocolului, cele două femei sorbiră tacticos din cănile cu ceai, apoi Marea Sălătăreasă luă cuvântul:

– Nu vreau să pierd timpul, voi fi scurtă și precisă. Avem vești despre un nou atac iminent al Baronului asupra Cantinei Sociale. De data asta însă va fi copleșitor și nu știu cum vei reuși să-i faci față.

Tanti Jeni căzu pe gânduri:

– Cât de grav e?

Marea Sălătăreasă se ridică de pe canapea și se îndreptă spre fereastră, privind la cerul cel albastru și senin. Spuse aproape șoptit:

– Au activat Golemul… Nu am putere asupra lui… Nimeni nu are… Marele Rețetar va cădea în mâinile Baronului și nu putem face nimic să împiedicăm acest lucru.

Tanti Jeni sorbi în liniște ceaiul, căzută pe gânduri. Pe fața ei nu se vedea nici un semn de îngrijorare.

– Îl am pe Dowgird, spuse ea scurt, știi doar că l-a mai învins cândva pe Golem.

– Asta s-a întâmplat acum câteva sute de ani, draga mea Jeni! Și pe vremea aceea Dowgird era un bărbat falnic, investit cu puterea de Gardian al Rețetarului! Poate cel mai bun Gardian din istoria Ordinului nostru… E adevărat, l-a învins pe Golem, dar cu ce preț? A pierit ca un viteaz.

– Da, a pierit ca un viteaz, atunci, iar numele său e pomenit pentru vecie în Cronicile Rețetarului. Însă acum…

– Acum este un simplu cățel, Jeni! Deși a fost reîncarnat, nu cred că Dowgird mai are puterile de altădată. Vraciul cel Alb nu a garantat niciodată acest lucru…

Tanti Jeni se ridică și ea de pe canapeaua cea moale și spuse ușor iritată:

– Vraciul ce Alb să mă pupe undeva! Eu am încredere în paznicul meu, micul meu Dowgird! La fel și în Stanislas, motanul vrăjit și în Miruna care, în ciuda aparenței ei de fată dulce și delicată poate lupta cu o sută de Agenți ai Baronului.

Marea Sălătăreasă se apropie de tanti Jeni și o îmbrățișă cu drag:

– Scumpa mea… Nu te-ai schimbat deloc! Ești aceeași Jeni cea înflăcărată, cu suflet mare, nobil și viteaz pe care o cunosc încă din prima zi de Școală.

Cele două femei se priviră în ochi, câteva clipe, ca un fel de rămas bun, apoi tanti Jeni se îndreptă către ușă:

– Trebuie să ajung degrabă la Portal. Nu trebuie să observe nimeni lipsa mea de la Cantină. Ne vom pregăti pentru atacul Baronului, stai liniștită. Nu mă sperii eu nici de el și nici de Golem. Rețetarul va fi în siguranță.

Marea Sălătăreasă rămase singură în birou, și o urmări de pe fereastră pe tanti Jeni cum se îndreaptă cu pași hotărâți către Portalul prin care va ajunge acasă, la Cantina Socială. „Draga mea Jeni, gândi ea, tu ar fi trebuit să fii în locul meu… Dintre noi două, tu ai fost mereu cea mai puternică…”

AZI…

Au… dragii mei, dacă ați ști cât mă dor degețelele… Păi, da, pentru că ieri toată ziua am legat șnururi la mărțișoare, să fie gata pregătite încă dis de dimineață. Dar ce, credeți că am putut să mă țin de deadline? Nooo.. nici pe departe! Păi, azi dimineață, în drum spre Cantină a trebuit să opresc puțin și să contemplu ziua asta frumoasă de primăvară. Da, am simțit cum natura se trezește încet-încet la viață. Copacii din fața ferestrei mele au început să freamete și cred că în scurt timp voi vedea primii mugurași. Eiiii, deja mă simt mai bine!

Acum stau și mai leg la șnururi, cum vă ziceam, că acu e gata și prânzul și deschidem sala de mese pentru toată lumea, iar voi, musafirele noastre dragi veți primi și câte un mărțișoooor! Păi avem cu diverse forme anul acesta, tanti Jeni s-a ocupat de procurarea lor, nu știu de unde le-a luat că a lipsit ieri toată ziua: avem și cu floricele și cu coșari și cu inimioare ( auuuu…!!!), și cu broscuțe țestoase și cu fluturași… și alte felurite feluri, toate frumoase și dăruite cu mult drag.

Apropo de dăruit, să nu uit să vă spun. Tocmai am câștigat un premiu la prestigiosul concurs „Blog de Blog 2010″ la Secțiunea „Blogul Pasiunii” , acolo unde am fost premiați alături de buna și draga noastră prietenă Zâna Eficienței. O altă prietenă dragă a Cantinei, Șilavarăcald, a fost premiată la acest concurs, la categoria „Cel mai bun blog de discuții/dezbateri”. Felicitări dragele noastre și mulțumim din inimă juriului pentru acest premiu, care ne onorează. Voi spune mai multe cuvinte la Gala de Premiere, care va avea loc în ultima săptămână a acestei luni. Deja, tanti Jeni, pentru că știe că mă fâstâcesc la ocazii d-astea,m i mi-a dat să studiez toate speech-urile rostite la Gala Premiilor Oscar, BAFTA, Leul de Aur și Ursul de Aur și mi-a zis că mă ascultă din ele. Na, iar mi-a găsit ocupație… ufff…

Eiii, dar să vedem ce buuuuunătăți avem azi de Întâi Martieeeeee….

Tanti Jeni are de gând astăzi să ne răsfețe cu un excelent rasol de șalău. Dumneaei este deja la masa de lucru și pentru un șalău mai are pregătite următoarele: trei morcovi, o țelină mică, o ceapă, 2-3 cartofi curățați de coajă, o lămâie, un pic de ulei, sare, câteva boabe de piper. Cu dexteritatea-i binecunoscută, tanti Jeni curăță peștele de solzi și măruntaie, îl spală cu apă rece și în ține puțin în frigider. Legumele se taie în bucăți potrivite și se pun la fiert într-o cratiță. Se pune sare, iar când legumele sunt aproape fierte se adaugă boabele de piper și șalăul tăiat bucăți mari. Se lasă totul la fiert la foc potrivit, încă vreo 10 minute. Buuuuunnn… După ce este gata, tanti Jeni scoate peștele pe un platou și așează foarte estetic legumele în jurul lui, apoi stoarce deasupra lămâia, stropește cu puțin ulei și presară pătrunjel verde. Excelent! Mmmm.. ce aromă, ce gust minunat…. ca și acompaniament, tanti Jeni vă propune două variante: mujdeiul de usturoi sau hrean dat pe răzătoare.

 

Așaaaaa.. Miruna cea dulce, azi e mai dulce decât de obicei… Și-a pus șorțulețul ei roz, cu Minnie Mouse ( personajul ei favorit) și are în piept mărțișorul pe care i-l am oferit: omulețul de turtă dulce. E toată un zâmbet de primăvară și ne pregătește un desert fructifer: tartă cu caise. Ia să vedem de ce are nevoie Miruna pentru asta: două căni de făină, 150 de grame de zahăr, 200 de grame de margarină, 200 de grame de caise din compot, bine scurse, 100 de grame de gem de caise, 2 linguri de pesmet, 150 de militri de apă rece, niște zahăr vanilat și zahăr pudră. Miruna pregătește aluatul din făină, margarină, apă și 100 de rame de zahăr, îl frământă bine și îl pune apoi la rece vreo jumătate de oră acoperit cu o folie. Între timp, Miruna unge o tavă cu ulei, și după ce aluatul este scos de la rece, îl întinde ca pe o foaie în tavă, iar deasupra întinde gemul, presară pesmetul și așează grațios caisele cu scobitura în jos. Pesmetul este foarte important, ne explică Miruna, pentru că el absoarbe umiditatea fructelor și aluatul nu va avea aspectul acela de necopt. Deasupra se presară zahărul rămas și se pune tava la cuptorul încălzit în prealabil. Primele 10 minute tarta se coace la foc mare, apoi se micșorează focul și se mai ține la copt vreo jumătate de oră. Ce miros minunat! Când tarta s-a copt, se scoate din cuptor și se presară deasupra zahărul vanilat amestecat cu cel pudră. Pfuaaaiiii… ce bunătate de tartăăăă!

 

Dragii mei, ăsta e meniul de azi. Pe lângă mirosul de bunătăți culinare, azi în cantină plutește în aer un parfum irezistibil de zambile…. Vă așteptăm cu drag! Dați năvală și poftă mareeee!!!

Și nu uitați: „We are islands, but never too far…”

 

Anunțuri

6 Responses to Mărțișoare. Premiu. Rasol de șalău. Tartă cu caise

  1. matilda spune:

    Şalăul este preferatul meu ! Îl voi considera mărţişor, pot primi două porţii ?

    • cristiangheorghe spune:

      @matilda: eram precis că o să-ți placă, draga noastră! Desigur că poți primi două porții! Poftă mare! 🙂

  2. Georgiana spune:

    O primavara frumoasa, dragii nostri!

  3. Zana Eficientei spune:

    daca salau nu mai este, a mai ramas barem niste tarta? 🙂 asa, ca-ntre premianti 🙂

  4. ingineru' spune:

    long live crstian ghe.

    auzi, dar o gasca umpluta cu mere si o garnitura de varza calita cand bagi?

  5. silavaracald spune:

    Nu știam eu de ce mă înțeleg așa de bine cu TJ! Suntem amândouă roșcate și cu părul vâlvoi (asta, când uit să mă pieptăn!) 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: